DECIZIA nr. 566 din 16 septembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Ioan Sava și Ana Daniela Sava în Dosarul nr. 108/35/CA/2018 al Curții de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.504D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții că din dovada îndeplinirii procedurii de citare rezultă că autorul excepției de neconstituționalitate Ioan Sava este decedat și precizează, totodată, că în cauză nu a fost formulată nicio cerere de introducere în cauză a moștenitorilor legali. … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.723D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, ridicată de Ioan Sava în Dosarul nr. 184/35/2018 al Curții de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.763D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, ridicată de același autor în Dosarul nr. 228/35/CA/2018 – P.I. al aceleiași instanțe și în Dosarul nr. 574D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, ridicată de același autor în Dosarul nr. 67/35/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. … 4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent precizează, de asemenea, că autorul excepției de neconstituționalitate este decedat, nici în aceste dosare nefiind formulată nicio cerere de introducere în cauză a moștenitorilor legali. Totodată, referă asupra faptului că, în toate aceste dosare, partea Consiliul Superior al Magistraturii – Inspecția Judiciară a transmis note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. … 5.Curtea ia act de decesul autorului excepției de neconstituționalitate Ioan Sava. Față de absența unei cereri de introducere în cauză a moștenitorilor legali, Curtea subliniază că acest aspect nu împiedică examinarea excepției de neconstituționalitate, soluționarea acesteia fiind de ordine publică.  … 6.Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarelor nr. 1.723D/2018, nr. 1.763D/2018 și nr. 574D/2019 la Dosarul nr. 1.504D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea nr. 1.723D/2018, nr. 1.763D/2018 și nr. 574D/2019 la Dosarul nr. 1.504D/2018, care a fost primul înregistrat. … 7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că nu se încalcă principiul egalității în fața legii prin instituirea competenței exclusive a Curții de Apel București în materia în discuție. Consideră că se asigură părții suficiente garanții pentru exercitarea dreptului de acces liber la justiție și a dreptului la apărare. Cu privire la necesitatea sau nu a parcurgerii procedurii prealabile în cazul contestării rezoluției de clasare, precizează că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 611 din 17 septembrie 2020, paragraful 30, cele statuate menținându-și valabilitatea și în cauza de față. Referitor la invocarea art. 53 din Constituție, apreciază că acesta nu este incident în cauză, întrucât nu se are în vedere dreptul de a fi judecat de o anumită instanță, ci dreptul de a fi judecat de instanța competentă potrivit legii. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:8.Prin încheierile din 1 octombrie 2018, 18 octombrie 2018, 23 octombrie 2018 și 23 ianuarie 2019, pronunțate în Dosarele nr. 108/35/CA/2018, nr. 184/35/2018, nr. 228/35/CA/2018 – P.I. și, respectiv, nr. 67/35/2018, Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepția a fost ridicată de Ioan Sava și Ana Daniela Sava în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva unor rezoluții de clasare emise de Inspecția Judiciară și obligarea acesteia la efectuarea cercetării prealabile și apoi a celei disciplinare a unui procuror și a unor judecători. … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, prin care s-a constatat că sintagma „rezoluția de clasare este definitivă“ din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituțională, s-a permis accesul liber la o instanță judecătorească, în acord cu prevederile Constituției. Legiuitorul nu a modificat însă dispozițiile menționate pentru a le pune în acord cu cele statuate de Curtea Constituțională, astfel că au existat discuții privind calea de atac împotriva rezoluției de clasare și instanța căreia i se adresează. Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a adoptat o soluție de principiu în data de 13 februarie 2017, prin care a hotărât că rezoluția de clasare în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 poate fi contestată în fața instanței de contencios administrativ și fiscal fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 317/2004, în defavoarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, contestațiile urmând să fie exercitate în aceleași condiții de procedură prevăzute pentru rezoluțiile de respingere a sesizărilor. S-a reținut că, atunci când legiuitorul nu reglementează în mod expres prin legi speciale regimul căilor de atac, devin aplicabile dispozițiile legii generale incidente în speță, dar autorii excepției susțin, în esență, că acest principiu nu-și găsește aplicabilitatea în cauză, impunându-se astfel ca procedura de contestare a rezoluțiilor Inspecției Judiciare să fie aceeași, indiferent de soluție, pentru toate cauzele. Arată că, având în vedere folosirea, în soluția de principiu din 13 februarie 2017, a expresiei „poate fi contestată la instanța de contencios fără îndeplinirea unei proceduri prealabile“, rezultă că reclamantul are posibilitatea alegerii unei căi a procedurii prealabile, respectiv plângerea la inspectorul-șef. … 10.Mai mult, însuși termenul de 15 zile de la comunicare, fără procedură prealabilă, creează o inegalitate între cei care nu au cunoscut existența unei astfel de soluții, soluție care, dată fiind amploarea acestei proceduri în întreaga țară, trebuia rezolvată printr-un recurs în interesul legii și nu așa cum s-a procedat, observându-se că Înalta Curte a desconsiderat ceea ce Curtea Constituțională a statuat la paragraful 20 din decizia menționată, în sensul că instanța se sesizează după confirmarea rezoluției de către inspectorul-șef și nu înainte; or, în situația dată există un conflict între cele trei dispoziții indicate, care sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, cel care reclamă fiind în derută pentru că în situația procedurii prealabile este evident că rezolvarea se face conform Legii nr. 554/2004, potrivit căreia termenele de sesizare a instanței sunt altele și instanța competentă este cea de la domiciliul reclamantului. … 11.Prevederile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind competența specială a Curții de Apel București și termenul de 15 zile sunt în contradicție cu dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii, avându-se în vedere că prin stabilirea unei singure instanțe – Curtea de Apel București, cel care este îndreptățit să sesizeze o instanță de contencios administrativ și fiscal, este obligat să se adreseze instanței din București, ceea ce îi creează o serie de cheltuieli, disconfort de ordin material și moral, dar și fizic prin desele deplasări în București și la o instanță pe rolul căreia sunt astfel de cauze din toată țara, când există curți de apel teritoriale care au competență privind soluționarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal. … 12.Curtea de Apel Oradea – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 nu încalcă prevederile constituționale privind egalitatea în drepturi și liberul acces la justiție, cât timp stabilesc condiții identice și acces liber la justiție pentru orice persoană care se consideră vătămată prin rezoluția dată de către inspectorul judiciar, în soluționarea pe fond a sesizării, în baza regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 317/2004, în condițiile existenței unui vid legislativ în sensul art. 5 alin. (3) din Codul de procedură civilă. … 13.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012. Ulterior sesizării Curții Constituționale, Legea nr. 317/2004 a fost modificată și completată prin Legea nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 8 octombrie 2018, textul de lege amintit păstrând soluția legislativă criticată de autorii excepției de neconstituționalitate, care se regăsește, în prezent, în teza întâi a articolului menționat. În consecință obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 47 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 317/2004, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut normativ: „(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. b) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. (…)“ … 18.Art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, la care face trimitere textul de lege criticat, [art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 317/2004 în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 234/2018], prevede că, în cazul sesizării Inspecției Judiciare, din oficiu sau la cererea oricărei persoane interesate, inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii. Art. 47 alin. (4) stabilește că rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c), adică admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, sau respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii. … 19.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 5 alin. (1) privind modurile de dobândire a cetățeniei române, art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 21 privind dreptul de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți, art. 124 alin. (1) și (2) privind înfăptuirea justiției și art. 134 privind atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii. … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii acesteia formulează o primă critică referitoare la absența unei proceduri prealabile la care să se poată recurge înainte de a fi sesizată instanța judecătorească în vederea contestării rezoluției de clasare emise în ipoteza în care, în urma efectuării verificărilor prealabile, se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare și o a doua critică referitoare la competența exclusivă a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ și fiscal de a soluționa contestația introdusă împotriva rezoluției menționate. … 21.În vederea analizării primei critici, Curtea reține că, prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, a constatat că sintagma „rezoluția de clasare este definitivă“ din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 234/2018) este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege (de asemenea, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 234/2018), adică atunci când clasarea dată în etapa verificării prealabile se dispune ca urmare a inexistenței indiciilor săvârșirii unei abateri disciplinare. Așadar, Curtea a recunoscut dreptul de acces la instanță al persoanelor interesate în contestarea rezoluției de clasare întemeiată pe lipsa indiciilor săvârșirii unei abateri disciplinare. În lipsa intervenției ulterioare a legiuitorului, care să reglementeze expres o anumită procedură pentru contestarea acestui tip de rezoluție de clasare, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a pronunțat, la 13 februarie 2017, o soluție de principiu, potrivit căreia, pentru contestarea rezoluției de clasare emise ca urmare a constatării, în etapa verificărilor prealabile, a lipsei indiciilor săvârșirii unei abateri disciplinare, nu este necesară îndeplinirea unei proceduri prealabile, această rezoluție putând fi contestată în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile, în virtutea aplicării principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din Codul de procedură civilă, referitor la judecarea pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speță, regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării [art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată].  … 22.Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate, au fost reglementate expres, prin Legea nr. 234/2018, condițiile de exercitare a dreptului de acces la justiție pentru contestarea rezoluției de clasare a sesizării pentru lipsa indiciilor săvârșirii abaterii disciplinare pretinse, fiind introdus în acest sens un nou articol, art. 45^1, prin care au fost detaliate toate etapele procedurale necesar a fi parcurse, incluzând și o procedură prealabilă care constă în plângerea adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicarea rezoluției de clasare în discuție. … 23.De la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 397 din 3 iulie 2014, prin care Curtea Constituțională a recunoscut accesul la justiție împotriva rezoluției de clasare a sesizării pentru ipoteza în care, în urma efectuării verificărilor prealabile, se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, și până la intrarea în vigoare a Legii nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, s-au aplicat, prin analogie, și în ipoteza atacării rezoluției de clasare a sesizării, tot dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 – referitoare la atacarea rezoluției de respingere a sesizării fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.  … 24.În cauza de față, criticile autorilor excepției vizează, în realitate, o problemă de aplicare concretă a legii. Este atributul exclusiv al instanțelor judecătorești să determine legea incidentă în situații determinate, Curtea Constituțională neavând competența de a se pronunța asupra aspectelor referitoare la determinarea normelor legale incidente în fiecare cauză și la modul de aplicare efectivă a acestora la situațiile existente în fiecare proces. De asemenea, autorii excepției critică, de fapt, soluția pronunțată de Înalta Curte, apreciind că dispozițiile art. 5 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu ar fi putut constitui temei al soluției Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, pentru că pricina dedusă judecății putea fi soluționată în baza cadrului general, respectiv Legea nr. 554/2004, și numai în lipsa unei legi care să reglementeze o anume situație ar fi aplicabile dispozițiile acestui articol. Nemulțumirile determinate de stabilirea legii aplicabile nu pot fi însă examinate de Curtea Constituțională, competența acesteia fiind circumscrisă controlului de constituționalitate exercitat potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală.  … 25.Curtea observă, totodată, că, odată consacrat – prin Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014 – dreptul de acces la justiție al persoanelor interesate să conteste rezoluția de clasare dată în situația în care, în urma efectuării verificărilor prealabile, se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, ar fi trebuit reglementată la nivel legal o procedură corespunzătoare. În absența unei astfel de intervenții a legiuitorului, instanța supremă a pronunțat soluția de principiu de la care pornește nemulțumirea autorilor excepției. În concepția acestora, ar fi trebuit să fie parcursă mai întâi o procedură premergătoare introducerii acțiunii în instanță. Dar aceasta reprezintă o omisiune de reglementare, care excedează competenței Curții Constituționale, atâta vreme cât nu se constituie într-un viciu de constituționalitate. Întrucât este însă posibil accesul la o instanță judecătorească, în concordanță cu art. 21 din Constituție, reglementarea sau nu a unei proceduri prealabile sesizării instanței nu reprezintă o chestiune care să pună în discuție constituționalitatea normei. Ca atare, ține strict de opțiunea legiuitorului instituirea unei astfel de etape premergătoare.  … 26.De altfel, prin Decizia nr. 611 din 17 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.196 din 9 decembrie 2020, paragraful 30, Curtea a apreciat, pronunțându-se asupra aceleiași problematici, că nu poate fi reținută existența unui regim juridic diferit care să fie analizat din perspectiva posibilei încălcări a principiului egalității invocat de autorul excepției de neconstituționalitate, de vreme ce comparația nu poartă asupra a două texte de lege care să reglementeze în mod diferit accesul la justiție, ci între o lipsă de reglementare suplinită de autorul excepției printr-o interpretare personală și un text legal în vigoare. Or, acest vid de reglementare fusese acoperit la nivelul instanțelor chemate să aplice legea prin soluția de principiu pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal. … 27.În ceea ce privește cea de-a doua critică, Curtea reține că, în opinia autorilor excepției, competența de soluționare a contestației împotriva rezoluției de clasare în discuție ar trebui să aparțină curții de apel de la domiciliul reclamantului, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar nu Curții de Apel București. Față de această critică, Curtea Constituțională precizează că, în jurisprudența sa, a constatat că stabilirea unei competențe materiale speciale a unei anumite instanțe nu este de natură să afecteze accesul liber la justiție al reclamanților, deoarece, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Astfel, legiuitorul este liber să stabilească anumite competențe speciale, fără ca prin aceasta să încalce, de plano, dreptul la un proces echitabil (a se vedea, de exemplu Decizia nr. 146 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 366 din 17 mai 2017, paragrafele 20-23, prin care Curtea Constituțională a constatat că prin atribuirea competenței exclusive a Curții de Apel București pentru soluționarea acțiunilor împotriva ordinelor și deciziilor emise de președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei în exercitarea atribuțiilor sale nu se încalcă dreptul de acces liber la justiție).  … 28.De altfel, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la instanță nu este unul absolut. Astfel, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituțională a statuat că instituirea unor condiții procedurale pentru exercitarea dreptului de sesizare a instanței nu echivalează cu încălcarea art. 21 din Legea fundamentală referitor la accesul liber la justiție. S-a reținut, astfel, că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a dreptului de acces liber la justiție. Mai mult, Curtea a arătat că accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, fiind de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție. De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța dreptului. … 29.Prin Decizia nr. 146 din 14 martie 2017, precitată, analizându-se o critică similară celei formulate în cauza de față, în care autorii excepției au invocat faptul că pentru reclamanții care au domiciliul în altă localitate este îngrădit accesul la justiție prin stabilirea competenței speciale în favoarea Curții de Apel București, Curtea a constatat că este neîntemeiată, deoarece normele de procedură oferă garanții pentru exercitarea accesului la justiție prin instituirea, de exemplu, a posibilității depunerii cererii de chemare în judecată prin poștă, curier, fax sau prin poștă electronică, prin comunicarea către reclamant a întâmpinării, prin posibilitatea de a solicita judecarea cauzei în lipsă, prin posibilitatea de a solicita efectuarea sau expedierea prin poștă de copii de pe actele din dosar etc. Astfel, Curtea constată că instituirea competenței materiale speciale în favoarea Curții de Apel București nu poate fi considerată o negare a efectivității dreptului de acces la justiție, ci aceasta constituie o expresie a obligativității exercitării drepturilor și libertăților cu bună-credință, în limitele instituite de lege. … 30.Totodată, Curtea a observat că, și în alte materii, legiuitorul a instituit competența materială specială a Curții de Apel București, de exemplu, prin dispozițiile art. 19 alin. (7) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, care prevăd că deciziile adoptate de Consiliul Concurenței în plen vor putea fi atacate în procedura de contencios administrativ la Curtea de Apel București, sau prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, potrivit cărora „Orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al C.N.V.M. de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa în contencios administrativ la Curtea de Apel București“. … 31.În ceea ce privește invocarea în cauză a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Constituție, referitoare la dobândirea, păstrarea și pierderea cetățeniei române, Curtea constată că nu au incidență în soluționarea prezentei excepții de nconstituționalitate. … 32.Cele statuate prin jurisprudența mai sus citată își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi care să justifice reconsiderarea celor reținute. … 33.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Ioan Sava și Ana Daniela Sava în Dosarul nr. 108/35/CA/2018 al Curții de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și de Ioan Sava în Dosarul nr. 184/35/2018 al Curții de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 228/35/CA/2018 – P.I. al aceleiași instanțe și în Dosarul nr. 67/35/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Oradea – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 septembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește