DECIZIA nr. 563 din 18 septembrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 887 din 22 octombrie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAHOTARARE 31 04/07/2018
ActulREFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 27
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 1REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 3REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 3REFERIRE LALEGE 191 19/10/1998 ART. 3
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 119
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 119
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 720 15/11/2017
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 206 03/04/2018
ART. 6REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 7REFERIRE LALEGE 191 19/10/1998 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE 191 19/10/1998 ART. 3
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 8REFERIRE LALEGE 191 19/10/1998 ART. 1
ART. 8REFERIRE LALEGE 191 19/10/1998 ART. 3
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 119
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 27
ART. 10REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 206 03/04/2018
ART. 11REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 11REFERIRE LAHOTARARE 11 20/02/2018
ART. 11REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992 ART. 9
ART. 11REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992 ART. 9
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 12REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 14 09/01/2003
ART. 12REFERIRE LALEGE 191 19/10/1998 ART. 3
ART. 12REFERIRE LALEGE 191 19/10/1998
ART. 13REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 13REFERIRE LALEGE 191 19/10/1998 ART. 4
ART. 13REFERIRE LALEGE 191 19/10/1998
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 8
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 8
ART. 14REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 14REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/10/2005 ART. 69
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 206 03/04/2018
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 611 03/10/2017
ART. 15REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992 ART. 9
ART. 15REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992 ART. 9
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 206 03/04/2018
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 720 15/11/2017
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 1231 29/09/2009
ART. 18REFERIRE LALEGE 191 19/10/1998 ART. 3
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 119
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 19REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018 ART. 1
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 611 03/10/2017
ART. 20REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992 ART. 9
ART. 20REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992 ART. 9
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 206 03/04/2018
ART. 21REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 21REFERIRE LAHOTARARE 11 20/02/2018
ART. 22REFERIRE LAHOTARARE 11 20/02/2018
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 27
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 628 04/11/2014
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 783 26/09/2012
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 307 28/03/2012
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 54 25/01/2011
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 53 25/01/2011
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 27
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 28REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 119
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 119
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 29REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 30REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 119
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 206 03/04/2018
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 611 03/10/2017
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 430 21/06/2017
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 206 03/04/2018
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 111
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 111
ART. 34REFERIRE LALEGE 191 19/10/1998 ART. 3
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 206 03/04/2018
ART. 36REFERIRE LADECIZIE 206 03/04/2018
ART. 36REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/10/2005 ART. 79
ART. 36REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/10/2005 CAP. 1
ART. 36REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 41
ART. 36REFERIRE LAREGULAMENT (R) 24/02/1994 ART. 40
ART. 36REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992 ART. 4
ART. 36REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992 ART. 13
ART. 36REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992 ART. 81
ART. 36REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992 ART. 9
ART. 36REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992 ART. 9
ART. 36REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992 ART. 4
ART. 36REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992 ART. 75
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 2
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 2
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 69
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 206 03/04/2018
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 206 03/04/2018
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 720 15/11/2017
ART. 41REFERIRE LADECIZIE 206 03/04/2018
ART. 42REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 43REFERIRE LADECIZIE 206 03/04/2018
ART. 44REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 45REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018 ART. 1
ART. 45REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 46REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018 ART. 1
ART. 46REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 47REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018 ART. 1
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 206 03/04/2018
ART. 48REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 48REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 43
ART. 49REFERIRE LADECIZIE 206 03/04/2018
ART. 49REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 49REFERIRE LAHOTARARE 11 20/02/2018
ART. 49REFERIRE LAHOTARARE 4 03/03/1992
ART. 49REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992 ART. 9
ART. 49REFERIRE LAREGULAMENT (R) 03/03/1992 ART. 9
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 50REFERIRE LADECIZIE 206 03/04/2018
ART. 50REFERIRE LAHOTARARE 11 20/02/2018
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 50REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 51REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 52REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 64
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 64
ART. 53REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 53REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018 ART. 1
ART. 54REFERIRE LADECIZIE 206 03/04/2018
ART. 54REFERIRE LAHOTARARE 11 20/02/2018
ART. 54REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 54REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 55REFERIRE LAHOTARARE 31 04/07/2018
ART. 55REFERIRE LADECIZIE 1109 08/09/2011
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 56REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 56REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 27
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea sesizării de neconstituționalitate a dispozițiilor Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2018 privind constituirea Comisiei parlamentare de anchetă a Camerei Deputaților și Senatului pentru verificarea posibilei implicări a Serviciului de Protecție și Pază în activitatea unor partide politice și în activitatea unor lideri ai acestor partide, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal din Camera Deputaților, în temeiul prevederilor art. 146 lit. l) din Constituție și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. 2.Cu Adresa nr. 2/0931 din 10 iulie 2018, Secretarul General al Camerei Deputaților a trimis Curții Constituționale sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 5.820 din 11 iulie 2018 și constituie obiectul Dosarului nr. 1.092L/2/2018.3.În motivarea sesizării de neconstituționalitate, autorul susține că Hotărârea Parlamentului României nr. 31/2018 contravine dispozițiilor art. 1 alin. (4), art. 64 și art. 119 din Constituție. Așadar, constituirea unei comisii parlamentare de anchetă pentru verificarea posibilei implicări a Serviciului de Protecție și Pază în activitatea unor partide politice și în activitatea unor lideri ai acestor partide este neconstituțională, fiind contrară atât dispozițiilor din Legea fundamentală invocate, cât și prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Protecție și Pază. Or, conform prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 191/1998, „Activitatea Serviciului de Protecție și Pază este organizată și coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării și este controlată de Parlament, prin comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.“ Arată că, în conformitate cu legea, Parlamentul are o comisie care controlează activitatea Serviciului de Protecție și Pază, astfel încât nu există nicio rațiune pentru care Parlamentul să constituie o altă comisie specială care să desfășoare activitatea unei comisii permanente a Parlamentului, care are aceeași menire. În acest fel, s-ar crea o slăbire a rolului pe care îl au comisiile permanente ale Parlamentului, prin crearea a două comisii care să desfășoare aceeași activitate. 4.Invocă considerente ale Deciziei nr. 720 din 15 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 18 ianuarie 2018, paragraful 41, potrivit cărora „[…] în vreme ce prima categorie [s.n. comisia permanentă a Parlamentului] are plenitudine de analiză, verificare și evaluare a activității autorității publice aflate sub control parlamentar, sub toate aspectele în care autoritatea publică desfășoară atribuții, comisia de anchetă are un rol limitat la verificarea necesară clarificării anumitor cauze sau împrejurări în care s-au produs evenimente sau au avut loc acțiuni cu efecte negative. Ambele categorii de comisii întocmesc rapoarte prin care stabilesc concluzii, răspunderi și măsuri care se impun, la nivelul Parlamentului. Pe de altă parte, în vreme ce o comisie permanentă de control, așa cum arată și titulatura, își exercită competența de control pe toată durata mandatului Parlamentului, desfășurând activități de verificare periodice și continue, în cazul comisiilor de anchetă, acestea acționează pe o perioadă determinată de timp, încetându-și activitatea după efectuarea anchetei și prezentarea concluziilor către plenul Parlamentului. Așa fiind, având în vedere sfera atribuțiilor și perioada de exercitare a acestora, Curtea constată că, în situația în care cauzele sau împrejurările în care s-au produs evenimente sau au avut loc acțiuni cu efecte negative sunt legate de activitatea unei autorități publice aflate sub control parlamentar, competențele celor două tipologii de comisii se suprapun […]“. Așadar, constituirea unei comisii de anchetă trebuie să aibă la bază existența unor date și informații concrete susținute de probe concludente privind evenimentele și faptele care sunt supuse controlului comisiei, în caz contrar, acest demers având caracter abuziv și nelegal. 5.Totodată, invocă și Decizia nr. 206 din 3 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 23 aprilie 2018, în care Curtea Constituțională a statuat că există dispoziții exprese cu privire la controlul parlamentar exercitat prin comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, iar aceste dispoziții se referă la activitatea Serviciului de Protecție și Pază, precum și la activitatea Serviciului de Telecomunicații Speciale. În aceste condiții, susține că, acolo unde legea prevede expres controlul parlamentar asupra unei autorități publice, acesta se va realiza în formele prevăzute de lege, prin intermediul comisiilor permanente de control al activității autorităților publice, reglementate concret de lege, respectiv prin intermediul rapoartelor de activitate pe care autoritățile publice sunt obligate să le prezinte periodic în fața celor două Camere, în ședința comună, după caz. Prin urmare, apreciază că nu există niciun motiv pentru care Parlamentul să înființeze o nouă comisie specială de anchetă pentru activitatea Serviciului de Protecție și Pază, atât timp cât există deja o comisie permanentă cu același obiect de activitate. Înființarea comisiei de anchetă ar însemna o dublare a activității unei comisii deja existente și o reducere a rolului pe care îl au comisiile permanente ale Parlamentului.6.În continuare arată că, în cadrul Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2018, nu se face nicio referire la evenimente/acțiuni care constituie fapte concrete, relevante asupra interesului public general, a căror existență ar determina un impact negativ asupra societății, ci doar se stabilește competența comisiei de anchetă de a verifica o serie de aspecte care țin de activitatea curentă din cadrul Serviciului de Protecție și Pază, în acest fel, hotărârea astfel adoptată fiind contrară dispozițiilor art. 64 alin. (4) din Constituție. Constituirea comisieide anchetă, prin Hotărârea Parlamentului nr. 31/2018, deturnează scopul instituirii acestor comisii, dar și natura acestui organ de lucru al Parlamentului, care prin obiectivele propuse trebuie să răspundă „imperativului politic și social de a clarifica anumite aspecte de mare importanță pentru viața publică a comunității“. 7.Totodată, susține că, date fiind raporturile constituționale dintre Parlament și Serviciul de Protecție și Pază, instituirea unui control ierarhic, prin intermediul acestei comisii de anchetă, aduce atingere și principiului separației puterilor în stat, în condițiile în care regimul Serviciului de Protecție și Pază este cel al unei structuri autonome, parte a puterii executive, încălcându-se art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. În acest sens, invocă atât dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 191/1998, potrivit cărora „Serviciul de Protecție și Pază este organ de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale, specializat în asigurarea protecției demnitarilor români, a demnitarilor străini pe timpul șederii lor în România, a familiilor acestora, în limitele competențelor legale, precum și în asigurarea pazei sediilor de lucru și a reședințelor acestora, potrivit hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării.“, cât și prevederile art. 3 alin. (1) din același act normativ. 8.În concluzie, solicită să se constate neconstituționalitatea Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2018, în ansamblul său, raportat la dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 64 alin. (4) și art. 119 din Constituție coroborat cu art. 1 și art. 3 din Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Protecție și Pază.9.În conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului pentru a comunica punctul de vedere al birourilor permanente. 10.Biroul permanent al Senatului a transmis punctul său de vedere prin Adresa nr. XXXV/4331 din 11 septembrie 2018, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 7.743 din 11 septembrie 2018, prin care se arată că Hotărârea Parlamentului României nr. 31/2018 corespunde întru totul dispozițiilor constituționale, legale și regulamentare și, în consecință, cere Curții Constituționale să respingă sesizarea formulată de Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal din Camera Deputaților.11.Pentru început, reține o serie de aspecte de ordin general, respectiv faptul că Hotărârea Parlamentului României nr. 31/2018 a fost adoptată în temeiul dispozițiilor art. 64 alin. (4) din Constituție și ale art. 9 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, precum și ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 206/2018, prin care instanța de contencios constituțional a constatat că Hotărârea Parlamentului României nr. 11/2018 privind constituirea Comisiei parlamentare de anchetă a Senatului și Camerei Deputaților pentru verificarea activității directorului Serviciului de Protecție și Pază, domnul Pahonțu Lucian-Silvan, și a modului în care este posibil ca acesta să fi implicat instituția în activități care excedează cadrului legal de funcționare este neconstituțională. Astfel, din analiza comparativă a dispozițiilor Hotărârii Parlamentului României nr. 11/2018 și ale Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2018 rezultă că din hotărârea a cărei constituționalitate este contestată în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.092L/2/2018 au fost eliminate acele prevederi ale Hotărârii Parlamentului României nr. 11/2018 declarate ca fiind neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 206/2018. Reține că adoptarea Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2018 este motivată de aceleași considerente care au stat la baza adoptării Hotărârii Parlamentului României nr. 11/2018, și anume posibilele implicări ale Serviciului de Protecție și Pază în activitatea unor partide politice, deși această autoritate publică funcționează ca structură militară, fiind imparțială, prin natura sa, față de orice partid politic. În plus, înființarea unei comisii parlamentare de anchetă prin Hotărârea Parlamentului României nr. 31/2018 a avut în vedere, așa cum se precizează în preambulul acesteia, și „declarațiile viceprim-ministrului Paul Stănescu, potrivit cărora un emisar din partea directorului Serviciului de Protecție și Pază i-ar fi solicitat colaborarea cu acest serviciu, în schimbul susținerii politice pentru preluarea conducerii Partidului Social Democrat“.12.Biroul permanent al Senatului consideră că este urgent și absolut necesar ca aceste aspecte să facă obiectul unei anchete parlamentare speciale, cu participarea reprezentanților grupurilor parlamentare din cele două Camere legislative. Or, obiectul anchetei parlamentare depășește în mod evident specializarea comisiilor permanente pentru apărare, ordine publică și siguranță națională. Aceste două comisii permanente exercită un control parlamentar general asupra Serviciului de Protecție și Pază, potrivit art. 3 din Legea nr. 191/1998. Controlul parlamentar asupra activității Serviciului de Protecție și Pază are în vedere evaluarea modului în care această autoritate publică își îndeplinește atribuțiile prevăzute în legea sa de organizare și funcționare. Observă că, potrivit preambulului Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2018, ipotetica implicare a Serviciului de Protecție și Pază în activitatea unor partide politice și declarațiile domnului Paul Stănescu, viceprim-ministru, nu au nimic comun cu atribuțiile legale ale Serviciului de Protecție și Pază. Cercetarea și evaluarea acestor aspecte depășesc atribuțiile comisiilor permanente pentru apărare, ordine publică și siguranță națională. În plus, consideră că este necesar să se analizeze care ar fi natura colaborării unui lider al unui partid politic cu Serviciul de Protecție și Pază, deoarece o astfel de „colaborare“ nu este prevăzută nici în Legea nr. 191/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Protecție și Pază, și nici în Legea partidelor politice nr. 14/2003.13.Mai reține că, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 191/1998, pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, Serviciul de Protecție și Pază colaborează cu ministere și organe de specialitate care îi pot da sprijinul necesar îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege. Legea nr. 191/1998 nu se referă la o ipotetică colaborare a acestui serviciu specializat cu persoane fizice și, de aceea, o anchetă parlamentară specială este necesară, întrucât aspectele vizate prin înființarea comisiei parlamentare speciale nu au legătură cu domeniul de competență al comisiilor permanente pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Senat și Camera Deputaților, nici cu apărarea României, nici cu siguranța națională, nici cu ordinea publică. În aceste condiții, dacă declarațiile viceprim-ministrului, domnul Paul Stănescu, se adeveresc ca urmare a anchetei parlamentare care urmează să se efectueze, demersul unor persoane din cadrul Serviciului de Protecție și Pază contravine principiului constituțional al pluralismului, consacrat în art. 8 din Constituție. De asemenea, nicio dispoziție din Legea partidelor politice nu prevede implicarea Serviciului de Protecție și Pază sau a oricărei alte autorități publice în desemnarea sau schimbarea conducerii unui partid politic. De asemenea, Serviciului de Protecție și Pază îi este interzisă interferența în activitatea partidelor politice. Încălcarea principiului pluralismului politic nu are nicio legătură cu apărarea națională, cu ordinea publică și nici cu siguranța națională. Consideră că acesta este motivul principal pentru care Parlamentul a decis să înființeze o comisie parlamentară specială de anchetă, ai cărei membri să nu fie afectați de rutina procedurilor și metodelor specifice comisiilor de apărare, în condițiile în care este dreptul suveran al Parlamentului de a-și alege procedurile constituționale și regulamentare prin care își îndeplinește funcțiile conferite prin Constituție. Totodată, consideră că amestecul unei structuri militare cu profil de organism cu atribuții în domeniul siguranței naționale în activitatea unui partid politic afectează în mod direct și grav esența statului de drept, cu repercusiuni asupra funcționării democratice a întregului sistem politic. Gravitatea declarațiilor domnului Paul Stănescu, viceprim-ministru al Guvernului, privind propunerea de colaborare cu Serviciul de Protecție și Pază, ce i s-ar fi făcut de către un „emisar din partea directorului Serviciului de Protecție și Pază“, este amplificată de faptul că activitatea serviciului respectiv este organizată și coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Cum declarațiile domnului Paul Stănescu, viceprim-ministru al Guvernului României, au căpătat notorietate publică internă și internațională, prin referirea la acestea în preambulul Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2018, este imperios necesar ca ele să fie cât mai repede verificate și clarificate de comisia specială de anchetă.14.Cu privire la fondul criticii de neconstituționalitate aduse Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2018, consideră că aceasta ridică o problemă de principiu în dreptul parlamentar, respectiv conflictul de competență între două categorii de comisii ale Camerelor legislative – comisiile permanente și comisiile speciale. Apreciază însă că ambele categorii de comisii, în calitatea lor de organe de lucru ale Camerei Deputaților și Senatului, sunt îndrituite să exercite controlul parlamentar, în temeiul dispozițiilor regulamentare. De pildă, Comisia permanentă pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Senat efectuează, potrivit art. 69 lit. c) din Regulamentul acestei Camere, anchete parlamentare și prezintă rapoarte Biroului permanent. Spre deosebire de comisiile permanente, comisiile speciale de anchetă exercită controlul parlamentar din însărcinarea plenului Camerei Deputaților sau al Senatului. În acest caz, Camerele legislative fixează, prin hotărârea de înființare a comisiei speciale de anchetă, obiectul de activitate a comisiei. Cu alte cuvinte, controlul parlamentar exercitat de o comisie specială de anchetă este un control circumstanțiat la anumite aspecte și, în același timp, este un control temporar. 15.Susține că înființarea, prin hotărârea parlamentară criticată, a unei comisii speciale de anchetă este o chestiune de oportunitate, Parlamentul preferând, în acest caz, să confere unei astfel de comisii competența de a exercita temporar un control parlamentar particularizat la anumite aspecte. Totodată, opțiunea Parlamentului, criticată de semnatarii sesizării, este și un drept suveran al forului legislativ, dar și o aplicare a art. 9 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, care reglementează constituirea comisiilor de anchetă parlamentară, atunci când se consideră necesară clarificarea cauzelor și împrejurărilor în care s-au produs evenimente sau au avut loc acțiuni cu efecte negative (în acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 206 din 3 aprilie 2018). Consideră că decizia Parlamentului de a înființa o comisie specială de anchetă respectă jurisprudența Curții Constituționale în care s-a statuat că, în exercitarea funcției de control, forul legislativ este îndreptățit să utilizeze toate instrumentele juridice pe care Constituția, legile și propriile regulamente de organizare și funcționare i le pune la dispoziție, comisiile parlamentare, deși consacrate constituțional, având doar un rol auxiliar în formarea deciziei finale a Parlamentului (Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, paragraful 64), iar atribuția corespunzătoare funcției de control se realizează prin intermediul comisiilor permanente sau de anchetă, fără a distinge între cele două categorii de comisii (Decizia nr. 206 din 3 aprilie 2018, paragraful 72).16.Comisiile permanente ale Camerelor legislative cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale au o competență generală în domeniul lor de activitate, în timp ce o comisie specială de anchetă are o competență limitată la obiectivele fixate chiar în hotărârea parlamentară prin care a fost înființată. Apreciază ca fiind relevantă, din acest punct de vedere, Decizia Curții Constituționale nr. 720 din 15 noiembrie 2017, paragraful 41, prin care instanța de control constituțional a examinat comparativ sfera competențelor celor două categorii de comisii parlamentare și a statuat că, în vreme ce comisiile permanente au plenitudine de analiză, verificare și evaluare a activității autorității publice aflate sub control parlamentar, sub toate aspectele în care autoritatea publică respectivă desfășoară activități, comisia de anchetă are un rol limitat la verificarea necesară clarificării anumitor cauze sau împrejurări în care s-au produs evenimente sau au avut loc acțiuni cu efecte negative. Arată, totodată, că, în Decizia nr. 206 din 3 aprilie 2018, paragraful 73, Curtea a statuat că „în cazul autorităților publice aflate sub control parlamentar exercitat prin intermediul comisiilor permanente, împrejurările concrete în care s-a desfășurat un anumit eveniment sau acțiune sunt investigate de respectiva comisie, în virtutea plenitudinii sale de control, sau pot fi investigate de o comisie specială de anchetă, înființată expres pentru cercetarea evenimentului sau acțiunii alegate.“17.Biroul permanent al Camerei Deputaților a transmis punctul său de vedere prin Adresa nr. 2/8.064 din 11 septembrie 2018, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 7.745 din 11 septembrie 2018, prin care se solicită respingerea sesizării de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.18.Cu privire la criticile potrivit cărora Parlamentul a înființat o nouă comisie specială de anchetă pentru activitatea Serviciului de Protecție și Pază, cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, instituind un control ierarhic prin intermediul acestei comisii de anchetă, comisie ce se pretinde a fi lipsită de un obiect concret de cercetare, precum și cu privire la afirmația autorului sesizării potrivit căreia înființarea comisiei mai sus menționate ar dubla activitatea comisiilor permanente competente ale Parlamentului și, totodată, ar reduce rolul pe care aceste comisii îl au, Biroul permanent al Camerei Deputaților invocă Decizia Curții Constituționale nr. 1.231 din 29 septembrie 2009, în care s-a statuat faptul că ancheta parlamentară este o expresie a funcției de control pe care o are Parlamentul în cadrul democrației constituționale. Astfel, în virtutea rolului constituțional pe care îl are Parlamentul, constituirea acestei comisii speciale de anchetă nu contravine principiului separației puterilor în stat prevăzut la art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, ci, dimpotrivă, această funcție de control a forului legislativ derivă în mod direct și legitim din calitatea sa de organ reprezentativ suprem al poporului român și unică autoritate legiuitoare a țării, atribute conferite de art. 61 alin. (1) din Constituție. De asemenea, consideră că instituirea unui control parlamentar exercitat de comisia specială de anchetă înființată în acest sens asupra activității Serviciului de Protecție și Pază, ca structură autonomă organizată și coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, nu încalcă prevederile art. 119 din Legea fundamentală care prevede faptul că, „Consiliul Suprem de Apărare a Țării organizează și coordonează unitar activitățile care privesc apărarea țării și securitatea națională, participarea la menținerea securității internaționale și la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară, precum și la acțiuni de menținere sau de restabilire a păcii“ și ale art. 3 din Legea nr. 191/1998, cu modificările și completările ulterioare, ale cărui dispoziții prevăd că activitatea Serviciului de Protecție și Pază este organizată și coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării și este controlată de Parlament. Controlul civil asupra activității acestui serviciu militar, parte componentă a sistemului național de apărare, trebuie să fie unul real, efectiv, susceptibil a determina decizii adecvate, pertinente și judicioase ale forului de control. Or, critica autorilor sesizării de neconstituționalitate apare cu atât mai nefondată cu cât controlul parlamentar este prevăzut în mod expres de cadrul legal ca o garanție a respectării principiului statului de drept, specific democrației constituționale.19.Biroul permanent al Camerei Deputaților consideră că niciunul dintre obiectivele comisiei de anchetă nu obstrucționează atribuțiile Președintelui României în domeniul apărării și nici nu interferează cu atribuțiile Consiliului Suprem de Apărare a Țării și nu poate fi vorba de restrângerea unor drepturi sau libertăți. Arată că art. 1 din Hotărârea Parlamentului României nr. 31/2018 are o succesiune logică a soluțiilor preconizate, acestea fiind redactate sub forma identificării, determinării, verificării, aceste formulări fiind strict de natură procedurală, de control. Or, critica autorilor sesizării de neconstituționalitate este cu atât mai nefondată cu cât controlul parlamentar este prevăzut în mod expres în cadrul legal ca o garanție a respectării principiului statului de drept, specific democrației constituționale.20.În ceea ce privește încălcarea art. 64 din Constituția României, în total dezacord cu autorul sesizării, Biroul permanent al Camerei Deputaților arată că, în jurisprudența sa în materie, Curtea Constituțională a statuat că izvorul de drept al reglementării unei comisii de anchetă parlamentară constă în însăși Legea fundamentală care, la titlul III – „Autorități publice“, capitolul I – „Parlamentul“, secțiunea 1 – „Organizare și funcționare“, la art. 64 alin. (4), cu denumirea marginală „Organizarea internă“, prevede că „Fiecare Cameră își constituie comisii permanente și poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele își pot constitui comisii comune.“ De asemenea, dispozițiile art. 9 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului reglementează constituirea comisiei de anchetă parlamentară, atunci când se consideră necesară clarificarea cauzelor și împrejurărilor în care s-au produs evenimente sau au avut loc acțiuni cu efecte negative, precum și pentru stabilirea concluziilor, răspunderilor și măsurilor care se impun, la nivelul Parlamentului. Scopul final al anchetei comisiei îl reprezintă transparența, informarea publicului cu privire la chestiuni care afectează res publica, neputându-se vorbi despre încălcarea normelor și principiilor constituționale. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 611 din 3 octombrie 2017, paragraful 64, în care s-a statuat că „În exercitarea funcției de control, Parlamentul este îndreptățit să utilizeze toate instrumentele juridice pe care Constituția, legea și propriile regulamente de organizare și funcționare i le pune la dispoziție, comisiile parlamentare, deși consacrate constituțional, având doar un rol auxiliar în formarea deciziei finale a forului legislativ.“ Legiuitorul a decis, așadar, să nu limiteze sau să restrângă sfera și domeniile în care pot fi constituite comisii speciale. Totodată, conform Comisiei de la Veneția, trebuie să se plece de la principiul că nimeni nu poate împiedica Parlamentul – instituție autonomă distinctă de justiție – să își desfășoare propria anchetă. 21.Cât privește critica potrivit căreia această comisie specială nu ar avea un obiect concret de cercetare și nu vizează posibile evenimente sau acțiuni care s-au petrecut și care au produs efecte negative și, mai mult, și-ar însuși din atribuțiile comisiilor parlamentare permanente, Biroul permanent al Camerei Deputaților subliniază că textele constituționale și regulamentare permit constituirea de comisii speciale pentru alte scopuri precizate în hotărârile de constituire a respectivelor comisii. De asemenea, arată că un alt argument în considerarea faptului că aceste comisii speciale nu preiau din atribuțiile comisiilor permanente este instituirea unui termen determinat de lucru; deși ambele categorii de comisii întocmesc rapoarte prin care stabilesc concluzii, răspunderi și măsuri care se impun, la nivelul Parlamentului, comisia permanentă își exercită competența de control pe toată durata mandatului Parlamentului, iar în cazul comisiilor de anchetă, acestea acționează pe o perioadă determinată de timp, încetându-și activitatea după efectuarea anchetei și prezentarea concluziilor către plenul Parlamentului. Comisia trebuie să fie aptă a efectua o verificare reală și eficientă, astfel încât rezultatul, materializat în raportul prezentat plenului Parlamentului, să poată fi dezbătut și urmat de o decizie corespunzătoare. Totodată, reține că, din analiza comparativă a dispozițiilor Hotărârii Parlamentului României nr. 11/2018 cu cele cuprinse în Hotărârea Parlamentului României nr. 31/2018, modificată în urma Deciziei Curții Constituționale nr. 206 din 3 aprilie 2018, reiese faptul că dispozițiile acestei din urmă hotărâri au fost puse în acord cu decizia instanței de control constituțional precitată și cu întreg cadrul constituțional.
CURTEA,
examinând sesizările de neconstituționalitate, punctele de vedere ale birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului, raportul judecătorului-raportor, dispozițiile Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2018 privind constituirea Comisiei parlamentare de anchetă a Camerei Deputaților și Senatului pentru verificarea posibilei implicări a Serviciului de Protecție și Pază în activitatea unor partide politice și în activitatea unor lideri ai acestor partide, precum și prevederile Constituției, reține următoarele:22.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. l) din Constituție și ale art. 3 alin. (2),art. 10,27 și 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, să se pronunțe asupra constituționalității Hotărârii Parlamentului României nr. 11/2018.23.În vederea soluționării prezentelor sesizări, Curtea procedează, mai întâi, la verificarea admisibilității acestora. Analiza îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a sesizării referitoare la hotărârea Parlamentului trebuie realizată prin raportare la art. 146 lit. l) din Constituție și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaților, a hotărârilor plenului Senatului și a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori.“ 24.În primul rând, Curtea constată că actul juridic supus controlului este o hotărâre a plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, deci un act care poate face obiect al controlului de constituționalitate.25.În al doilea rând, analizând dispoziția legală, Curtea reține că titulari ai dreptului de a sesiza Curtea Constituțională pot fi: (i) unul dintre președinții celor două Camere, (ii) un grup parlamentar, (iii) un număr de cel puțin 50 de deputați sau (iv) un număr de cel puțin 25 de senatori.26.Sesizarea a fost formulată de Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal din Camera Deputaților, fiind semnată de liderul grupului parlamentar, astfel că sub aspectul titularului dreptului de sezină este întrunită condiția de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale. 27.În continuare, Curtea va analiza îndeplinirea în prezenta cauză a altor condiții de admisibilitate a sesizării, care nu sunt stipulate explicit de lege, dar care reprezintă rezultatul interpretării textelor de lege, dat de Curte în jurisprudența sa anterioară. Sub acest aspect, o condiție de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituționalitatea hotărârilor parlamentare o constituie relevanța constituțională a obiectului respectivelor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituționalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competențe, hotărâri care afectează valori, reguli și principii constituționale sau, după caz, organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional (a se vedea deciziile nr. 53 și nr. 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). De asemenea, Curtea Constituțională a mai stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituționalitate, norma de referință trebuie să fie de rang constituțional, pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicție între hotărârile menționate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, și exigențele procedurale și substanțiale impuse prin dispozițiile Constituției, pe de altă parte. Așadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanță constituțională, și nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaților, plenului Senatului și plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituționalitate, dacă în susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate dispoziții cuprinse în Constituție. Invocarea acestor dispoziții nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012 și Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014).28.Pentru a se raporta la noțiunile menționate în jurisprudența Curții, respectiv valori, principii sau reguli constituționale, având în vedere că, în speță, critica de neconstituționalitate a hotărârii vizează nemijlocit norme consacrate de Legea fundamentală, respectiv art. 1 alin. (4),art. 64 și art. 119 din Constituție, Curtea constată că sesizarea având ca obiect Hotărârea Parlamentului României nr. 31/2018 îndeplinește condițiile de admisibilitate. 29.Având în vedere cele precizate, apreciem că sesizările având ca obiect Hotărârea Parlamentului României nr. 31/2018 îndeplinesc condițiile de admisibilitate.30.Actul de sesizare are ca obiect al criticilor de neconstituționalitate dispozițiile Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2018 privind constituirea Comisiei parlamentare de anchetă a Camerei Deputaților și Senatului pentru verificarea posibilei implicări a Serviciului de Protecție și Pază în activitatea unor partide politice și în activitatea unor lideri ai acestor partide, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 10 iulie 2018. Criticile de neconstituționalitate vizează hotărârea Parlamentului României, în ansamblul său. 31.Autorul sesizării susține că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, ale art. 64 alin. (4) potrivit căruia fiecare Cameră își constituie comisii permanente și poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale, respectiv Camerele își pot constitui comisii comune și art. 119 referitor la Consiliul Suprem de Apărare a Țării.32.Examinând criticile de neconstituționalitate, referitor la critica autorului potrivit căreia înființarea unei comisii speciale de anchetă pentru verificarea posibilei implicări a Serviciului de Protecție și Pază în activitatea unor partide politice și în activitatea unor lideri ai acestor partide conduce la dublarea activității comisiei permanente a Parlamentului, Curtea reține, în acord cu Decizia nr. 206 din 3 aprilie 2018, precitată, paragraful 67, că una dintre funcțiile Parlamentului este cea de control, iar atribuția corespunzătoare acestei funcții este realizată prin intermediul comisiilor permanente sau de anchetă. Potrivit art. 64 alin. (4) teza întâi din Constituție, „Fiecare Cameră își constituie comisii permanente și poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale“. Fiind reglementate la nivel constituțional, nici legea și nici regulamentul parlamentar nu pot ignora această realitate constituțională. Prin urmare, aceste acte normative trebuie să le reglementeze în mod expres și să instituie proceduri, instrumente și mijloace suficiente, care să dea substanță prevederii constituționale (în același sens, Decizia nr. 430 din 21 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 9 august 2017, paragraful 27, și Decizia nr. 611 din 3 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 7 noiembrie 2017, paragraful 61). 33.Din analiza cadrului legislativ care dă consistență funcției de control parlamentar, Curtea a reținut că aceasta vizează, pe de o parte, potrivit art. 111 alin. (1) din Constituție, Guvernul și celelalte organe ale administrației publice, care sunt obligate să prezinte informațiile și documentele cerute de Camera Deputaților, de Senat sau de comisiile parlamentare, și, pe de altă parte, toate autoritățile publice pentru care legea proprie de organizare și funcționare prevede că se află sub control parlamentar (Decizia nr. 206 din 3 aprilie 2018, paragraful 74). Cu privire la această din urmă categorie, Curtea a reținut că legea infraconstituțională poate dispune asupra controlului parlamentar realizat de către o comisie permanentă de control al activității autorității publice, reglementată concret de lege, sau cu privire la controlul parlamentar realizat prin analiza raportului de activitate pe care autoritatea publică este obligată să îl prezinte periodic (anual) în fața uneia dintre Camerele Parlamentului sau a celor două Camere, în ședință reunită.34.Cât privește Serviciul de Protecție și Pază, Curtea a observat că sunt reglementate dispoziții exprese cu privire la controlul parlamentar exercitat asupra activității acestuia prin comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, în acest sens fiind art. 3 alin. (1) din Legea nr. 191/1998, potrivit căruia „Activitatea Serviciului de Protecție și Pază este organizată și coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Țării și este controlată de Parlament, prin comisiile pentru apărare, ordine publică și siguranță națională“. 35.Curtea a reținut, în acest fel, că, acolo unde legea prevede expres controlul parlamentar asupra unei autorități publice, acesta se va realiza în formele prevăzute de lege, prin intermediul comisiilor permanente de control al activității autorităților publice, reglementate concret de lege, respectiv prin intermediul rapoartelor de activitate pe care autoritățile publice sunt obligate să le prezinte periodic (anual) în fața celor două Camere, în ședință reunită, după caz (Decizia nr. 206 din 3 aprilie 2018, paragrafele 77 și 79).36.Pe de altă parte, cât privește comisiile de anchetă, Curtea a reținut, în paragrafele 69-72 ale Deciziei nr. 206 din 3 aprilie 2018, prevederile din Regulamentul Camerei Deputaților, atât capitolul I – „Organizarea Camerei Deputaților“, secțiunea a 5-a – „Comisiile Camerei Deputaților“, art. 40,art. 41, cât și pct. 4 din secțiunea a 5-a a cap. I din Regulamentul Camerei Deputaților, intitulată „Comisii de anchetă ale Camerei Deputaților“, art. 73-79, care instituie reglementări în privința instituirii și modalității de desfășurare a activității unei comisii de anchetă parlamentară, în condițiile în care Camera Deputaților consideră necesară clarificarea cauzelor și împrejurărilor în care s-au produs evenimente sau au avut loc acțiuni cu efecte negative, precum și stabilirea concluziilor, răspunderilor și măsurilor ce se impun. Norme cu un conținut juridic relativ similar sunt și în Regulamentul Senatului (capitolul I secțiunea a 4-a,art. 79 și art. 80) și în Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului (art. 4,9,13,75-77 și 81). Astfel, art. 4 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului prevede că, la nivelul Parlamentului, se organizează comisii comune permanente ale celor două Camere, precum și comisii speciale și comisii de anchetă parlamentară. Dispozițiile art. 9 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului reglementează constituirea comisiilor de anchetă parlamentară, atunci când se consideră necesară clarificarea cauzelor și împrejurărilor în care s-au produs evenimente sau au avut loc acțiuni cu efecte negative, precum și pentru stabilirea concluziilor, răspunderilor și măsurilor care se impun la nivelul Parlamentului.37.Scopul instituirii comisiei de anchetă, dar și natura acestui organ de lucru al Parlamentului, precum și obiectivele propuse, ce răspund imperativului politic și social de a clarifica anumite aspecte de mare importanță pentru viața publică a comunității [fiind incidente astfel prevederile art. 2,art. 61 și art. 69 alin. (2) din Legea fundamentală], urmăresc să asigure Parlamentului posibilitatea reală de exercitare concretă a funcției de control, în sensul de a putea avea acces la informațiile necesare elucidării unor aspecte de interes public. Or, dacă o astfel de activitate nu ar dispune de mijloace adecvate și nu ar fi înzestrată cu o anumită autoritate, obiectivul propus nu ar putea fi atins, iar comisia de anchetă parlamentară și-ar reduce rolul la unul teoretic sau chiar decorativ, lipsit de orice eficiență. Intenția legiuitorului a fost însă de a asigura comisiei de anchetă o arie mai cuprinzătoare de acțiune, în sensul de a putea obține informații și de la alte persoane decât subiectele de drept ce se circumscriu raporturilor constituționale dintre Parlament și Guvern.38.Având în vedere aceste argumente, Curtea a apreciat că, în exercitarea funcției de control, Parlamentul este îndreptățit să utilizeze toate instrumentele juridice pe care Constituția, legea și propriile regulamente de organizare și funcționare i le pune la dispoziție, comisiile parlamentare, deși consacrate constituțional, având doar un rol auxiliar în formarea deciziei finale a forului legislativ. 39.Cu alte cuvinte, Curtea a reținut că atribuția corespunzătoare funcției de control a Parlamentului se realizează prin intermediul comisiilor permanente sau de anchetă, fără a distinge între cele două categorii de comisii (Decizia nr. 206 din 3 aprilie 2018, paragrafele 69-72).40.Examinând comparativ sfera competențelor celor două tipuri de comisii parlamentare (comisia permanentă de control și comisia de anchetă), Curtea a statuat că, „în vreme ce prima categorie are plenitudine de analiză, verificare și evaluare a activității autorității publice aflate sub control parlamentar, sub toate aspectele în care autoritatea publică desfășoară atribuții, comisia de anchetă are un rol limitat la verificarea necesară clarificării anumitor cauze sau împrejurări în care s-au produs evenimente sau au avut loc acțiuni cu efecte negative. Ambele categorii de comisii întocmesc rapoarte prin care stabilesc concluzii, răspunderi și măsuri care se impun, la nivelul Parlamentului. Pe de altă parte, în vreme ce o comisie permanentă de control, așa cum arată și titulatura, își exercită competența de control pe toată durata mandatului Parlamentului, desfășurând activități de verificare periodice și continue, în cazul comisiilor de anchetă, acestea acționează pe o perioadă determinată de timp, încetându-și activitatea după efectuarea anchetei și prezentarea concluziilor către plenul Parlamentului. Așa fiind, având în vedere sfera atribuțiilor și perioada de exercitare a acestora, Curtea constată că, în situația în care cauzele sau împrejurările în care s-au produs evenimente sau au avut loc acțiuni cu efecte negative sunt legate de activitatea unei autorități publice aflate sub control parlamentar, competențele celor două tipologii de comisii se suprapun“ (Decizia nr. 720 din 15 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 18 ianuarie 2018, paragraful 41, citată în paragraful 73 al Deciziei nr. 206 din 3 aprilie 2018). 41.Cu alte cuvinte, Curtea a statuat că, în cazul autorităților publice aflate sub control parlamentar exercitat prin intermediul comisiilor permanente, împrejurările concrete în care s-a desfășurat un anumit eveniment sau acțiune sunt investigate de respectiva comisie, în virtutea plenitudinii sale de control, sau pot fi investigate de o comisie specială de anchetă, înființată expres pentru cercetarea evenimentului sau acțiunii alegate (Decizia nr. 206 din 3 aprilie 2018, paragraful 73), așa încât, din această perspectivă, Curtea constată că prima critică a autorului sesizării este nefondată.42.În continuare, cât privește critica potrivit căreia în cadrul Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2018 nu se face referire la evenimente/acțiuni care constituie fapte concrete, relevante asupra interesului general, a căror existență ar determina un impact negativ asupra societății, ci doar se stabilește competența comisiei de anchetă de a verifica o serie de aspecte care țin de activitatea curentă din cadrul Serviciului de Protecție și Pază, în acest fel hotărârea adoptată fiind contrară dispozițiilor art. 64 alin. (4) din Constituție, Curtea reamintește, în acord cu jurisprudența anterior citată, că, potrivit sferei sale de competență, comisia de anchetă are un rol limitat atât din punctul de vedere al obiectului de cercetare, respectiv verificarea necesară clarificării anumitor cauze sau împrejurări în care s-au produs evenimente sau au avut loc acțiuni cu efecte negative, cât și din punct de vedere temporal, activând atât timp cât este necesar pentru clarificarea obiectivelor sale concrete. Evenimentele sau acțiunile cu efecte negative trebuie să aibă un impact relevant asupra interesului public general, de natură a justifica o anchetă la nivel parlamentar, și trebuie să fie identificabile, să reprezinte fapte concrete, respectiv cercetarea să fie aptă a determina existența/comiterea/realizarea evenimentului/acțiunii alegat(e) în vederea adoptării măsurilor corespunzătoare sau a efectuării demersurilor către autoritățile competente să adopte aceste măsuri. Ancheta poate viza evenimente sau acțiuni în care sunt implicate autorități aflate sub control parlamentar, dar și alte autorități, pentru care nici Constituția și nici legile proprii de organizare și funcționare nu prevăd controlul parlamentar. Având în vedere obiectivele stabilite prin hotărâre a Parlamentului, în urma desfășurării activității de verificare, comisia întocmește un raport prin care prezintă concluziile și propune măsurile care se impun, la nivelul Parlamentului. Odată cu finalizarea anchetei și prezentarea raportului către plenul Parlamentului, comisia își încetează activitatea.43.Așadar, scopul comisiei de anchetă este acela de a lămuri, de a clarifica împrejurările și cauzele în care s-au produs evenimentele supuse cercetării, constatarea existenței sau inexistenței faptelor pentru care a fost creată comisia de anchetă, fără a stabili cu titlu de certitudine răspunderea administrativă, materială, disciplinară sau penală a vreunei persoane. Aceste comisii nu au competența de a da un verdict, ci aceea de a întocmi un raport cu privire la situația de fapt anchetată, prin care se vor indica concluziile la care au ajuns pe baza actelor și documentelor pe care le-au consultat și a audierilor efectuate (Decizia nr. 206 din 3 aprilie 2018, paragraful 81).44.Având în vedere aceste considerații de principiu și criticile formulate de autorul sesizării, Curtea va analiza dacă dispozițiile Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2018 respectă cerințele stabilite de normele constituționale, legale și regulamentare, precum și de jurisprudența Curții Constituționale, respectiv dacă Hotărârea Parlamentului României nr. 31/2018 vizează evenimente/acțiuni care constituie fapte concrete cu efecte negative, relevante asupra interesului public general. 45.Cu alte cuvinte, Curtea va analiza dacă obiectivele Comisiei parlamentare de anchetă a Camerei Deputaților și Senatului pentru verificarea posibilei implicări a Serviciului de Protecție și Pază în activitatea unor partide politice și în activitatea unor lideri ai acestor partide, astfel cum sunt acestea reglementate în art. 1 dinHotărârea Parlamentului României nr. 31/2018, răspund imperativului politic și social de a clarifica anumite aspecte de mare importanță pentru viața publică a comunității. 46.În acest sens, Curtea constată că obiectivele anchetei, astfel cum sunt reglementate în art. 1 din Hotărârea Parlamentului României nr. 31/2018, vizează identificarea persoanelor, mijloacelor și a acțiunilor prin care Serviciul de Protecție și Pază a influențat sau a încercat să influențeze unele decizii politice, identificarea unor persoane și/sau personalități politice sau publice cărora li s-au propus acțiuni de colaborare cu Serviciul de Protecție și Pază, precum și stabilirea persoanelor și/sau personalităților publice sau politice care au acceptat aceste colaborări, determinarea obiectului și obiectivelor acestor colaborări, precum și a obligațiilor care reveneau părților – Serviciul de Protecție și Pază și, respectiv, persoanele în cauză, identificarea protocoalelor de colaborare încheiate cu alte instituții care excedează cadrului legal de organizare și funcționare, precum și atribuțiilor legale ale Serviciului de Protecție și Pază sau ale celorlalte instituții cosemnatare, precum și verificarea oricăror altor aspecte care reies din derularea lucrărilor comisiei și care sunt relevante pentru îndeplinirea obiectivelor și scopului comisiei.47.Analizând conținutul normativ al dispozițiilor ce reglementează obiectivele menționate, Curtea constată, contrar celor susținute de autorul sesizării, că acestea fac referire la evenimente/acțiuni care constituie fapte concrete, relevante asupra interesului public general, a căror existență ar determina un impact negativ asupra interesului public general, de natură a justifica o anchetă la nivel parlamentar. Așadar, față de obiectul de cercetare reglementat în art. 1 din hotărârea criticată, astfel cum a fost menționat anterior, Curtea reține că activitatea Comisiei parlamentare de anchetă a Camerei Deputaților și Senatului pentru verificarea posibilei implicări a Serviciului de Protecție și Pază în activitatea unor partide politice și în activitatea unor lideri ai acestor partide este aptă a determina existența, comiterea, realizarea evenimentului/acțiunii pentru care această comisie a fost constituită, în vederea adoptării măsurilor corespunzătoare sau a efectuării demersurilor către autoritățile competente să adopte aceste măsuri.48.De altfel, Curtea reține că Hotărârea Parlamentului României nr. 31/2018 a fost adoptată pentru punerea în aplicare a Deciziei Curții Constituționale nr. 206 din 3 aprilie 2018, precitate, scopul și motivarea reglementării fiind cuprinse în preambulul hotărârii, astfel cum prevăd dispozițiile art. 43 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. 49.Potrivit preambulului Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2018, aceasta a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 64 alin. (4) din Constituția României, republicată, și ale art. 9 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, republicat, în aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 206 din 3 aprilie 2018 referitoare la sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor Hotărârii Parlamentului României nr. 11/2018 privind constituirea Comisiei parlamentare de anchetă a Senatului și Camerei Deputaților pentru verificarea activității directorului Serviciului de Protecție și Pază, domnul Pahonțu Lucian-Silvan, și a modului în care este posibil ca acesta să fi implicat instituția în activități care excedează cadrului legal de funcționare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 23 aprilie 2018, și având în vedere declarațiile viceprim-ministrului Paul Stănescu, potrivit cărora un emisar din partea directorului Serviciului de Protecție și Pază i-ar fi solicitat colaborarea cu acest serviciu în schimbul susținerii politice pentru preluarea conducerii Partidului Social Democrat. De asemenea, pentru a se motiva adoptarea Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2018, în preambulul acesteia s-a reținut că protocoalele de colaborare cu alte instituții, care pot exceda prevederilor legale în îndeplinirea scopului pentru care au fost înființate și funcționează aceste instituții, sunt de maximă importanță publică și s-a apreciat că aceste acuze publice la adresa conducerii unui serviciu foarte important în arhitectura instituțiilor de ordine și siguranță națională necesită o verificare și o analiză foarte atentă, necesară clarificării cauzelor sau împrejurărilor în care s-au produs aceste fapte sau au avut loc aceste acțiuni.50.Curtea reamintește că, prin Decizia nr. 206 din 3 aprilie 2018, precitată, a admis sesizările de neconstituționalitate formulate de un număr de 56 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și de un număr de 22 de deputați aparținând Grupului parlamentar al Uniunii Salvați România și a constatat că dispozițiile Hotărârii Parlamentului României nr. 11/2018 privind constituirea Comisiei parlamentare de anchetă a Senatului și Camerei Deputaților pentru verificarea activității directorului Serviciului de Protecție și Pază, domnul Pahonțu Lucian-Silvan, și a modului în care este posibil ca acesta să fi implicat instituția în activități care excedează cadrului legal de funcționare sunt neconstituționale. În motivarea deciziei sale, Curtea a constatat că, prin hotărârea precitată, a fost înființată o comisie de anchetă care nu are un obiect concret de cercetare, respectiv verificarea necesară clarificării anumitor cauze sau împrejurări în care s-au produs evenimente sau au avut loc acțiuni cu efecte negative, obiectul de verificare al comisiei de anchetă vizând aspecte legate de activitatea curentă a Serviciului de Protecție și Pază, hotărârea astfel adoptată fiind contrară prevederilor art. 64 alin. (4) din Constituție, totodată, competențele de verificare atribuite comisiei de anchetă având un evident caracter intuitu personae, controlul efectuat urmând a identifica eventuale abateri ale domnului Pahonțu Lucian-Silvan – director al Serviciului de Pază și Protecție – de la normele legale în vigoare, abateri care dacă s-ar fi dovedit reale ar fi fost de natură să atragă răspunderea juridică a acestuia – disciplinară sau penală (paragrafele 88, 90).51.În acest context jurisprudențial a fost adoptată Hotărârea Parlamentului României nr. 31/2018, supusă controlului Curții, ancheta parlamentară fiind declanșată ca urmare a prezentării în spațiul public a unor eventuale fapte/abateri care pot fi calificate drept încălcări ale competențelor proprii ale Serviciului de Protecție și Pază și care, dacă s-ar fi dovedit reale, ar fi afectat imaginea acestei instituții publice, totodată, ancheta parlamentară vizând posibile evenimente sau acțiuni care s-au petrecut și care au produs efecte negative. 52.În aceste condiții, Curtea constată că Hotărârea Parlamentului României nr. 31/2018 respectă rolul constituțional al comisiilor de anchetă, prevăzut de art. 64 alin. (4) din Constituție, așa cum a fost stabilit și dezvoltat în jurisprudența Curții Constituționale.53.Cât privește critica referitoare la încălcarea, prin Hotărârea Parlamentului României nr. 31/2018, a principiului separației puterilor în stat, Curtea constată că aceasta este nefondată atât timp cât, astfel cum s-a reținut anterior, obiectivele stabilite prin hotărârea criticată, reglementate în art. 1, se circumscriu limitelor competenței de control a comisiei parlamentare de anchetă, astfel cum au fost acestea stabilite în jurisprudența Curții Constituționale, anterior citată. 54.Prin Decizia nr. 206 din 3 aprilie 2018, Curtea a reținut că Hotărârea Parlamentului României nr. 11/2018 încalcă și principiul separației puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție, întrucât aceasta atribuia comisiei parlamentare de anchetă competențe de control asupra legalității activității unei persoane, activitate desfășurată în calitatea sa de conducător al unei instituții publice, în condițiile în care aceste competențe aparțineau, potrivit legii, altor autorități publice, respectiv Consiliului Suprem de Apărare a Țării și Președintelui României, pe de o parte, și Ministerului Public și instanțelor judecătorești, pe de altă parte (paragraful 92).55.Or, în cauză, atât timp cât s-a constatat că obiectivele Hotărârii Parlamentului României nr. 31/2018 fac referire – în acord cu prevederile și jurisprudența constituțională – la evenimente/acțiuni care constituie fapte concrete, relevante asupra interesului public general, a căror existență ar determina un impact negativ asupra interesului public general, de natură a justifica o anchetă la nivel parlamentar, Curtea nu poate susține că adoptarea acesteia, în vederea constituirii Comisiei parlamentare de anchetă a Camerei Deputaților și Senatului pentru verificarea posibilei implicări a Serviciului de Protecție și Pază în activitatea unor partide politice și în activitatea unor lideri ai acestor partide, este contrară art. 1 alin. (4) din Constituție. De altfel, potrivit jurisprudenței instanței de control constituțional, principiul separației și echilibrului puterilor în stat presupune existența unui control reciproc între puterile statului, sub aspectul exercitării în conformitate cu legea a atribuțiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept și democratic, pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului (a se vedea Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011).56.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. l) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) și al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituționalitate formulată de Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal din Camera Deputaților și constată că Hotărârea Parlamentului României nr. 31/2018 privind constituirea Comisiei parlamentare de anchetă a Camerei Deputaților și Senatului pentru verificarea posibilei implicări a Serviciului de Protecție și Pază în activitatea unor partide politice și în activitatea unor lideri ai acestor partide este constituțională în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x