DECIZIA nr. 57 din 26 ianuarie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 254 din 12 martie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAHOTARARE 31 23/12/2020
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAHOTARARE 31 23/12/2020
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 18 14/01/2021
ART. 1REFERIRE LAHOTARARE 31 23/12/2020
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 128 06/03/2019
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 65 23/01/2019
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 650 25/10/2018
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 137 20/03/2018
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 730 22/11/2017
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 467 28/06/2016
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 260 08/04/2015
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 628 04/11/2014
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 251 30/04/2014
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 783 26/09/2012
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 307 28/03/2012
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 54 25/01/2011
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 53 25/01/2011
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 710 06/05/2009
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 98 15/02/2005
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 22 27/02/1995
ART. 1REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 2
ART. 1REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 11
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 68 23/11/1993
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 44 08/07/1993
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 27
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 28
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 66
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 69
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 102
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 103
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 142
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 66
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 69
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 102
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 103
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 142
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 27
ART. 2REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 2REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 5REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 11
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 66
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 69
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 66
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 69
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 103
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 102
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 103
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 102
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 103
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 102
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 103
ART. 10REFERIRE LAHOTARARE 31 23/12/2020
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 27
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 27
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 17REFERIRE LAHOTARARE 120 21/12/2020
ART. 17REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/10/2005 ART. 14
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 209 07/03/2012
ART. 18REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992 ART. 87
ART. 18REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992 ART. 91
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 209 07/03/2012
ART. 24REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 139
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 27
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 28
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 102
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 66
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 102
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 103
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 336 14/06/2023





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Marieta Safta – prim-magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea sesizării de neconstituționalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 31 din 23 decembrie 2020 pentru acordarea încrederii Guvernului, formulată de Grupul parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor din Camera Deputaților, prin liderul de grup.2.Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. l) din Constituție și al art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 8.369 din 24 decembrie 2020 și constituie obiectul Dosarului nr. 2.457 L/2/2020.3.În motivarea sesizării de neconstituționalitate se susține că „nu există Program de guvernare“ și că „așa-zisul Program de guvernare nu a fost transmis parlamentarilor“, iar unii parlamentari l-au primit „cu doar 15 minute înainte de întrunirea Comisiilor în ședință reunită“. Se mai arată că Parlamentul „nu este legal învestit întrucât era necesar un termen de 5 zile de la convocarea președintelui“ și că „audierile candidaților în comisiile de specialitate au fost pur formale și superficiale, acordându-se parlamentarilor doar 15 minute pentru adresarea de întrebări candidaților și primirea răspunsurilor“. Se mai susține și nelegala constituire a comisiilor din Camera Deputaților. În final se menționează „rezervarea“ dreptului de a depune sesizarea „cu motivele de neconstituționalitate în termen legal“.4.Cu adresa fără număr, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 8.371 din 24 decembrie 2020, s-a depus la dosarul cauzei o „sesizare“ a „parlamentarilor din Grupul parlamentar Alianța pentru Unirea Românilor“, semnată „prin avocat“ Iovanovici Șoșoacă Diana, care atașează în acest sens împuternicirea avocațială, unde la rubrica intitulată Client se face mențiunea „conform contract“, cu semnătura și ștampila avocatului reprezentant, Iovanovici Șoșoacă Diana.5.În conținutul „sesizării“ se arată că, la data de 21 decembrie 2020, la convocarea Președintelui României, sau întrunit Camera Deputaților și Senatul (nou-alese), ca urmare a alegerilor parlamentare organizate la data de 6 decembrie 2020. În ceea ce privește ședința Camerei Deputaților, aceasta a fost condusă de cel mai în vârstă deputat, în calitate de președinte de vârstă, asistat de cei mai tineri 4 deputați în calitate de secretari, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Regulamentul Camerei Deputaților. Lucrările Camerei Deputaților s-au desfășurat pe o perioadă lungă de timp, jurământul tuturor deputaților finalizându-se în jurul orei 23,50. Lucrările s-au desfășurat fără pauză „și se apropia ora 00,00, când se termina ziua“. În conformitate cu art. 11 din Regulamentul Camerei Deputaților, președintele de vârstă, în calitatea sa de președinte de ședință, a constatat legala constituire a Camerei Deputaților și a declarat ședința închisă, urmând ca pentru continuarea lucrărilor ședința din plen să se reia a doua zi. Ca efect al declarării ședinței închise, deputații Grupului parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor au părăsit sala, urmând a reveni a doua zi. După plecarea acestora, deputații celorlalte formațiuni politice rămași în sală au continuat dezbaterile, „în ciuda declarării ședinței închise“. Domnul deputat Andronache Gabriel din cadrul Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal (PNL), apreciind că situația se asimilează ipotezei în care președintele de vârstă se află în imposibilitatea să își exercite atribuțiile, a identificat următorii trei cei mai în vârstă deputați din rândul celorlalți deputați ai celorlalte grupuri parlamentare și, la a treia încercare, a identificat un deputat din cadrul Grupului Minorităților Naționale care a fost dispus să conducă ședința Camerei Deputaților, ceea ce s-a întâmplat pe parcursul celorlalte ore, fără ca membrii Grupului parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor să participe la vot, în condițiile în care ședința convocată pentru data de 21 decembrie 2020 de Președintele României a fost declarată închisă, iar o nouă convocare pentru o eventuală ședință extraordinară nu a existat. Se apreciază că, în acest mod, s-a produs „încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 66 și art. 69 din Constituția României“. În condițiile în care procedura a fost viciată, conducerea Camerei Deputaților este nelegală, astfel că orice procedură demarată de aceasta și orice act semnat de aceasta sunt lovite de nulitate absolută. Se arată că Hotărârea Camerei Deputaților din data de 22 decembrie 2020 a fost atacată la Curtea Constituțională.6.Se mai arată că, la data de 23 decembrie 2020, s-au convocat cele două Camere ale Parlamentului pentru dezbaterea Programului de guvernare și a listei Guvernului, însă Programul de guvernare nu a fost transmis în timp util, ci în jurul orei 10,30 și numai unora dintre parlamentari, iar de la ora 11,00 au început audierile miniștrilor în comisii, astfel că nu a existat timp real pentru cunoașterea acestuia. Mai mult, prezentarea prim-ministrului propus, Florin Cîțu, cu privire la Programul de guvernare a fost „doar un ansamblu de promisiuni“, în niciun caz un program de guvernare, astfel că nu s-a putut lua cunoștință de conținutul acestuia. Unii parlamentari au primit Programul de guvernare cu 15 minute înainte de ședința Camerelor reunite. Se susține că au fost încălcate astfel prevederile art. 102 alin. (1) și ale art. 103 alin. (3) din Constituție, având în vedere că pe baza Programului de guvernare se realizează politica internă și externă a țării. Acceptarea Programului de guvernare de către Parlament implică o cunoaștere aprofundată a acestuia, astfel încât Parlamentul să îl poată accepta, nu din punct de vedere formal, ci după o justă analiză. Se mai arată că art. 103 alin. (3) din Constituție stabilește că Programul de guvernare se dezbate de către Parlament, ceea ce exclude o informare și o acceptare pur formală, sens în care art. 103 alin. (2) din Constituție menționează un termen de 10 zile de la desemnarea primministrului pentru acordarea votului de încredere asupra programului și a întregii liste a Guvernului. Chiar dacă termenul este unul de recomandare, acesta este acordat tocmai pentru a se respecta principiile constituționale și a avea o pregătire temeinică și pentru a exista timpul necesar ca acesta să fie comunicat parlamentarilor. Transmiterea cu câteva minute înainte sau chiar cu câteva ore înaintea Plenului Camerelor reunite a Programului de guvernare, pentru a fi studiat și votat, încalcă grav principiile constituționale, iar convocarea celor două Camere ale Parlamentului în aceeași zi cu audierile și cu transmiterea Programului de guvernare face practic din Parlament un organism pur formal în acordarea votului de încredere Guvernului. Se răstoarnă rolul Parlamentului, reducându-l doar la o intervenție pur formală și încălcând rolul acestuia, „practic încălcând principiile democratice ale unui stat de drept“. Având în vedere că parlamentarii sunt aleși de popor, aceștia sunt în serviciul acestuia, „impunându-se existența posibilității de a vota în reprezentarea cetățenilor care i-au votat și în interesul întregului popor“.7.Referitor la audierile în comisii se apreciază că au fost pur și simplu formale, acordându-se o singură oră atât pentru prezentarea programului de către „ministrul audiat“, cât și pentru adresarea de întrebări. În unele comisii, „partidul AUR“ nu a fost lăsat să voteze, „audierile fiind în fapt un simulacru, transformându-se Parlamentul într-un organism pur formal, anulându-se, în fapt, rolul acestuia în acordarea votului de încredere Guvernului“. Astfel fiind, se încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție.8.Invocându-se, în continuare, jurisprudența referitoare la competența Curții Constituționale de exercitare a controlului hotărârilor Parlamentului, se solicită constatarea neconstituționalității „Hotărârii Camerei Deputaților din data de 23.12.2020“ prin raportare la art. 64 alin. (4), art. 102 alin. (1) și art. 103 alin. (3) din Constituție. 9.La dosar a fost atașat memoriul Amicus curiae transmis de Partidul România Noastră, prin care se solicită admiterea sesizării de neconstituționalitate.10.Pe rolul Curții Constituționale se află și sesizarea de neconstituționalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 31 din 23 decembrie 2020 pentru acordarea încrederii Guvernului, formulată de Grupul parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor din Senat, prin liderul de grup.11.Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. l) din Constituție și al art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 8.375 din 24 decembrie 2020 și constituie obiectul Dosarului nr. 2.459 L/2/2020.12.În motivarea sesizării au fost formulate aceleași critici precum în cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 2.457 L/2/2020. De asemenea, cu adresa fără număr, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 8.377 din 24 decembrie 2020, s-a depus la dosarul cauzei o „sesizare“ a „parlamentarilor din Grupul parlamentar Alianța pentru Unirea Românilor“, semnată „prin avocat“ Iovanovici Șoșoacă Diana, care atașează în acest sens împuternicire avocațială, unde la rubrica intitulată Client se face mențiunea „conform contract“, cu semnătura și ștampila avocatului reprezentant, Iovanovici Șoșoacă Diana. Documentul are același conținut cu cel depus în Dosarul nr. 2.457 L/2/2020.13.În conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizările au fost comunicate președintelui Camerei Deputaților și președintelui Senatului, pentru a comunica punctul de vedere al Birourilor permanente. 14.Punctul de vedere al Biroului permanent al Senatului, vizând atât Dosarul nr. 2.457 L/2/2020, cât și Dosarul nr. 2.459 L/2/2020, a fost transmis cu Adresa nr. 109 din 8 ianuarie 2021, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 150 din 12 ianuarie 2021, prin care se solicită respingerea sesizărilor de neconstituționalitate ca fiind lipsite de temei. 15.În principal, se apreciază că sesizările sunt inadmisibile prin raportare la temeiul invocat de autori, precum și în raport cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate. Se arată că motivarea are o dublă componentă, una factuală – care de altfel este îndeplinită, dar și una în drept, prin care să se coroboreze norma constituțională pretins încălcată și relaționarea logico-juridică cu actul juridic contestat. Această ultimă condiție nu este îndeplinită, nefiind realizată o motivare în drept care să poată permite o analiză judicioasă a criticilor factuale formulate. 16.În continuare, referitor la obiecția care se referă la Programul de guvernare, se arată că nu poate fi admisă, întrucât acesta a fost transmis, în format electronic, tuturor membrilor Parlamentului, în conformitate cu prevederile regulamentare, de îndată ce birourile permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului au sesizat comisiile de specialitate, în vederea declanșării audierilor candidaților pentru funcția de ministru, potrivit listei Guvernului. Programul de guvernare a fost depus la cabinetul președintelui Senatului de către prim-ministrul desemnat la data de 23 decembrie, înainte de ședința Birourilor permanente reunite, fiind distribuit imediat tuturor grupurilor parlamentare. Se apreciază că autorii sesizărilor nu arată care ar fi dispozițiile constituționale încălcate.17.Cu privire la obiecția privind învestirea legală a Parlamentului, se apreciază că Senatul a fost legal constituit prin Hotărârea nr. 120/2020, după validarea mandatelor și depunerea jurământului potrivit art. 14 alin. (1) din Regulamentul Senatului. Aceeași procedură de validare și de depunere a jurământului a avut loc și la Camera Deputaților, astfel încât Parlamentul a fost legal constituit la data solicitării votului de încredere pentru formarea Guvernului.18.În ceea ce privește pretinsul caracter formal al audierilor în comisiile de specialitate, se arată că în Constituție nu se stabilește procedura de audiere a candidaților pentru funcția de ministru în comisiile de specialitate, cu referire și la Decizia Curții Constituționale nr. 209 din 7 martie 2012. În privința audierii candidaților, s-au respectat dispozițiile art. 87 și ale art. 91 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, având în vedere autonomia regulamentară de care beneficiază cele două Camere ale Parlamentului, în temeiul dispozițiilor constituționale prevăzute de art. 64 alin. (1), care instituie dreptul acestora de a dispune cu privire la propria organizare și procedurile de desfășurare a lucrărilor parlamentare. Legea fundamentală nu consacră avizul consultativ al comisiilor permanente drept criteriu de constituționalitate a hotărârii prin care Parlamentul acordă încrederea Guvernului.19.Critica referitoare la neconstituirea legală a comisiilor din Camera Deputaților este lăsată la aprecierea Curții Constituționale, întrucât nu este de competența Senatului.20.Punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților, vizând Dosarul nr. 2.457/L/2/2020, a fost transmis Curții Constituționale cu Adresa nr. 2/285 din 11 ianuarie 2021, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 111 din 11 ianuarie 2021, prin care se solicită respingerea sesizării de neconstituționalitate ca inadmisibilă, iar sub aspectul incidenței temeiniciei argumentelor ca nefondată. 21.Se arată că autorii sesizării nu menționează prevederile constituționale pretins încălcate, invocând doar chestiuni care țin de organizarea lucrărilor parlamentare. Ca urmare, sesizarea este inadmisibilă, sens în care se invocă jurisprudența Curții Constituționale.22.În subsidiar, din examinarea actului de sesizare, se arată că afirmațiile autorului sunt neîntemeiate. Sub acest aspect este detaliată desfășurarea procedurii de numire a Guvernului, după care sunt analizate afirmațiile cuprinse în sesizare. Se arată, astfel, că există program de guvernare și că ambele Camere ale Parlamentului erau constituite legal la data de 23 decembrie 2020, când au acordat votul de încredere Guvernului. În ceea ce privește afirmația potrivit căreia „audierile candidaților în comisiile speciale au fost pur formale și superficiale“ se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 209 din 7 martie 2012, arătându-se că modalitatea și durata desfășurării audierilor în cadrul comisiilor permanente nu constituie un posibil viciu de constituționalitate al hotărârii Parlamentului. În ceea ce privește afirmația potrivit căreia comisiile din Camera Deputaților nu erau legal constituite se arată, în esență, că autorul sesizării nu își argumentează afirmațiile și se indică hotărârile celor două Camere ale Parlamentului privind aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente. Pentru toate aceste argumente, se apreciază că sesizarea este nefondată. 23.Cu adresele înregistrate la Curtea Constituțională cu nr. 321 și, respectiv, nr. 322 din 14 ianuarie 2021, s-a solicitat liderilor grupurilor parlamentare ale Alianței pentru Unirea Românilor din Camera Deputaților și din Senat să transmită dacă documentele depuse în dosarele nr. 2.457 L/2/2020 și nr. 2.459 L/2/2020, semnate „prin avocat“ aparțin/sunt însușite de grupurile parlamentare autoare ale sesizărilor de neconstituționalitate. Cu adresele înregistrate la Curtea Constituțională cu nr. 341 și, respectiv, nr. 342 din 15 ianuarie 2021, liderii celor două grupuri parlamentare au transmis Curții Constituționale confirmarea solicitată.24.La termenul de judecată fixat pentru data de 19 ianuarie 2021, Curtea a dispus amânarea dezbaterilor asupra cauzei pentru data de 26 ianuarie 2021. La această dată, Curtea, în temeiul art. 139 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, a dispus conexarea Dosarului nr. 2.459 L2/2020 la Dosarul nr. 2.457 L2/2020, care a fost primul înregistrat, și a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
examinând sesizările de neconstituționalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților și al Biroului permanent al Senatului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, dispozițiile hotărârii Parlamentului criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:25.Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. l) din Constituție, precum și ale art. 1, 10, 27 și 28 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze sesizările de neconstituționalitate. 26.Obiectul sesizărilor îl constituie Hotărârea Parlamentului României nr. 31 din 23 decembrie 2020 pentru acordarea încrederii Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.284 din 23 decembrie 2020.27.Dispozițiile constituționale invocate în sesizări sunt cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 64 alin. (4) referitor la comisiile parlamentare, art. 66 referitor la sesiunile parlamentare, art. 102 alin. (1) privind rolul Guvernului și art. 103 alin. (2) și (3) privind învestitura Guvernului.Analiza sesizărilor din punctul de vedere al admisibilității(1)Temei constituțional și dezvoltări jurisprudențiale 28.Analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a sesizării referitoare la Hotărârea Parlamentului nr. 31 din 23 decembrie 2020 pentru acordarea încrederii Guvernului trebuie realizată prin raportare la art. 146 lit. l) din Constituție și la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaților, a hotărârilor plenului Senatului și a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori“, text care stabilește autorii și obiectul sesizărilor de neconstituționalitate. 29.În privința obiectului sesizărilor de neconstituționalitate întemeiate pe dispozițiile art. 146 lit. l) din Constituție și ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, au fost conturate pe cale jurisprudențială o serie de cauze de inadmisibilitate, menite să circumstanțieze competența Curții Constituționale în realizarea rolului său de garant al supremației Constituției, rol care nu îi permite să se pronunțe asupra unor acte fără relevanță constituțională, să răspundă unor critici fără o asemenea relevanță ori să se substituie competenței altei autorități, în speță Parlamentului. 30.Astfel, o condiție de admisibilitate o reprezintă relevanța constituțională a obiectului acestor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituționalitate numai hotărârile Parlamentului care afectează valori, reguli și principii constituționale sau, după caz, organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 53 și 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). Ca urmare, distincția realizată de Curtea Constituțională nu se referă la caracterul individual sau normativ al acestor hotărâri, în privința cărora normele constituționale de referință nu disting, ci la relevanța constituțională, impusă de art. 142 alin. (1) din Constituție privind rolul Curții Constituționale și art. 3 din Legea nr. 47/1992 referitor la competența acesteia. Prin mai multe decizii, Curtea a stabilit că „textul art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferențiere între hotărârile care pot fi supuse controlului Curții Constituționale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile a fi supuse controlului de constituționalitate – ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. În consecință, sesizările de neconstituționalitate care vizează asemenea hotărâri sunt de plano admisibile“ (de exemplu, Decizia nr. 251 din 30 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 21 mai 2014, paragraful 15, Decizia nr. 65 din 23 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 11 aprilie 2019).31.Curtea a mai stabilit că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituționalitate întemeiată pe art. 146 lit. l) din Constituție coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992, norma de referință trebuie să fie de rang constituțional (Decizia nr. 65 din 23 ianuarie 2019, precitată).32.De asemenea, o condiție distinctă în evaluarea admisibilității acestor sesizări o constituie relevanța constituțională a criticilor formulate. Aceasta înseamnă că nu este suficient ca în motivarea sesizărilor să fie menționate norme de referință de rang constituțional. Motivarea în sine trebuie să se refere la contradicția între hotărârile menționate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, și exigențele procedurale și substanțiale impuse prin Constituție, pe de altă parte. Așadar, criticile formulate de autorii sesizării trebuie să aibă o evidentă relevanță constituțională, și nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaților, plenului Senatului și plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituționalitate, dacă în susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate dispoziții cuprinse în Constituție. Invocarea acestor dispoziții nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, precitată, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, precitată, și Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 15).(2)Aplicarea în cauză a dispozițiilor constituționale și legale și a jurisprudenței citate33.În prezenta cauză, sesizările au fost formulate de grupurile parlamentare ale Partidului Alianța pentru România din Camera Deputaților și Senat, sub semnătura liderilor respectivelor grupuri parlamentare, în condițiile art. 146 lit. l) din Constituție coroborat cu art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea Curții Constituționale. Completarea ulterioară a acestora, sub semnătura unui senator, în calitatea sa de avocat, a fost însușită de liderii grupurilor parlamentare ale Partidului Alianța pentru România din Camera Deputaților și Senat, cărora Curtea le-a solicitat confirmarea expresă în acest sens. Ca urmare, este îndeplinită condiția de admisibilitate în privința autorilor sesizării.34.În ceea ce privește obiectul, două dintre condițiile de admisibilitate enunțate sunt îndeplinite, întrucât sesizările au ca obiect Hotărârea Parlamentului României nr. 31 din 23 decembrie 2020 pentru acordarea încrederii Guvernului (a cărei relevanță constituțională este de domeniul evidenței) și fac referire, în motivare, la dispoziții constituționale. Acestea sunt cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept, art. 64 alin. (4), potrivit căruia „Fiecare Cameră își constituie comisii permanente și poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele își pot constitui comisii comune“, art. 102 alin. (1), potrivit căruia „Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice.“, și art. 103 alin. (2) și (3), potrivit cărora „(2) Candidatul pentru funcția de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului și a întregii liste a Guvernului. (3) Programul și lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorității deputaților și senatorilor.“35.Analizând însă, în continuare, motivarea încălcării dispozițiilor constituționale cuprinsă în sesizări, se constată că, în ansamblu, criticile formulate nu au relevanță constituțională.36.Astfel, cât privește dispozițiile constituționale ale art. 64 alin. (4), invocate din perspectiva pretinsei constituiri nelegale a Camerei Deputaților, cu referire la o altă cauză aflată pe rolul Curții Constituționale, ce formează obiectul Dosarului nr. 2.446 L/2/2020, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 18 din 14 ianuarie 2021*^), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, respingând sesizarea ca inadmisibilă, pentru argumentele acolo reținute. *^) Decizia Curții Constituționale nr. 18 din 14 ianuarie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 4 martie 2021.37.De altfel, sub acest aspect, în prezenta cauză sunt aduse exclusiv critici referitoare la modalitatea de aplicare a Regulamentului Camerei Deputaților (art. 2 și art. 11 din Regulament, expres menționate de autorii sesizărilor). Or, Curtea, în jurisprudența sa, în mod constant a subliniat faptul că nu este competentă să se pronunțe asupra modului de aplicare a regulamentelor (a se vedea Decizia nr. 44 din 8 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993, Decizia nr. 68 din 23 noiembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, Decizia nr. 22 din 27 februarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 7 aprilie 1995, Decizia nr. 98 din 15 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 11 martie 2005, Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, Decizia nr. 260 din 8 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2015, paragraful 18, sau Decizia nr. 128 din 6 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 8 martie 2019, paragraful 30). Curtea nu își poate extinde controlul și asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât ar încălca însuși principiul autonomiei regulamentare al celor două Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza întâi din Constituție. În virtutea acestui principiu fundamental, aplicarea regulamentului este o atribuție a Camerei Deputaților, așa încât contestațiile deputaților privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competența exclusivă a Camerei Deputaților, aplicabile, în acest caz, fiind căile și procedurile parlamentare stabilite prin propriul regulament (Decizia nr. 128 din 6 martie 2019, precitată, paragraful 30). De principiu, dispozițiile cuprinse în Regulamentul Camerei Deputaților nu sunt norme de referință în exercitarea controlului de constituționalitate (Decizia nr. 137 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 11 mai 2018, paragraful 36, și Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 7 februarie 2019, paragraful 215). În măsura în care dispozițiile regulamentare invocate în susținerea criticilor nu au relevanță constituțională, nefiind consacrate expres sau implicit într-o normă constituțională (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 730 din 22 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 29 decembrie 2017), aspectele invocate nu constituie probleme de constituționalitate, ci de aplicare a normelor regulamentare (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, sau Decizia nr. 650 din 25 octombrie 2018, precitată, paragraful 215). Curtea a mai reținut că, de principiu, în lipsa unei prevederi constituționale exprese și „în temeiul autonomiei de care se bucură, Camera Deputaților, prin votul pe care îl dă asupra proiectului de hotărâre, acoperă viciile regulamentare de procedură ale acesteia, Curtea neavând competența ca ea însăși să cerceteze și să determine starea de fapt, pentru ca din constatările astfel efectuate să stabilească starea de constituționalitate a normei regulamentare“ (Decizia nr. 467 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 28 septembrie 2016, paragraful 42). 38.Aplicând, mutatis mutandis, considerentele citate, Curtea observă că și în cauza de față se invocă prevederi regulamentare care nu sunt consacrate expres/implicit în Constituție și care țin de modul de organizare a activității Camerei Deputaților. Ca urmare, nu se poate reține incidența dispozițiilor constituționale ale art. 66 – Sesiuni și ale art. 69 – Mandatul reprezentativ, invocarea lor în context fiind pur formală, fără legătură cu criticile formulate, care privesc, așa cum s-a arătat, modul de aplicare a Regulamentului Camerei Deputaților.39.În ceea ce privește dispozițiile constituționale ale art. 103 alin. (2) și (3), referitoare la învestitura Guvernului, Curtea constată că sunt invocate în susținerea unor critici care nu pun în discuție nerespectarea etapelor/procedurii învestiturii reglementate de aceste texte, ci prezintă propria evaluare a autorilor sesizării în privința modului în care s-a desfășurat această procedură. Nu se invocă inexistența unui Program de guvernare, ci se exprimă opinia că prezentarea Programului de guvernare de către prim-ministrul desemnat a fost „doar un ansamblu de promisiuni“. Nu se invocă lipsa dezbaterii Programului și listei Guvernului de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună, ci modul concret în care fiecare senator/deputat ar fi luat cunoștință de aceste documente. Nu se invocă faptul că prim-ministrul desemnat nu ar fi cerut, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului și a întregii liste a Guvernului, ci faptul că audierile în comisiile parlamentare ar fi fost „un simulacru“ și că Parlamentul a fost transformat „într-un organism pur formal“. Astfel de afirmații, cuprinzând elemente de apreciere vădit subiective, întemeiate pe percepții, iar nu pe dispoziții normative, pot fi calificate, cel mult, ca aparținând sferei politice, iar nu ca având relevanță constituțională. Ca urmare, și critica formulată în raport cu art. 103 alin. (2) și (3) aparține aceluiași registru formal, excedând legalei învestiri a Curții Constituționale.40.Tot astfel, motivarea în aceiași termeni a încălcării art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept nu poate fi reținută pentru realizarea controlului de constituționalitate al hotărârii Parlamentului criticate. Faptul că prezentarea Programului de guvernare nu s-ar fi ridicat la exigențele autorilor sesizării sau că audierile candidaților la funcția de ministru și procedura parlamentară în general au suferit prin prisma acelorași exigențe sunt afirmații subiective, de natură politică, având un regim, inclusiv în privința efectelor pe care le produc, circumscris exclusiv registrului politic. Curtea Constituțională nu este competentă să se pronunțe asupra valorii, conținutului Programului de guvernare sau oportunității măsurilor pe care acesta le cuprinde. De asemenea, nu intră în competența Curții Constituționale evaluarea timpilor alocați audierii candidaților la funcția de ministru. Ca urmare, criticile astfel formulate sunt fără relevanță în planul controlului de constituționalitate, excedând competenței Curții Constituționale.41.Cât privește dispozițiile constituționale ale art. 69 alin. (1) referitoare la mandatul reprezentativ (invocate pentru a motiva criticile la adresa dezbaterii Programului de guvernare) și ale art. 102 alin. (1) privind rolul Guvernului, acestea nu își găsesc incidența în cauză, întrucât nu sunt puse în discuție caracterul reprezentativ al mandatului parlamentar și nici rolul Guvernului/încălcarea acestui rol, ci un act prin care se acordă încredere Guvernului. 42.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. l) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) și al art. 28 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibile, sesizările de neconstituționalitate având ca obiect Hotărârea Parlamentului României nr. 31 din 23 decembrie 2020 pentru acordarea încrederii Guvernului, formulate de Grupul parlamentar al Alianței pentru Unirea Românilor din Camera Deputaților și, respectiv, din Senat. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică președintelui Camerei Deputaților și președintelui Senatului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 ianuarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x