DECIZIA nr. 562 din 31 octombrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 566 din 18 iunie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 310 17/12/2018 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 2 01/02/2013 ART. 18
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 369 30/05/2017
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 874 18/12/2018
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 369 30/05/2017
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 369 30/05/2017
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 369 30/05/2017
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 485
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 634
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 485
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 94
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 615 24/11/2022
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 454 04/07/2018
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 126 03/03/2016
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 866 10/12/2015
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 304 11/05/2021
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 583 13/09/2016
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 838 27/05/2009
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Șerban George Constandaky în Dosarul nr. 103.109/299/2015 al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 454D/2019.2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Daniel Aragea, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului ales prezent, care arată că dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018, sunt neconstituționale, prin raportare la art. 4, art. 16 și art. 147 din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Curtea Constituțională a constatat că instituirea unui criteriu valoric pentru determinarea hotărârilor susceptibile de recurs este neconstituțională, astfel că după publicarea acestei decizii la data de 20 iulie 2017 au devenit susceptibile de recurs, pe de o parte, hotărârile care au fost pronunțate după data publicării cât timp calea de atac nu era suprimată după criteriul materiei și, pe de altă parte, hotărârile care au fost pronunțate anterior publicării deciziei antereferite și care nu au fost comunicate până la acea dată sau, deși au fost comunicate, termenul de recurs încă nu era împlinit. Prin urmare, se are în vedere efectul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, care nu produc efecte inter partes, ci efecte erga omnes, în sensul că și alți particulari, distinct de cei care au determinat adoptarea deciziei de admitere în discuție, beneficiază de efectele acesteia, iar instanțele judecătorești trebuie să înlăture de la aplicare norma declarată neconstituțională. În acest context, arată cazul concret al speței, respectiv faptul că decizia atacată cu recurs a fost pronunțată în februarie 2017 și comunicată în februarie 2018. De asemenea, arată că legiuitorul, în contextul punerii de acord a Codului de procedură civilă cu decizia Curții Constituționale, a stabilit că în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 inclusiv și nefinalizate printr-o hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv nu sunt supuse recursului. Față de această împrejurare, se învederează că, în dezacord cu decizia Curții Constituționale, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului și pentru hotărârile care erau pronunțate anterior datei publicării deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, însă nu au fost comunicate părților sau, deși comunicate părților, termenul de recurs nu era îndeplinit. Or, o asemenea reglementare conduce la o situație discriminatorie, fiind încălcat art. 16 din Constituție.4.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât, în realitate, criticile formulate în susținerea acesteia vizează modalitatea de interpretare a efectelor Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, raportat la particularitatea speței respective. În cauză, hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată anterior publicării deciziei anterior menționate a Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, decizie care, la paragraful 32, prevede în mod expres ca reper pentru admisibilitatea acestei căi de atac pronunțarea hotărârii după publicarea Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, considerente și raționament ce sunt preluate și în Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Decizia civilă nr. 70 din 4 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 103.109/299/2015, Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Șerban George Constandaky într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei hotărâri judecătorești ce a fost pronunțată anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, dar comunicată părților ulterior acestei date.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, se susține că sintagma „în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituțională, în măsura în care prin aceasta nu se înțelege și procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv pentru care nu s-a împlinit termenul de recurs până la data de 19 iulie 2017, inclusiv. Astfel, prevederile criticate sunt constituționale numai în măsura în care se interpretează în sensul că Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este aplicabilă și hotărârilor judecătorești pronunțate anterior publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, dar comunicate ulterior acestui moment sau, deși comunicate, termenul de recurs nu era împlinit. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt menționate și dispozițiile art. 485 alin. (1) și ale art. 634 din Codul de procedură civilă.7.Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât: (i) modificarea dispozițiilor criticate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 constituie transpunerea Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, demers ce reprezintă expresia exercitării obligației legiuitorului date în temeiul art. 147 din Constituție; (ii) pretinsa discriminare este învederată prin prisma efectelor în timp ale deciziilor Curții Constituționale și ale legii civile, problematică ce este tranșată prin art. 15 alin. (2) și art. 147 din Constituție, care dispun că atât legea civilă, cât și deciziile antereferite dispun și se aplică numai pentru viitor, având opozabilitate pentru toate persoanele ce se află în situații juridice identice; (iii) art. 485 alin. (1) și art. 634 din Codul de procedură civilă, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, nu constituie reglementări de rang constituțional și nu au corespondent în textul art. 147 din Constituție.8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, care au următorul cuprins: „(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“12.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 4 – Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 16 – Egalitatea în drepturi și ale art. 147 – Deciziile Curții Constituționale.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia consideră că prevederile criticate sunt constituționale numai în măsura în care se interpretează în sensul că Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este aplicabilă și hotărârilor judecătorești pronunțate anterior publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I, dar comunicate ulterior acestui moment sau, deși comunicate, termenul de recurs nu era împlinit.14.Față de această împrejurare, Curtea reține că soluția legislativă criticată a mai format obiectul controlului de constituționalitate, concretizat prin Decizia nr. 615 din 24 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 4 mai 2023, prin care a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În esență, prin decizia precitată, paragrafele 23-26, Curtea a arătat că în procesele începute înainte de data publicării deciziei de admitere, în care nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la momentul publicării deciziei de admitere și în care momentul pronunțării hotărârii judecătorești de către instanța de apel era anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, nu exista calea de atac a recursului în configurația stabilită ca urmare a constatării neconstituționalității pragului valoric al cererilor evaluabile în bani, reglementat în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 (a se vedea și Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, paragraful 90). Or, acest aspect, coroborat cu faptul că părțile din astfel de cauze nici nu au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederii legale constatate ulterior ca fiind neconstituțională, conduce la concluzia că astfel de cauze reprezintă veritabile facta praeterita, față de care decizia de admitere (Decizia nr. 369 din 30 mai 2017) nu este aplicabilă. Aceasta deoarece, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, indiferent de data începerii procesului, hotărârile sunt supuse căilor de atac existente la momentul pronunțării lor, această din urmă teză fiind singura de ordin constituțional (a se vedea Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 64).15.Or, dacă hotărârea judecătorească nu era supusă recursului la momentul pronunțării și în cauză nici nu a fost invocată excepția de neconstituționalitate care privea acest aspect, nu mai poate fi solicitată aplicarea deciziei de admitere a respectivei prevederi legale, fiind vorba despre un raport juridic epuizat. Cu alte cuvinte, fiind depășit momentul pronunțării hotărârii judecătorești, aceasta reprezintă o facta praeterita în raport cu decizia de admitere pronunțată de Curtea Constituțională, astfel încât această decizie nu poate fi aplicată retroactiv. Prin urmare, părțile din astfel de cauze se află într-o situație juridică diferită de cea a părților care au invocat excepția de neconstituționalitate ulterior admisă prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, în procese începute înainte de data publicării deciziei, astfel încât, din această perspectivă, nu poate fi reținută încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi.16.În acest sens, în legătură cu aplicabilitatea deciziei de admitere și în alte cauze decât cea în care a fost invocată, Curtea a statuat că o decizie de admitere a excepției de neconstituționalitate se aplică și în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate până la data publicării, altele decât cea în care a fost pronunțată decizia Curții Constituționale, soluționate definitiv prin hotărâre judecătorească, ipoteză ultimă în care decizia de admitere constituie motiv de revizuire [Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragraful 26]. Totodată, o decizie prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate profită atât autorilor acesteia, cât și autorilor aceleiași excepții invocate anterior publicării deciziei, dar în alte cauze, soluționate definitiv (Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 21).17.Prin urmare, în ceea ce privește invocarea încălcării principiului constituțional privind accesul liber la justiție, față de împrejurarea că, în situația adusă în discuție, nu există deschisă calea de atac a recursului, Curtea a reținut că aceasta reprezintă o consecință a legii aplicabile în cauză, conform principiului tempus regit actum, în configurația dată aplicării dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 (Decizia nr. 615 din 24 noiembrie 2022, paragraful 26). Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudenței, astfel că nu se poate reține pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 4, art. 16 și art. 147, invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate.18.De altfel, cu privire la critica referitoare la principiul egalității și la o pretinsă discriminare prin prisma unor situații create ca urmare a dinamicii legislative în materie, coroborată cu anumite evenimente apărute pe parcursul activității legii, cum ar fi controlul de constituționalitate exercitat asupra actelor normative, concretizat în decizii de admitere, Curtea constată că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și discriminări [pentru identitate de rațiune, a se vedea Decizia nr. 304 din 11 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 iulie 2021, paragraful 22, sau Decizia nr. 583 din 13 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 3 noiembrie 2016, paragraful 22].19.Distinct de acestea, Curtea reține că incidența normelor legale la o speță anume ține de interpretarea, respectiv de aplicarea legii, care acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). De altfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii, acestea fiind cele care judecă fondul cauzei și care cunosc stadiul procesual al litigiului și calitatea procesuală a părților, în funcție de care aplică procedurile civile incidente în materie, și, eventual, a instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.20.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Șerban George Constandaky în Dosarul nr. 103.109/299/2015 al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie și constată că dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x