DECIZIA nr. 560 din 14 septembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Any Mary Ulianov în Dosarul nr. 776/99/2018 al Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.249D/2018. … 2.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, domnul avocat Dan Constantin Tudorache, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. În esență, raportat la situația în speță, susține că impunerea unei alte tranșe de impozit, diferită pentru alte imobile, în raport cu efectuarea sau nu a unei evaluări, stabilește un tratament diferențiat, discriminatoriu. De asemenea, arată că stabilirea unei cote de 2% asupra valorii de impunere pe an reprezintă, de fapt, o expropriere mascată, deoarece, în timp, aceasta conduce la lipsirea efectivă de acel drept de proprietate. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, în principal, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că autoarea excepției realizează, practic, o corelare între textele de lege și propune o altă soluție legislativă, ceea ce nu reprezintă însă o veritabilă excepție de neconstituționalitate. De altfel, în opinia sa, claritatea și previzibilitatea legii rezultă atât din jurisprudența în materie a Curții Constituționale, cât și din faptul că nu se realizează un tratament discriminatoriu sau diferențiat pentru aceeași categorie de persoane, întrucât legea precizează un anumit element obiectiv, și anume stabilirea evaluării prevăzute de reglementarea criticată. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Sentința nr. 1.868/2018/CA din 5 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 776/99/2018, Tribunalul Iași – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Any Mary Ulianov într-o cauză având ca obiect o contestație formulată împotriva unui act administrativ fiscal, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Iași, Municipiul Iași – Direcția generală economică și finanțe publice locale și Municipiul Iași. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că, în condițiile în care la alin. (1) al art. 458 din Codul fiscal se prevede un impozit cuprins între 0,2% și 1,3% asupra valorii unei clădiri, instituirea unei tranșe de impozit de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457 din Codul fiscal stabilește o inegalitate între contribuabili. Precizează că, dacă nu este efectuată o evaluare în anul fiscal pentru care se datorează impozitul, nu înseamnă să se fixeze o tranșă diferită de impozit pentru unul și același imobil. În opinia autoarei excepției, stabilirea unui procent diferit de impozit pe proprietate pentru unul și același imobil constituie o gravă discriminare, raportat la împrejurarea dacă are sau nu o evaluare efectuată și depusă în anul fiscal până la un anumit termen. Împrejurarea că un imobil nu a fost supus unei evaluări în anul fiscal și nu a fost depus raportul de evaluare până la data stabilită în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal nu trebuie să conducă la aplicarea unei alte tranșe de impozit. Apreciază că singura rezolvare trebuie să fie doar raportarea la valoarea de impunere stabilită de dispozițiile legale aplicabile. … 7.Reglementarea supusă controlului este criticată și din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Constituție, autoarea excepției apreciind că nu poate fi vorba despre o așezare justă a obligațiilor fiscale, atât timp cât pentru două imobile similare, în raport cu valoarea impozabilă, se stabilesc tranșe diferite de impozit, astfel că nu se poate vorbi despre criterii financiare obiective, raționale, dacă procentul de impozit depinde de o evaluare efectuată ori nu într-un an fiscal. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, potrivit cărora „În cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin. (1), impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457“. … 12.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“ și celor ale art. 56 alin. (2) conform cărora „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale“. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține că prevederile art. 458 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași norme din Legea fundamentală, în acest sens fiind Decizia nr. 410 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1124 din 23 noiembrie 2020, și Decizia nr. 826 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 8 martie 2021, prin care Curtea a constatat că aceste prevederi sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … 14.Raportat la criticile formulate în speță, Curtea reține că, prin art. 458 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, legiuitorul a stabilit modalitatea de calcul al impozitului pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice. În înțelesul art. 453 lit. e) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în categoria clădirilor nerezidențiale sunt incluse acele clădiri care sunt folosite pentru activități administrative, de agrement, comerciale, de cult, de cultură, de educație, financiar-bancare, industriale, de sănătate, sociale, sportive, turistice, precum și activități similare, indiferent de utilizare și/sau denumire, fără ca aceasta să intre în categoria clădirilor rezidențiale. Pentru încadrarea în categoria clădirilor nerezidențiale se au în vedere destinația finală a clădirilor, inclusiv în cazul în care acestea sunt utilizate de alte persoane decât proprietarii lor, precum și modul de înregistrare a cheltuielilor cu utilitățile. … 15.Curtea reține că, prin art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, legiuitorul reglementează plata impozitului pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice în cazul în care clădirile nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referință. O reglementare similară o regăsim în cuprinsul art. 460 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care prevede modalitatea de calcul al impozitului/taxei pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea sau deținute de persoanele juridice, în sensul că impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% și 1,3%, inclusiv, asupra valorii impozabile a clădirii. În cuprinsul art. 460 alin. (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, forma în vigoare la data sesizării instanței de contencios constituțional, se prevede faptul că, „În cazul în care proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea impozabilă a clădirii în ultimii 3 ani anteriori anului de referință, cota impozitului/taxei pe clădiri este 5%“. … 16.Cu privire la această opțiune legislativă, prin Decizia nr. 572 din 1 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 27 aprilie 2020, și Decizia nr. 575 din 1 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 29 aprilie 2020, Curtea a reținut că stabilirea unui anumit cuantum al acestui impozit, în ipoteza reglementată de norma legală criticată, nu încalcă dispozițiile art. 56 din Constituție, care prevăd că cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice, iar sistemul legal de impuneri asigură așezarea justă a sarcinilor fiscale, fiind interzise orice alte prestații, în afara celor stabilite prin lege. Nu se poate ignora motivul esențial al reglementării, și anume acela al obligației contribuabilului de a-și reevalua clădirile și a plăti impozitul aferent diferenței rezultate din recalculare, astfel încât textul apare mai degrabă ca o sancțiune aplicabilă celor care nu au respectat obligația de a-și reevalua clădirile. Așa fiind, legiuitorul, dând expresie politicii fiscale și bugetare adoptate la un moment dat, are deplina libertate de a stabili impozite, taxe și cuantumul lor, bineînțeles, cu condiția ca acestea să fie rezonabile și echitabile. Curtea a mai reținut faptul că dispozițiile legale criticate au scopul de a disciplina contribuabilul, având un rol sancționator în situația în care acesta nu înțelege să se conformeze lor. … 17.Raportat la speță, Curtea observă că, astfel cum rezultă din coroborarea alin. (1) și (4) ale art. 458 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, clădirile nerezidențiale se supun evaluărilor, iar pentru a nu se ajunge în situația de a se aplica o cotă de impozit de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457 din același cod, este necesar să se evalueze clădirea și, pe baza raportului de evaluare, să se depună declarație fiscală. Așa fiind, cota mai mare prevăzută de art. 458 alin. (4) din Codul fiscal, respectiv de 2%, devine aplicabilă doar dacă valoarea impozabilă a clădirii nu se actualizează o dată la 5 ani pe baza unui raport de evaluare a clădirii întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării, depus la organul fiscal local de către persoana fizică ce este contribuabil, până la primul termen de plată din anul de referință. … 18.De asemenea, potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 13 ianuarie 2016, pentru stabilirea impozitului pe clădiri conform art. 458 și art. 460 alin. (2) și (3) din Codul fiscal, în cazul în care contribuabilul depune la organul fiscal local o declarație la care anexează un raport de evaluare, valoarea impozabilă a clădirii este considerată a fi cea care rezultă din raportul de evaluare, chiar și în situația în care clădirea a fost finalizată sau dobândită în ultimii 5 ani anteriori anului de referință, în cazul persoanelor fizice, respectiv în ultimii 3 ani anteriori anului de referință, în cazul persoanelor juridice. Rapoartele de evaluare se întocmesc de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării și reflectă valoarea clădirii la data de 31 decembrie a anului anterior anului de referință și nu se înregistrează în evidențele contabile. În vederea stabilirii impozitului pe clădiri, rapoartele de evaluare se depun în copie, la organul fiscal local, ca anexă la declarația contribuabilului, până la primul termen de plată din anul de referință. … 19.În jurisprudența sa relevantă în speță, exemplu fiind Decizia nr. 826 din 17 noiembrie 2020, precitată, Curtea a reținut că prevederile art. 458 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal stabilesc modalitatea de calcul al impozitului pe clădiri datorat de persoanele fizice în funcție de destinația acestora. Astfel, pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% și 1,3% asupra valorii acestora, care poate fi: valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în ultimii 5 ani anteriori anului de referință, depus la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință; valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință; valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință. Potrivit art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în cazul în care valoarea clădirii nu poate fi calculată conform prevederilor alin. (1), criticate în prezenta cauză, impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457, care prevede calculul impozitului pe clădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice. … 20.Curtea a observat că, în ceea ce privește cota concretă a impozitului pe clădiri, legiuitorul lasă această posibilitate autorităților deliberative de la nivel local, respectiv această cotă se stabilește prin hotărâre a consiliului local, iar, la nivelul municipiului București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București. Or, consiliul local este parte a autorităților administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală (a se vedea Decizia nr. 822 din 7 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008). În acest sens, prevederile art. 120 și 121 din Constituție consacră principiul autonomiei locale și stabilesc că autoritățile administrației publice prin care acesta se realizează funcționează ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe în condițiile legii. Față de această împrejurare, Curtea a constatat că soluția legislativă criticată este o aplicare a prevederilor constituționale ale art. 120 și 121 din Constituție, coroborate cu cele ale art. 137 alin. (1), referitoare la formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale autorităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice, precum și cu cele ale art. 139, potrivit cărora impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, iar impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii. … 21.Din analiza ansamblului legislativ ce reglementează taxele și impozitele locale, Curtea a observat că, prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, impozitele și taxele pe proprietate – impozitul pe clădiri și impozitul pe terenuri – sunt venituri proprii care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București și al municipiului București. Prin urmare, Curtea a reținut că autoritățile administrației publice locale, prevăzute la nivel atât constituțional, cât și legal, cunosc cel mai bine situația financiară a unităților administrativ-teritoriale, problemele economice și sociale concrete ce necesită cheltuieli de la bugetele locale și, implicit, nevoile privind alimentarea prin taxe și impozite a acestor bugete locale, precum și situația și capacitatea financiară a contribuabililor, context în care trebuie să aibă în vedere un just echilibru între interesul public local sau general și interesul individual, respectiv posibilitățile materiale ale contribuabililor comunității locale respective. … 22.Având în vedere argumentele mai sus menționate, Curtea apreciază că nu poate fi reținută pretinsa discriminare între contribuabili, la baza soluției legislative criticate existând o rațiune suficientă pentru instituirea unui regim juridic diferit, respectiv intenția legiuitorului de responsabilizare a contribuabilului, prin evaluarea periodică a clădirilor, acesta fiind îndrituit să instituie un ansamblu de măsuri prin care să asigure atât protejarea intereselor financiare ale statului, cât și calitatea vieții cetățenilor. De altfel, instanța de contencios constituțional a statuat în mod constant faptul că egalitatea de tratament presupune în mod necesar identitatea de situații juridice, iar calificarea unei reglementări ca fiind discriminatorie se justifică doar atunci când, pentru situații similare, se instituie regimuri juridice diferite pentru persoanele cărora li se aplică (a se vedea Decizia nr. 432 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1176 din 13 decembrie 2004). De asemenea, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). … 23.Prin Decizia nr. 826 din 17 noiembrie 2020, precitată, Curtea a subliniat că art. 56 din Constituție consacră obligația fundamentală a fiecărui cetățean de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice. Principiul constituțional al justei așezări a sarcinilor fiscale implică un complex de condiții de care legiuitorul este ținut atunci când instituie anumite obligații fiscale în sarcina contribuabililor. Fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni. Însă așezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuși principiul egalității cetățenilor în fața legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situații identice, și să țină cont, în același timp, de capacitatea contributivă a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situația individuală și sarcinile sociale ale acestora și în raport cu situația economico-financiară a țării. … 24.Așa fiind, Curtea constată că reglementarea criticată nu contravine principiilor constituționale invocate, deoarece legiuitorul, dând expresie politicii fiscale și bugetare, are deplina libertate de a stabili impozite și taxe, precum și cuantumul acestora, bineînțeles, cu condiția ca acestea să fie rezonabile și echitabile, cerințe pe care prevederile art. 458 alin. (1) coroborat cu alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal le îndeplinesc, instituind în mod concret limitele și cotele în care autoritățile locale trebuie să se încadreze atunci când stabilesc impozitul pe clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Any Mary Ulianov în Dosarul nr. 776/99/2018 al Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 458 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Iași – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 septembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește