DECIZIA nr. 572 din 22 noiembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 105 din 7 februarie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 532
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 532
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 532
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 532
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 532
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 530
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 532
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 399 15/06/2016
ART. 13REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 80
ART. 13REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 83
ART. 14REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 165
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 530
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 532
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 166
ART. 15REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 168
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 532
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 165
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968 ART. 497
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 399 15/06/2016
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 532
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Marieta Safta – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dumitru-Marius Petrița în Dosarul nr. 17.186/271/2018 al Tribunalului Bihor – Secția penală. Cauza formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.302D/2019. 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia penală nr. 124/DCP din 27 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 17.186/271/2018, Tribunalul Bihor – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dumitru-Marius Petrița în cadrul unei contestații împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Oradea într-o cauză având ca obiect reabilitarea judecătorească. 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că articolul pe care îl consideră neconstituțional „instituie o reală nedemnitate viageră, echivalentă cu extincția dreptului de a mai obține reabilitare, etern inadmisibilă, cu consecința interdicției pe viață de a mai ocupa o serie semnificativă de funcții publice, respectiv a nedemnității de a exercita anumite profesii“. Textul normativ „nu cuprinde nicio limită de timp după care cererea de reabilitare devine admisibilă, aducând atingere existenței dreptului la reabilitare și, subsecvent, celui de a exercita anume profesii sau a ocupa anumite funcții care necesită lipsa antecedentelor penale rezultând din datele comunicate din cazierul judiciar“. Mai mult, „criteriul inadmisibilității prevăzut de articolul neconstituțional“ are „veleități nu doar viagere, ci chiar eterne“.6.Tribunalul Bihor – Secția penală consideră că excepția este întemeiată. Se arată că față de actuala reglementare a art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, este inadmisibilă cererea de reabilitare formulată de persoana condamnată în cazul prescripției executării pedepsei, în condițiile în care prevederile criticate nu dau dreptul la formularea unei astfel de cereri decât în situațiile în care neexecutarea nu îi este imputabilă. Or, sub aspectul asigurării egalității cetățenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, Curtea Constituțională a statuat că în instituirea regulilor de acces al justițiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ținut de respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii. În acest sens sunt invocate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Cu privire la accesul, formularea și exercitarea unei cereri, instanța constituțională a statuat că acestea reprezintă aspecte ale accesului liber la justiție, drept fundamental protejat de art. 21 din Constituție, care presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește. Plecând de la aceste premise, tribunalul consideră că lipsirea unui petent de posibilitatea de a sesiza instanța cu o cerere de reabilitare constituie o măsură excesivă, ce creează un tratament discriminatoriu, determinând imposibilitatea părții de a valorifica în mod util dreptul la apărare, într-un mod incompatibil cu garanțiile oferite de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.7.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „În cazul prescripției executării pedepsei, nu poate depune cerere de reabilitare persoana prevăzută la art. 530 alin. (1), dacă lipsa executării este imputabilă persoanei condamnate“.11.În susținerea neconstituționalității normelor criticate se invocă prevederile constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi și ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că dispozițiile legale contestate au mai fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare, vizând pretinsa încălcare a liberului acces la justiție.13.Astfel, realizând o mai amplă analiză a instituției reabilitării, inclusiv din perspectiva dinamicii reglementării sale în timp, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 399 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 22 iulie 2016, paragrafele 12-17, că reabilitarea reprezintă instituția juridică prin care fostul condamnat este reintegrat în societate, prin înlăturarea consecințelor condamnării suferite, indiferent de gravitatea acesteia. Reabilitarea face să înceteze decăderile, interdicțiile și incapacitățile care rezultă din condamnare, efectele reabilitării producându-se pentru viitor. Astfel, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, nu va fi atrasă starea de recidivă sau persoana va putea să beneficieze, în condițiile legii, de instituția renunțării la aplicarea pedepsei [art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal] ori a amânării aplicării pedepsei [art. 83 alin. (1) lit. b) din Codul penal] sau a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei [art. 91 alin. (1) lit. b) din Codul penal].14.Titlul IX din Codul penal (art. 165-171) reglementează cele două forme de reabilitare, de drept și judecătorească, sub denumirea de „cauze care înlătură consecințele condamnării“. Deși legea folosește formula generică de „consecințe ale condamnării“, iar prima și cea mai importantă dintre urmările atrase de o atare hotărâre judecătorească este obligația de executare a pedepsei aplicate, aceasta nu înseamnă că reabilitarea înlătură executarea pedepsei, acesta fiind rolul stabilit de legiuitor pentru alte instituții de drept penal, și anume grațierea, prescripția executării pedepsei și amnistia postcondamnatorie. Față de aceste cauze de înlăturare a executării pedepsei, reglementate în titluri separate ale Codului penal, efectele reabilitării sunt diferite și mult mai întinse, ea fiind o cauză legală și personală de stingere a decăderilor, a interdicțiilor și a incapacităților atrase de o condamnare.15.În ceea ce privește reabilitarea persoanelor fizice, aceasta are loc de drept în cazurile prevăzute la art. 165 din Codul penal, și anume în cazul condamnării la pedeapsa amenzii ori la pedeapsa închisorii care nu depășește 2 ani sau la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit o altă infracțiune. Pentru celelalte condamnări, reabilitarea intervine la cerere, fiind acordată de instanța de judecată, cu îndeplinirea anumitor condiții de fond și de formă. Astfel, așa cum reiese din art. 530 alin. (2) din Codul de procedură penală, reabilitarea judecătorească se dispune în cazurile și condițiile prevăzute de Codul penal în art. 166, referitor la termenul de reabilitare, și în art. 168, care stabilește alte două condiții de fond ale reabilitării judecătorești, și anume ca fostul condamnat să aibă o conduită corespunzătoare atât pe latură penală, prin abținerea de la săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de reabilitare, cât și pe latură civilă, prin achitarea integrală a cheltuielilor de judecată și îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri. Condițiile de formă se referă la mențiunile pe care trebuie să le conțină, potrivit art. 530 alin. (3) din Codul de procedură penală, cererea de reabilitare judecătorească. Neîndeplinirea vreuneia dintre condițiile de formă și de fond ale reabilitării judecătorești duce la respingerea cererii de reabilitare, în temeiul art. 532 din Codul de procedură penală.16.Așa cum Curtea a reținut și în decizia citată, paragraful 16, în plus față de reglementarea cuprinsă în Codul de procedură penală din 1968 (art. 497), noul Cod de procedură penală prevede, la art. 532 alin. (3), că, în cazul prescripției executării pedepsei, persoana prevăzută la art. 530 alin. (1) – condamnatul, soțul sau ruda apropiată – nu poate depune cerere de reabilitare, dacă lipsa executării este imputabilă persoanei condamnate. Astfel, dispozițiile de lege criticate instituie o condiție de fond specială pentru admiterea cererii de reabilitare judecătorească, și anume aceea ca, în cazul prescripției executării pedepsei, lipsa executării să nu fie imputabilă condamnatului. Așadar, în situația în care instanța învestită cu soluționarea cererii de reabilitare constată că pedeapsa aplicată condamnatului nu a fost executată și a intervenit prescripția executării pedepsei – caz în care termenul de reabilitare se calculează de la împlinirea termenului de prescripție -, va efectua demersuri pentru a stabili dacă neexecutarea pedepsei este sau nu imputabilă condamnatului, pe baza datelor solicitate de la biroul de executări penale al instanței de executare sau prin orice alte mijloace de probă. Dacă instanța constată că neexecutarea pedepsei aplicate este imputabilă persoanei condamnate, care s-a sustras de la executare, cererea este respinsă ca nefondată, pe motivul lipsei capacității procesuale active a solicitantului, fără să existe posibilitatea reiterării ei, astfel că, dacă va fi reintrodusă, indiferent la ce moment, urmează a fi din nou respinsă pe același motiv. Condiția prevăzută de art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală vizează numai reabilitarea judecătorească, iar nu și reabilitarea de drept, aceasta din urmă intervenind, în condițiile stabilite de art. 165 din Codul penal, inclusiv în cazul în care lipsa executării pedepsei amenzii sau a închisorii de cel mult 2 ani, cu privire la care a intervenit prescripția executării, este imputabilă persoanei condamnate. Prin urmare, nu toate persoanele față de care se prescrie executarea pedepsei din motive imputabile lor sunt excluse de la reabilitare, ci doar cele care se sustrag de la executarea pedepsei închisorii de o anumită gravitate, și anume aceea care depășește 2 ani. Prin introducerea condiției de fond prevăzute de art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, legiuitorul a urmărit descurajarea persoanelor condamnate de a se sustrage de la executarea pedepsei aplicate, întrucât scopul executării pedepselor este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar persoanele care execută pedeapsa beneficiază, în acest mod, de formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate. 17.Prin urmare, Curtea a conchis că această condiție de fond specială instituită prin dispozițiile de lege criticate este pe deplin justificată, prin prisma faptului că reabilitarea judecătorească reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor în anumite condiții, potrivit politicii sale penale, nefiind de natură a aduce vreo atingere prevederilor art. 21 din Constituție, care consacră accesul liber la justiție. Întrucât nu au intervenit elemente de noutate, soluția și considerentele reținute în Decizia nr. 399 din 15 iunie 2016 își mențin valabilitatea. 18.Distinct de cele acolo reținute, Curtea reține, față de considerentele actului de sesizare a Curții Constituționale în prezenta cauză, că nu se pune problema unei împiedicări/ îngrădiri/interziceri a accesului liber la justiție, ci a îndeplinirii unor condiții legale pentru ca cererea formulată de persoanele aflate în ipoteza textului legal să fie admisibilă. Legiuitorul a stabilit temeiul/cadrul formulării cererii de reabilitare judecătorească și condițiile ce trebuie îndeplinite, iar instanța de judecată este cea care apreciază, pe baza actelor dosarului, asupra îndeplinirii condiției de fond prevăzute de art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală. Nu se poate susține, din această perspectivă, o îngrădire a accesului liber la justiție sau a principiului egalității în drepturi – de asemenea invocat în prezenta cauză -, câtă vreme condiția instituită de textul criticat, și care răspunde considerentelor de politică penală mai sus arătate, este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără discriminări pe criterii arbitrare.19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dumitru-Marius Petrița în Dosarul nr. 17.186/271/2018 al Tribunalului Bihor – Secția penală și constată că dispozițiile art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bihor – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x