DECIZIA nr. 571 din 9 iulie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (3) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Romanel Basarab Bârzan, Andreea Cristina Căciuloiu și Radu Cristian Bârzan în Dosarul nr. 1.895/118/2017 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.043D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că moștenitorii autorului excepției Basarab Romanel Bârzan, respectiv Mihaela-Mioara Bârzan și Claudiu-Ivo Bârzan, prin avocat, cu delegație la dosar, au depus note scrise prin care solicită introducerea lor în cauză, conexarea Dosarului nr. 1.063D/2019 la Dosarul nr. 1.043D/2019, admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost invocată, precum și judecarea cauzei în lipsă. Depun și certificatul de moștenitori, în susținerea celor arătate. … 4.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de introducere în cauză a moștenitorilor. … 5.Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, republicată, încuviințează cererea de introducere în cauză a moștenitorilor. … 6.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.063D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. (3) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Romanel Basarab Bârzan, Andreea Cristina Căciuloiu, Radu Cristian Bârzan, Constanța Timaru și Anghelache Măcrin în Dosarul nr. 1.921/118/2017 al Tribunalului Constanța – Secția I civilă. … 7.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 8.Magistratul-asistent referă asupra faptului că moștenitorul autoarei excepției Constanța Timaru, respectiv Radu Cristian Bârzan, prin avocat, cu delegație la dosar, a depus note scrise prin care solicită introducerea acestuia în cauză, conexarea Dosarului nr. 1.063D/2019 la Dosarul nr. 1.043D/2019, admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost invocată, precum și judecarea cauzei în lipsă. Depune și certificatul de moștenitor, în susținerea celor arătate. … 9.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de introducere în cauză a moștenitorului Radu Cristian Bârzan. … 10.Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, republicată, încuviințează cererea de introducere în cauză a acestuia. … 11.Având în vedere excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele anterior menționate, Curtea pune în discuție conexarea Dosarului nr. 1.063D/2019 la Dosarul nr. 1.043D/2019. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.063D/2019 la Dosarul nr. 1.043D/2019, care a fost primul înregistrat. … 12.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:13.Prin încheierile din 17 aprilie 2019, pronunțate în dosarele nr. 1.895/118/2017 și nr. 1.921/118/2017, Tribunalul Constanța – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. (3) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Romanel Basarab Bârzan, Andreea Cristina Căciuloiu și Radu Cristian Bârzan și, respectiv, de Romanel Basarab Bârzan, Andreea Cristina Căciuloiu, Radu Cristian Bârzan, Constanța Timaru și Anghelache Măcrin în cauze având ca obiect soluționarea unor acțiuni privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobile preluate abuziv în perioada regimului comunist. … 14.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul legalității, prin lipsa de previzibilitate a normei legale, dat fiind faptul că, în ipoteza în care entitățile învestite de lege nu fac publice informațiile cu privire la numărul de notificări rămase nesoluționate, încă de la momentul de la care încep să curgă termenele de soluționare a cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care se consideră îndreptățite la restituire nu au posibilitatea să cunoască nici termenul ce li se aplică, respectiv de 12 luni [art. 33 alin. (1) lit. a)], 24 de luni [art. 33 alin. (1) lit. b)] sau, respectiv, 36 de luni [art. 33 alin. (1) lit. c)] din Legea nr. 165/2013, și nici momentul de la care începe să curgă termenul de depunere a notificării, întrucât nu se cunoaște numărul real al notificărilor înregistrate și nesoluționate. … 15.Se mai susține că dispozițiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 instituie în sarcina entităților învestite de lege obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, iar în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților este instituită obligația de a centraliza și publica pe pagina sa de internet datele transmise de entitățile învestite de lege. Cu toate acestea, în cuprinsul dispoziției legale nu se face nicio referire la vreun termen până la care această obligație trebuie îndeplinită, nici la modalitatea în care va efectua afișarea și nici nu se prevede aducerea la cunoștința persoanelor îndreptățite printr-unul din ziarele locale dintre cele de circulație națională, ci doar într-o singură modalitate, mai puțin accesibilă, respectiv cea a publicării pe pagina de internet. … 16.Se mai susține că, față de caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, persoana care se consideră îndreptățită nu se poate adresa instanței înainte de împlinirea termenelor definite de lege, întrucât aceasta nu are un drept actual, drept care se naște la momentul expirării termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea notificărilor pe cale administrativă. Astfel, nerespectarea obligației de informare a persoanelor care se consideră îndreptățite împiedică exercitarea dreptului de acces efectiv la instanță și afectează însăși posibilitatea realizării dreptului de proprietate pretins, fiind încălcată, în același timp, și protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 17.Se mai susține că nu există o sancțiune pentru nerespectarea obligației de publicare a informațiilor referitoare la numărul de notificări nesoluționate, iar termenul de 6 luni prevăzut de art. 35 alin. (2) nu este un termen de decădere, sancțiunea nefiind prevăzută expres prin Legea nr. 165/2013, și nici nu poate fi considerat un termen de ordine publică, astfel încât nu poate fi invocat din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 33 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 de către entitățile învestite de lege atrage inopozabilitatea termenelor prevăzute de art. 33 alin. (1) lit. a)-c) față de persoanele îndreptățite, acestea fiind în imposibilitatea de a calcula termenul aplicabil prevăzut de art. 33 alin. (1) din lege. … 18.Tribunalul Constanța – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că norma criticată conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să soluționeze de fapt notificarea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege, drept care poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute de art. 33. Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, dreptul persoanelor interesate de a se adresa instanței de judecată, pentru soluționarea pe fond a notificării lăsate în nelucrare de unitatea deținătoare, nu era limitat, însă, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit un anumit interval de timp în care acest drept să poată fi exercitat. Termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 165/2013 este unul procedural, în acest interval partea interesată se poate adresa instanței competente cu o cerere în realizarea dreptului, iar impunerea acestui termen nu echivalează cu restrângerea drepturilor constituționale. … 19.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 20.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:21.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 22.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 33 alin. (3) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora:– Art. 33 alin. (3): „(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.“; … – Art. 35 alin. (2): „(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.“ …  … 23.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 – Accesul liber la justiție, art. 24 – Dreptul la apărare, art. 31 – Dreptul la informație, art. 44 – Dreptul de proprietate privată și art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, din motivarea excepției rezultă că este invocată și încălcarea art. 1 alin. (5) privind principiul legalității din Legea fundamentală și art. 6 – Dreptul la un proces echitabil, cuprins în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, cu titlu preliminar, că, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a prevăzut obligația statului român de a implementa proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și de a adopta reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Totodată, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin Legea nr. 165/2013, și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv, că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). … 25.În legătură cu termenele instituite prin prevederile art. 33 și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, prin Decizia nr. 786 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 10 februarie 2017, paragraful 16, Curtea Constituțională a statuat că stabilirea unor noi termene în care entitățile învestite trebuie să soluționeze notificările, de la expirarea cărora persoana îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești, inclusiv în situația reglementată de art. 35 alin. (2) din aceeași lege (când se constată refuzul nejustificat de soluționare a notificării), se înscrie în rațiunea pentru care legea însăși a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficiență procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist. Se asigură, în același timp, și certitudinea finalizării acestuia, inclusiv prin reglementarea legală expresă a posibilității persoanei care se consideră îndreptățită să acționeze împotriva refuzului nejustificat al entității de a răspunde la notificare, Legea nr. 165/2013 instituind, prin art. 35 alin. (2), ceea ce în vechiul cadru procesual era recunoscut doar pe calea unei decizii pronunțate ca urmare a soluționării unui recurs în interesul legii (Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite nr. XX din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007). … 26.Totodată, prin Decizia nr. 207 din 8 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 3 iulie 2014, paragraful 28, Curtea a statuat că prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu împiedică, în sine, exercitarea accesului liber la justiție, ci doar îl condiționează de respectarea unor termene, înăuntrul cărora entitățile prevăzute de lege au obligația soluționării cererilor înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Curtea Constituțională a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței sale, a unui drept – subiectiv ori procesual – inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 754 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012). În consecință, Curtea a stabilit că instituirea, prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, a unor termene înăuntrul cărora entitățile învestite cu soluționarea notificărilor au obligația de a le soluționa și după a căror expirare persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanței competente nu contravine accesului liber la justiție. … 27.În ceea ce privește dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care stabilesc termenele în care persoana care se consideră îndreptățită poate ataca în fața instanței de judecată refuzul entității învestite de lege de a emite decizia privitoare la imobilul revendicat, prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, Curtea Constituțională a constatat că aceste prevederi legale conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței de judecată pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să soluționeze, în fapt, notificarea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Curtea a observat că acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33 și 34, termene pe care Legea nr. 165/2013 le acordă entităților învestite cu soluționarea notificărilor, respectiv cu soluționarea dosarelor privind propunerile de acordare de despăgubiri și emiterea unor decizii reprezentând titluri de despăgubire. Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele interesate se puteau adresa justiției pentru atacarea refuzului nejustificat doar în temeiul Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XX din 19 martie 2007, precitată, pronunțată într-un recurs în interesul legii prin care recunoscuse, în lipsa unei reglementări legale exprese, această posibilitate. Or, în prezent, prin art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost normativizată această posibilitate consacrată anterior doar pe cale jurisprudențială, stabilindu-se un cadru procesual în care acest drept să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a Legii nr. 165/2013, și având în vedere și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României. … 28.De asemenea, prin Decizia nr. 113 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, paragraful 23, Curtea a statuat că regula constituțională a accesului liber la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept de acces la justiție nu poate fi supus niciunei condiționări. În situația reglementată de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, condiționarea o reprezintă necesitatea împlinirii termenelor prevăzute la art. 33 și 34 din lege, termene în legătură cu care instanța de contencios constituțional a apreciat că se conformează exigențelor constituționale și convenționale. … 29.Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții. … 30.În plus, în prezenta cauză, Curtea mai reține că autorii excepției critică prevederile art. 33 alin. (3), prin raportare la art. 35 alin. (2), din perspectiva încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție, arătând, în esență, că aceste prevederi legale sunt lipsite de claritate și previzibilitate, deoarece, în ipoteza în care entitățile învestite de lege nu fac publice informațiile cu privire la numărul de notificări rămase nesoluționate, persoanele care se consideră îndreptățite nu au posibilitatea să cunoască termenul instituit de lege pentru soluționarea notificărilor la nivelul fiecărei entități, respectiv de 12 luni [art. 33 alin. (1) lit. a)], 24 de luni [art. 33 alin. (1) lit. b) ] sau, respectiv, 36 de luni [art. 33 alin. (1) lit. c)], în funcție de care se calculează termenul de 6 luni, în care poate fi exercitat dreptul la acțiune. În aceste condiții, sancțiunea este decăderea din dreptul de a supune controlului instanței de judecată conduita abuzivă a autorității publice, în temeiul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. … 31.Analizând aceste susțineri, Curtea reține că prevederile art. 33 alin. (1) și (3) stabilesc în mod expres anumite termene în care entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, termene calculate în funcție de numărul de cereri rămase nesoluționate la nivelul fiecărei entități. De asemenea, se instituie în mod expres obligația acestora de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care are, la rândul ei, obligația de a le centraliza și de a le publica pe pagina proprie de internet. Așadar, conținutul normativ al textelor de lege criticate nu susține o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5), acesta fiind suficient de precis și de clar. … 32.Susținerea autorilor excepției referitoare la faptul că neîndeplinirea obligației entităților învestite de lege de a comunica numărul cererilor rămase nesoluționate, în vederea calculării termenului pe care acestea îl au la dispoziție pentru soluționarea acestora, nu reprezintă un veritabil motiv de neconstituționalitate a normei legale. Astfel, aprecierea de la caz la caz asupra îndeplinirii obligației de afișare, la sediul fiecărei entități a datelor privind numărul cererilor rămase nesoluționate, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și de publicare a acestora pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților reprezintă o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanței de judecată, pe baza probatoriului administrat, stabilirea acesteia intrând în competența exclusivă a instanțelor judecătorești. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale (cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 19 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003), este atribuția instanțelor de judecată să interpreteze și să determine dispozițiile legale aplicabile în raport cu starea de fapt stabilită. În acord cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar Constituției. … 33.În ceea ce privește susținerile referitoare la faptul că nu există un termen în care să fie îndeplinită obligația entităților de publicare a informațiilor referitoare la numărul de notificări nesoluționate, precum și la faptul că nu există o sancțiune pentru nerespectarea acestei obligații, în temeiul art. 33 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, spre deosebire de termenul de 6 luni pentru exercitarea dreptului de a se adresa justiției, de către persoanele care se consideră îndreptățite, termen a cărui nerespectare este sancționată cu decăderea, Curtea reține că acestea sunt aspecte de oportunitate a reglementării, ce țin de opțiunea legiuitorului. De asemenea, în legătură cu aceste aspecte, Curtea mai reține că depășirea termenelor cuprinse în cadrul etapei administrative, desfășurate în fața entității învestite de lege cu soluționarea notificării, prin emiterea unei decizii de admitere sau de respingere a acestora, nu echivalează cu crearea unei situații nefavorabile persoanelor îndreptățite la restituire, câtă vreme acestea se pot adresa instanței de judecată, în vederea soluționării pe fond a notificării. Așadar, în vederea asigurării celerității procedurii, legiuitorul a prevăzut remediul accesului în fața instanțelor judecătorești al persoanelor îndreptățite, nemulțumite de pasivitatea entităților învestite de lege cu privire la soluționarea notificărilor, în termenele prevăzute în mod expres în acest scop. … 34.De altfel, prin actul normativ criticat, legiuitorul a prevăzut și un sistem de garanții cu privire la aplicarea eficientă a legii, prin instituirea unor sancțiuni. Astfel, în sensul art. 36 lit. h) din Legea nr. 165/2013, nerespectarea termenelor prevăzute de Legea nr. 165/2013 constituie contravenție, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni. … 35.În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 31 – Dreptul la informație și art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, autorii excepției de neconstituționalitate nu arată, în mod concret, în ce constă această încălcare, astfel că aceste susțineri nu pot fi reținute. Curtea Constituțională nu se poate substitui autorilor excepției în formularea unor critici de neconstituționalitate, cu atât mai mult cu cât prevederile constituționale invocate nu susțin prin ele însele neconstituționalitatea textelor de lege criticate. … 36.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … CURTEA CONSTITUȚIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Romanel Basarab Bârzan, Andreea Cristina Căciuloiu și Radu Cristian Bârzan și, respectiv, de Romanel Basarab Bârzan, Andreea Cristina Căciuloiu, Radu Cristian Bârzan, Constanța Timaru și Anghelache Măcrin în dosarele nr. 1.895/118/2017 și nr. 1.921/118/2017 ale Tribunalului Constanța – Secția I civilă și constată că prevederile art. 33 alin. (3) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Constanța – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 9 iulie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina-Loredana Gulie

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește