DECIZIA nr. 556 din 24 octombrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 145 din 22 februarie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 53 28/06/2018 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ActulREFERIRE LALEGE 360 06/06/2002 ART. 70
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 360 06/06/2002 ART. 70
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 37 14/01/2010
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 32
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 32
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 42
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LAORD DE URGENTA 142 28/10/2022 ART. 1
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 10REFERIRE LALEGE 360 06/06/2002
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 32
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 42
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 258 27/04/2023
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 896 17/12/2015
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 37 14/01/2010
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 42
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 256 17/06/1997
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 139 19/11/1996
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 32
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Marian Chiriac în Dosarul nr. 10.312/2/2010* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.385D/2020.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, sens în care arată că acceptarea unor condiții inerente exercitării profesiei se realizează încă de la intrarea în profesie. Principiul egalității în drepturi nu presupune o omogenitate, astfel încât situațiile obiectiv diferite impun și justifică un tratament juridic diferențiat. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 37 din 14 ianuarie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 17 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 10.312/2/2010*, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Excepția a fost ridicată de Marian Chiriac într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui act administrativ – ordin emis de ministrul afacerilor interne referitor la încetarea raportului de serviciu, cu obligativitatea restituirii cheltuielilor efectuate cu pregătirea profesională, proporțional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului de 10 ani.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate, contrar art. 16 din Constituție, creează discriminare în raport cu absolvenții altor instituții de învățământ universitar de stat din România, de vreme ce absolvenții Academiei de Poliție sunt obligați să lucreze în Ministerul Afacerilor Interne (M.A.I.) pentru o perioadă de 10 ani după absolvire, sub sancțiunea obligării la restituirea cheltuielilor de școlarizare. Se susține și încălcarea art. 26 alin. (2) din Constituție, deoarece absolventul Academiei de Poliție, încadrat inițial într-o funcție publică de ofițer de poliție, nu poate dispune liber și efectiv de propria persoană, timp de 10 ani de la data absolvirii, decât prin plata unei sume importante. Se mai susține că sunt încălcate și dispozițiile art. 32 alin. (1) și (4) din Constituție, întrucât pentru exercitarea dreptului la învățătură, care este gratuit, absolvenții Academiei de Poliție sunt obligați să achite contravaloarea cheltuielilor de școlarizare. Dreptul fundamental la învățătură devine iluzoriu, în cazul în care absolventul instituției de învățământ alege să își schimbe profesia, el fiind condiționat să plătească o sumă mare și executat silit. Totodată, prin instituirea obligației prevăzute de art. 70 din Legea nr. 360/2002, este afectat dreptul fundamental la alegerea profesiei, absolvenții fiind obligați, împotriva voinței lor, la o muncă forțată în structurile M.A.I. Se susține că nu există niciunul dintre cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 53 din Legea fundamentală, pentru a opera restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. Prin schimbarea profesiei unui absolvent al unei instituții de învățământ din cadrul M.A.I. nu se produc nicio tulburare socială și niciun dezechilibru în sistemul național de apărare care să justifice imputarea, în sarcina acestuia, a unei sume foarte importante.6.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că dispozițiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor art. 16, 26, 32, 41, 42 și 53 din Constituție. Absolvenții Academiei de Poliție și absolvenții celorlalte unități de învățământ superior nu se află în situații identice, primii beneficiind de cazare, hrană și echipament în plus față de cei din urmă, astfel că nu există discriminare. Prin instituirea obligativității prevăzute de art. 70 din Legea nr. 360/2002 nu înseamnă că învățământul se transformă din gratuit în unul cu plată sau că persoanele sunt obligate la muncă forțată, fără posibilitatea de a-și alege profesia, întrucât absolventul este liber să aleagă locul de muncă și profesia. Nu se instituie o obligație de a rămâne în structurile M.A.I. până la plata cheltuielilor de școlarizare, ci aceștia sunt liberi să plece, urmând ca ulterior să achite aceste cheltuieli.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare și din notele scrise ale autorului excepției, îl constituie dispozițiile art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iulie 2002. Curtea observă că art. 70 din Legea nr. 360/2002 a fost modificat prin art. I pct. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 2 iulie 2018. Ulterior, art. 70 din Legea nr. 360/2002 a fost modificat și completat prin art. unic pct. 4 și 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 142/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1049 din 28 octombrie 2022, astfel că, în prezent, acesta are o structură și un conținut juridic diferite. Însă, în aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 70 din Legea nr. 360/2002, în redactarea anterioară modificărilor menționate, Curtea urmează să rețină ca obiect al excepției aceste dispoziții de lege, având următorul cuprins: „Polițistul care a absolvit o instituție de învățământ a Ministerului de Interne și căruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui este obligat să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporțional cu perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens.“11.În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, art. 32 privind dreptul la învățătură, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 42 privind interzicerea muncii forțate și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale ce formează obiectul excepției au mai fost supuse controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate (a se vedea Decizia nr. 258 din 27 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 29 mai 2023, Decizia nr. 896 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 4 martie 2016, și Decizia nr. 37 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010).13.Astfel, analizând critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 360/2002, formulată prin raportare la prevederile art. 41 din Constituție, Curtea a reținut că textul de lege nu limitează dreptul unei persoane de a alege liber un loc de muncă. Consecințele pe care trebuie să le suporte un polițist care decide să își aleagă un alt loc de muncă pot fi mai degrabă circumscrise aspectelor patrimoniale pe care le implică o astfel de decizie. Aceste consecințe au fost acceptate însă de cel care a dorit să devină polițist, prin angajamentul încheiat în acest sens, așa cum reiese din cuprinsul art. 70 din Legea nr. 360/2002. În plus, restituirea are în vedere acele sume investite în vederea pregătirii profesionale a polițistului, sume a căror acordare nu se mai justifică de vreme ce beneficiarul lor renunță la această calitate într-un termen mai scurt decât cel considerat de legiuitor ca justificând efortul financiar al statului pentru acest obiectiv (Decizia nr. 37 din 14 ianuarie 2010, precitată).14.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele expuse sunt valabile și în prezenta cauză, prin raportare la dispozițiile art. 41, 42 și 53 din Constituție.15.De asemenea, susținerile autorului excepției potrivit cărora dispozițiile legale criticate ar înfrânge principiul egalității în drepturi, înscris în art. 16 alin. (1) din Constituție, nu pot fi primite. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat în mod constant că egalitatea nu înseamnă uniformitate și că pentru situații diferite se impun soluții juridice diferite. Astfel, Curtea Constituțională a arătat că principiul egalității în drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite. De asemenea, Curtea Constituțională a statuat că principiul egalității nu presupune uniformitate, așa încât toate situațiile să fie tratate în același fel, ci presupune ca la situații egale să corespundă un tratament egal, iar la situații diferite să existe un tratament diferit. Principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998).16.Aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea reține că norma criticată face parte dintr-o reglementare ce configurează un statut special, al polițistului, cu un regim juridic, drepturi și obligații specifice, adresându-se categoriei profesionale determinate chiar prin titlul legii. În contextul legii, normele speciale vizează pregătirea profesională a polițistului și, din această perspectivă, suportarea de către stat a sumelor pe care aceasta le presupune. Textul criticat prevede obligația polițistului de a păstra raporturile de serviciu o anumită perioadă de timp (10 ani) socotită de legiuitor ca fiind corespunzătoare efortului financiar realizat (a se vedea Decizia nr. 37 din 14 ianuarie 2010, precitată).17.În consecință, categoria de persoane la care se referă dispoziția criticată (polițiștii, absolvenți ai instituțiilor de învățământ ale Ministerului Afacerilor Interne) se află într-o situație obiectiv diferită față de cea a absolvenților altor instituții de învățământ de stat, la care se raportează autorul excepției de neconstituționalitate, astfel că instituirea unui tratament juridic diferit nu poate primi semnificația încălcării principiului egalității în fața legii.18.Nici critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la dispozițiile art. 32 alin. (1) și (4) din Constituție nu poate fi reținută. Așa cum reiese din art. 32 alin. (4) din Constituție, gratuitatea învățământului de stat este asigurată potrivit legii. Aceasta semnifică faptul că legiuitorul poate stabili cadrul și condițiile în care o persoană poate beneficia de studii gratuite în sistemul învățământului de stat.19.În situația pusă în discuție de autorul excepției, Curtea observă că statul se subordonează obligației de a asigura gratuitatea învățământului, inclusiv prin suportarea cheltuielilor ocazionate de pregătirea polițistului. Această obligație nu revine însă statului în orice condiții, ci este circumstanțiată de îndeplinirea unor cerințe de către cel care beneficiază de dreptul la învățământul de stat în mod gratuit, respectiv polițistul.20.Astfel, în condițiile în care polițistul nu respectă obligațiile asumate prin angajamentul liber consimțit, apare ca firească obligația de restituire a cheltuielilor pe care statul le-a făcut pentru pregătirea acestuia.21.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 26 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că acest drept fundamental se identifică, prin conținutul său, cu libertatea persoanei de a dispune de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Altfel spus, prevederile constituționale ale art. 26 vizează libertatea de care dispune omul de a se manifesta fizic și de a lua decizii referitoare la corpul său atât timp cât nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. În aceste condiții, Curtea reține că, prin conținutul lor normativ, prevederile legale criticate referitoare la restituirea cheltuielilor efectuate cu pregătirea polițistului, în condițiile prevăzute de lege, nu interferează sub niciun aspect cu dispozițiile constituționale ale art. 26 alin. (2).22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marian Chiriac în Dosarul nr. 10.312/2/2010* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 70 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x