DECIZIA nr. 572 din 1 octombrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 253 alin. (6) și ale art. 287 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și ale art. 460 alin. (8) și ale art. 489 alin. (1) și (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Goldani – S.R.L. din Peciu Nou, județul Timiș, în Dosarul nr. 11.021/63/2016 al Tribunalului Dolj – Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.610D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.786D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și ale art. 489 alin. (1) și (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Best Clean – S.R.L. din Craiova. … 4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 2.786D/2017 la Dosarul nr. 2.610D/2017. … 6.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.786D/2017 la Dosarul nr. 2.610D/2017, care este primul înregistrat. … 7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că nu poate fi reținută încălcarea art. 16 din Constituție în ceea ce îi privește pe proprietarii care au depus rapoarte de evaluare a imobilelor în termenul stabilit de lege în comparație cu cei care nu au depus aceste rapoarte în respectivul termen, întrucât situațiile sunt diferite. Legiuitorul a înțeles să instituie o sancțiune pentru contribuabil. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin Încheierea din 21 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 11.021/63/2016, Tribunalul Dolj – Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 253 alin. (6) și ale art. 287 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și ale art. 460 alin. (8) și ale art. 489 alin. (1) și (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Goldani – S.R.L. din comuna Peciu Nou, județul Timiș, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni prin care se solicită anularea unor acte administrative în materie fiscală. … 9.Prin Încheierea din 27 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.967/63/2017, Tribunalul Dolj – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și ale art. 489 alin. (1) și (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Best Clean – S.R.L. din Craiova într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni prin care se solicită anularea unor acte administrative în materie fiscală. … 10.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât stabilesc o diferență foarte mare de tratament juridic între persoane juridice, între persoanele juridice care au depus raportul de evaluare și cele care nu l-au depus, între persoane juridice aflate în situații similare, în raport cu zona în care se află, cu criterii economice, sociale, geografice sau cu necesitățile bugetare locale, fără a exista o justificare rațională și obiectivă, în condițiile în care acestor persoane juridice li se mai aplică și majorări de întârziere. … 11.Dreptul legiuitorului de a stabili taxe sau impozite, precum și cuantumul acestora nu poate fi arbitrar. Aceste măsuri trebuie să respecte principiul proporționalității regăsit în conținutul conceptului de justiție fiscală, iar orice diferențiere trebuie să fie justificată prin scopul legii sau politica economică fiscală. În alte condiții, este afectat grav dreptul de proprietate privată, fără o dreaptă și prealabilă despăgubire. Se arată că sumele stabilite cu titlu de impozit în sarcina autoarelor sunt într-un cuantum excesiv de mare, acesta depășind cu mult însăși valoarea imobilelor deținute. Dispozițiile legale criticate nu corespund scopului urmărit de legiuitor, fiind cu mult disproporționate față de gravitatea faptei, conducând la o imposibilitate de plată a persoanei juridice, mai ales în condițiile în care scopul sancționator poate fi atins prin aplicarea majorărilor de întârziere. … 12.Tribunalul Dolj – Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.  … 13.Astfel, impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, în sensul că este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozitele datorate bugetului de stat, precum și cuantumul acestora. Numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncturale, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective. Așa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale și bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite, taxe și cuantumul acestora, cu condiția ca acestea să fie rezonabile și echitabile. … 14.Se mai arată că, potrivit dispozițiilor constituționale ale art. 120 alin. (1), administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice. Acest principiu a fost preluat și de dispozițiile art. 2 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001. Posibilitatea conferită autorităților prin cele două componente ale sale, cu atribuții partajate, autoritatea deliberativă, respectiv autoritatea executivă, reprezintă expresia autonomiei de care acestea dispun în situația în care autonomia acestora este circumscrisă limitărilor stabilite prin dispozițiile constituționale, respectiv ale actelor normative emise ulterior în aplicarea acestor principii. Dispozițiile legale criticate stabilesc criterii pe care autoritatea locală este obligată să le aibă în vedere, astfel că nu se poate susține că acestea ar putea crea o situație discriminatorie, deoarece nu se poate referi decât la un tratament egal pentru situații identice, or, în cauză există situații de fapt și de drept diferite. … 15.În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 44 alin. (2) și art. 53 din Constituție, care consacră garantarea dreptului de proprietate privată și exercițiul acestui drept, se reține că acest drept nu este unul absolut, ci trebuie exercitat în condițiile stabilite de legiuitor. Or, limitările aduse dreptului de proprietate prin stabilirea unor obligații fiscale în sarcina fiecărui proprietar sunt necesare într-o societate democratică și sunt menite să asigure posibilitatea fiecărui titular de a-și exercita în deplină siguranță atributele acestuia. … 16.În ceea ce privește raportarea la dispozițiile art. 56 alin. (2) din Constituție, modalitatea de stabilire a impozitelor, respectiv posibilitatea conferită autorității locale de a le majora sau nu, reprezintă tocmai o aplicare a cerinței stabilite de acest text de a se ajunge la o așezare justă a sarcinilor fiscale, dând astfel eficiență posibilității de a se asigura respectarea principiului proporționalității la care face referire autoarea excepției de neconstituționalitate. … 17.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 18.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că normele criticate nu sunt de natură a încălca prevederile art. 16 din Constituție, deoarece se aplică tuturor persoanelor aflate într-o situație similară – respectiv celor care nu au reevaluat imobilele care fac obiect al impozitării, și nici art. 56, întrucât nu se poate ignora motivul esențial al reglementării, și anume acela al obligației contribuabilului de a-și reevalua clădirile și a plăti impozitul aferent diferenței rezultate din recalculare, astfel încât textul apare mai degrabă ca o sancțiune aplicabilă celor care nu au respectat obligația de a-și reevalua clădirile. Se mai menționează jurisprudența relevantă a instanței de contencios constituțional, respectiv Decizia nr. 341 din 24 mai 2016. … 19.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 20.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 21.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 253 alin. (6) și ale art. 287 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, precum și ale art. 460 alin. (8) și ale art. 489 alin. (1) și (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 decembrie 2015, prevederi ce au următorul conținut: – Art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal:(6)În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/Consiliul General al Municipiului București între:a)10% și 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință; … b)30% și 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referință. …  … – Art. 287 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal:(1) Autoritatea deliberativă a administrației publice locale, la propunerea autorității executive, poate stabili cote adiționale la impozitele și taxele locale prevăzute în prezentul titlu, în funcție de următoarele criterii: economice, sociale, geografice, precum și de necesitățile bugetare locale, cu excepția taxelor prevăzute la art. 295 alin. (11) lit. c) și d).(2)Cotele adiționale stabilite conform alin. (1) nu pot fi mai mari de 20% față de nivelurile aprobate prin hotărâre a Guvernului potrivit art. 292.(3)Criteriile prevăzute la alin. (1) se hotărăsc de către autoritatea deliberativă a administrației publice locale. … – Art. 460 alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal: „În cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă a clădirii în ultimii 3 ani anteriori anului de referință, cota impozitului/taxei pe clădiri este 5%.“;  … – Art. 489 alin. (1) și (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal:(1)Autoritatea deliberativă a administrației publice locale, la propunerea autorității executive, poate stabili cote adiționale la impozitele și taxele locale prevăzute în prezentul titlu, în funcție de următoarele criterii: economice, sociale, geografice, precum și de necesitățile bugetare locale, cu excepția taxelor prevăzute la art. 494 alin. (10) lit. b) și c).(2)Cotele adiționale stabilite conform alin. (1) nu pot fi mai mari de 50% față de nivelurile maxime stabilite în prezentul titlu. …  … 22.Curtea observă că dispozițiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, dar, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate, întrucât continuă să producă efecte juridice în dosar. … 23.În opinia autoarelor excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi ori al unor libertăți și în art. 56 alin. (2) privind justa așezare a sarcinilor fiscale. Din analiza excepției de neconstituționalitate reiese faptul că autoarele acesteia înțeleg să invoce și prevederile art. 148 alin. (2) și (4) privind integrarea în Uniunea Europeană din Constituție. Se mai invocă prevederile art. 1 privind dreptul de proprietate din primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 5 alin. (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană și art. 5 din Protocolul nr. 12 la Tratatul privind Uniunea Europeană, ambele privind aplicarea principiului proporționalității. … 24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra unei soluții legislative relativ similare, cuprinsă în prevederile art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003. … 25.Astfel, prin Decizia nr. 341 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 27 octombrie 2016, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate reglementează plata impozitului pe clădiri în cazul clădirilor care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință. Stabilirea unui anumit cuantum al acestui impozit, în ipoteza reglementată de norma legală criticată, nu încalcă prevederile art. 56 din Constituție, care prevăd că cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice, iar sistemul legal de impuneri asigură așezarea justă a sarcinilor fiscale, fiind interzise doar alte prestații, în afara celor stabilite prin lege. Nu se poate ignora motivul esențial al reglementării, și anume acela al obligației contribuabilului de a-și reevalua clădirile și a plăti impozitul aferent diferenței rezultate din recalculare, astfel încât textul apare mai degrabă ca o sancțiune aplicabilă celor care nu au respectat obligația de a-și reevalua clădirile. … 26.Potrivit dispozițiilor constituționale, impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, în sensul că este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozitele datorate bugetului de stat, precum și cuantumul acestora. Numai legiuitorul poate acorda anumite scutiri sau reduceri de impozite în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncturale, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective. Așa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale și bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite, taxe și cuantumul acestora, bineînțeles, cu condiția ca acestea să fie rezonabile și echitabile. … 27.Curtea a mai reținut faptul că dispozițiile legale criticate au scopul de a disciplina contribuabilul, având un rol sancționator în situația în care acesta nu înțelege să se conformeze acestora.  … 28.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză cu privire la dispozițiile art. 460 alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. … 29.În ceea ce privește soluția legislativă cuprinsă în prevederile art. 287 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și cele ale art. 489 alin. (1) și (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, Curtea constată că măsura legală instituită este proporțională cu scopul urmărit, respectiv constituirea de resurse financiare la bugetul local. Practic, dispozițiile legale criticate permit autorităților locale să majoreze cotele de impozitare pe baza unor criterii precum: cele economice, sociale, geografice, precum și a necesităților bugetare locale. Legea fixează, în același timp, și o limită maximă la care pot apela autoritățile locale. Astfel, se poate avea în vedere împărțirea pe zone a unui oraș (zonă centrală – periferie, zone prospere din punct de vedere economic – zone defavorizate). Atât timp cât criteriile folosite se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație, astfel de prevederi legale nu sunt afectate de vreun viciu de neconstituționalitate, legiuitorul având o largă marjă de apreciere în materie fiscală. … 30.Curtea, având în vedere jurisprudența sa anterioară, spre exemplu, Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014, paragraful 44, a reținut că prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează și pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiția existenței unui „just echilibru“ între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunțată în Cauza Stere și alții împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales cele sociale și economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia, care să facă „posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc“ (Decizia din 4 septembrie 2012, pronunțată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragrafele 41 și 49). … 31.Principiile constituționale amintite implică un complex de condiții de care legiuitorul este ținut atunci când instituie anumite obligații fiscale în sarcina contribuabililor, întrucât fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 6 din 25 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 martie 1993). Din cele de mai sus rezultă că stabilirea prin lege a unui impozit trebuie să respecte cel puțin patru criterii: echitate, proporționalitate, rezonabilitate și nediscriminare. Întrunirea cumulativă a acestor patru criterii legitimează din punct de vedere constituțional stabilirea unui impozit. Printr-o atare conduită legiuitorul respectă întru totul dispozițiile art. 56 și 139 din Constituție, fără a afecta alte drepturi și libertăți fundamentale, în schimb, nerespectarea acestor criterii cu valoare constituțională duce implicit la încălcarea dreptului fundamental aplicabil în cauză (a se vedea Decizia nr. 940 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 28 iulie 2010). … 32.Cu privire la rezonabilitatea și echitabilitatea impozitului, Curtea, în jurisprudența sa, a constatat că legiuitorul este în drept să stabilească impozite pentru a alimenta în mod constant și ritmic bugetul de stat, însă trebuie să manifeste o deosebită atenție atunci când stabilește materia impozabilă (a se vedea Decizia nr. 940 din 6 iulie 2010, precitată). … 33.De asemenea, așezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuși principiul egalității cetățenilor în fața legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situații identice. Astfel, din evaluarea cadrului legal cu privire la impozitul pe clădiri, la impozitul pe teren și la impozitul pe mijloacele de transport, ca regulă generală, se prevede că orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire [art. 455 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 227/2015], orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual [art. 463 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 227/2015] sau orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat/înregistrat în România datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport [art. 468 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 227/2015], exceptând cazul în care în lege se prevede diferit. … 34.Or, în concordanță cu ceea ce instanța de contencios constituțional a statuat în mod constant, respectiv faptul că egalitatea de tratament presupune în mod necesar identitatea de situații juridice, calificarea unei reglementări ca fiind discriminatorie se justifică doar atunci când, pentru situații similare, se instituie regimuri juridice diferite pentru persoanele cărora li se aplică (a se vedea Decizia nr. 432 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.176 din 13 decembrie 2004). Curtea constată că prevederile criticate se aplică deopotrivă, în mod egal, tuturor celor care cad sub incidența lor, de la momentul de referință stabilit de legiuitor, respectiv începutul anului calendaristic și pe tot parcursul anului calendaristic.  … 35.Ca atare, o asemenea măsură, instituită prin normele criticate, este expresia obligației pozitive a statului de a asigura ritmicitatea și certitudinea alimentării bugetelor locale cu sumele de bani aferente obligațiilor fiscale care revin în sarcina contribuabililor, fiind o măsură de protecție a bugetului general consolidat, respectiv a bugetelor locale, după caz, măsură care ține seama de complexul de circumstanțe care pot exista. … 36.Având în vedere principiul așezării juste a sarcinilor fiscale, coroborat cu dreptul de proprietate privată, Curtea observă că, pe de o parte, aspectele referitoare la impozite și taxe implică un complex de condiții de care legiuitorul, deși are o marjă de apreciere, trebuie să țină seama atunci când instituie anumite contribuții financiare în sarcina contribuabililor și, pe de altă parte, dreptul de proprietate care nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, limite care, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăși suprimarea dreptului de proprietate. De principiu, o sarcină fiscală determină diminuarea patrimoniului celui în sarcina căruia cade obligația fiscală, dar această diminuare nu conduce la suprimarea dreptului de proprietate. … 37.Curtea, în jurisprudența sa, a constatat că, potrivit art. 44 din Constituție, legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Așadar, textul art. 44 alin. (1) din Constituție cuprinde expres o dispoziție în temeiul căreia legiuitorul are competența de a stabili conținutul și limitele dreptului de proprietate. Justificarea trebuie analizată și prin prisma unei cerințe generale, care se referă, în mod esențial, la principiul proporționalității. Conform acestui principiu, orice măsură luată trebuie să fie adecvată – capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară – nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea scopului și proporțională -corespunzătoare scopului urmărit. … 38.Astfel, măsurile legale criticate au un scop legitim, acela de a asigura alimentarea bugetelor locale și disciplinarea contribuabililor. Ele sunt adecvate, întrucât corespund scopului urmărit și necesare într-o societate democratică, legiuitorul apelând la un set de măsuri rezonabile din punctul de vedere al durității lor. De asemenea, ele păstrează justul echilibru între interesele colective și cele individuale. … 39.Astfel, Curtea constată că această orientare legislativă în materie fiscală a ținut seama de realitățile socio-economice existente, aspect cu privire la care, astfel cum s-a arătat mai sus, legiuitorul are o largă marjă de apreciere (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 293 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 7 noiembrie 2018). … 40.În aceste condiții, Curtea nu poate reține încălcarea art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată și art. 56 alin. (2) privind justa așezare a sarcinilor fiscale și nici a prevederilor convenționale invocate.  … 41.Referitor la prevederile art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi ori al unor libertăți din Constituție, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză. … 42.În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale art. 148, Curtea constată faptul că autoarele excepției de neconstituționalitate nu își motivează criticile în raport cu aceste dispoziții din Legea fundamentală. Așa fiind, Curtea nu își poate aroga competența de a formula propriile critici, la care, ulterior, să și răspundă. În consecință, o simplă enumerare a prevederilor constituționale și a actelor internaționale pretins încălcate prin ordonanța de urgență criticată nu respectă exigențele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, așa încât nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstituționalitate. … 43.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Goldani – S.R.L. din Peciu Nou, județul Timiș, în Dosarul nr. 11.021/63/2016 al Tribunalului Dolj – Secția contencios administrativ și fiscal și de Societatea Best Clean – S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 2.967/63/2017 al Tribunalului Dolj – Secția contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 253 alin. (6) și ale art. 287 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și ale art. 460 alin. (8) și ale art. 489 alin. (1) și (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Dolj – Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 1 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae ––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește