DECIZIA nr. 557 din 17 noiembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 323 din 18 aprilie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 140
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 85 25/06/2014 ART. 140
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 140
ART. 3REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 4REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 140
ART. 5REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 633 12/10/2018
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 445 16/09/2014
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 447 29/10/2013
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 26 18/01/2012
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 140
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 13REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 404 21/09/2022
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 18REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014 ART. 140
ART. 19REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 504 07/10/2014
ART. 22REFERIRE LALEGE 85 25/06/2014
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Raluca-Alexandra Buterez-Fășie – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 140 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Silvia Florentina Mihai în Dosarul nr. 2.846/229/2020 al Judecătoriei Fetești. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.471D/2022.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textul criticat este clar și previzibil. Criticile ce vizează o eventuală incompatibilitate a textului criticat cu prevederile art. 2.280 și următoarele din Codul civil nu sunt de competența instanței de contencios constituțional, fiind o chestiune de interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză. Reprezentantul Ministerului Public amintește dispozițiile art. 2.293 din Codul civil care prevăd că „fideiusorul nu este ținut să îndeplinească obligația debitorului decât dacă acesta nu o execută“ și precizează că votul exprimat de un creditor în sensul aprobării planului de reorganizare nu echivalează cu o executare a obligației.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 27 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.846/229/2020, Judecătoria Fetești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 140 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către Silvia Florentina Mihai într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației la executare formulată de autoarea excepției.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că prevederile legale criticate nu îndeplinesc cerințele de claritate, precizie și previzibilitate, încălcând astfel dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. De asemenea, autoarea excepției afirmă că dispozițiile criticate sunt în contradicție cu dispozițiile art. 2280 și următoarele din Codul civil, care reglementează instituția fideiusiunii și care prevăd că fideiusorul nu poate fi urmărit pentru o datorie pe care creditorul inițial a acoperit-o. 6.În susținerea excepției de neconstituționalitate, autoarea invocă jurisprudența Curții privind criteriile de calitate a legii, respectiv Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, Decizia nr. l din 11 ianuarie 2012, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, Decizia nr. 633 din 12 octombrie 2018, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 și Decizia nr. 445 din 16 septembrie 2014.7.Contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Judecătoria Fetești nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția invocată, „pentru a nu antama aspecte de fond care ar putea conduce la o eventuală antepronunțare“.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit.d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 140 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Textul criticat are următorul conținut: „Creditorii conservă acțiunile lor pentru întreaga valoare a creanțelor, împotriva codebitorilor și a fideiusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului.“12.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție și ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea excepției are calitatea de fideiusoare a debitorului principal pentru obligațiile de plată ce derivă dintr-un contract de credit încheiat de debitor și, în această calitate, este ținută să achite dobânzile acumulate până la data deschiderii procedurii de reorganizare, deși această obligație nu mai subzistă în sarcina debitorului principal. În acest context de fapt, autoarea apreciază că textul de lege criticat este în contradicție cu alte dispoziții legale din Codul civil, care reglementează instituția fideiusiunii, și că nu respectă cerințele de calitate a legii dezvoltate în jurisprudența Curții.14.Referitor la dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) care consacră principiul respectării obligatorii a legii, în jurisprudența sa (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 404 din 21 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1092 din 14 noiembrie 2022, paragraful 36), Curtea a definit exigențele ce trebuie respectate în procesul de legiferare, precizând că cerința de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, precizia se referă la exactitatea soluției legislative alese și a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii privește scopul și consecințele pe care le antrenează. Cu alte cuvinte, pentru a fi compatibilă cu principiul preeminenței dreptului, legea trebuie să întrunească cerințele de accesibilitate, claritate (normele trebuie să aibă o redactare fluentă și inteligibilă, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure, într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis sobru și cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie), precizie și previzibilitate (norma să fie redactată clar și precis, astfel încât orice persoană să-și poată adapta conduita și să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele ce pot apărea ca urmare a unei anumite acțiuni).15.Lecturând textul criticat, instanța constituțională observă că normele criticate reglementează situația persoanelor care s-au obligat alături de debitorul principal și care sunt ținute să plătească întreaga creanță, chiar în condițiile în care debitorul principal este exonerat de la plata sumei datorate sau a unei părți din aceasta, ca urmare a confirmării unui plan de reorganizare prin care sunt modificate obligațiile de plată pe care debitorul le are. Legiuitorul a urmărit să conserve drepturile creditorilor de a-și recupera creanțele în integralitate de la persoanele obligate în solidar cu debitorul, chiar dacă aceștia renunță la satisfacerea în integralitate a acestor creanțe în cadrul procedurii, cu scopul de a-i oferi debitorului șansa de a-și reorganiza activitatea. 16.În ceea ce privește instituția fideiusiunii, Curtea reține că dispozițiile art. 2280 din Codul civil prevăd că fideiusorul se obligă să execute obligația debitorului, în cazul în care acesta din urmă nu o execută. Potrivit dispozițiilor art. 2290 din aceeași lege, fideiusiunea unei obligații principale se întinde și asupra accesoriilor acesteia.17.Or, parcurgând prevederile criticate și normele de drept comun în materia fideiusiunii, Curtea observă că acestea se completează între ele. Prevederile Codului civil în materia fideiusiunii detaliază regimul juridic, efectele acesteia în raporturile dintre creditor, fideiusor și debitor, fixând astfel cadrul legislativ în care operează această garanție personală.18.Cât privește susținerea autoarei în sensul că norma legală criticată conduce la apariția unei situații în care fideiusorul ar fi obligat să achite sume pe care debitorul principal le-ar fi plătit, aceasta nu este întemeiată, întrucât prevederile art. 140 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 stabilesc că fideiusorii și codebitorii vor putea fi ținuți să acopere doar diferența dintre valoarea creanței deținută de creditori și suma plătită de debitorul principal în cadrul procedurii.19.În cazul de față, obligația pe care autoarea excepției este ținută să o îndeplinească este accesorie obligației principale care a fost executată de debitorul principal în cadrul procedurii, iar potrivit prevederilor art. 2.290 din Codul civil, în lipsa unei stipulații contrare, fideiusiunea obligației principale acoperă și accesoriile acesteia. Așadar, faptul că debitorul principal nu mai datorează dobânzile ce însoțesc creanța principală nu echivalează cu inexistența obligației autoarei de a plăti sumele respective, cât timp autoarea a garantat executarea în integralitate a obligațiilor stabilite în sarcina debitorului principal prin contractul de credit încheiat.20.În realitate, ceea ce o nemulțumește pe autoarea excepției este faptul că legiuitorul a prevăzut posibilitatea creditorului de a solicita de la fideiusor sumele pe care debitorul aflat în procedura insolvenței nu mai este ținut să le plătească din rațiuni ce țin de scopul legii insolvenței, respectiv acela de a institui o procedură colectivă de insolvență pentru acoperirea pasivului debitorului, în cadrul căruia debitorul să beneficieze de șansa de a-și redresa activitatea, aspect care însă nu contravine art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, invocat de autoare în motivarea excepției.21.Așadar, ținând cont de cele prezentate mai sus, precum și de considerentele dezvoltate pe cale jurisprudențială de Curtea Constituțională, instanța de contencios constituțional constată că textul de lege criticat respectă întru totul cerințele de calitate a legii, acesta fiind accesibil, clar, precis și previzibil.22.Cât privește susținerile autoarei privind modalitatea de interpretare și corelare a dispozițiilor din Legea nr. 85/2014, Curtea Constituțională, printr-o jurisprudență constantă, s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție. 23.De asemenea, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Așadar, instanța de contencios constituțional constată că aspectele criticate nu reprezintă o problemă de constituționalitate, soluționarea acestora nefiind în competența Curții.24.Referitor la susținerea autoarei privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție și ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, aceasta nu poate fi reținută deoarece autoarea nu motivează în ce anume constă pretinsa contrarietate a reglementărilor criticate cu normele de referință invocate.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Silvia Florentina Mihai în Dosarul nr. 2.846/229/2020 al Judecătoriei Fetești și constată că dispozițiile art. 140 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Fetești și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Raluca-Alexandra Buterez-Fășie

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x