DECIZIA nr. 570 din 22 noiembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal, excepție ridicată de Luca Dorel Cristian în Dosarul nr. 312/187/2019 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori. Cauza formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.202D/2019.  … 2.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Răzvan Doseanu, cu delegație depusă la dosar. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Președintele Curții dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 3.300D/2019, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Szekely Vasile în Dosarul nr. 8.431/296/2019 al Judecătoriei Satu Mare – Secția penală. … 4.La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Domnul avocat Răzvan Doseanu și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu aceasta. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.300D/2019 la Dosarul nr. 3.202D/2019, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, Luca Dorel Cristian, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, prezentând în acest sens, în esență, motivele de neconstituționalitate invocate în cauză, cu dezvoltarea criticilor referitoare la încălcarea dreptului de nu fi pedepsit de două ori pentru aceeași faptă. … 7.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul criticat nu încalcă prevederile constituționalitate invocate. Invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 522 din 15 iulie 2021. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin Încheierea din 25 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 312/187/2019, Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Luca Dorel Cristian într-o cauză penală. … 9.Prin Încheierea din 3 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 8.431/296/2019, Judecătoria Satu Mare – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. (3) din Codul penal. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Szekely Vasile într-o cauză penală. … 10.În motivarea excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 3.202D/2019, autorul susține, în esență, că dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal sunt constituționale numai în măsura în care se permite anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei înainte de executarea sau considerarea ca executată a acesteia. Se arată că a permite anularea beneficiului amânării aplicării pedepsei după expirarea termenului de supraveghere aduce atingere gravă dreptului justițiabilului de a nu fi pedepsit de două ori pentru aceeași faptă. Cu referire la situația de fapt din cauză, se arată că în prezent s-a împlinit termenul de supraveghere a amânării aplicării pedepsei și au fost executate toate obligațiile stabilite de instanță. Deși pedeapsa a fost executată de către persoana condamnată, art. 88 alin. (3) din Codul penal permite anularea acesteia și executarea din nou a pedepsei, așa încât, practic, persoana condamnată ispășește două pedepse pentru aceeași faptă.  … 11.Se apreciază că „această anomalie gravă“ este permisă ca urmare a interpretării textelor de lege mai sus menționate, fapt pentru care este necesară intervenția Curții Constituționale în vederea remedierii acestei nelegalități prin pronunțarea unei decizii de interpretare obligatorie, prin care să se statueze imposibilitatea revocării amânării aplicării pedepsei, în măsura în care la momentul pronunțării asupra acestei revocări pedeapsa este executată sau considerată ca executată. … 12.În motivarea excepției de neconstituționalitate în Dosarul nr. 3.300D/2019, autorul susține, în esență, că se creează o discriminare între persoanele în privința cărora s-a dispus amânarea aplicării pedepsei și persoanele condamnate la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât, astfel cum norma este reglementată, îl obligă pe judecător – și nu lasă la latitudinea acestuia – ca, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni de către persoana supravegheată în termenul de supraveghere, să revoce amânarea aplicării pedepsei și, după stabilirea noii pedepse, să dispună executarea acesteia din urmă, conform regulilor specifice concursului de infracțiuni. Practic, chiar în contextul în care pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită pe parcursul termenului de supraveghere este amenda, instanța este obligată la revocarea amânării aplicării pedepsei și dispunerea executării pedepsei stabilite anterior. Menționează și Decizia nr. 24 din 19 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care instanța supremă, în soluționarea unui recurs în interesul legii, a stabilit că „în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse, atât pronunțarea soluției de condamnare pentru noua infracțiune, cât și revocarea amânării aplicării pedepsei anterioare sunt obligatorii“. Cu referire la art. 96 alin. (4) din Codul penal, se arată că acesta duce la concluzia că doar în ipoteza condamnării la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii pe parcursul termenului de supraveghere instanța este obligată la revocarea suspendării și dispunerea executării pedepsei. Apreciază că această soluție juridică creează discriminare între persoanele în privința cărora s-a dispus amânarea aplicării pedepsei și persoanele condamnate la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere; în consecință, indiferent de gravitatea celei de-a doua fapte, normele fiind imperative, judecătorului îi este limitată posibilitatea de a individualiza pedeapsa, acesta neputând să aleagă o altă formă de individualizare dintre cele reglementate la art. 80-106 din Codul penal. Prin urmare, o persoană față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei și care săvârșește o infracțiune mai puțin gravă în termenul de încercare este nedreptățită în raport cu o alta care comite o singură infracțiune și care poate beneficia de amânarea aplicării pedepsei. … 13.Cu referire la speța de față, se critică soluția prevăzută în norma menționată care, astfel cum este reglementată, obligă instanța de judecată la revocarea amânării pedepsei și dispunerea aplicării și executării unei noi pedepse, stabilită conform regulilor referitoare la concursul de infracțiuni, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni cu intenție în termenul de încercare pentru care s-a pronunțat o condamnare. … 14.Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori consideră că excepția este întemeiată, întrucât dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale și convenționale invocate, „în special în urma interpretării oferite prin Decizia nr. 24/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală“. … 15.Judecătoria Satu Mare – Secția penală consideră că excepția este neîntemeiată. Arată că amânarea aplicării pedepsei se poate dispune de instanță în cazul în care infractorul îndeplinește anumite condiții, soluția de amânare neconstituind o soluție de condamnare în sensul legii. Această clemență din partea judecătorului este acordată pe un termen de 2 ani, timp în care inculpatul este obligat să respecte anumite măsuri, iar în situația în care comite o nouă infracțiune, cu intenție sau cu intenție depășită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunțat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, se dispun revocarea amânării și executarea pedepsei. Această manieră în care legiuitorul a înțeles să statueze în privința persoanelor aflate la primul contact cu legea penală este determinată de unele criterii obiective, iar în condițiile în care această soluție, de amânare a aplicării pedepsei, nu își atinge scopul, infractorul perseverând în comiterea de infracțiuni, judecătorul dispune executarea pedepsei. … 16.Nu se poate face o comparație între persoanele în privința cărora s-a dispus amânarea aplicării pedepsei și cele în privința cărora s-a dispus condamnarea la o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, raportat la art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea în drepturi, întrucât, de plano, se au în vedere două situații juridice distincte, cu reglementări și consecințe diferite. Astfel, dacă în cazul amânării aplicării pedepsei, nefiind o soluție de condamnare, infractorul nu apare cu mențiuni nici în cazierul judiciar, în cazul dispunerii unei soluții de condamnare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, consecințele sunt mult mai grave, în raport cu aceste mențiuni din cazierul judiciar reținându-se starea de recidivă, de pluralitate intermediară sau concursul de infracțiuni. Se invocă în același sens și Decizia Curții Constituționale nr. 70 din 29 ianuarie 2019. … 17.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 18.Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere în Dosarul nr. 3.202D/2019, apreciind că dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal sunt constituționale. … 19.Astfel, apreciază că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 11 alin. (1), a art. 20 și a art. 23 alin. (1) din Constituție, a art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Săvârșirea cu intenție a unei noi infracțiuni, după amânarea aplicării pedepsei, în condițiile prevăzute de art. 88 alin. (3) din Codul penal, constituie o ignorare a obligației legale stabilite persoanei supravegheate și a beneficiului acordat acesteia de îndreptare fără aplicarea unei pedepse și reprezintă o consecință a comportamentului său necorespunzător. Nerespectarea interdicției de săvârșire a unei noi infracțiuni demonstrează ineficiența amânării aplicării pedepsei, iar soluția juridică criticată, referitoare la revocarea amânării aplicării pedepsei și implicit la aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni pentru pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării și pedeapsa pentru noua infracțiune, reprezintă opțiunea legiuitorului, conform politicii sale penale. Invocă în acest sens și considerentele care au fundamentat Decizia Curții Constituționale nr. 70 din 29 ianuarie 2019. … 20.Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 88 alin. (3) din Codul penal față de art. 21 alin. (3) din Constituție, menționează că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate reprezintă norme de drept substanțial, situație în care nu sunt aplicabile prevederile constituționale privind dreptul la un proces echitabil. … 21.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 88 alin. (3) din Codul penal față de art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (1) din Constituție, arată că aceasta nu poate fi reținută, întrucât normele legale se aplică în mod egal tuturor celor prevăzuți de ipoteza normei, cărora li se aplică același tratament, fără discriminări. Reglementările supuse controlului de constituționalitate sunt în concordanță cu principiul egalității, întrucât instanța dispune revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de supraveghere al amânării aplicării unei pedepse. Amintește în acest sens Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 24 din 19 septembrie 2017 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept vizând modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 83 alin. (1) lit. b) și ale art. 88 alin. (3) din Codul penal.  … 22.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele judecătorului-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:23.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 24.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal, având următorul cuprins: „Dacă după amânarea aplicării pedepsei persoana supravegheată a săvârșit o nouă infracțiune, cu intenție sau intenție depășită, descoperită în termenul de supraveghere, pentru care s-a pronunțat o condamnare chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă amânarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei. Pedeapsa aplicată ca urmare a revocării amânării și pedeapsa pentru noua infracțiune se calculează conform dispozițiilor privitoare la concursul de infracțiuni.“ … 25.În susținerea neconstituționalității normelor criticate se invocă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalității, ale art. 11 alin. (1) referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale în materia drepturilor omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției. Se invocă, de asemenea, art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, consacrat și de art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. … 26.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale contestate au mai fost supuse controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare. … 27.Astfel, prin Decizia nr. 522 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1108 din 22 noiembrie 2021, invocând jurisprudența sa cu privire la același text legal, respectiv Decizia nr. 306 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1130 din 24 noiembrie 2020, și Decizia nr. 70 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 7 mai 2019, Curtea Constituțională a analizat constituționalitatea soluției juridice a obligării instanței de judecată la revocarea amânării pedepsei și la dispunerea aplicării și executării unei noi pedepse, stabilită conform prevederilor legale referitoare la concursul de infracțiuni, în ipoteza săvârșirii de către persoana supravegheată, cu intenție sau cu intenție depășită, a unei noi infracțiuni, descoperită în termenul de supraveghere, și a constatat că aceasta nu încalcă prevederile Legii fundamentale. … 28.Curtea a reținut, în esență, că amânarea aplicării pedepsei este o formă de individualizare a pedepsei și, totodată, o prerogativă acordată instanței de judecată de a stabili o pedeapsă pentru o persoană vinovată de comiterea unei infracțiuni și de a amâna aplicarea acesteia, dând astfel posibilitatea ca pedeapsa în cauză să nu fie, în mod provizoriu, executată, iar, în condițiile stabilite de lege, să nu se mai execute cu caracter definitiv. Cu toate că presupune neexecutarea, provizorie, a unei pedepse stabilite, instituția amânării aplicării pedepsei se caracterizează printr-o anumită gravitate, dată de obligațiile ce îi sunt impuse persoanei condamnate, pentru perioada supravegherii. Practic, din punctul de vedere al gravității, amânarea aplicării pedepsei se situează între renunțarea la aplicarea pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.  … 29.Amânarea aplicării pedepsei se dispune în anumite condiții, expres prevăzute la art. 83 alin. (1) din Codul penal, respectiv un pericol social redus al faptelor săvârșite. Art. 84 alin. (1) din Codul penal reglementează termenul de supraveghere, care în cazul amânării aplicării pedepsei este de 2 ani și se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, iar art. 88 din același act normativ reglementează trei ipoteze în care amânarea aplicării pedepsei este revocată. … 30.Curtea a observat că în toate cele trei situații prevăzute la art. 88 alin. (1)-(3) din Codul penal revocarea amânării pedepsei și dispunerea unei pedepse penale care să fie executată de către persoana condamnată sunt imperative pentru instanța de judecată, aceasta neputând să aleagă o altă formă de individualizare dintre cele reglementate la art. 80-106 din Codul penal. Această manieră de reglementare a regimului juridic al pedepselor – criticată și de autorii prezentei excepții de neconstituționalitate, care ar dori ca măsura revocării amânării pedepsei să fie la latitudinea instanței, este determinată de caracterul excepțional al instituției amânării aplicării pedepsei (ca, de altfel, și al instituțiilor renunțării la aplicarea pedepsei, suspendării executării pedepsei sub supraveghere și liberării condiționate), prin raportare la instituția executării pedepselor, care constituie regula în materia analizată, caracter excepțional dat de aprecierea de către legiuitor a nivelului scăzut al pericolului pe care îl prezintă, pentru valorile sociale ocrotite prin legea penală, faptele care pot fi încadrate în condițiile prevăzute la art. 83 alin. (1) și (2) din Codul penal. În considerarea acestui pericol social redus, legiuitorul a prevăzut regula lăsării în libertate supravegheată a persoanei condamnate, pentru o perioadă de 2 ani. … 31.În aceste condiții, săvârșirea de către persoana supravegheată a unor noi infracțiuni, cu intenție sau intenție depășită, denotă că aceasta nu a înțeles semnificația și pericolul faptelor comise și ale urmărilor acestora. Altfel spus, în privința unei asemenea persoane, stabilirea unei pedepse și amânarea aplicării acesteia nu și-au produs efectul de reeducare, în vederea reintegrării sociale a persoanei. Pentru acest motiv, cu privire la persoana aflată în situația anterior arătată, legiuitorul a prevăzut o individualizare legală a pedepsei aplicate, care va fi coroborată cu individualizarea judiciară a acesteia. … 32.Cu privire la aceste aspecte, Curtea a reținut că individualizarea pedepselor penale constă într-o operațiune de personalizare a acestora, prin care pedepsele sunt adaptate la nevoile de apărare a valorilor sociale. Aceasta întrucât chiar și infracțiunile din aceeași categorie pot fi săvârșite în maniere foarte diferite, care să denote un pericol social diferit. Altfel spus, individualizarea pedepsei este necesară pentru atingerea scopului său, pedeapsa trebuind să corespundă nevoilor de reeducare ale făptuitorului. Pentru realizarea acestei finalități, individualizarea pedepselor este făcută etapizat, mai întâi de legiuitor, prin dispozițiile legii penale, apoi de instanțele de judecată învestite cu soluționarea cauzelor penale, iar, în final, de organele administrative ale locului de detenție, fiecare dintre ultimele două categorii de autorități anterior menționate fiind obligată să respecte individualizarea pedepsei făcută în etapa anterioară intervenției sale. Astfel, individualizarea pedepselor penale este clasificată în individualizare legală, individualizare judiciară și individualizare administrativă. … 33.Așa fiind, Curtea a constatat că în ipoteza juridică reglementată la art. 88 alin. (3) din Codul penal legiuitorul a prevăzut o individualizare legală a pedepsei pentru faptele săvârșite, care constă în revocarea amânării aplicării pedepsei și în stabilirea unei noi pedepse, potrivit dispozițiilor legale referitoare la concursul de infracțiuni, pedeapsă ce trebuie executată într-un loc de detenție. Cele trei forme de individualizare a pedepselor penale sunt aplicabile gradual, așa încât individualizarea legală analizată este urmată de individualizarea judiciară, care va fi realizată conform prevederilor art. 39 și 40 coroborate cu art. 74-79 din Codul penal.  … 34.Prin urmare, maniera de reglementare a regimului individualizării pedepsei în cazul concursului de infracțiuni săvârșit în ipoteza prevăzută prin textul criticat nu este de natură a încălca dreptul judecătorului de a proceda la individualizarea judiciară a pedepsei în situația analizată, fiind determinată de aprecierea de către legiuitor a pericolului pe care îl prezintă pentru valorile sociale ocrotite prin legea penală săvârșirea de către persoana supravegheată a unei noi infracțiuni, pe parcursul termenului de supraveghere. Curtea a reținut că soluția juridică criticată reprezintă opțiunea legiuitorului, conform politicii sale penale, și a fost reglementată conform dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de acestea. Din această perspectivă, prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, consacrat și de art. 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, invocată deopotrivă în deciziile Curții precitate și în Dosarul nr. 3.202D/2019, aici analizat, nu își găsesc incidența. … 35.De asemenea, Curtea a reținut, cu trimitere la Decizia nr. 306 din 9 iunie 2020, că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi dispusă conform art. 91 alin. (1) din Codul penal. Totodată, Curtea a observat că art. 91 alin. (3) lit. b) din Codul penal prevede că nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă aplicarea pedepsei a fost inițial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată. Această limitare privitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere constituie o aplicare a dispozițiilor art. 88 din Codul penal, care prevede, în toate cazurile de revocare a amânării aplicării pedepsei, obligația instanței de a dispune executarea acesteia.  … 36.Această manieră de reglementare a formelor de individualizare a pedepselor constituie opțiunea legiuitorului, fiind determinată de caracterul excepțional al acestora, de la regulile referitoare la executarea pedepselor penale, mai sus referit.  … 37.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele deciziilor anterior analizate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 38.Referitor la susținerea conform căreia normele criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a reținut că acestea nu sunt aplicabile în cauză, întrucât dreptul la un proces echitabil este asigurat prin norme ale dreptului procesual penal, iar prevederile art. 88 alin. (3) din Codul penal constituie norme de drept penal substanțial (paragraful 33 din Decizia nr. 522 din 15 iulie 2021, precitată). … 39.În sfârșit, cât privește pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi, astfel cum a fost invocată și motivată în Dosarul nr. 3.300D/2019, aceasta nu poate fi reținută întrucât, așa cum a reținut și instanța de judecată în opinia exprimată, nu se poate face comparație între persoanele în privința cărora sa dispus amânarea aplicării pedepsei și cele în privința cărora s-a dispus condamnarea la o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, întrucât, de plano, se au în vedere două situații juridice distincte, cu reglementări diferite și consecințe diferite.  … 40.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Luca Dorel Cristian în Dosarul nr. 312/187/2019 al Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și de Szekely Vasile în Dosarul nr. 8.431/296/2019 al Judecătoriei Satu Mare – Secția penală și constată că dispozițiile art. 88 alin. (3) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori și Judecătoriei Satu Mare – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Marieta Safta –-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește