DECIZIA nr. 569 din 22 noiembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Angela Folea în Dosarul nr. 5.506/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală. Cauza formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.109 D/2019.  … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv deciziile nr. 262 din 17 mai 2022 și nr. 539 din 26 septembrie 2019. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia penală nr. 991/A din 14 august 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.506/2/2018, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Angela Folea în cadrul unei cauze penale.  … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin ordonanța de urgență a Guvernului criticată sunt afectate dispozițiile constituționale referitoare la delegarea legislativă, respectiv reglementarea posibilității Guvernului României de a adopta ordonanțe de urgențe, „cu atât mai mult cu cât domeniul de reglementare se referă la drepturile cetățenilor“. Invocându-se jurisprudența Curții Constituționale în materie, vizând condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului, se susține că acestea nu sunt întrunite în cauză. Astfel, citându-se din nota de fundamentare a actului criticat, se solicită să se observe faptul că acolo se menționează decizii ale Curții Constituționale care au fost pronunțate începând cu anul 2014, anul intrării în vigoare a noilor coduri, și directive ale Uniunii Europene adoptate începând cu anul 2008, anterior intrării în vigoare a noilor coduri, „fiind de domeniul evidentului faptul că în tot acest timp s-ar fi putut adopta o lege de modificare a codurilor în procedură de urgență“. Mai mult, niciuna dintre deciziile de neconstituționalitate pronunțate de Curtea Constituțională de la momentul intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală și până la adoptarea actului criticat nu a vizat dispozițiile art. 172 alin. (12) din noul Cod de procedură penală și, de asemenea, nicio directivă nu s-a referit la acest aspect, astfel încât „apare total nejustificată modificarea operată asupra acestui articol prin ordonanță de urgență, în condițiile în care procedeul legislativ utilizat trebuie ales cu respectarea exigențelor referitoare la condițiile de constituționalitate extrinsecă ale actului normativ adoptat“. Proclamarea în preambulul ordonanței de urgență a unor situații de fapt ca fiind subsumate conceptului de situație extraordinară nu echivalează cu o prezumție absolută în acest sens, ci exprimă o prezumție relativă, drept care și actul normativ se bucură de o prezumție relativă de constituționalitate. … 6.Chiar dacă s-ar considera că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 este justificată per ansamblu de o situație de urgență, extraordinară, se observă că în acest fel „sa profitat de dispoziții, legale ce sunt vizate de nota de fundamentare“ (dispoziții declarate neconstituționale sau dispoziții ce trebuiau transpuse din directivele europene), pentru care s-ar putea admite posibilitatea de a se subsuma conceptului de situație extraordinară, astfel încât să se modifice și alte dispoziții, atât din noul Cod penal, cât mai ales din noul Cod de procedură penală, dispoziții pentru care nu erau îndeplinite condițiile prevăzute la art. 115 alin. (4) din Constituție.  … 7.De asemenea, prin art. II pct. 35 dinOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 sunt afectate dispozițiile constituționale referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, coroborate cu cele referitoare la dreptul la un proces echitabil. Se invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Protocolul nr. 12 la Convenție privind interzicerea discriminării. Se arată că, în prezent, partea civilă, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin specialiștii săi detașați în cadrul structurilor de Parchet, este îndreptățită să realizeze rapoarte de constatare în baza cărora inculpatul este trimis în judecată, iar procurorul poate refuza dispunerea efectuării unei expertize de specialitate în cadrul căreia să fie prezent și un expert parte al inculpatului. În acest fel, partea civilă din dosarul penal, prin propriii angajați, stabilește prejudiciul din dosarul de urmărire penală, iar raportul de constatare întocmit de aceștia nu are valoarea probantă a unui simplu înscris (așa cum ar fi cazul în care inculpatul ar depune la dosar o expertiză extrajudiciară), ci valoarea probatorie echivalentă cu cea a unei expertize (și, chiar dacă probele se apreciază coroborat, din întregul material probator, încadrarea juridică sub care inculpatul este trimis în judecată poate fi influențată de valoarea prejudiciului menționat în raportul de constatare tehnico-științifică). Prin urmare, încălcarea principiului discriminării rezidă tocmai din faptul că partea civilă, Agenția Națională de Administrare Fiscală, are posibilitatea de a întocmi rapoarte de constatare, iar inculpatul nu le poate contesta decât prin depunerea unei expertize extrajudiciare cu valoare de înscris (nu de raport de constatare/expertiză judiciară). … 8.Curtea de Apel București – Secția a II-a penală consideră că excepția este neîntemeiată. Cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 729 din 21 noiembrie 2017, se arată că dispozițiile art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală nu refuză dreptul suspectului/inculpatului sau al oricărei alte persoane interesate de a contesta concluziile raportului de constatare efectuat în cauză, ci conferă organului judiciar competența de a aprecia asupra utilității efectuării unei expertize. Împrejurarea că, subsecvent constatării, efectuarea unei expertize este condiționată de aprecierea necesității sale, indiferent că această necesitate este impusă de nelămurirea organului judiciar ori de aspectele inserate de părți în momentul contestării raportului de constatare, nu este de natură a aduce atingere dreptului de acces la justiție al părților, care au posibilitatea de a formula cereri în fața organului de urmărire penală și a instanțelor judecătorești, de a solicita administrarea oricăror probe în apărarea lor, inclusiv de a solicita efectuarea unei expertize și de a exercita căile de atac prevăzute de lege. … 9.Prin urmare, după finalizarea raportului de constatare, concluziile acestuia pot fi contestate de părți sau de subiecții procesuali principali, în această situație organul judiciar putând dispune efectuarea unei expertize. De asemenea, se poate dispune efectuarea unei expertize și atunci când, deși raportul de constatare nu este contestat, față de complexitatea cauzei, organul judiciar apreciază că este necesară întocmirea unui raport de expertiză. Totodată, după finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesar, se poate solicita opinia unui expert. Așa fiind, ceea ce guvernează necesitatea dispunerii unei expertize sau necesitatea solicitării opiniei unui expert este principiul referitor la aflarea adevărului, consacrat de art. 5 alin. (1) din Codul de procedură penală.  … 10.De asemenea, organul de urmărire penală sau instanța de judecată nu are obligația de a adopta concluziile raportului de constatare sau chiar de expertiză, iar valoarea probantă a acestora nu este prestabilită de Codul de procedură penală, ele fiind supuse, potrivit art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, liberei aprecieri a organelor judiciare, în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză. Așadar, toate probele, inclusiv cele tehnico-științifice, trebuie raportate la ansamblul probator. … 11.Prin urmare, nu poate fi primită critica potrivit căreia organele judiciare se pronunță în mod discreționar asupra necesității administrării unei expertize în cauză, cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu art. 103 alin. (2) din Codul de procedură penală, dispunerea condamnării se poate realiza doar atunci când acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Acest lucru conferă procedurii caracter echitabil, deoarece, pe lângă faptul că, potrivit art. 4 alin. (2) din Codul de procedură penală, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului/inculpatului, principiul liberei aprecieri a probelor nu este absolut, fiind mărginit de existența unor mijloace compensatorii care să asigure existența unui echilibru suficient între acuzare și apărare. Se invocă în acest sens Hotărârea din 2 iunie 2005, pronunțată de Curtea de la Strasbourg în Cauza Cottin împotriva Belgiei (paragraful 29), precum și alte hotărâri ale aceleiași instanțe.  … 12.Cu referire la jurisprudența europeană citată, se arată că, în faza de urmărire penală, suspectul/inculpatul are, între altele, dreptul de a consulta dosarul, dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii, dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei, persoana vătămată și partea civilă au dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepții și de a pune concluzii, dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale/civile a cauzei, precum și dreptul de a adresa întrebări experților, iar partea responsabilă civilmente își exercită drepturile în limitele și în scopul soluționării acțiunii civile (a se vedea art. 81 și următoarele din Codul de procedură penală). Tot astfel, în cursul procedurii de cameră preliminară, părțile interesate pot formula cereri și excepții privitoare la verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Mai mult, în acord cu art. 374 alin. (5), (6) și (9) din Codul de procedură penală, în faza de judecată, președintele întreabă procurorul, părțile și persoana vătămată dacă propun administrarea de probe, iar în cazul în care se propun probe trebuie să se arate faptele și împrejurările ce urmează a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se află aceste mijloace, respectiv în ceea ce privește martorii și experții, identitatea și adresa acestora. Totodată, procurorul, persoana vătămată și părțile pot cere administrarea de probe noi și în cursul cercetării judecătorești, iar după audierea inculpatului, a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente, se procedează la administrarea probelor încuviințate [a se vedea și art. 374 alin. (9) și art. 376 alin. (3) din același cod]. … 13.Așa fiind, prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece partea interesată beneficiază de garanțiile dreptului la un proces echitabil, sens în care eventualele dificultăți cauzate apărării prin limitarea drepturilor sunt suficient contrabalansate de procedurile urmate de autoritățile judiciare, putând susține în fața instanței de judecată toate apărările necesare în condiții de contradictorialitate cu acuzarea. … 14.Totodată, nu este încălcat nici principiul egalității, câtă vreme dispozițiile art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice criticate (care au aceeași poziție procesuală, în realizarea acelorași categorii de drepturi), fără privilegii și fără discriminări. … 15.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016, se apreciază că este neîntemeiată, invocându-se în acest sens aspectele reținute în nota de fundamentare, precum și în preambulul actului normativ criticat, de natură să justifice adoptarea acestuia. … 16.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 18.La dosarul cauzei s-a depus de către Oncescu Cătălin Ionuț, avocat în cadrul Baroului București, un Memoriu amicus curiae în favoarea excepției de neconstituționalitate a art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală, înregistrat cu nr. 403 din 21 ianuarie 2020.  … 19.De asemenea, cu Adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 921 din 4 februarie 2021 au fost depuse note scrise de către autoarea excepției. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul judecătorului-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:20.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 21.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, și dispozițiile art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală, modificate prin prevederile art. II pct. 35 din aceeași Ordonanță de urgență a Guvernului, având următorul cuprins: „După finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se poate dispune efectuarea unei expertize.“ … 22.În susținerea neconstituționalității normelor criticate se invocă prevederile constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum și ale art. 115 privind delegarea legislativă. Se mai invocă art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Protocolul nr. 12 la Convenție privind interzicerea discriminării. … 23.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale contestate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare. … 24.Astfel, în ceea ce privește critica referitoare la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, în raport cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 405 din 20 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 29 octombrie 2019, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. … 25.La paragrafele13-17 din decizia precitată, Curtea a caracterizat delegarea legislativă ca instituție constituțională, apreciind, în continuare, că nu poate reține critica potrivit căreia modificarea dispozițiilor art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 ar aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (4) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului. Astfel, potrivit preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016 și notei de fundamentare a acestui act normativ, Guvernul a emis ordonanța de urgență criticată, având în vedere existența la momentul de timp respectiv a două motive principale. Primul motiv evidențiat de Guvern constă în numărul relativ mare de texte din Codul de procedură penală declarate de Curtea Constituțională ca fiind neconstituționale și pentru care termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituție pentru punerea în acord cu Legea fundamentală expirase, ceea ce putea determina interpretări diferite în jurisprudență cu privire la normele procesual penale aplicabile, de natură a afecta drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor. Cel de-al doilea motiv îl reprezintă necesitatea transpunerii unor acte comunitare – cu impact inclusiv asupra dreptului procesual penal -, față de unele directive existând, de altfel, proceduri de „infringement“, unele dintre ele aflate în stadii avansate, ceea ce putea duce la condamnarea României de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene. … 26.În nota de fundamentare care însoțește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, în secțiunea a 2-a („Motivul emiterii actului normativ“), la pct. 2 („Schimbări preconizate“), subpct. III, sunt prezentate și o serie de alte modificări ale Codului de procedură penală, scopul urmărit de legiuitorul delegat fiind asigurarea corelărilor între diverse instituții de drept procesual penal și clarificarea unor aspecte controversate în practica judiciară, inclusiv a unor aspecte care pun probleme de neconstituționalitate, în vederea îndeplinirii cerințelor cu privire la calitatea legii, așa cum se desprind acestea din jurisprudența Curții Constituționale.De asemenea, în nota de fundamentare, la pagina 17, se arată că: „pentru eliminarea elementului de neconstituționalitate din cuprinsul art. 172 privind expertiza, potrivit căruia judecătorul era obligat la dispunerea unei expertize, se modifică textul acestuia. Astfel, în loc de «se dispune efectuarea unei expertize», textul propus prevede faptul că judecătorul «poate dispune»“. … 27.Curtea a mai reținut că aplicarea textului art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală – în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016 – era de natură a produce consecințe negative asupra interesului public general care vizează încrederea societății în justiție, ridicând semne de întrebare sub aspectul constituționalității, ceea ce constituie o situație extraordinară a cărei reglementare nu putea fi amânată, în sensul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție. Urgența reglementării rezidă, așadar, în acest caz, în necesitatea înlăturării unui potențial viciu de neconstituționalitate, fiind motivată, ca atare, în cuprinsul notei de fundamentare care însoțește ordonanța de urgență criticată în cauza de față. Atunci când legiuitorul delegat identifică dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care ridică probleme de neconstituționalitate, este permisă intervenția Guvernului prin ordonanță de urgență, cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, în condițiile în care legiferarea pe altă cale decât delegarea legislativă, chiar în procedură de urgență, nu este de natură să înlăture de îndată consecințele negative asupra interesului public general. Prin urmare, constatarea unor consecințe neconstituționale justifică o intervenție legislativă imediată a Guvernului, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituție, destinată prevenirii, respectiv înlăturării acelor rezultate contrare Legii fundamentale (Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 8 martie 2019, și Decizia nr. 43 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019, paragraful 34). … 28.Așa fiind, Curtea a constatat că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016 nu contravin prevederilor constituționale referitoare la delegarea legislativă invocate. … 29.Tot astfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea a respins și excepțiile de neconstituționalitate având ca obiect prevederile art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală, criticate în raport cu cadrul constituțional și convențional, invocate deopotrivă în prezenta cauză. … 30.Astfel, prin Decizia nr. 531 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 29 noiembrie 2019, paragrafele 14-17, Curtea a reținut că textul de lege criticat, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, dispune cu privire la posibilitatea efectuării unei expertize, atunci când concluziile raportului de constatare sunt contestate, în condițiile în care, în redactarea anterioară modificării prin ordonanța mai sus menționată, efectuarea unei expertize era obligatorie dacă părțile contestau concluziile raportului de constatare. Curtea a observat că dispozițiile art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală nu refuză dreptul suspectului/inculpatului sau al oricărei alte persoane interesate de a contesta concluziile raportului de constatare, ci conferă organului judiciar competența de a aprecia asupra utilității efectuării unei expertize. Împrejurarea că, subsecvent constatării, efectuarea unei expertize este condiționată de aprecierea necesității sale, indiferent că această necesitate este impusă de existența unei nelămuriri a organului judiciar ori de aspectele învederate de către părți în momentul contestării raportului de constatare, nu este de natură a aduce atingere dreptului la apărare al părților, care au posibilitatea de a formula cereri în fața organului de urmărire penală și a instanțelor judecătorești, de a solicita administrarea oricăror probe în apărarea lor, inclusiv de a solicita efectuarea unei expertize și de a exercita căile de atac prevăzute de lege. Curtea a constatat că, după finalizarea raportului de constatare, concluziile acestuia pot fi contestate de părți sau de subiecții procesuali principali, în această situație organul judiciar putând dispune efectuarea unei expertize. De asemenea, Curtea a constatat că se poate dispune efectuarea unei expertize și atunci când, deși raportul de constatare nu este contestat, față de complexitatea cauzei, organul judiciar apreciază că este necesară întocmirea unui raport de expertiză. Așa fiind, ceea ce guvernează necesitatea solicitării opiniei unui expert este principiul referitor la aflarea adevărului, consacrat de prevederile art. 5 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căruia organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului. Totodată, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, rapoartele de constatare sunt mijloace de probă prin care se obține o probă care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. Or, în acord cu prevederile art. 100 alin. (3) din Codul de procedură penală, cererea privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății se admite ori se respinge, motivat, de către organele judiciare. Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când: proba nu este relevantă în raport cu obiectul probațiunii din cauză; se apreciază că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă; proba nu este necesară, întrucât faptul nu este notoriu; proba este imposibil de obținut; cererea a fost formulată de o persoană neîndreptățită; precum și atunci când administrarea probei este contrară legii [art. 100 alin. (4) din Codul de procedură penală]. … 31.Prin Decizia nr. 531 din 24 septembrie 2019, precitată, paragrafele 19 și 20, Curtea a constatat că nu poate fi primită critica potrivit căreia organele judiciare se pronunță în mod discreționar asupra necesității administrării unei expertize în cauză, cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (2) din Codul de procedură penală, dispunerea condamnării se poate realiza doar atunci când acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Acest fapt conferă procedurii caracter echitabil, deoarece – pe lângă faptul că, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Codul de procedură penală, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului/inculpatului -, principiul liberei aprecieri a probelor nu este unul absolut, fiind limitat de existența unor mijloace compensatorii care să asigure existența unui echilibru suficient între acuzare și apărare. Sub acest aspect, în Hotărârea din 2 iunie 2005, pronunțată în Cauza Cottin împotriva Belgiei, paragraful 29, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că unul dintre elementele unei proceduri echitabile, în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este caracterul contradictoriu al acesteia: fiecare parte trebuie să aibă, în principiu, nu numai posibilitatea să prezinte elementele necesare apărării sale și succesului pretențiilor sale, ci și posibilitatea să ia cunoștință și să discute toate dovezile sau observațiile prezentate judecătorului, în scopul de a influența decizia instanței (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 18 martie 1997, pronunțată în Cauza Mantovanelli împotriva Franței, paragraful 33, Hotărârea din 20 februarie 1996, pronunțată în Cauza Lobo Machado împotriva Portugaliei, paragraful 31, Hotărârea din 20 februarie 1996, pronunțată în Cauza Vermeulen împotriva Belgiei, paragraful 33, și Hotărârea din 18 februarie 1997, pronunțată în Cauza Nideröst-Huber împotriva Elveției, paragraful 24). Totodată, Curtea de la Strasbourg, prin aceeași hotărâre, paragraful 30, a subliniat că este de competența instanțelor naționale să evalueze dovezile pe care le-au obținut și pertinența celor pe care părțile doresc să le prezinte, de vreme ce Convenția nu reglementează regimul probelor ca atare. Sarcina Curții Europene a Drepturilor Omului este aceea de a stabili dacă procedura în ansamblu, inclusiv modul în care au fost luate probele, a respectat caracterul echitabil impus de prevederile art. 6 paragraful 1 (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 12 iulie 1988, pronunțată în Cauza Schenk împotriva Elveției, paragraful 46). Ca atare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat că principiul contradictorialității – ca și celelalte garanții procedurale prevăzute de art. 6 paragraful 1 – are ca scop o procedură în fața unei instanțe, fiind esențial ca părțile să poată participa întro manieră adecvată la respectiva procedură (a se vedea, mutatis mutandis, și Hotărârea din 19 iulie 1995, pronunțată în Cauza Kerojarvi împotriva Finlandei, paragraful 42). … 32.Or, așa cum a reținut Curtea Constituțională prin Decizia nr. 531 din 24 septembrie 2019, precitată, paragrafele 21-24, suspectul/inculpatul are, între altele, dreptul de a consulta dosarul, dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii, dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei, persoana vătămată și partea civilă au dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepții și de a pune concluzii, precum și dreptul de a adresa întrebări experților, iar partea responsabilă civilmente își exercită drepturile în limitele și în scopul soluționării acțiunii civile (art. 81 și următoarele din Codul de procedură penală). Totodată, procurorul, persoana vătămată și părțile pot cere administrarea de probe noi și în cursul cercetării judecătorești, iar după audierea inculpatului, a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente, se procedează la administrarea probelor încuviințate [art. 374 alin. (9) și art. 376 alin. (3) din Codul de procedură penală]. Așa fiind, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece partea interesată beneficiază de garanțiile dreptului la un proces echitabil, sens în care eventualele dificultăți cauzate apărării prin limitarea drepturilor sunt suficient contrabalansate de procedurile urmate de autoritățile judiciare, putând susține în fața instanței de judecată toate apărările necesare în condiții de contradictorialitate cu acuzarea. În concluzie, Curtea a constatat că împrejurarea că nu este obligatorie efectuarea unei expertize – în cazul în care concluziile raportului de constatare sunt contestate – are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil prin soluționarea cu celeritate a cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar permite prelungirea nejustificată a rezolvării cauzei printr-o simplă contestare a raportului, cu toate că dispunerea unei expertize nu este utilă soluționării speței, fiind lămurite toate aspectele cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului/inculpatului. Totodată, lăsarea de către legiuitor la aprecierea organelor judiciare a necesității dispunerii efectuării unei noi expertize, după finalizarea raportului de constatare, reprezintă o aplicare a rolului activ pe care acestea îl au în cadrul procesului penal, în scopul aflării adevărului, astfel cum acesta este reglementat de prevederile art. 5 din Codul de procedură penală, și nu o manieră de a încălca, prin normele criticate, principiul legalității și standardele calității legii, consacrate de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. … 33.În același sens sunt și Decizia nr. 851 din 26 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 25 februarie 2021, Decizia nr. 334 din 20 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1082 din 11 noiembrie 2021, și Decizia nr. 504 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1193 din 16 decembrie 2021. … 34.De asemenea, prin Decizia nr. 262 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 7 septembrie 2022, Curtea a apreciat că nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea prin art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât textul de lege se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normelor analizate. … 35.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 36.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Angela Folea în Dosarul nr. 5.506/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și constată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și dispozițiile art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește