DECIZIA nr. 570 din 31 octombrie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 138 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristina Mocanu în Dosarul nr. 135/39/2019 al Curții de Apel Suceava – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.745D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că dispozițiile criticate sunt norme de procedură edictate de legiuitor în virtutea competenței sale, acesta, în considerarea unor situații deosebite, putând institui reguli speciale de procedură. Or, litispendența și scopul acestei reglementări țin de asigurarea unei bune administrări a justiției, prin evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii în una și aceeași cauză, iar un astfel de scop și dezideratul împiedicării prelungirii excesive a duratei procedurii procesului justifică regimul căilor de atac. Raportat la cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, arată că incidentul procedural a intervenit într-un litigiu de dreptul muncii, cauzele aflându-se la tribunal, respectiv la curtea de apel, iar reunirea acestora s-a făcut în mod direct la instanța superioară – curtea de apel -, nefiind pierdut un grad de jurisdicție, întrucât, prin definiție, litispendența presupune pricini identice, astfel încât cererea care s-a aflat în apel a fost judecată deja în primă instanță. Prin urmare, faptul că încheierea prin care tribunalul a soluționat excepția de litispendență, admițând-o, nu mai poate fi atacată reprezintă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al hotărârii pronunțate pe fondul cauzei. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 5 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 135/39/2019, Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 138 alin. (5) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Cristina Mocanu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de apel formulate în contextul unor litigii în care au fost aplicate dispozițiile art. 138 alin. (5) din Codul de procedură civilă. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, fiind incomplete, neclare și imprevizibile, deoarece alin. (5) al art. 138 din Codul de procedură civilă nu acoperă toate situațiile de facto care pot apărea în ipoteza în care se soluționează excepția de litispendență, acest alineat precizând doar sumar că încheierea prin care s-a soluționat excepția poate fi atacată numai odată cu fondul. De asemenea, potrivit alin. (4), când instanțele sunt de grad diferit, excepția se invocă înaintea instanței de grad inferior. Dacă excepția se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanței de fond mai înalte în grad. Or, în situația dată din speța pendinte, în care au fost reunite mai multe cauze, interpretarea și aplicarea coroborate ale acestor dispoziții pot lipsi părțile de utilizarea căilor de atac, context în care se pot crea discriminări între justițiabili. Prin urmare, dispozițiile criticate sunt neconstituționale, în condițiile în care, teoretic, deși în toate litigiile privitoare la verificarea modului de soluționare a excepției de litispendență orice persoană nemulțumită poate declara apel odată cu fondul, această posibilitate este exclusă în situația în care instanța mai înaltă în grad, deși devolutivă, pronunță o hotărâre definitivă. În acest context, se poate interpreta că lipsește controlul judecătoresc efectiv asupra măsurii dispuse cu privire la litispendență de către instanța inferioară în grad. … 6.Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 7.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 138 alin. (5) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(5) Încheierea prin care s-a soluționat excepția poate fi atacată numai odată cu fondul.“ … 11.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) care statuează că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți și ale art. 129 – Folosirea căilor de atac. De asemenea, este invocat art. 6 cu privire la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate fac parte din capitolul IV: Incidente procedurale privitoare la competența instanței, secțiunea 2: Litispendența și conexitatea din Codul de procedură civilă. Astfel, potrivit Codului de procedură civilă, excepția litispendenței prevede că nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte, înaintea mai multor instanțe competente sau chiar înaintea aceleiași instanțe, prin cereri distincte. Excepția litispendenței poate fi invocată de părți sau de instanță, din oficiu, în orice stare a procesului în fața instanțelor de fond. Când instanțele sunt de același grad, excepția se invocă înaintea instanței sesizate ulterior, iar dacă excepția se admite, dosarul va fi trimis de îndată primei instanțe învestite. Când instanțele sunt de grad diferit, excepția se invocă înaintea instanței de grad inferior, iar dacă excepția se admite, dosarul va fi trimis de îndată instanței de fond mai înalte în grad. Încheierea prin care s-a soluționat excepția poate fi atacată numai odată cu fondul. Litispendența este reglementată prin norme de ordine publică, deoarece este destinată să asigure o bună administrare a justiției și o practică judiciară unitară, să evite pronunțarea unor hotărâri diferite în cauze identice și a unor soluții contradictorii, putând fi invocată atât de părți, cât și de procuror, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege – aceeași cauză, același obiect și de aceeași parte. … 13.Față de această împrejurare, Curtea reține că prevederile criticate sunt norme de procedură, iar în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești și procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Această normă constituțională cuprinde două teze: a) prima teză consacră dreptul subiectiv al oricărei părți a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum și dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate; b) cea de-a doua teză prevede că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condițiile legii. În alți termeni, prima teză exprimă dreptul fundamental înscris în art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, fiind o teză ce conține o reglementare substanțială. Cea de-a doua teză se referă la reguli de procedură, care însă nu pot aduce atingere substanței dreptului conferit prin cea dintâi teză, iar în ceea ce privește condițiile de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze modalitatea de formulare, competența și modul de judecare, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“ (Decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1200 din 15 decembrie 2004). Totodată, din aceste prevederi constituționale rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili cazurile și condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac și procedura de urmat în asemenea situație. Astfel, legiuitorul poate exclude folosirea unor căi de atac sau poate limita utilizarea anumitor instrumente procesuale aflate la îndemâna părților, fără ca prin aceasta să se încalce litera sau spiritul Legii fundamentale (Decizia nr. 527 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 9 februarie 2023, paragraful 18). … 14.De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a învederat că semnificația art. 21 din Constituție, potrivit căruia accesul la justiție nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nicio categorie sau niciun grup social nu se poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit. Însă legiuitorul poate dispune, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut și că, fiind vorba despre un drept pe care Convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 38). … 15.Raportat la critica privind pretinsa încălcare a dreptului la apărare, Curtea reține că acest drept, reglementat la art. 24 din Constituție, conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în susținerea cauzei apărările pe care le consideră necesare. Dreptul la apărare presupune, prin prisma accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, spre exemplu, participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepțiilor prevăzute de legea aplicabilă în materia supusă analizei instanței judecătorești, precum și exercitarea oricăror alte drepturi prevăzute de lege, cu respectarea procedurilor și a condițiilor stabilite de legiuitor (pentru identitate de rațiune, a se vedea Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, paragraful 33).  … 16.Prin urmare, aplicând aceste considerente de principiu la normele supuse controlului de constituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 138 alin. (5) din Codul de procedură civilă reprezintă o transpunere la nivel infraconstituțional a normelor constituționale referitoare la procedura de judecată și la căile de atac, cu referire specială la incidente procedurale privitoare la competența instanței – litispendența -, circumscriindu-se marjei de apreciere a legiuitorului, dată prin dispozițiile constituționale antereferite, și nu sunt de natură să aducă atingere prevederilor constituționale referitoare la: principiul legalității, principiul egalității, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, dreptul privind folosirea căilor de atac și unicitatea, imparțialitatea și egalitatea pentru toți a justiției în contextul procesual dat de prevederile criticate. Ca atare, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 17.Referitor la celelalte aspecte învederate de către autoarea excepției de neconstituționalitate, care sunt deduse din situația particulară a speței, instanța constituțională observă că nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. … 18.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristina Mocanu în Dosarul nr. 135/39/2019 al Curții de Apel Suceava – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 138 alin. (5) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Suceava – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește