DECIZIA nr. 568 din 31 octombrie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Euskadi – S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 186/103/2019 al Tribunalului Neamț – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.489D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu afectează dreptul de proprietate al creditorului care și-a asumat planul de reorganizare. În acest context, sunt de precizat dispozițiile art. 181 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora, la data confirmării planului de reorganizare, debitorul este descărcat de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și valoarea obligațiilor după confirmarea planului, pe parcursul procedurii reorganizării judiciare. Cu toate acestea, la alin. (4) al art. 140 din Legea nr. 85/2014 se prevede posibilitatea creditorului de a recupera întreaga creanță, îndreptându-se împotriva codebitorilor și a fideiusorilor societății debitoare. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 3 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 186/103/2019, Tribunalul Neamț – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Societatea Euskadi – S.R.L. din Timișoara într-o cauză întemeiată pe prevederile Legii nr. 85/2014. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 140 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 sunt neconstituționale, în măsura în care se opun dreptului creditorilor ca, după ieșirea din insolvență prin realizarea planului de reorganizare, aceștia să aibă posibilitatea de a obține diferența dintre creanțele care le-au fost înscrise în tabelul definitiv al creanțelor și sumele care le-au fost achitate în baza planului de reorganizare, respectiv realizarea integrală a creanțelor. Astfel, este încălcat dreptul de proprietate al creditorilor, cărora le este impusă practic realizarea unui act de donație cu privire la diferența dintre suma datorată în mod real și cea înscrisă în plan, situație în care se realizează o discriminare între creditori și debitor, întrucât numai interesele acestuia din urmă sunt satisfăcute în condițiile în care situația acestuia s-a redresat și el își reia activitatea. În contextul criticilor de neconstituționalitate este învederată posibilitatea nașterii unor abuzuri din partea debitorului și a creditorului majoritar în raport cu creditorii minoritari, primii menționați putând recurge la înțelegeri frauduloase în vederea diminuării creanțelor creditorilor minoritari, fără ca aceștia din urmă să poată formula opoziție. În final, se apreciază că prevederile art. 140 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 sunt aplicabile numai în cadrul procedurii insolvenței, iar nu și ulterior închiderii acesteia și reintrării debitorului în circuitul civil firesc, neputându-se impune creditorilor să realizeze o remitere de datorie în privința sumelor (diferențelor) pe care debitorul încă le are de plătit, astfel că, în contextul dat, creditorii pot solicita plata tuturor creanțelor, punct de vedere susținut și de textul cuprins în art. 181 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, care este similar celui criticat și care face precizarea că măsurile vizate de acesta se aplică numai „pe parcursul procedurii reorganizării judiciare“. … 6.Tribunalul Neamț – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în contextul Legii nr. 85/2014 în integralitatea sa, având în vedere faptul că validarea judiciară a planului de reorganizare al unei societăți aflate în insolvență este condiționată de acordul adunării generale a creditorilor, iar acest acord implică toate mențiunile planului în cauză, așadar și reducerea cuantumului creanței datorate de către debitoare. Astfel fiind, textul criticat nu este susceptibil de a fi declarat neconstituțional, întrucât, pe de o parte, din perspectiva dreptului de proprietate, nu se pune problema încălcării acestuia (prin suprimarea dreptului de recuperare a diferenței de creanță, de la aceeași debitoare), deoarece renunțarea la diferență provine chiar de la creditor însuși, prin acceptarea benevolă, neobligatorie a planului. Pe de altă parte, din punctul de vedere al textului art. 16 din Constituție, același articol nu presupune o discriminare, întrucât creditorul și debitorul nu sunt persoane aflate în situații identice, pentru a fi activă problema discriminării. De altfel, dacă s-ar accepta că discriminarea operează în cadrul comparației dintre creditor și debitor, s-ar menține argumentele expuse anterior cu privire la renunțarea creditorului la dreptul de creanță prin însușirea planului de reorganizare. … 7.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 140 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Având în vedere critica de neconstituționalitate și jurisprudența Curții Constituționale prin care se statuează că trebuie să se țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate (Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006), Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 140 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 85/2014, care au următorul cuprins: „Când sentința care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan.“ … 11.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi și ale art. 44 – Dreptul de proprietate privată. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile criticate fac parte din secțiunea a 6-a – Reorganizarea din capitolul I – Dispoziții comune al titlului II – Procedura insolvenței din Legea nr. 85/2014. Procedura de reorganizare începe cu propunerea unui plan de reorganizare de către categoriile de persoane prevăzute de lege (debitorul, cu aprobarea adunării generale a acționarilor/asociaților; administratorul judiciar; unul sau mai mulți creditori, deținând împreună cel puțin 20% din valoarea totală a creanțelor cuprinse în tabelul definitiv de creanțe). Planul va putea să prevadă fie restructurarea și continuarea activității debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinație a celor două variante de reorganizare. Planul de reorganizare va indica și va cuprinde: (i) perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activității debitorului, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitorului; (ii) măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de selecție, desemnare și înlocuire a administratorilor și a directorilor; (iii) în mod obligatoriu programul de plată a creanțelor, categoriile de creanțe care nu sunt defavorizate, tratamentul categoriilor de creanțe defavorizate, ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanțe, în comparație cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment etc.  … 13.În contextul respectiv, administratorul judiciar va publica un anunț referitor la depunerea acestui plan în Buletinul procedurilor de insolvență, fiind arătată și data când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, fiecare creanță beneficiind de un drept de vot, pe care titularul acesteia îl exercită în categoria de creanțe din care face parte creanța respectivă. Astfel, un plan va fi socotit acceptat de o categorie de creanțe dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanțelor din acea categorie, plan ce urmează a fi confirmat de către judecătorul-sindic. Dacă sunt mai multe categorii de creanțe, planul este confirmat de către judecătorul-sindic în următoarele condiții: (i) în cazul în care sunt 5 categorii, planul se consideră acceptat dacă cel puțin 3 dintre categoriile de creanțe menționate în programul de plăți, dintre cele prevăzute la art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 (creanțe ce se constituie în categorii distincte: creanțele care beneficiază de drepturi de preferință, creanțele salariale, creanțele bugetare, creanțele creditorilor indispensabili, celelalte creanțe chirografare), acceptă planul cu condiția ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul și ca cel puțin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul; (ii) în cazul în care sunt 3 categorii, planul se consideră acceptat dacă cel puțin 2 categorii votează planul, cu condiția ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul și ca cel puțin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul; (iii) în cazul în care sunt 2 sau 4 categorii, planul se consideră acceptat dacă este votat de cel puțin jumătate din numărul de categorii, cu condiția ca una dintre categoriile defavorizate să accepte planul și ca cel puțin 30% din totalul valoric al masei credale să accepte planul; (iv) fiecare categorie defavorizată de creanțe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect și echitabil prin plan; (v) vor fi considerate creanțe nedefavorizate și vor fi considerate că au acceptat planul creanțele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau de leasing din care rezultă; (vi) planul respectă, din punctul de vedere al legalității și viabilității, prevederile referitoare la cerințele prevăzute de lege pentru întocmirea planului de reorganizare. Prin urmare, planul se votează și este acceptat în condițiile prevăzute de lege, iar dacă există categorii defavorizate de creanțe care au respins planul, acestea vor fi supuse unui tratament corect și echitabil prin plan. … 14.În ceea ce privește tratamentul corect și echitabil aplicabil categoriei defavorizate de creanțe care a respins planul, acesta există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: niciuna dintre categoriile care resping planul și nicio creanță care respinge planul nu primesc mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului; nicio categorie sau nicio creanță aparținând unei categorii nu primește mai mult decât valoarea totală a creanței sale; în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nicio categorie de creanțe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, nu primește mai mult decât ar primi în cazul falimentului; planul prevede același tratament pentru fiecare creanță în cadrul unei categorii distincte, cu excepția rangului diferit al celor beneficiare ale unor cauze de preferință, precum și în cazul în care deținătorul unei creanțe consimte la un tratament mai puțin favorabil pentru creanța sa. În urma verificării respectării acestor cerințe și proceduri, care se validează de către judecătorul-sindic și când sentința care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător, iar creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. … 