DECIZIA nr. 563 din 22 noiembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 59 din 20 ianuarie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 311
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 311
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 311
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 435 28/06/2018
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 311
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 311
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 311
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 49 02/02/2017
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 311
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 49 02/02/2017
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 311
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 49 02/02/2017
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 311
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 83
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 307
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Marieta Safta – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Tinel Panaite în Dosarul nr. 3.562/109/2018/a1 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Cauza formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.706 D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textul criticat nu încalcă prevederile constituționalitate invocate. Prezintă în acest sens și considerentele Deciziei nr. 435 din 28 iunie 2018, arătând, totodată, că autorul excepției se referă mai mult la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 3 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.562/109/2018/a1, Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Tinel Panaite în cadrul contestației formulate în procedura de cameră preliminară.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că aceasta vizează interpretarea dispozițiilor criticate cu referire la conținutul actelor de urmărire penală efectuate în cauză. Astfel, potrivit art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală, într-o interpretare dată de anumite organe de urmărire penală din cadrul mai multor parchete din țară, având în vedere faptul că aceste dispoziții nu prevăd în mod expres o limitare a actelor procesuale care pot fi făcute în baza extinderii urmăririi penale, se pot efectua prin același act procesual, respectiv prin aceeași ordonanță, atât extinderea urmăririi penale in rem cu privire le descoperirea unor fapte noi, cât și extinderea urmăririi penale in personam cu privire la aceste noi fapte descoperite. Situația învederată se regăsește în Ordonanța din data de 12 decembrie 2017 aflată la dosar, prin care, pe lângă alte clarificări, s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem cu privire la faptele de complicitate la delapidare pentru numitul Tinel Panaite și, de asemenea, s-a dispus extinderea cu privire la faptele de delapidare pentru inculpatul Gabriel Constantinescu. În cea de-a doua parte a acestei ordonanțe s-a dispus și extinderea urmăririi penale in personam cu privire la aceste noi fapte, respectiv complicitatea la delapidare, cele trei fapte de delapidare reținute în sarcina inculpatului Tinel Panaite și extinderea cu privire la săvârșirea infracțiunii de delapidare pentru inculpatul Gabriel Constantinescu. Se susține că, interpretând dispozițiile art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală, raportat la art. 305 alin. (3) din Codul de procedură penală, dispozițiile procedural penale nu permit extinderea urmăririi penale in rem și in personam în același timp și prin același act procesual. Ca urmare, dispoziția procedurală invocată, în interpretarea arătată, încalcă normele constituționale invocate.6.Cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil, se arată că instanța constituțională a reținut faptul că, pentru situații similare, pentru a interveni un tratament juridic diferit, trebuie să existe anumite criterii obiective stabilite în mod clar. Or, „în fapt, se face vorbire despre două urmăriri penale, dintre care una în interiorul căreia se descoperă fapte noi pentru care se dispune extinderea urmăririi penale in rem și in personam privind doi cetățeni, individual, iar o alta, separată, care anchetează cetățeni pentru aceleași fapte și care are un alt mers procedural“. Potrivit Codului de procedură penală, prima dată se efectuează urmărirea penală in rem, se descoperă indicii rezonabile, se administrează probe, se extinde urmărirea penală in personam, după care, din „colosul“ de probe administrate, dacă există indicii temeinice că o anumită persoană a săvârșit o infracțiune, se dispune punerea în mișcare a acțiunii penale. Prin urmare, activitatea de urmărire penală se desfășoară etapizat și fiecare etapă este din ce în ce mai gravă cu privire la temeinicia acuzației aduse asupra unei persoane. Astfel, încălcarea dreptului la un proces echitabil pentru doi indivizi care se află în aceeași situație are loc atunci când pentru unul dintre ei sunt descoperite faptele în timpul unei anchete penale aflate deja în desfășurare, iar pentru celălalt, care este cercetat în mod separat, se înrădăcinează tratamente juridice total diferite care duc la imposibilitatea exercitării unui drept la apărare efectiv, la imposibilitatea aducerii la cunoștință a unei informări precise stabilite clar, toate aceste împrejurări ducând la acest tratament diferit care nu este permis de dispozițiile constituționale.7.Pe de altă parte, se consideră că se încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție câtă vreme extinderea urmăririi penale in rem și in personam prin același act, în bloc, față de o anumită persoană, pune acea persoană în situația ca într-un anumit moment să devină direct suspect pe baza unor probe administrate în afara urmăririi penale pentru faptele respective. Din acest punct de vedere, persoana devenită suspect prin ordonanță este pusă în situația de a nu beneficia de o apărare efectivă, de a nu participa la administrarea probatoriului în fața organelor de urmărire penală, de a nu fi informată și de a nu avea cunoștință despre realitatea temeiniciei acuzației, lucru care nu este permis nici de Constituție și nici de tratatele internaționale.8.Consideră că o astfel de interpretare, care nu este interzisă de normele procedurale, duce la încălcări grave ale dreptului la apărare și ale dreptului la un proces echitabil. Practic, organele de urmărire penală se folosesc de instituția extinderii urmăririi penale și administrează probe în afara oricărei dispoziții de începere a urmăririi penale, după care persoana primește calitatea de inculpat. Efectul în cauză a fost acela că s-au audiat majoritatea martorilor fără ca inculpatul să aibă posibilitatea de a participa la aceste audieri, s-a efectuat raportul de expertiză contabilă fără ca inculpatul să poată participa măcar formal la acesta și să i se dea posibilitatea de a acorda explicații și i s-a imputat un prejudiciu enorm cu privire la aceste fapte, fără a putea avea nicio influență. Se precizează că nu se pot invoca aceste aspecte decât în fața judecătorilor de cameră preliminară și nu ar putea fi invocate mai târziu, în cadrul judecării pe fond a cauzei, întrucât această solicitare ar rămâne fără obiect.9.Curtea de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu contravin niciunuia din textele constituționale invocate. Nemulțumirile autorului excepției se referă, în esență, la interpretarea textului legal. Acestea nu vizează aspecte de neconstituționalitate, ci faptul că organul de urmărire penală dispune prin același act atât extinderea urmăririi penale in rem, cât și extinderea urmăririi penale in personam.10.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală – Extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice, care au următorul conținut: „În cazul în care, după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală constată fapte noi, date cu privire la participarea unor alte persoane sau împrejurări care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei, dispune extinderea urmăririi penale ori schimbarea încadrării juridice.“14.În susținerea neconstituționalității normelor criticate se invocă prevederile constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea pentru toți a justiției și ale art. 126 alin. (2) și (4) referitoare la stabilirea numai prin lege a competenței instanțelor judecătorești și procedurii de judecată, respectiv stabilirea prin lege organică a compunerii Înaltei Curți de Casație și Justiție și a regulilor de organizare și funcționare a acesteia.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și o va respinge, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.16.Astfel, criticile autorului excepției privesc, în esență, posibilitatea extinderii urmăririi penale in rem și, respectiv, in personam prin același act procesual, pentru fapte noi, descoperite după începerea urmăririi penale. În ceea ce privește instituția extinderii urmăririi penale, reglementată de art. 311 din Codul de procedură penală, Curtea a reținut în jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr. 49 din 2 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 5 mai 2017) că vizează situația în care, după începerea urmăririi penale prin strângerea de date și informații cu privire la fapta sau persoana ce formează obiectul urmăririi penale, organul de urmărire penală descoperă fie fapte noi, fie date privind implicarea altor persoane, astfel că dispune extinderea urmăririi penale. Practic se produce o lărgire a limitelor investirii inițiale, obiectul urmăririi penale extinzânduse la fapte și/sau la persoane noi. Consecințele unei astfel de proceduri duc fie la o extindere a urmăririi penale in rem, fie la o extindere a urmăririi penale in personam.17.Analizând dispozițiile art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a observat că acestea vizează mai multe situații, respectiv: extinderea urmăririi penale in rem pentru altă faptă care constituie o nouă infracțiune; extinderea urmăririi penale in rem pentru altă faptă care constituie act material al aceleiași infracțiuni (fără schimbarea încadrării juridice; de exemplu, urmărirea penală se desfășoară cu privire la infracțiunea de furt și se descoperă luarea și a altor bunuri, fără a fi în prezența infracțiunii continuate); extinderea urmăririi penale in rem pentru altă faptă care constituie act material al aceleiași infracțiuni (cu schimbarea încadrării juridice; în cazul infracțiunilor continuate și complexe ori a celor cu consecințe deosebit de grave; de exemplu, urmărirea penală se desfășoară cu privire la infracțiunea de furt și se descoperă luarea altor bunuri de la aceeași persoană la intervale de timp diferite sau se cercetează o infracțiune de furt și se descoperă că s-au exercitat violențe pentru luarea bunului); schimbarea încadrării juridice în cazul urmăririi penale in rem; extinderea urmăririi penale in personam pentru altă faptă comisă de suspect care constituie o nouă infracțiune; extinderea urmăririi penale in personam pentru altă faptă care constituie act material al aceleiași infracțiuni (fără schimbarea încadrării juridice); extinderea urmăririi penale in personam pentru altă faptă care constituie act material al aceleiași infracțiuni (cu schimbarea încadrării juridice în cazul infracțiunilor continuate și complexe ori a celor cu consecințe deosebit de grave); extinderea urmăririi penale in personam față de o altă persoană (coautor, instigator sau complice); schimbarea încadrării juridice în cazul urmăririi penale in personam (Decizia nr. 49 din 2 februarie 2017, precitată, paragraful 31).18.Curtea a statuat că, indiferent de soluția aleasă de legiuitor, nu se aduce atingere dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil invocate deopotrivă și de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate (Decizia nr. 49 din 2 februarie 2017, precitată, paragraful 32).19.Astfel, potrivit art. 311 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală, organul judiciar care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea. În cazul în care extinderea urmăririi penale s-a dispus cu privire la mai multe persoane, organul de urmărire penală are obligația să procedeze față de acestea potrivit art. 307 din Codul de procedură penală, aducându-li-se la cunoștință, înainte de prima audiere, calitatea de suspecți, încadrarea juridică a faptei și drepturile prevăzute de art. 83 – Drepturile inculpatului din același cod. În acest sens se va încheia un proces-verbal.20.Ca urmare, nu poate fi primită critica potrivit căreia ar fi afectat dreptul la un proces echitabil prin posibilitatea extinderii urmăririi penale in rem și, respectiv, in personam prin același act procesual și nici cea privind pretinsa discriminare invocată sau poziția de inferioritate a persoanei/persoanelor suspectate pentru comiterea unei/unor fapte prevăzute de legea penală descoperite în timpul unei anchete penale aflată deja în cercetare față de persoanele cercetate în cadrul unei anchete separate. Indiferent de ipoteza de extindere a urmăririi penale, așadar și în situația extinderii urmăririi penale in personam față de o altă persoană, este asigurat suspectului beneficiul tuturor drepturilor prevăzute de lege inculpatului, astfel cum sunt acestea stabilite în art. 83 din Codul de procedură penală, aplicabil în mod corespunzător în baza art. 307 din Codul de procedură penală, la care alin. (4) al art. 311 trimite în mod expres.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tinel Panaite în Dosarul nr. 3.562/109/2018/a1 al Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 311 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Pitești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Marieta Safta

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x