DECIZIA nr. 557 din 19 septembrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 981 din 11 decembrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 0
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 0
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 0
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 166
ART. 3REFERIRE LACONVENTIE 20/04/1959
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 0
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 166
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 0
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 21/03/1983
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 0
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LALEGE 300 15/11/2013 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 0
ART. 23REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 23REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 19
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 19
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 23REFERIRE LAPROTOCOL 4 16/09/1963 ART. 1
ART. 23REFERIRE LAPROTOCOL 4 16/09/1963
ART. 23REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 0
ART. 25REFERIRE LAPROTOCOL 4 16/09/1963
ART. 25REFERIRE LAPROTOCOL 4 16/09/1963 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 CAP. 4
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 0
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 130
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 141
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONVENTIE 21/03/1983
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 0
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 166
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 302 28/06/2004 ART. 0
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^2 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Zappa Aldisio Andrea în Dosarul nr. 3.448/108/2015 al Judecătoriei Arad – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.351D/2016.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției. În acest sens solicită Curții să dispună restrângerea obiectului excepției, întrucât în relațiile dintre România și Italia în materia hotărârilor judecătorești și a executării pedepselor se aplică Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului. Prin urmare, obiectul excepției îl constituie art. 166 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004 și nu dispozițiile din aceeași lege care se referă la Convenția de la Strasbourg. De asemenea solicită să se stabilească obiectul excepției doar cu privire la motivul care a determinat respingerea cererii persoanei condamnate de transferare și executare a pedepsei în Italia, respectiv neachitarea cheltuielilor judiciare. Așa fiind, consideră că excepția este neîntemeiată, deoarece, pentru a se dispune transferarea unei persoane condamnate, trebuie să existe o primă condiție, care este prevăzută în decizia-cadru, și anume acordul statelor. Legea nr. 302/2004 stabilește anumite criterii obiective cu privire la care România își poate da acest acord și constau, între altele, în executarea cheltuielilor judiciare. De altfel, spre deosebire de situația de refuz a cererii de transferare pe motiv de neachitare a amenzii penale (a se vedea în acest sens Decizia-cadru 2005/214/JAI), cu privire la cheltuielile judiciare, nu există vreun instrument juridic european care să pună în executare hotărârea în cazul în care s-ar dispune transferarea. Deoarece motivul neexecutării, în cazul de față, îl reprezintă cheltuielile judiciare pentru care nu există instrument juridic european, această situație constituie un caz obiectiv care justifică reglementarea criticată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 14 iulie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.448/108/2015, Judecătoria Arad – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^2 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Zappa Aldisio Andrea într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de către acesta împotriva încheierii judecătorului de supraveghere din cadrul Penitenciarului Arad cu privire la transferul pentru continuarea executării pedepsei în statul de cetățenie, Italia.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece împiedică procedura de transfer pe motiv că nu a achitat cheltuielile judiciare. O astfel de situație este de natură să impună privarea de libertate pentru neexecutarea unor obligații contractuale.6.Judecătoria Arad – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.8.Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens arată că, prin sentința penală nr. 132/P/2012 din 3 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, autorul excepției, cetățean italian, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor, uz de armă letală fără drept și contrabandă calificată. De asemenea a fost obligat la plata sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. 9.Mai arată că procedurii de transfer din România în Italia îi sunt aplicabile dispozițiile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală, care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană. Această procedură este reglementată de art. 166 alin. (4) lit. b) referitor la Condiții pentru transmiterea, în vederea executării, a hotărârii judecătorești române din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia, „(4) Solicitarea inițierii procedurii menționate la alin. (1) nu atrage obligația transmiterii statului de executare a hotărârii judecătorești și a certificatului statului de executare, atunci când: […] b) până la data inițierii procedurii, persoana condamnată nu a achitat amenda penală, amenda judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părților și despăgubirile civile;“.10.În speța de față, judecătorul delegat cu executarea pedepselor în Penitenciarul Arad a apreciat, la data de 23 iunie 2015, că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru demararea procedurii transferului executării pedepsei aplicate petentului Zappa Aldisio Andrea [invocând în mod greșit ca temei dispozițiile art. 140^2 alin. (4) lit. a) și b) din Legea nr. 302/2004 – aceste dispoziții fiind aplicabile statelor care nu au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI – dar impedimentul la transfer este același: neplata cheltuielilor judiciare]. Împotriva încheierii judecătorului delegat, persoana în cauză poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul în termen de 3 zile de la comunicare.11.Guvernul mai arată că procedura transferului persoanelor condamnate din statul de condamnare în statul de cetățenie, indiferent că aceasta se întemeiază pe dispozițiile Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate – Strasbourg, 1983, și ale Protocolului adițional, 1997, (aplicabil între statele membre al Consiliului Europei care au finalizat procedura ratificării acestui instrument) sau pe dispozițiile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (pentru statele membre ale Uniunii Europene care au transpus acest instrument), are în vedere reintegrarea socială, mai facilă, stimulată de vizitele membrilor familiei și depășirea barierelor lingvistice și nu este un drept inalienabil al persoanei condamnate, fiind necesar să existe atât acordul statului de condamnare, cât și cel al statului de executare. 12.Astfel, autoritățile statului de condamnare au posibilitatea de a se opune procedurii de transfer, în anumite condiții prevăzute de legea națională. În acest sens, statul de condamnare, după analiza cererii și a condițiilor legale necesare, poate să inițieze procedura de transfer, poate să o amâne sau poate chiar să o refuze, dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale.13.Prin neplata cheltuielilor judiciare, persoana condamnată nu și-a încheiat afacerile judiciare cu statul de condamnare, fiind ignorată o dispoziție dintr-o sentință penală definitivă emisă de o instanță judecătorească și, prin urmare, nu există obligativitatea inițierii procedurii de transfer. De aceea, neplata cheltuielilor judiciare reprezintă unul dintre motivele de refuz introduse de state în legislația internă ce reglementează procedura de transferare, fiind luat în considerare, alături de ipoteza în care persoana transferabilă a săvârșit infracțiuni grave care au avut un ecou profund defavorabil în opinia publică din statul de condamnare.14.Așa fiind, analizând excepția de neconstituționalitate invocată, Guvernul susține că nu există elemente care să conducă la ideea de tratament inegal între cetățeni în ce privește legile aplicabile și relația cu autoritățile publice, atât timp cât aceștia își respectă obligațiile ce le revin față de stat.15.De asemenea, procedura extrădării sau a expulzării nu este aplicabilă în speță, în cazul de față fiind aplicabilă procedura transferului de persoane condamnate și a condițiilor legale de admisibilitate a unei astfel de cereri (temei legal diferit, condiții diferite, finalitate diferită).16.Totodată se mai arată că autorul excepției a invocat o serie de pretinse încălcări ale unor articole constituționale și convenționale fără a arăta în mod concret în ce constă contrarietatea reclamată.17.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, norma criticată nu aduce atingere principiului egalității în fața legii, întrucât aceasta se aplică în mod egal tuturor persoanelor condamnate în România, cetățeni ai unui stat terț sau care trăiesc pe teritoriul unui alt stat decât cel de cetățenie.18.Declanșarea procedurii de transferare în statul de executare nu atrage obligația transmiterii către statul de executare a înscrisurilor și informațiilor necesare în vederea recunoașterii și punerii în executare a hotărârilor judecătorești sau a ordonanțelor penale, decât după ce persoana condamnată a achitat amenda penală, amenda judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părților și despăgubirile civile.19.Având în vedere că persoana condamnată este în executarea unei pedepse privative de libertate, nu se poate reține critica de neconstituționalitate a dispozițiilor legale supuse controlului față de prevederile cuprinse în normele convenționale referitoare la interzicerea privării de libertate pentru datorii și interzicerea expulzării propriilor cetățeni. Un motiv în plus în acest sens este faptul că prevederile art. 140^2 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004 nu instituie privarea de libertate a unei persoane pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație contractuală, ci fac referire la obligația statului de a transmite o serie de înscrisuri și informații.20.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:21.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.22.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 140^2 alin. (4) lit. b) referitor la Condiții pentru transferarea în statul de executare a persoanelor deținute în penitenciarele sau unitățile medicale din România din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 31 mai 2011, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 47 din Legea nr. 300/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 11 decembrie 2013, care au următorul conținut: „Solicitarea inițierii procedurii menționate la alin. (1) nu atrage obligația transmiterii statului de executare a înscrisurilor și informațiilor prevăzute la art. 132, atunci când: […] b) până la data inițierii procedurii, persoana condamnată nu a achitat amenda penală, amenda judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părților și despăgubirile civile;“23.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 19 alin. (3) referitor la extrădarea cetățenilor străini, art. 20 referitor la Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 147 alin. (1) referitor la deciziile Curții Constituționale, precum și dispozițiile art. 4 – Interzicerea sclaviei și a muncii forțate, art. 14 – Interzicerea discriminării, art. 17 – Interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 – Interzicerea privării de libertate pentru datorii și art. 3 – Interzicerea expulzării propriilor cetățeni din Protocolul nr. 4 adițional la Convenție și art. 1 – Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 adițional la Convenție.24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia, cetățean italian, a fost condamnat de autoritățile judiciare române pentru săvârșirea unor infracțiuni pe teritoriul României și se află în executarea pedepsei astfel dispuse. 25.Ulterior, condamnatul, aflat în Penitenciarul Arad, a formulat o cerere de recunoaștere a hotărârii judecătorești în vederea transferării sale în Italia, ca stat de executare și, respectiv, de cetățenie a acestuia, cerere ce a format obiectul Dosarului nr. 3.448/108/2015. La termenul din 14 iunie 2016, petentul Zappa Aldisio Andrea a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^2 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004 și a susținut că acestea încalcă mai multe dispoziții constituționale și convenționale, între care prevederile art. 1 referitor la Interzicerea privării de libertate pentru datorii din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece judecătorul delegat cu executarea pedepselor din cadrul Penitenciarului Arad a respins cererea formulată, întemeinduse pe art. 140^2 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004. Așa fiind, petentul a susținut că dispozițiile legale care împiedică procedura de transfer pe motiv că nu a achitat cheltuielile judiciare sunt de natură să impună privarea de libertate pentru neexecutarea unor obligații contractuale.26.Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 140^2 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004, Curtea constată că acestea fac parte din titlul V: Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, a ordonanțelor penale și a actelor judiciare în relația cu statele terțe, Capitolul IV: Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și a altor acte procedurale emise de autoritățile judiciare române, Secțiunea 1: Transferarea din România în alte state a persoanelor condamnate, aflate în executarea, în regim de detenție, a unor pedepse sau măsuri privative de libertate.27.Cu privire la acestea, Curtea constată, în primul rând, că dispozițiile legale criticate nu sunt aplicabile cauzei, întrucât autorul excepției nu se află în situația juridică reglementată de Titlul V, art. 130 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 stabilind, în termeni lipsiți de echivoc, că: „Prezentul titlu se aplică în relația cu statele terțe, în domeniul recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești și ordonanțelor penale, în conformitate cu normele cuprinse în tratatele internaționale la care România este parte, iar, în absența acestora, pe bază de reciprocitate. Dispozițiile prezentului titlu se aplică deopotrivă, în completare, situațiilor nereglementate prin tratatele internaționale. Dispozițiile capitolului III se aplică și în relația cu statele membre ale Uniunii Europene, dacă nu contravin dispozițiilor speciale.“ 28.De asemenea, potrivit art. 141 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, titlul VI – referitor la Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană -, „se aplică în relația cu statele membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană. În relația cu statele membre care nu au transpus decizia-cadru sunt aplicabile dispozițiile titlului V.“29.Prin urmare, întrucât atât România, cât și Italia au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, vor fi deplin aplicabile exigențele acesteia și numai în situația în care cel puțin unul dintre statele membre implicate în transfer încă nu a transpus decizia-cadru se vor aplica, în continuare, instrumentele juridice existente privind transferul deținuților, precum Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată în 1983, și protocolul său adițional din 1997.30.În concluzie, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu sunt aplicabile cauzei, întrucât incidente sunt prevederile art. 166 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004, care consacră, de asemenea, o soluție legislativă identică cu cea prevăzută în art. 140^2 alin. (4) lit. b), și anume: „(4) Solicitarea inițierii procedurii menționate la alin. (1) nu atrage obligația transmiterii statului de executare a hotărârii judecătorești și a certificatului statului de executare, atunci când: […] b) până la data inițierii procedurii, persoana condamnată nu a achitat amenda penală, amenda judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părților și despăgubirile civile;“31.Așa fiind, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]“. Prin urmare, ținând cont de art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^2 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004 este inadmisibilă.32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140^2 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, excepție ridicată de Zappa Aldisio Andrea în Dosarul nr. 3.448/108/2015 al Judecătoriei Arad – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Arad – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 septembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x