DECIZIA nr. 568 din 22 noiembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. (9) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Simo Marton în Dosarul nr. 22.563/197/2019 al Judecătoriei Brașov – Secția penală. Cauza formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.099D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că textul criticat nu are legătură cu fondul cauzei în care a fost ridicată. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 14 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 22.563/197/2019, Judecătoria Brașov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. (9) din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Simo Marton în cadrul unei cauze penale. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că neincluderea măsurii preventive a controlului judiciar în categoria măsurilor preventive a căror durată se deduce din pedeapsa aplicată contravine principiului nediscriminării prevăzut de art. 16 din Constituție. Astfel, obligațiile impuse în temeiul măsurii preventive a controlului judiciar, în special obligația de a nu părăsi localitatea, sunt de natură a genera o limitare a libertății individuale egală cu cea rezultată din măsura preventivă a arestului la domiciliu. Cele două măsuri preventive, arestul la domiciliu și controlul judiciar cu obligația de a nu părăsi localitatea, au același efect, mai ales în ceea ce privește posibilitatea de a desfășura activități lucrative. Atunci când a ales să nu includă măsura preventivă a controlului judiciar în categoria măsurilor preventive privative de libertate ce se deduc din pedeapsa aplicată, legiuitorul nu a avut în vedere situația persoanelor care nu lucrează în localitatea de domiciliu și al căror loc de muncă presupune deplasări frecvente în afara localității. Autorul a arătat că, prin aplicarea măsurii controlului judiciar cu obligația de a nu părăsi localitatea, a fost împiedicat să își desfășoare activitatea profesională. Din această perspectivă, apreciind că efectul unei astfel de obligații stabilite în cuprinsul măsurii preventive a controlului judiciar este același cu cel al măsurii preventive a arestului la domiciliu, a apreciat că dispoziția criticată este discriminatorie. … 6.Judecătoria Brașov – Secția penală consideră că excepția este neîntemeiată. Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituție, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Astfel cum s-a statuat în jurisprudența Curții Constituționale, egalitatea nu presupune uniformitate. Principiul egalității în drepturi nu împiedică aplicarea unui tratament juridic diferit pentru situații de fapt diferite, având o justificare obiectivă și rațională. Instanța a apreciat ca fiind neîntemeiate susținerile petentului referitoare la echivalența efectelor celor două măsuri preventive, având în vedere că, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 115 din 28 februarie 2019, măsura controlului judiciar, spre deosebire de măsura arestului la domiciliu, nu este o măsură privativă de libertate. Chiar și în ipoteza instituirii obligației de a nu părăsi o anumită limită teritorială, își păstrează natura juridică de măsură restrictivă de libertate. … 7.Potrivit art. 221 alin. (1) din Codul de procedură penală, arestul la domiciliu constă în obligația impusă inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta. Astfel, în cazul arestului preventiv, inculpatul este obligat, pe durata luării măsurii, să se afle într-un loc anume desemnat, din această perspectivă măsura preventivă a arestului la domiciliu având aceeași natură cu arestul preventiv. Pe de altă parte, în cazul controlului judiciar sau al controlului judiciar pe cauțiune, se poate impune interdicția de a părăsi țara sau o anumită localitate, ceea ce reprezintă doar o restrângere a exercițiului la liberă circulație și nu o privare de libertate. … 8.Opțiunea legiuitorului de a deduce din pedeapsa aplicată durata arestului la domiciliu este justificată de faptul că această măsură reprezintă o privare de libertate a inculpatului. În schimb, întrucât măsura preventivă a controlului judiciar reprezintă doar o restrângere a dreptului la libera circulație, această măsură nu are caracterul și nici intensitatea unei privări de libertate, nefiind justificată deducerea sa din pedeapsa aplicată. Reglementarea conținută de textul criticat, în sensul că durata măsurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicată prin echivalarea unei zile de arest preventiv la domiciliu cu o zi din pedeapsă, fără să existe o prevedere similară în ceea ce privește măsura preventivă a controlului judiciar, apare ca fiind în deplină concordanță cu art. 16 din Constituție. Tratamentul juridic distinct referitor la posibilitatea deducerii perioadei de timp în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive se justifică prin prisma naturii juridice distincte a celor două măsuri preventive. … 9.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 399 alin. (9) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Durata măsurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicată prin echivalarea unei zile de arest la domiciliu cu o zi din pedeapsă.“ … 13.În susținerea neconstituționalității normelor criticate se invocă prevederile constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, se constată că dispozițiile legale contestate au mai fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 650 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2015, paragrafele 14-31, Curtea a statuat că art. 399 alin. (9) din Codul de procedură penală nu încalcă art. 16 din Constituție referitor la egalitatea în drepturi. … 15.Curtea a reținut în acest sens că măsura arestului la domiciliu face parte din categoria măsurilor preventive, pe lângă reținerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestarea preventivă. În legătură cu acest aspect, Curtea, prin Decizia nr. 531 din 13 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 21 octombrie 2005, a reținut că măsurile preventive sunt instituții de drept procesual cu caracter de constrângere, având drept scop asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal. Acestea vizează starea de libertate a învinuitului sau inculpatului și au drept efect fie privarea de libertate, fie restrângerea libertății de mișcare. … 16.În acea cauză, Curtea a analizat dacă măsura arestului la domiciliu reprezintă o privare de libertate sau o măsură ce restrânge dreptul la liberă circulație. Din această perspectivă, Curtea a constatat că dispozițiile art. 25 din Constituție garantează dreptul la liberă circulație, stabilind, în același timp, că prin lege se stabilesc condițiile exercitării acestui drept. În materie penală, pentru a fi posibilă desfășurarea instrucției penale, exercițiul dreptului la liberă circulație poate fi restrâns cu respectarea și a celorlalte condiții prevăzute de prevederile constituționale ale art. 53. De asemenea, Curtea a reținut că inviolabilitatea libertății individuale este reglementată de art. 23 din Constituție. Alin. (2) al articolului menționat dispune că percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege, iar alin. (4) prevede că arestarea preventivă se dispune de judecător și numai în cursul procesului penal. De asemenea, din ansamblul prevederilor constituționale rezultă că restrângerea libertății individuale are un cadru mult mai strict reglementat decât cel al restrângerii dreptului la liberă circulație. Totodată, dreptul la liberă circulație și libertatea individuală sunt avute în vedere de prevederile art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție, respectiv prevederile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 17.Curtea a observat că nici prevederile constituționale ale art. 23, nici cele convenționale ale art. 5 nu se referă la măsura arestului la domiciliu. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că privarea de libertate poate lua diferite forme, precum și că locul executării măsurii nu trebuie să fie neapărat o instituție de detenție, în înțeles clasic. Trebuie avuți în vedere anumiți factori, în special natura, durata, efectele și maniera de executare a măsurii în cauză. Art. 5 nu are ca obiect simplele restricții privind circulația, distincția dintre privarea de libertate și limitarea acesteia fiind una de grad sau de intensitate, și nu una de natură sau de substanță. … 18.Din perspectiva naturii/substanței măsurii, Curtea a reținut că, potrivit art. 221 alin. (1) din Codul de procedură penală, arestul la domiciliu constă în obligațiile impuse inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta. Astfel, spre deosebire de controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauțiune, unde se poate impune interdicția de a părăsi țara sau o anumită localitate, ce reprezintă o restrângere a exercițiului la liberă circulație, atât în cazul arestului la domiciliu, cât și în cazul arestului preventiv inculpatul este obligat, pe durata luării măsurilor, să se afle într-un loc anume desemnat. Astfel, Curtea a constatat că, din perspectiva naturii/substanței, măsura preventivă a arestului la domiciliu este similară cu cea a arestului preventiv. … 19.În ceea ce privește durata măsurii, Curtea a reținut că, potrivit art. 222 din Codul de procedură penală, în cursul urmăririi penale arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile, ce poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, dacă se mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depășească 30 de zile. De asemenea, durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile. Astfel, și din perspectiva duratei, măsura preventivă a arestului la domiciliu este similară cu cea a arestului preventiv. … 20.În continuare, Curtea a reținut că ceea ce diferențiază în mod esențial o privare de libertate de o restrângere a exercițiului la liberă circulație este intensitatea măsurii dispuse și modul în care aceasta este dusă la îndeplinire. Spre deosebire de măsura arestului preventiv, care determină plasarea persoanei în cauză într-un centru de arestare preventivă, fiind izolată și supusă unei supravegheri permanente, măsura arestului la domiciliu are ca efect rămânerea persoanei în cauză la domiciliul personal. Cu toate acestea, părăsirea incintei propriului domiciliu nu poate fi realizată decât pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora, iar pentru alte motive doar dacă judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere, i-a permis acest lucru. Din această perspectivă, Curtea a apreciat că, din modul de reglementare a măsurii arestului la domiciliu, aceasta reprezintă o încălcare a drepturilor persoanei, care, prin intensitate și modul de aplicare/de punere în executare afectează libertatea persoanei, având caracteristicile unei privări de libertate, sens în care a invocat și jurisprudența de referință a altor curți constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului. … 21.Constatând că arestul la domiciliu este o măsură preventivă privativă de libertate, în analiza criticii potrivit căreia se creează o egalitate între persoanele aflate în arest preventiv și cele aflate în arest la domiciliu Curtea a apreciat că aceasta nu este întemeiată. Deși până la un anumit punct măsura preventivă a arestului la domiciliu este diferită de cea a arestului preventiv, astfel cum s-a arătat anterior, din perspectiva naturii/substanței, duratei, efectelor, manierei de executare și a intensității, cele două măsuri privesc o interferență majoră în dreptul la libertate individuală a persoanei. Așa fiind, atât persoanele aflate în arest preventiv, cât și cele aflate în arest la domiciliu se află într-o formă de privare de libertate, care nu poate determina o discriminare pozitivă a celor din urmă, ambele categorii de persoane fiind în aceeași situație, aceea a privării de libertate. … 22.Curtea a mai constatat că reglementarea în sensul că durata măsurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicată prin echivalarea unei zile de arest preventiv la domiciliu cu o zi din pedeapsă, în același mod cu deducerea zilelor de arest preventiv, reprezintă opțiunea pe care legiuitorul român o are în cadrul politicii penale, nefiind în dezacord cu prevederile art. 16 din Constituție. … 23.Aceste considerente, de natură a releva deplina concordanță a art. 399 alin. (9) din Codul penal cu prevederile art. 16 din Constituție, sunt deplin aplicabile și în prezenta cauză, în care nu au fost aduse elemente de noutate, de natură a conduce la o altă concluzie decât cea stabilită anterior de Curte. … 24.Curtea constată, totodată, că în prezenta cauză autorul excepției nu este nemulțumit de conținutul textului, care se referă la măsura arestului la domiciliu, ci de modul de reglementare a altei instituții (măsura preventivă a controlului judiciar), în privința căreia susține că ar trebui să existe identitate de tratament juridic. Astfel formulată, critica autorului vizează activitatea de legiferare și politica legislativă în materie penală, în privința cărora, în principiu, controlul Curii Constituționale este foarte limitat. Prin considerentele cuprinse în decizia mai sus citată Curtea evidențiază deosebirea de esență între controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauțiune, ce reprezintă o restrângere a exercițiului la liberă circulație, și arestul la domiciliu, respectiv arestul preventiv, unde inculpatul este obligat, pe durata luării măsurilor, să se afle într-un loc anume desemnat. Curtea a subliniat că, din perspectiva naturii/ substanței, măsura preventivă a arestului la domiciliu este similară cu cea a arestului preventiv, justificând tratamentul juridic similar aplicat de legiuitor în privința deducerii duratei din pedeapsa aplicată. … 25.Cât privește susținerea autorului referitoare la situația particulară a persoanelor care nu lucrează în localitatea de domiciliu, aceasta se referă la individualizarea măsurilor preventive, așadar la modul de aplicare a legii, aspect care excedează controlului exercitat de Curtea Constituțională. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Simo Marton în Dosarul nr. 22.563/197/2019 al Judecătoriei Brașov – Secția penală și constată că dispozițiile art. 399 alin. (9) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Brașov – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește