DECIZIA nr. 574 din 22 noiembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 157 din 23 februarie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 52
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 80 11/07/1995 ART. 52
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 36
ART. 1REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 52
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 55
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 609 30/09/2021
ART. 7REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 52
ART. 8REFERIRE LALEGE 101 08/05/2019
ART. 8REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 52
ART. 9REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 9REFERIRE LAOG (R) 137 31/08/2000 ART. 1
ART. 9REFERIRE LAOG (R) 137 31/08/2000 ART. 2
ART. 11REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 52
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LALEGE 101 08/05/2019
ART. 15REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995
ART. 15REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 52
ART. 16REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 36
ART. 16REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 52
ART. 17REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 18REFERIRE LALEGE 101 08/05/2019
ART. 18REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LALEGE 80 11/07/1995 ART. 52
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 206 06/03/2012
ART. 23REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 148
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepție ridicată de Cătălin Ionuț Marin în Dosarul nr. 3.424/90/2019 al Tribunalului Vâlcea – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.189D/2020.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a comunicat o cerere privind renunțarea la judecată.4.Reprezentantul Ministerului Public arată că excepția de neconstituționalitate este de ordine publică, astfel încât nu se poate renunța la judecată și, în consecință, consideră că cererea trebuie respinsă.5.Curtea, având în vedere prevederile art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora în fața instanței de contencios constituțional nu sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la stingerea procesului, deci inclusiv cele referitoare la renunțarea la judecată, dispune respingerea cererii autorului de renunțare la judecată și, în consecință, reține excepția spre judecare.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care arată că prevederile legale criticate nu conțin norme discriminatorii, iar aplicarea legii potrivit principiului tempus regit actum nu produce o încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:7.Prin Încheierea din 23 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.424/90/2019, Tribunalul Vâlcea – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Excepția a fost ridicată de Cătălin Ionuț Marin într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind obligarea acordării gradului de căpitan. Prin Sentința nr. 820 din 22 septembrie 2020, Tribunalul Vâlcea – Secția a II-a civilă a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulate de reclamant, în contradictoriu cu pârâta Școala Militară de Subofițeri de Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica“ Drăgășani. Împotriva acestei sentințe, autorul excepției a formulat recurs, iar prin Decizia nr. 609 din 4 iunie 2021, Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a dispus casarea sentinței și, în rejudecare, a admis acțiunea ca întemeiată. 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că interpretarea potrivit căreia dispozițiile art. 52 din Legea nr. 80/1995 se aplică doar subofițerilor în activitate creează o situație de discriminare în raport cu cei care au trecut în corpul ofițerilor anterior modificării Legii nr. 80/1995, prin Legea nr. 101/2019. Astfel, se arată că art. 52 alin. 4 din Legea nr. 80/1995, în forma modificată prin Legea nr. 101/2019, dă naștere unor diferențieri, care creează inechitate și în ceea ce privește salarizarea personalului, deoarece încadrarea în funcții se face în concordanță cu gradul deținut. De asemenea, ofițerul nu poate participa la un concurs pentru ocuparea unei funcții unde în fișa postului este prevăzut un grad minim, îngrădindu-se astfel dreptul la muncă. Or, modificarea legislativă trebuia să conducă la recunoașterea dreptului fără a da naștere unor alte situații prin care s-au produs diferențieri în cadrul aceleiași categorii de lucrători, unora fiindu-le valorificată vechimea în structurile Ministerului Afacerilor Interne sau chiar vârsta drept criteriu la un moment trecut, iar altora nu.9.Criteriul introdus este unul inegal, discriminatoriu, dezavantajând pe ofițerii care au fost încadrați înainte de intrarea în vigoare a modificărilor legislative, nerespectând egalitatea economică în materie de angajare și profesie, precum și drepturile economice, respectiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală. Această încălcare a principiului egalității rezultă și din cap. I din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care stabilește coeficienți de ierarhizare pentru funcții corespunzătoare gradelor profesionale, respectiv coeficientul pentru gradul de sublocotenent este de minimum 1,63 – maximum 1,70, în timp ce coeficientul pentru gradul de căpitan este de minimum 1,83 – maximum 1,93. Se încalcă și principiul nediscriminării și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție, dar și principiul egalității privind asigurarea unor salarii egale pentru muncă egală, sens în care sunt invocate dispozițiile art. 1 alin. (2) și ale art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.10.În susținerea criticilor de neconstituționalitate, se arată că a fost emis de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării un „punct de vedere“ vizând o speță identică, drept urmare a sesizării colective formulate de sindicatul polițiștilor, prin care s-a reținut că modificările legislative similare celor din prezenta cauză au efecte discriminatorii, creând un tratament diferențiat pentru situații comparabile în cazul persoanelor încadrate în corpul ofițerilor, înainte și după intrarea în vigoare a acestor modificări.11.Tribunalul Vâlcea – Secția a II-a civilă consideră că textul criticat este neconstituțional, întrucât angajații care au trecut din corpul subofițerilor în corpul ofițerilor cu foarte puțin timp înainte de modificarea art. 52 din Legea nr. 80/1995, în forma actuală (3 luni, cum este situația reclamantului – autor al excepției), sunt încadrați în grade inferioare față de cei care au trecut în corpul ofițerilor după această modificare, deși prestează aceeași muncă și, teoretic, se află în aceeași situație, fiind însă salarizați diferit. În consecință, instanța consideră că dispozițiile legale criticate sunt în contradicție cu prevederile art. 16 din Constituție, întrucât reclamantului îi este creată o situație defavorabilă.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 52 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, astfel cum au fost modificate și completate prin art. I pct. 50 și 51 din Legea nr. 101/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 13 mai 2019. 16.Din analiza criticilor de neconstituționalitate rezultă că, în realitate, acestea vizează prevederile art. 52 alin. 4 din Legea nr. 80/1995, urmând a fi reținute ca obiect al excepției aceste dispoziții de lege, care au următorul cuprins: În Ministerul Afacerilor Interne, persoanelor prevăzute la art. 36 alin. 1 lit. e) și h) li se acordă gradul în funcție de vechimea în structurile Ministerului Afacerilor Interne, astfel:a)sub 5 ani – sublocotenent;b)între 5 și 10 ani – locotenent;c)peste 10 ani – căpitan.“Prevederile art. 36 alin. 1 lit. e) și h) din Legea nr. 80/1995 la care fac trimitere prevederile art. 52 alin. 4 din același act normativ au următorul cuprins: Ofițerii în activitate provin din: (…);e)maiștri militari, subofițeri, soldați și gradați profesioniști, în activitate, absolvenți cu diplomă de licență ai instituțiilor civile de învățământ superior, cu profil corespunzător specialităților militare, care au vârsta de cel mult 45 de ani, au promovat testele de aptitudini și îndeplinesc celelalte condiții stabilite prin ordin al miniștrilor sau șefilor instituțiilor componente ale sistemului apărării naționale, ordinii publice și securității naționale; (…);h)maiștri militari, subofițeri, soldați și gradați profesioniști în activitate, absolvenți cu diplomă de licență ai instituțiilor militare de învățământ superior;.17.În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 21 privind nediscriminarea din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.18.Examinând excepția de neconstituționalitate, referitor la criticile de neconstituționalitate formulate în raport cu dispozițiile art. 16 din Constituție, Curtea reține că prevederile de lege criticate instituie reguli pentru acordarea gradelor militare de sublocotenent, locotenent și căpitan, stabilind în acest sens criteriul vechimii în structurile Ministerului Afacerilor Interne. Stabilirea unui asemenea criteriu obiectiv se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, care, astfel cum se reține în expunerea de motive a propunerii legislative pentru modificarea și completarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare (devenită Legea nr. 101/2019), a urmărit „reașezarea piramidei de grade și funcții“ și crearea „posibilității de evoluție în cariera militară a diferitelor categorii de personal prin măsuri proactive de motivare și fidelizare“. 19.Referitor la principiul egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a statuat că acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, respectarea egalității în drepturi, precum și a obligației de nediscriminare, stabilite prin art. 16 alin. (1) din Constituție, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în perioada în care reglementările sale sunt în vigoare, tratament juridic care nu poate fi decât egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. 20.În raport cu aceste considerente, Curtea constată că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate vizează în mod egal toate persoanele la care textul legal face referire, respectiv toți ofițerii în activitate aflați în ipoteza de aplicare a normei, fără a exclude vreo categorie. În consecință, întrucât textul de lege criticat nu conține vreo normă discriminatorie și nu instituie vreun privilegiu cu privire la un drept sau o libertate fundamentală, Curtea constată că dispozițiile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi nu sunt, sub niciun aspect, încălcate.21.De asemenea, Curtea reține că aspectele referitoare la interpretarea și aplicarea în timp a normelor legale criticate excedează controlului de constituționalitate, fiind de competența autorităților publice responsabile, iar, în caz de litigiu, a instanțelor judecătorești.22.Referitor la invocarea unui „punct de vedere“ emis de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu privire la care autorul excepției susține că vizează o speță identică, referitor la categoria profesională a polițiștilor, Curtea constată că această susținere nu poate fi reținută în analiza criticilor de neconstituționalitate formulate cu privire la art. 52 alin. 4 din Legea nr. 80/1995. Cadrele militare constituie o categorie juridică distinctă de cea a polițiștilor – funcționari publici cu statut special și, în consecință, regulile aplicabile unei categorii nu pot fi translatate de plano în cazul celeilalte categorii profesionale.23.În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 21 – Nediscriminarea, cuprinse în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea precizează că raportarea acestor prevederi cuprinse într-un act având aceeași forță juridică precum tratatele constitutive ale Uniunii Europene trebuie să se facă la dispozițiile art. 148 din Constituție, iar nu la cele cuprinse în art. 20 din Legea fundamentală, care se referă la tratatele internaționale privind drepturile omului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 206 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 17 aprilie 2012).24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cătălin Ionuț Marin în Dosarul nr. 3.424/90/2019 al Tribunalului Vâlcea – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 52 alin. 4 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x