15.Din examinarea cadrului legislativ în materia insolvenței, reiese că scopul procedurilor de insolvență și de prevenire a insolvenței este instituirea unor proceduri de prevenire a insolvenței la care pot recurge debitorii aflați în dificultate și, respectiv, a unor proceduri colective de insolvență pentru acoperirea pasivului debitorului, în cadrul cărora debitorul beneficiază, atunci când este posibil, de șansa de redresare a activității sale, bazat pe anumite principii, cum ar fi: maximizarea gradului de valorificare a activelor și de recuperare a creanțelor; acordarea unei șanse debitorilor de redresare eficientă și efectivă a afacerii, fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolvenței, fie prin procedura de reorganizare judiciară; asigurarea unui tratament egal al creditorilor de același rang; recunoașterea drepturilor existente ale creditorilor și respectarea ordinii de prioritate a creanțelor, având la bază un set de reguli clar determinate și uniform aplicabile. … 16.Or, prevederile art. 140 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență se circumscriu scopului și principiilor enunțate, mai ales că dispozițiile criticate nu trebuie interpretate în mod singular, ci ținând seama de cadrul legislativ existent în materie și chiar de cuprinsul prevederilor art. 140 din Legea nr. 85/2014, în integralitate, care, la alin. (4), dispun în favoarea creditorilor, aceștia conservând acțiunile lor pentru întreaga valoare a creanțelor, împotriva codebitorilor și a fideiusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului. Astfel, legiuitorul a reglementat situația/existența unor persoane care s-au obligat alături de debitorul principal și care sunt ținute să plătească întreaga creanță, chiar în condițiile în care debitorul principal este exonerat de la plata sumei datorate sau a unei părți din aceasta, ca urmare a confirmării unui plan de reorganizare prin care sunt modificate obligațiile de plată pe care debitorul le are. Legiuitorul a urmărit să conserve drepturile creditorilor pentru întreaga valoare a creanțelor, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului, instituind măsuri pentru recuperarea creanțelor în integralitate, de la persoanele obligate în solidar cu debitorul, așadar, chiar dacă aceștia renunță la satisfacerea parțială sau în integralitate a acestor creanțe în cadrul procedurii, cu scopul de a-i oferi debitorului șansa de a-și reorganiza activitatea. Prin urmare, în cazul în care creditorii nu își pot realiza creanțele, în tot sau în parte, în procedura insolvenței, ei pot promova acțiuni împotriva codebitorilor sau a fideiusorilor societății debitoare. În cazul intrării în faliment, se va reveni la situația stabilită prin tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva debitorului prevăzut la art. 112 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, scăzându-se sumele achitate în timpul planului de reorganizare. În acest context, sunt de precizat și efectele confirmării unui plan de reorganizare prevăzute la art. 181 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, respectiv faptul că debitorul este descărcat de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan, pe parcursul procedurii reorganizării judiciare, iar în cazul trecerii la faliment, dispozițiile art. 140 alin. (1) din aceeași lege devin aplicabile. … 17.De asemenea, cu privire la aspectele învederate în sensul unor abuzuri și acte frauduloase, respectiv al unor înțelegeri între debitor și unii creditori (cum ar fi creditorul majoritar), prevederile art. 140 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 dispun cu privire la ce se întâmplă cu sumele recuperate din acțiuni introduse în temeiul art. 117 și art. 118 din legea menționată care dau posibilitatea anulării actelor sau operațiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii [cum ar fi: acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii (sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar); operațiuni în care prestația debitorului o depășește vădit pe cea primită, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii; acte încheiate în cei 2 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obțină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer; constituirea unui drept de preferință pentru o creanță care era chirografară, în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii; plățile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii, dacă scadența lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii; actele de transfer sau asumarea de obligații efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenția de a ascunde/întârzia starea de insolvență ori de a frauda un creditor], acțiuni introduse de către administratorul judiciar/ lichidatorul judiciar. … 18.Astfel, acțiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 97 din Legea nr. 85/2014, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. În cazul admiterii acțiunii, părțile vor fi repuse în situația anterioară, iar sarcinile existente la data transferului vor fi reînscrise. Dacă administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu procedează la o asemenea acțiune, aceasta poate fi introdusă la judecătorul-sindic de către comitetul creditorilor. Ca atare, prin cadrul legal în materie au fost stabilite competențe exclusive în cadrul procedurii insolvenței, iar, în raport cu scopul procedurii de insolvență și în conformitate cu principiile acestei proceduri, legiuitorul a recunoscut, în funcție de interesul urmărit, legitimare procesuală fiecărui creditor sau creditorilor prin organele colective de reprezentare a intereselor acestora. … 19.Prin urmare, referitor la pretinsa discriminare între creditori și debitor prin prisma dreptului de proprietate și a creanțelor ce sunt puse în discuție în procedura privind insolvența în contextul dat, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, precum și cadrul legislativ în materia insolvenței, care nu trebuie interpretat disparat, ci în mod integrat, Curtea constată că nu sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16, coroborate cu ale art. 44, întrucât există deopotrivă mijloace legale de apărare a dreptului de proprietate, inclusiv a creanțelor, atât pentru creditori, cât și pentru debitor, în condițiile legii, dispozițiile criticate circumscriindu-se scopului și principiilor aferente acestei materii. … 20.Totodată, în ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, Curtea observă că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, legiuitorul este în drept să decidă asupra conținutului și limitelor dreptului de proprietate. În principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens, a se vedea și Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). … 21.Așadar, aplicând considerentele de principiu cu privire la limitele dreptului de proprietate la prevederile criticate, Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție, având în vedere că, astfel cum reiese din ansamblul Legii nr. 85/2014, toate creanțele creditorilor, indiferent de categoria acestora, sunt înscrise în tabelul de creanțe. Procedura insolvenței nu garantează însă recuperarea integrală a creanțelor aparținând tuturor creditorilor, scopul insolvenței fiind instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență (Decizia nr. 540 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 3 februarie 2023, paragraful 24, Decizia nr. 40 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 5 iulie 2018, paragraful 37). … 22.De altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunțată de Comisia Europeană a Drepturilor Omului în Cauza X împotriva Belgiei, este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenței, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanță cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea și Hotărârea din 17 iulie 2003, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67). Ca atare, în virtutea dispozițiilor constituționale și convenționale, în principiu, statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare pentru reglementarea procedurilor insolvenței, inclusiv pentru stabilirea procedurilor de recuperare a creanțelor fiscale sau bugetare, iar prevederile criticate în prezenta cauză se circumscriu acestei marje de apreciere în ceea ce privește interesul general. … 23.Cât privește susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate referitoare la o posibilă aplicare a dispozițiilor din Legea nr. 85/2014 ce rezultă din interpretarea mai multor prevederi care reglementează etape diferite ale procedurii insolvenței – în cadrul procedurii și ulterior încheierii acesteia -, Curtea constată că, potrivit Legii nr. 47/1992, precum și jurisprudenței Curții Constituționale, nu intră în atribuțiile sale soluționarea problemelor ce țin de interpretarea și aplicarea legii (Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14). Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. De asemenea, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. … 24.Distinct de acestea, referitor la posibilitatea formulării opoziției la planul de reorganizare, Curtea observă că, în virtutea art. 61 alin. (1) coroborat cu art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, iar competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute de lege, în dinamica legislativă, prin Legea nr. 216/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 14 iulie 2022, s-a statuat cu privire la posibilitatea creditorilor de a formula atât obiecțiuni cu privire la legalitatea planului de reorganizare, cât și cereri de anulare a hotărârii adunării creditorilor prin care s-a votat planul de reorganizare, potrivit prevederilor art. 48 alin. (7) și (8) din Legea nr. 85/2014. În cazul în care se solicită și anularea hotărârii adunării creditorilor prin care s-a votat planul, eventualele obiecțiuni cu privire la legalitatea planului de reorganizare vor fi formulate prin aceeași cerere. … 25.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1–3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Euskadi – S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 186/103/2019 al Tribunalului Neamț – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 140 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Neamț – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește