DECIZIA nr. 565 din 22 noiembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (2) teza finală, ale art. 70 alin. (4) și ale art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Nicolae Ivănescu în Dosarul nr. 8.902/280/2019/a1.1 al Judecătoriei Pitești – Secția penală. Cauza formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.891D/2019. … 2.La apelul nominal răspunde autorul excepției, asistat de doamna avocat Daniela Nicoleta Andreescu, cu delegație depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției a depus la dosar o serie de înscrisuri în demonstrarea admisibilității cererii și a legăturii dintre dispozițiile criticate și obiectul cauzei. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care, prin apărătorul ales, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate formulate, prin raportare, în principal, la probele trimise la dosarul Curții Constituționale, care sunt copii de pe ordonanțele emise de procuror. Arată, în esență, că a invocat în special neconstituționalitatea art. 67 alin. (2) teza finală și a art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală pornind de la situația de fapt dintr-un dosar în care printr-o ordonanță s-a dispus recuzarea unui expert. Ulterior, deși nu există cale de atac, a apărut o ordonanță de infirmare a ordonanței prin care s-a admis recuzarea expertului, fiind prima dată când apărătorul a văzut o astfel de metodă. Se mai arată că în acest dosar s-a trecut peste dispozițiile art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, care spun că nu există posibilitatea să se formuleze cale de atac. Se face trimitere în acest sens la fila 133 din dosar, pentru a se observa actul emis în cauză, detaliindu-se sub acest aspect succesiunea și conținutul actelor emise în cauză. Pornind de la această situație de fapt, s-a formulat ulterior recuzarea procurorului care a procedat în maniera arătată. Cererea de recuzare a fost respinsă, în sensul că e inadmisibil ca un procuror care este chemat să analizeze recuzarea să fie recuzat la rândul lui. În esență, se descrie, în continuare, situația de fapt care a constituit premisa criticilor de neconstituționalitate, arătându-se că în situația dată nu este de folos o sesizare la Inspecția Judiciară, fiind necesară o reformare a reglementărilor, acesta fiind și motivul pentru care s-a completat cu actele depuse la dosar. Se mai arată că, în rest, se mențin criticile formulate, afirmându-se că se creează un statut de favoare pentru unii magistrați în raport cu ceilalți. Cât privește art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală, se arată că nu se definește ce înseamnă „altă persoană“. În concluzie, se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. … 5.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă în ceea ce privește art. 67 alin. (2) teza finală și art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, arătând că se invocă aspecte de interpretare și aplicare a acestora. De asemenea, respectivele texte nu au legătură cu fondul cauzei, având în vedere că au fost criticate în procedură de cameră preliminară. În subsidiar, precum și în ceea ce privește art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, referindu-se și detaliind datele concrete care rezultă din dosarul cauzei. Precizează că art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală face o diferență între prezența suspectului sau inculpatului la reconstituire și participarea sa efectivă la acest procedeu. Textul se referă la refuz și imposibilitatea de a participa efectiv, fără a preciza că în celelalte cazuri se efectuează în lipsă. În cazul reconstituirii efectuate în cursul judecății sunt incidente însă toate garanțiile fazei procesuale. … 6.Având cuvântul în replică, avocatul autorului excepției arată că, în momentul în care a fost sesizată Curtea, cauza era în procedura camerei preliminare, așa încât nu au fost avute în vedere concluziile de fond ale judecătorului de cameră preliminară. Cât privește situația din art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală, nu are în vedere o reconstituire clasică, sens în care arată în concret cum s-a realizat reconstituirea în cauză. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 7 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 8.902/280/2019/a1.1, Judecătoria Pitești – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (2) teza finală, ale art. 70 alin. (4) și ale art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de inculpatul Nicolae Ivănescu într-o cauză penală în care a formulat cerere de recuzare a procurorului de caz. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține, în esență, că art. 67 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât a formulat o cerere de recuzare a procurorului chemat să decidă asupra recuzării, cerere ce i-a fost respinsă ca inadmisibilă. A mai arătat că, atunci când există motive care conduc la lipsa de imparțialitate atât a procurorului de caz, cât și a prim-procurorului, acest aspect nu poate fi invocat. Aceste considerente determină ca textul de lege menționat să fie în dezacord cu prevederile Constituției României și ale pactelor și tratatelor la care România este parte. … 9.Totodată, a mai învederat că dispozițiile art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, respectiv încalcă dublul grad de jurisdicție, „întrucât un procuror incompatibil poate soluționa definitiv plângerea“, soluția neputând fi cenzurată de organul ierarhic superior sau de o instanță de judecată. Arată că nu este prevăzută nicio sancțiune pentru situația în care ordonanța prin care se soluționează cererea de recuzare este dată de un procuror necompetent potrivit legii, în acest caz nefiind incidentă nulitatea absolută, deși s-ar fi impus. … 10.A mai arătat că dispozițiile art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât există o inegalitate între suspecții și inculpații care se încadrează în situațiile enumerate de art. 90 din Codul de procedură penală (aceștia sunt încunoștințați și participă la acest procedeu probatoriu) și inculpații care nu se încadrează în situațiile enumerate la art. 90 din Codul de procedură penală (aceste persoane nu au posibilitatea legală de a participa la acest procedeu probatoriu). … 11.Judecătoria Pitești – Secția penală consideră că excepția este neîntemeiată. … 12.Referitor la dispozițiile art. 67 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală, apreciază că nu sunt încălcate dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, prin reglementarea acestui text de lege, legiuitorul a avut în vedere limitarea abuzului de drept și a posibilității de tergiversare a soluționării cauzelor penale, în deplină concordanță cu dreptul la un proces echitabil. Dacă s-ar crea posibilitatea ca părțile sau subiecții procesuali principali săl poată recuza pe procurorul chemat să decidă asupra recuzării, s-ar ajunge la situații în care toți procurorii dintr-o unitate de parchet ar putea fi recuzați, aspect ce ar contraveni chiar dreptului la un proces echitabil. … 13.Totodată, nici dispozițiile art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală nu contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție. Faptul că o asemenea ordonanță nu poate fi atacată separat cu o cale de atac se explică, pe de o parte, prin necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului penal, prin faptul că astfel părțile sunt împiedicate să abuzeze de instituția recuzării, iar, pe de altă parte, prin faptul că legalitatea efectuării actelor și desfășurării urmăririi penale este supusă cenzurii judecătorului de cameră preliminară, care are obligația de a verifica legalitatea efectuării tuturor actelor din timpul urmăririi penale. Accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului penal este de competența legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. … 14.În ceea ce privește dispozițiile art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală, instanța consideră că acest text de lege nu este în dezacord cu dispozițiile art. 16 din Constituție privind egalitatea în fața legii. Astfel, textul de lege reglementează doar modalitatea de desfășurare a reconstituirii în situația în care inculpatul se află în vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 90 din Codul de procedură penală, fără să precizeze că în celelalte cazuri reconstituirea se va efectua în lipsa inculpatului. Din contră, teza finală a textului de lege menționat arată că doar atunci când suspectul sau inculpatul refuză să participe sau nu poate participa la reconstituire acest procedeu probator va fi efectuat cu participarea altei persoane. … 15.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 16.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a art. 67 alin. (2) teza finală din Codul procedură penală este neîntemeiată, arătând că, în multe rânduri, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că în faza de urmărire penală legiuitorul poate opta atât pentru instituirea, cât și pentru eliminarea unor garanții procesuale, cu condiția ca actele organelor de urmărire penală să poată fi cenzurate de instanța de judecată. Ulterior rezolvării cauzei penale de către procuror, aceasta va fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară, care va verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, nu se poate afirma că prin reglementarea criticată se încalcă accesul liber la justiție, câtă vreme cauza ajunge să fie examinată în final de către o instanță de judecată. Referitor la instituția recuzării, Curtea Constituțională a reținut că reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri și implicit a procesului penal. Or, dacă s-ar formula cereri de recuzare și împotriva celor chemați să rezolve astfel de cereri, s-ar ajunge la formularea unor cereri repetate, cu caracter abuziv, de natură să tergiverseze soluționarea cauzei și să aducă atingere procesului echitabil. … 17.Referitor la criticile de neconstituționalitate a art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, Guvernul arată că principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală, reglementat la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, obligă la asigurarea acestuia în acele faze ale procesului penal în care se stabilește vinovăția inculpatului și pedepsele penale ce urmează a fi executate. Or, referitor la natura recuzării, Curtea Constituțională a reținut că aceasta este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă. Această procedură nu are caracter jurisdicțional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar. S-a arătat că dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală este valabil doar în situația examinării vinovăției, care are ca premisă o acuzație penală formulată împotriva unei persoane, aceasta neregăsindu-se, în general, în cazul soluționării unei cereri de recuzare, care nu antamează probleme de fond. Totodată, în practica instanței de contencios constituțional s-a reținut că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. De asemenea, instanța de contencios constituțional a reținut că accesul liber la justiție nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în fața instanțelor judecătorești în condiții de egalitate, poate stabili reguli deosebite. Față de argumentele prezentate, Guvernul consideră că excepția invocată este neîntemeiată. Se mai arată că autorul excepției invocă faptul că nu este prevăzută nicio sancțiune pentru situația în care ordonanța de soluționare a cererii de recuzare este dată de un procuror necompetent. Față de astfel de critici, excepția este inadmisibilă, întrucât nu intră în competența Curții Constituționale să cenzureze omisiunile de reglementare, ci numai conformitatea dispozițiilor legale în vigoare cu normele și principiile Constituției. … 18.Referitor la criticile de neconstituționalitate aduse art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală, se arată că unul dintre principiile care guvernează faza urmăririi penale este caracterul nepublic al acesteia, consacrat la art. 285 alin. (2) din Codul de procedură penală. O parte dintre activitățile specifice care se desfășoară în cursul urmăririi penale au un caracter secret, confidențial, justificat de faptul operativității și eficienței strângerii probelor și luării unor măsuri necesare pentru identificarea autorilor și tragerea la răspundere penală a acestora. Cu toate acestea, trebuie în egală măsură garantat dreptul la apărare al suspectului sau inculpatului, iar Codul de procedură penală conține astfel de garanții, sens în care se menționează, cu titlu de exemplu, dreptul apărătorului suspectului sau inculpatului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excepția situației în care se utilizează metodele speciale de supraveghere ori de cercetare, precum și a percheziției corporale sau a vehiculelor, în cazul infracțiunilor flagrante. Așadar, prevederea criticată nu trebuie privită izolat, ci prin raportare la celelalte prevederi ale Codului de procedură penală, motiv pentru care se apreciază că excepția este neîntemeiată. Pe de altă parte, din analiza criticilor formulate, rezultă că autorul excepției invocă mai ales aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii la cazul concret; or, astfel de aspecte excedează competențelor Curții Constituționale, cu consecința inadmisibilității excepției de neconstituționalitate. … 19.Avocatul Poporului consideră, referitor la critica de neconstituționalitate a art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, față de art. 21 din Legea fundamentală, că aceasta nu poate fi reținută. În continuare, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 625 din 26 octombrie 2016, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 70 din Codul de procedură penală, care stabilește că asupra cererii de recuzare a procurorului formulate în faza de judecată, în faza camerei preliminare sau în fața judecătorului de drepturi și libertăți se pronunță procurorul ierarhic superior, este neconstituțională. Distingând între deciziile simple și cele interpretative pe care le pronunță Curtea Constituțională și precizând că dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră faptul că efectul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale are în vedere toate deciziile, indiferent de tipul acestora, simple sau interpretative, Avocatul Poporului arată că toate deciziile Curții Constituționale au ca efect obligația organelor de aplicare a legilor de a se conforma acestora, în sensul de a nu aplica dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale, iar în cazul celor interpretative, aceste organe trebuie să își adapteze practica în conformitate cu interpretarea dată normei de către instanța de contencios constituțional. Astfel, în cazul deciziilor interpretative, norma a cărei constituționalitate s-a constatat își va înceta aplicabilitatea numai în ceea ce privește interpretarea neconformă exigențelor constituționale, aceasta urmând a funcționa limitat în sensul în care corespunde acestora. Față de cele de mai sus, se apreciază că excepția de neconstituționalitate a art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, astfel cum a fost formulată, apare ca inadmisibilă. … 20.Se consideră că nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate a art. 67 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală. Art. 21 din Constituție garantează dreptul părților de acces liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dreptul de acces liber la justiție presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale legitime. Legiuitorul a avut în vedere limitarea abuzului de drept și a posibilității de tergiversare a soluționării cauzelor penale, în deplină concordanță cu dreptul la un proces echitabil. … 21.De asemenea, nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate a art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală. Prevederile legale criticate, care reglementează modalitatea de desfășurare a reconstituirii în situația în care inculpatul se află în una dintre situațiile prevăzute de art. 90 din Codul de procedură penală nu aduc atingere principiului constituțional care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât normele supuse controlului de constituționalitate se aplică în mod egal tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa, că la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar violarea principiului egalității și nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. … 22.În concluzie, se consideră că dispozițiile art. 67 alin. (2) teza finală și ale art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituționale, iar excepția de neconstituționalitate a art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. … 23.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:24.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 25.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 67 alin. (2) teza finală – Recuzarea, ale art. 70 alin. (4) – Procedura de soluționare a abținerii sau recuzării procurorului și ale art. 193 alin. (3) – Reconstituirea din Codul de procedură penală, cu următorul cuprins:– Art. 67 alin. (2) teza finală: „Este inadmisibilă recuzarea judecătorului sau a procurorului chemat să decidă asupra recuzării.“ … – Art. 70 alin. (4): „Procurorul ierarhic superior se pronunță prin ordonanță care nu este supusă niciunei căi de atac.“ … – Art. 193 alin. (3): „Când suspectul sau inculpatul se află în vreuna din situațiile prevăzute la art. 90, reconstituirea se face în prezența acestuia, asistat de apărător. Atunci când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să participe la reconstituire, aceasta se efectuează cu participarea altei persoane.“ …  … 26.În susținerea neconstituționalității normelor criticate se invocă prevederile constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale în materia drepturilor omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 – Dreptul la apărare și ale art. 132 alin. (1) referitoare la statutul procurorilor. … 27.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare. … 28.Astfel, în ceea ce privește art. 67 alin. (2) din Codul de procedură penală, acesta este criticat în raport cu exigențele dreptului la un proces echitabil, motivarea vizând, în esență, lipsa posibilității recuzării procurorului chemat să decidă asupra recuzării. … 29.În acest sens, referitor la procedura de soluționare a cererilor de recuzare, există o jurisprudență constantă a Curții Constituționale în care sunt caracterizate regimul juridic al recuzării, precum și compatibilitatea cu principiile care guvernează dreptul la un proces echitabil. … 30.Curtea a reținut că această procedură „nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicțional, ci este vorba de o chestiune de administrare a actului de justiție. Cu alte cuvinte, procedura asupra cercetării și judecării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă, această procedură nu are caracter jurisdicțional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar, iar actele ce se îndeplinesc în această procedură, după ritualul procesului penal, îi dau un caracter jurisdicțional numai în sens formal“ (Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 23 septembrie 2016, paragraful 24). Proceduri similare se regăsesc și cu privire la alte instituții – cum ar fi strămutarea, desemnarea altei instanțe, declinarea de competență, trimiterea cauzei la alt parchet și trecerea cauzei de la un organ de cercetare la altul – care nu soluționează fondul cauzei, ci un incident în administrarea justiției, în scopul bunei funcționări a sistemului judiciar. … 31.Curtea Constituțională a mai reținut că reglementarea soluționării cererilor de recuzare „reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri“ (de exemplu, Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, precitată). Potrivit expunerii de motive a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, legiuitorul a urmărit simplificarea modalităților de soluționare a cazurilor de incompatibilitate (abținere și recuzare), astfel încât să nu poată fi afectată celeritatea procesului penal prin abțineri și recuzări repetate, inclusiv prin recuzarea tuturor judecătorilor de la o instanță sau a procurorilor de la parchet, care ar conduce la tergiversarea soluționării cauzei penale, în defavoarea înfăptuirii cu operativitate a actului de justiție. După rezolvarea cauzei penale de către procuror, aceasta va fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară, care va verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. … 32.Prin urmare, contrar susținerilor autorului excepției, este asigurat liberul acces la justiție, cu toate garanțiile ce caracterizează procesul echitabil, câtă vreme cauza ajunge să fie examinată în final de către o instanță de judecată. … 33.Aceste considerente sunt deplin valabile și în ceea ce privește dispozițiile art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală, care sunt criticate, în esență, cu motivarea că ar încălca dreptul la un proces echitabil, respectiv dublul grad de jurisdicție, întrucât „un procuror incompatibil poate soluționa definitiv plângerea“, soluția neputând fi cenzurată de organul ierarhic superior sau de o instanță de judecată. … 34.În privința acestui text de lege se observă și faptul că, prin Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 70 din Codul de procedură penală, care stabilește că asupra cererii de recuzare a procurorului formulate în faza de judecată, în faza camerei preliminare sau în fața judecătorului de drepturi și libertăți se pronunță procurorul ierarhic superior, este neconstituțională. Așa cum rezultă însă din dispozitivul deciziei de admitere a excepției de neconstituționalitate, susținut de considerentele aceleiași decizii, ipoteza art. 70 din Codul de procedură penală sancționată de Curte, care vizează procedura de soluționare a cererii de recuzare a procurorului de ședință, formulată în faza de judecată, în faza camerei preliminare sau în fața judecătorului de drepturi și libertăți, este diferită de cea criticată în prezenta cauză, care vizează procedura de soluționare a cererii de recuzare a procurorului în faza de urmărire penală. … 35.Ca urmare, considerentele și soluția Deciziei nr. 625 din 26 octombrie 2016 își păstrează valabilitatea cât privește ipoteza normativă acolo analizată și nu determină inadmisibilitatea prezentei excepții de neconstituționalitate. În acest sens Curtea a statuat și prin Decizia nr. 127 din 2 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 12 mai 2021, unde, realizând aceeași distincție, s-a învestit și a examinat pe fond, între altele, și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală. … 36.Referitor la faza urmăririi penale, reglementată prin art. 285-341 din Codul de procedură penală, Curtea a reținut, în Decizia nr. 127 din 2 martie 2021, precitată, că aceasta este cea dintâi fază a procesului penal, este premergătoare judecății, se desfășoară conform unei proceduri nepublice și are ca obiect, conform art. 285 alin. (1) din Codul de procedură penală, strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Conform art. 55 alin. (3) din Codul de procedură penală, atribuțiile procurorului în cursul procesului penal vizează: supravegherea sau efectuarea urmăririi penale; sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți și a instanței de judecată; exercitarea acțiunii penale; exercitarea acțiunii civile, în cazurile prevăzute de lege; încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, în condițiile legii; formularea și exercitarea contestațiilor și căilor de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor judecătorești; îndeplinirea oricăror alte atribuții prevăzute de lege. Totodată, competența procurorului în cadrul procesului penal este reglementată la art. 56 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, conform căruia aceasta constă în conducerea și controlul nemijlocit al activității de urmărire penală a poliției judiciare și a organelor de cercetare penală speciale, prevăzute de lege, și în supravegherea ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, precum și în efectuarea oricărui act de urmărire penală în cauzele pe care le conduce și le supraveghează. … 37.Curtea a constatat că, soluționând prin ordonanță cererea de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, procurorul ierarhic superior nu exercită atribuții ce țin de competența exclusivă a instanței de judecată, respectiv nu cenzurează activitatea judecătorului. Soluționarea de către procurorul ierarhic superior a cererii de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, constituie o formă concretă prin care Ministerul Public își îndeplinește rolul de reprezentant al interesului social, general și public. Acest incident procedural, ce apare în faza urmăririi penale – recuzarea, privește activitatea judiciară a procurorului ca subiect procesual oficial, iar soluționarea sa de către procurorul ierarhic superior corespunde mecanismului de realizare a controlului ierarhic intern din cadrul Ministerului Public. … 38.Cât privește susținerile potrivit cărora normele procesual penale criticate exclud de la controlul instanței de judecată soluția dată de procurorul ierarhic superior cererii de recuzare formulate în faza de urmărire penală, Curtea a constatat că, „și în ipoteza în care cererea de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, este respinsă de procurorul ierarhic superior, judecătorul de cameră preliminară, analizând legalitatea actelor de urmărire penală, va putea constata că o parte sau toate actele existente la dosar au fost efectuate de către o persoană incompatibilă“ (paragraful 35). … 39.Astfel fiind, Curtea a constatat că susținerea potrivit căreia dispozițiile art. 70 alin. (4) din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 21 din Constituție, deoarece nu prevăd o cale de atac cu privire la ordonanța prin care se soluționează cererea de recuzare a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, formulată în această fază procesuală, este neîntemeiată. … 40.Soluția adoptată de Curte și considerentele care o fundamentează își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit motive de natură să determine un reviriment jurisprudențial. … 41.În ceea ce privește dispozițiile art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală, se susține că încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât există o inegalitate între suspecții și inculpații care se încadrează în situațiile enumerate de art. 90 din Codul de procedură penală (aceștia sunt încunoștințați și participă la acest procedeu probatoriu) și inculpații care nu se încadrează în situațiile enumerate la art. 90 din Codul de procedură penală (aceste persoane nu au posibilitatea legală de a participa la acest procedeu probatoriu). … 42.Aceste critici nu pot fi reținute, întrucât acreditează o interpretare a textului legal ce nu corespunde ipotezelor pe care acesta le prevede, în sensul că s-ar crea o imposibilitate legală pentru inculpații care nu se încadrează în situațiile enumerate de art. 90 din Codul de procedură penală de a participa la reconstituire. Or, așa cum se poate constata din simpla lecturare a textului criticat, acesta nu exclude sau împiedică suspectul sau inculpatul să fie prezent la reconstituire. Efectuarea reconstituirii în prezența altei persoane se face atunci când „suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să participe la reconstituire“. Situația diferită în care se află această categorie de suspecți sau inculpați justifică tratamentul diferit stabilit de legiuitor, nefiind, prin urmare, de natură să se încalce egalitatea în drepturi în sensul menționat în motivarea excepției. De altfel, din analiza criticilor formulate, rezultă că autorul excepției invocă mai ales aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii la cazul concret, or, astfel de aspecte excedează competențelor Curții Constituționale, fiind de competența instanțelor de judecată. … 43.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Ivănescu în Dosarul nr. 8.902/280/2019/a1.1 al Judecătoriei Pitești – Secția penală și constată că dispozițiile art. 67 alin. (2) teza finală, ale art. 70 alin. (4) și ale art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Pitești – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Marieta Safta

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește