DECIZIA nr. 571 din 31 octombrie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 123 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de către instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 2.368/108/2018/a1 al Curții de Apel Timișoara – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.085D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că procedura insolvenței implică un regim derogatoriu și special, urmărind diminuarea consecințelor și salvarea societății debitoare, acest interes prevalând în raport cu interesele individuale ale părților. Din această perspectivă, dispozițiile criticate, ce vizează o excepție de la o varietate a contractului de vânzare-cumpărare, respectiv contractul de vânzare cu clauza de rezervă a proprietății, nu aduc atingere dreptului de proprietate al creditorului, ci dau eficiență voinței reale a părților, care au urmărit transferul proprietății, treptat, până la plata integrală a prețului, privită ca un eveniment viitor și sigur. De asemenea, sunt evitate și situațiile în care bunul ce constituie obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de rezervă a proprietății nu a fost predat cumpărătorului, aflându-se în posesia vânzătorului, bun care poate pieri, se poate deteriora sau distruge, suportarea riscurilor în acest context fiind strâns legată de posesia bunului. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 18 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.368/108/2018/a1, Curtea de Apel Timișoara – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 123 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, se susține că, de principiu, chiar dacă legiuitorul poate interveni în anumite situații, aducând unele îngrădiri sau limitări în exercițiul dreptului de proprietate privată, atunci când interesul general o impune, în cauză nu se poate identifica un scop legitim de natură să justifice transferul forțat al dreptului de proprietate din patrimoniul creditorului în cel al debitorului insolvent. Astfel, chiar dacă prin procedura reglementată de Legea nr. 85/2014 se urmărește acordarea unei noi șanse de redresare a debitorului aflat în reorganizare, acest obiectiv nu poate fi realizat prin această modalitate de reluare forțată a unui bun din averea altei persoane. Mai mult, chiar și în ipoteza în care s-ar aprecia că măsura are la bază un scop legitim, maniera în care se realizează acest scop nu are un caracter adecvat și necesar, din moment ce, deși pare că prin efectul dispozițiilor criticare s-ar produce o creștere a patrimoniului debitorului insolvent, în realitate crește nivelul de îndatorare al acestuia prin înscrierea în tabelul de creanțe și a creditorului expropriat de bunul său. De asemenea, dezechilibrul dintre scopul urmărit și mijloacele prin care se realizează această ingerință în dreptul de proprietate este dat de forțarea creditorului de a participa la o procedură colectivă în scopul satisfacerii creanței sale, cu toate că acesta a dat dovadă de suficientă diligență și prudență atunci când a încheiat contractul de vânzare, rezervându-și dreptul de proprietate până la plata prețului, tocmai în scopul de a evita consecințele ce derivă din starea de insolvență. Prin urmare, prevederile criticate sunt neconstituționale deoarece acestea aduc atingere garanțiilor constituționale privind dreptul de proprietate privată, nepăstrând un just raport de proporționalitate între interesele generale și cele particulare. … 6.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 7.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:8.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 9.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 123 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, care au următorul cuprins: „(6) Dacă vânzătorul unui bun a reținut titlul de proprietate până la plata integrală a prețului vânzării, vânzarea va fi considerată executată de către vânzător și nu va fi supusă prevederilor alin. (1), rezerva fiind opozabilă administratorului judiciar/lichidatorului judiciar dacă au fost efectuate formalitățile de publicitate prevăzute de lege. Bunul cu privire la care vânzătorul a reținut titlul de proprietate intră în averea debitorului, iar vânzătorul beneficiază de o cauză de preferință, potrivit art. 2.347 din Codul civil.“ Dispozițiile alin. (1) la care fac referire prevederile criticare au următorul cuprins: „(1) Contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii, art. 1.417 din Codul civil nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare, de decădere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilității anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. Prevederile referitoare la menținerea contractelor în derulare și la nulitatea clauzelor de încetare sau accelerare a obligațiilor nu sunt aplicabile în privința contractelor financiare calificate și a operațiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală. (…)“ … 10.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 44 – Dreptul de proprietate privată. … 11.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate fac parte din titlul II – Procedura insolvenței, capitolul I – Dispoziții comune, secțiunea a 5-a – Situația unor acte juridice ale debitorului. Astfel, art. 123 din Legea nr. 85/2014 legiferează situația contractelor în derulare, în general, cu anumite particularități, iar art. 123 alin. (6) din aceeași lege reglementează situația contractelor de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de proprietate. … 12.În acest context, Curtea reține că, la momentul deschiderii procedurii insolvenței, debitorul este implicat într-un ansamblu de activități economice cu diferiți parteneri, care sunt materializate prin contracte în derulare, iar art. 123 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 instituie pentru aceste contracte un regim particular, considerându-le menținute la data deschiderii procedurii. Prin această reglementare legiuitorul subliniază caracterul special și derogatoriu al procedurii prevăzute de legislația privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, înlăturând expres de la aplicare dispozițiile art. 1.417 din Codul civil, care stabilesc decăderea din beneficiul termenului, respectiv faptul că debitorul decade din beneficiul termenului dacă se află în stare de insolvabilitate sau, după caz, de insolvență declarată în condițiile legii sau în alte situații prevăzute de lege (dispoziții ce sunt în strânsă legătură cu cele cuprinse la art. 1.416 din același cod și care reglementează calculul termenelor, respectiv faptul că, indiferent de durata și izvorul lor, calculul termenelor se face potrivit regulilor stabilite în titlul III din cartea a VI-a). Prin urmare, de principiu, prevederile Legii nr. 85/2014 au caracter special și se aplică prioritar în raport cu normele din Codul civil. De asemenea, în cadrul procedurii insolvenței, sunt statuate unele reguli derogatorii de la dreptul comun fiind însă aplicabile dispozițiile potrivit cărora prevederile legale se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului civil, ale Codului de procedură civilă, precum și cu ale altor acte normative din domeniul insolvenței sau din alte domenii și prin care se dă efectivitate principiilor constituționale privind drepturile și libertățile fundamentale sau altor norme ale dreptului european sau internațional care au prioritate față de dreptul intern, sens în care pot fi menționate, spre exemplu, accesul liber la justiție, dreptul la apărare etc. Astfel, art. 123 din Legea nr. 85/2014 stabilește regimul juridic al contractelor în derulare în care este angrenat debitorul la deschiderea procedurii insolvenței, precum și faptul că legiuitorul a fost preocupat să găsească pârghii pentru diminuarea consecințelor situației dificile în care se găsește debitorul. În urmărirea acestui scop, al salvării societății în derivă, legiuitorul a pus accentul pe obiectivul economic al contractului, acesta fiind văzut ca un instrument necesar redresării, în anumite situații, cu periclitarea chiar a mecanismelor de drept comun tradiționale, iar interesul salvării debitorului aflat în insolvență este pus mai presus de interesele individuale ale părților (în acest sens, a se vedea și Decizia nr. 142 din 16 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 21 iunie 2022, paragrafele 13, 15 și 16, și Decizia nr. 327 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 25 octombrie 2018, paragraful 17). … 13.În contextul dat, prin dispozițiile art. 123 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 se statuează cu privire la situația contractelor de vânzare-cumpărare cu rezerva dreptului de proprietate, legiuitorul statuând că, dacă vânzătorul unui bun a reținut titlul de proprietate până la plata integrală a prețului vânzării, vânzarea va fi considerată executată de către vânzător și nu va fi supusă prevederilor art. 123 alin. (1) din aceeași lege, rezerva fiind opozabilă administratorului judiciar/lichidatorului judiciar dacă au fost efectuate formalitățile de publicitate prevăzute de lege, iar bunul cu privire la care vânzătorul a reținut titlul de proprietate intră în averea debitorului, vânzătorul beneficiind de o cauză de preferință, potrivit art. 2.347 din Codul civil, cu scopul de a conserva drepturi asupra bunului, similare ipotecilor, astfel cum prevede acest din urmă articol menționat. Prin urmare, acest tip de contract este considerat ca fiind executat în totalitate, nemaifiind supus operațiunii denunțării. … 14.Față de această împrejurare, critica de neconstituționalitate vizează pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată prin forțarea creditorului să participe la o procedură colectivă cu scopul satisfacerii creanței sale, nefiind păstrat un just raport între interesele generale și cele particulare, astfel că modalitatea de reglementare prin normele criticate este contrară dreptului de proprietate privată. … 15.În ceea ce privește normele constituționale care consacră dreptul de proprietate privată, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție garantează dreptul de proprietate și creanțele asupra statului, iar conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat că, în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul are competența de a adopta cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat (Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004). … 16.În virtutea acestor prevederi constituționale, legiuitorul a reglementat prin titlul IX – Diferite contracte speciale, capitolul I – Contractul de vânzare, situația transmiterii proprietății. Astfel, potrivit art. 1.674 din Codul civil, cu excepția cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voința părților nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul nu a fost plătit încă. Astfel, contractul de vânzare-cumpărare este consensual și are caracter translativ de proprietate, ca regulă generală, de la momentul încheierii. Situația în care vânzătorul a convenit cu debitorul să deroge de la regula conform căreia transmiterea dreptului de proprietate asupra unui imobil are loc în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare este o excepție de la regulă și este stabilită tot de către legiuitor în virtutea acelorași prevederi constituționale antereferite. Prin urmare, același legiuitor, în virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, coroborate cu ale art. 61 alin. (1), potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“, a instituit și normele cuprinse în art. 123 alin. (6) din Legea nr. 85/2014. Astfel, reglementarea nu a fost adoptată cu scopul de a da satisfacție debitorului, care se află într-o situație de dificultate, ci de a da eficiență clauzei rezervei dreptului de proprietate, întrucât păstrarea dreptului de proprietate la vânzător ar putea aduce anumite inconveniente, raportat la transferul proprietății corelativ cu instituirea unei garanții reale, având în vedere că bunul obiect al rezervei ar putea fi deteriorat, distrus sau chiar înstrăinat înainte de deschiderea procedurii insolvenței, ceea ce ar conduce la imposibilitatea recuperării efective a bunului, chiar și prin acțiuni în revendicare prevăzute de art. 124 din Legea nr. 85/2014. Prin urmare, s-a dat efectivitate dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular“, astfel că are loc un transfer de proprietate a bunului către debitor, iar creanța este plasată în categoria celor care beneficiază de o cauză de preferință. … 17.De altfel, potrivit art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile menționate nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor. Totodată, și din jurisprudența Curții (Comisiei) Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunțată în Cauza X împotriva Belgiei, reiese că procedurile legale instituite în materia insolvenței, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanță cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Hotărârea din 17 iulie 2003, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67). … 18.Prin urmare, în virtutea dispozițiilor constituționale și convenționale, de principiu, statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare pentru reglementarea dreptului de proprietate și a procedurilor insolvenței, cărora li se circumscriu și prevederile criticate în prezenta cauză. … 19.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de către instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 2.368/108/2018/a1 al Curții de Apel Timișoara – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 123 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește