DECIZIA nr. 565 din 31 octombrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 45 din 18 ianuarie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 29 15/01/2018 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 29 15/01/2018 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018 ART. 1
ART. 4REFERIRE LALEGE 29 15/01/2018
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 603 30/09/2021
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 5 18/01/2018
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, excepție ridicată de Lucrețiu-Hadriade Vădan în Dosarul nr. 504/57/2018 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 696D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât criticile vizează completarea textului normativ în sensul ca, în dispozițiile vizând impozitul pe venit și contribuțiile sociale, să fie inclusă și taxa pe valoarea adăugată, căreia să i se aplice același regim de amnistie fiscală prevăzut de legea în discuție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 30 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 504/57/2018, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, excepție ridicată de Lucrețiu-Hadriade Vădan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită obligarea organelor fiscale la emiterea deciziei privind anularea unor obligații fiscale stabilite prin decizii de impunere, anularea acestora, aplicarea Legii nr. 29/2018 și restituirea sumelor achitate.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate, prin care sunt anulate anumite obligații fiscale ale unei categorii de cetățeni, sunt adoptate fără a fi menționate criteriile obiective în baza cărora s-a ajuns la concluzia conform căreia persoane aflate în aceleași situații (dezvoltatori imobiliari persoane fizice) sunt scutite de o parte din obligațiile fiscale pe care le datorează bugetului de stat (impozit pe venit și contribuții sociale), iar pentru alte categorii de obligații fiscale generate de activitatea pe care au desfășurat-o (taxa pe valoarea adăugată) nu sunt scutiți, respectiv s-a adoptat doar o amnistie fiscală parțială, aspect ce este contrar principiului legalității și principiului egalității.6.Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.7.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 18 ianuarie 2018. Având în vedere critica de neconstituționalitate formulată, care vizează numai art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/2018, Curtea reține ca obiect al excepției aceste prevederi legale, care au următorul cuprins: „(1) În cazul tranzacțiilor pentru care s-a aplicat impozitul pe venit din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal al persoanelor fizice, se anulează diferențele de obligații fiscale principale, respectiv impozitul pe venit și contribuțiile sociale, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente acestora, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului, ca urmare a reîncadrării acestor venituri ca venituri dintr-o activitate independentă, obținute de către persoanele fizice din transferul proprietăților imobiliare care fac parte din patrimoniul afacerii, pe perioadele fiscale de până la 1 iunie 2017, și neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.“11.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii și ale art. 16 – Egalitatea în drepturi.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, care a fost concretizat, spre exemplu, prin Decizia nr. 603 din 30 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1150 din 3 decembrie 2021, iar în prezenta cauză critica de neconstituționalitate este parțial diferită de cea care a fost învederată în decizia precitată prin faptul că, pe lângă omisiunea legislativă învederată în toate cauzele, sunt antamate și aspecte ce țin de o pretinsă încălcare a principiilor legalității și egalității în drepturi.13.Astfel, în prezenta cauză, autorul excepției de neconstituționalitate, similar criticilor formulate în cauza în care a fost pronunțată Decizia nr. 603 din 30 septembrie 2021, dorește o completare a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/2018, în sensul extinderii categoriilor obligațiilor fiscale principale și accesorii aferente acestora care să se încadreze în cuprinsul acestui act normativ, astfel ca, pe lângă impozitul pe venit și contribuțiile sociale, să fie inclusă și taxa pe valoarea adăugată, căreia să i se aplice același regim de amnistie fiscală prevăzut de legea în discuție.14.Având în vedere aceste aspecte, precum și dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, conform cărora „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, Curtea constată, pe de o parte, că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestuia cu dispozițiile și principiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea unor prevederi legale dintr-o lege ori a prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Pe de altă parte, dispozițiile art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală prevăd expressis verbis principiul potrivit căruia „Parlamentul este (…) unica autoritate legiuitoare a țării“, ceea ce indică, în mod neechivoc, faptul că actul de legiferare este de competența exclusivă a Parlamentului.15.În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului legalității, prin prisma faptului că legiuitorul nu a menționat criteriile care au stat la baza anulării numai a anumitor obligații fiscale, context legislativ ce ar crea o anumită discriminare între contribuabili în funcție de categoria în care se regăsesc – persoane fizice sau persoane juridice – și de activitatea pe care o desfășoară și care determină implicit obligația fiscală ce le incumbă, astfel cum s-a precizat mai sus, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.16.Astfel, din analiza unuia dintre instrumentele de prezentare și motivare a legii în discuție, respectiv expunerea de motive, Curtea observă că promovarea acestui act normativ a fost determinată de necesitatea îndreptării situațiilor apărute în practică în urma aplicării neunitare de către organele fiscale a normelor privind impozitarea diferită a aceluiași tip de venit obținut de aceeași categorie de contribuabili, respectiv persoane fizice, atunci când acestea transferă proprietăți imobiliare (acționând ca un dezvoltator imobiliar), altele decât cele care sunt locuințe utilizate în scop personal și care au fost încadrate fie în categoria veniturilor din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal, fie în categoria veniturilor din activități independente.17.Ca atare, referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, aplicând considerentele de principiu reținute de instanța de contencios constituțional în ceea ce privește normele de calitate a legii, inclusiv cu referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea reține că prevederile criticate, din perspectiva adusă în discuție de autorul excepției de neconstituționalitate, nu sunt contrare principiului legalității.18.De asemenea, pentru argumentele mai sus enunțate, Curtea nu poate reține nici pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 din Constituție, având în vedere că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, principiul egalității în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalității nu presupune uniformitate, ci stabilește ca la situații egale să corespundă un tratament egal, iar la situații diferite să existe un tratament diferit. Altfel spus, principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite.19.În acest context, este incidentă regula exceptio est strictissimae interpretationis, potrivit căreia atunci când o normă juridică instituie o excepție de la regulă, aceasta nu poate fi extinsă și la alte situații pe care norma juridică nu le prevede, așa încât amnistia fiscală instituită prin dispozițiile unor acte normative și condițiile prevăzute de acestea pentru beneficiul scutirilor nu poate fi extinsă sau convertită într-un drept fundamental. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea a subliniat că, în materie fiscală, regula o reprezintă plata obligațiilor fiscale, amnistia având un caracter de excepție (a se vedea Decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 401 din 10 mai 2018, paragraful 17).20.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lucrețiu-Hadriade Vădan în Dosarul nr. 504/57/2018 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligații fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x