DECIZIA nr. 556 din 19 septembrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 967 din 6 decembrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 32 11/12/2015
ActulREFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LADECIZIE 32 11/12/2015
ART. 1REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 3REFERIRE LAREGULAMENT 07/03/2012 ART. 56
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 4REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 32 11/12/2015
ART. 5REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 138 10/03/2016
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 32 11/12/2015
ART. 6REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 11 22/04/2015
ART. 7REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006
ART. 11REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 14REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 15REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 67
ART. 15REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 4
ART. 16REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006
ART. 16REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 101
ART. 16REFERIRE LAREGULAMENT 07/06/2006 ART. 611
ART. 17REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 32 11/12/2015
ART. 18REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 19REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 20REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 22REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 138 10/03/2016
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 32 11/12/2015
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 854 23/06/2011
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 8 18/01/2011
ART. 27REFERIRE LAOUG 54 23/06/2010 ART. 9
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 394
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 60 24/09/2007
ART. 27REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 33 27/05/1994 ART. 35
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 29REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 32 11/12/2015
ART. 30REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 31REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 4
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 33REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 165
ART. 33REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 181
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 32 11/12/2015
ART. 34REFERIRE LAHG 707 07/06/2006 ART. 653
ART. 34REFERIRE LAHG 707 07/06/2006
ART. 34REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 828 03/12/2015
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 824 03/12/2015
ART. 35REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 36REFERIRE LAOUG 54 23/06/2010
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 32 11/12/2015
ART. 37REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 32 11/12/2015
ART. 38REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 39REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 41REFERIRE LADECIZIE 17 18/11/2013
ART. 42REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 43REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 32 11/12/2015
ART. 45REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 46REFERIRE LALEGE 132 11/04/2003
ART. 46REFERIRE LAOUG 104 05/09/2002 ART. 2
ART. 47REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 338
ART. 47REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 266
ART. 47REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006
ART. 47REFERIRE LAREGULAMENT 07/06/2006 ART. 612
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 32 11/12/2015
ART. 48REFERIRE LACODUL VAMAL 10/04/2006 ART. 270
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 48REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 49REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 49REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 49REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 176 24/03/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 113 25/02/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 106 25/02/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 512 30/06/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 255 23/04/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 753 21/11/2019





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 32/2015, excepție ridicată de Ion Albu în Dosarul nr. 1.882/307/2011** al Judecătoriei Sighetu Marmației și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.170D/2016.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Dosarul a avut un prim termen de judecată la data de 27 iunie 2017 când Curtea, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 și al art. 56 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 19 septembrie 2017.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că sunt două probleme ridicate de autorul excepției. Astfel, acesta susține că nu este definită noțiunea de regim vamal și că nu sunt determinate bunurile care trebuie să fie plasate sub regim vamal. Apreciază că aceste critici nu pot fi primite din perspectiva noțiunii de previzibilitate a legii, deoarece dispozițiile legale analizate sunt prevăzute în Codul vamal, care preia expres noțiunile utilizate în Codul Vamal Comunitar, acest din urmă act normativ având același înțeles pe tot teritoriul Uniunii Europene. Dacă ar exista vreo problemă legată de Codul Vamal Comunitar, aceasta ar trebui supusă analizei Curții de Justiție de la Luxemburg, și nu celei a Curții Constituționale. În ceea ce privește susținerea autorului excepției potrivit căreia nu se pot determina bunurile care trebuie supuse taxelor vamale, reprezentantul Ministerului Public arată că Tariful Integrat al Uniunii Europene – TARIC conține reglementări referitoare la sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor și la taxele vamale aplicabile. Așa fiind, cu privire la aceste critici, excepția este inadmisibilă.5.De asemenea, autorul excepției mai arată că expresia „cunoscând că provin din contrabandă“, așa cum a fost ea interpretată de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32/2015, este imprevizibilă, deoarece există posibilitatea ca, în cazul primirii unei cantități de țigări pentru uz personal, introdusă în țară pe baza unei declarații vamale, să fie considerată infracțiune. Cu privire la această critică, reprezentantul Ministerului Public solicită Curții să respingă excepția ca inadmisibilă, întrucât nu pot fi avute în vedere situații de fapt care nu au niciun fel de legătură cu cauza. În speță, autorul excepției este cercetat pentru deținerea unui număr de 2.740 de pachete de țigări, ceea ce la o medie de un pachet consumat pe zi, i-ar fi ajuns pentru uz personal ceva mai mult de 7 ani și jumătate. Aceste țigări puteau proveni fie din infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul vamal, fie dintr-o contravenție nedeclarată. Se arată că rolul Curții nu este de a dovedi elemente care trebuie stabilite de organele judiciare.6.Presupunând că ar fi examinată situația teoretică a unei persoane care întâmplător cumpără o cantitate redusă de țigări pentru uz personal, apreciază că această situație nu ar putea duce la întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, deoarece este absolut imposibil de dovedit că acea persoană cunoștea că bunurile provin din contrabandă. Cât privește previzibilitatea soluției adoptate de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32/2015, arată că a mai pus anterior concluzii în fața instanței de contencios constituțional cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 138/2016 și pe care înțelege să le reia. Astfel, există o rațiune a legiuitorului în sensul că, dacă bunurile sunt introduse în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, atunci posibilitatea ca acestea să fie descoperite este destul de mare. În acest caz, legiuitorul consideră că fapta este infracțiune doar dacă bunurile depășesc o anumită valoare. Dacă bunurile nu se introduc în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, fapta constituie infracțiune – potrivit art. 270 alin. (1) din Codul vamal – în toate cazurile, posibilitatea organelor judiciare de a descoperi această faptă fiind extrem de redusă. Este rațional a asimila acestei situații și cazul în care bunurile circulă în mod liber pe teritoriul național sau pe teritoriul Uniunii, pentru că și în această situație există o posibilitate extrem de redusă ca bunurile să fie descoperite. De aceea, este firesc a se aprecia că art. 270 alin. (3) din Codul vamal incriminează contrabanda, indiferent de limita valorică, întrucât posibilitatea descoperirii bunurilor este una extrem de redusă. De asemenea, în situația în care o persoană introduce în țară bunuri săvârșind, de exemplu, o contravenție nedescoperită, iar ulterior aceeași persoană face diverse operațiuni cu acele bunuri, apreciază că este normal ca acea persoană să fie cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, deoarece în caz contrar i s-ar permite să se prevaleze de însăși contravenția comisă. De asemenea, în Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32/2015 se arată că în modalitatea în care se pregătește contrabanda sau bunurile sunt destinate săvârșirii contrabandei, infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din același act normativ nu ar putea fi cercetată pentru că organele judiciare trebuie să aștepte să vadă cum sunt scoase bunurile din țară (adică dacă depășesc sau nu pragul valoric). Mergând mai departe cu raționamentul, reprezentantul Ministerului Public arată că situația în cazul în care art. 270 alin. (3) din Codul vamal ar presupune un prag valoric echivalează cu o invitație la asocierea în vederea săvârșirii de contravenții.7.Face trimitere și la jurisprudența Curții de la Luxemburg și care a fost preluată și de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 11 din 22 aprilie 2015, potrivit căreia „în cazul infracțiunii de contrabandă prevăzute de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se impune luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a bunurilor sau mărfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al României, concomitent cu obligarea inculpaților la plata sumelor reprezentând datoria vamală, numai în ipoteza în care acestea au trecut de primul birou vamal situat pe teritoriul vamal comunitar fără să fi fost prezentate în vamă și transportate spre acest birou vamal“.8.Prin urmare, se va dispune atât confiscarea bunurilor respective, cât și obligarea autorului/autorilor la plata taxelor vamale, a accizelor și a taxei pe valoare adăugată, calculate prin raportarea la valoarea în vamă a bunurilor confiscate în cazul în care bunurile au trecut de primul biroul vamal de pe teritoriul comunității.9.Dacă bunurile au fost sechestrate în vamă (adică s-a săvârșit doar o tentativă la infracțiunea de contrabandă), se poate dispune doar confiscarea lor. Această soluție rezultă din jurisprudența Curții de la Luxemburg (a se vedea Hotărârea din 2 aprilie 2009, pronunțată în Cauza C-459/07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz), în care se arată că taxele nu se aplică în cazul în care marfa, deși neregulat introdusă pe teritoriul comunitar, nu a putut fi comercializată și, prin urmare, nu a reprezentat o amenințare, în termeni de concurență, pentru mărfurile comunitare.10.Rezultă, așadar, că soluția adoptată de legiuitorul român în materia contrabandei nu reprezintă altceva decât acordarea unei protecții sporite, cu mijloacele dreptului penal, liberei circulații a bunurilor în interiorul comunității europene.11.Astfel, dacă bunurile au o valoare mică și au fost descoperite în vamă, ele se confiscă, nu se plătește datoria vamală și, în limitele pragului valoric de la art. 270 alin. (2) din Codul vamal, fapta nu constituie nici infracțiune, bunurile neconstituind o amenințare pentru comerțul comunitar.12.Dacă bunurile au trecut de primul birou vamal de pe teritoriul comunității, ele sunt supuse confiscării, se plătește datoria vamală și fapta constituie infracțiunea de contrabandă asimilată, întrucât ele circulă liber (sunt deținute/preluate/ transportate/depozitate/vândute) în interiorul comunității și constituie o amenințare pentru comerțul comunitar.13.În concluzie, în subsidiar, solicită Curții să respingă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:14.Prin Încheierea din 16 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.882/307/2011**, Judecătoria Sighetu Marmației a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu referire la sintagma „care trebuie plasate sub un regim vamal“, excepție ridicată de Ion Albu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cauze penale în care se fac cercetări la fond pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzute și pedepsite de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.15.În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece sintagma „care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia“, nu arată în mod clar destinatarilor legii penale care este conduita sancționată de legiuitor. Astfel, nici Codul vamal și nici alte reglementări nu definesc regimul vamal și nu determină în vreun mod bunurile care trebuie plasate sub un regim vamal. Codul vamal prevede în art. 4 pct. 20 lit. a)-h) care sunt regimurile vamale, respectiv punerea în liberă circulație, tranzitul, antrepozitarea vamală, perfecționarea activă, transformarea sub control vamal, admiterea temporară, perfecționarea pasivă și exportul, enumerare care are caracter limitativ. În lipsa unei definiții a noțiunii de mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, nu este clar dacă mărfurile transportate de călători fac parte din categoria mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal sau excedează acestei categorii. În sensul celor de mai sus, în art. 67 lit. a) și b) din Codul vamal se face distincție între mărfurile transportate de călători și mărfurile plasate sub un regim vamal.16.În ceea ce privește regimul vamal al punerii în liberă circulație, art. 101 alin. (1) din Codul vamal prevede că punerea în liberă circulație conferă mărfurilor străine statutul vamal de mărfuri românești, iar potrivit art. 611 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, pentru bunurile care nu sunt supuse taxelor vamale, liberul de vamă se acordă în mod verbal.17.De asemenea, nici noțiunea de „contrabandă“ nu este suficient de clară, iar această situație face ca norma de incriminare să fie lipsită de previzibilitate. Astfel, noțiunea de contrabandă are două înțelesuri, unul juridic, definit de dispozițiile art. 270 alin. (1) și (2) din Codul vamal, și altul colocvial, definit în dicționare explicative, al cărui conținut este relativ incert, folosit în vorbirea comună cu sensul atribuit al unor bunuri sau mărfuri pentru a arăta o proveniență dubioasă, clandestină sau ilicită a acestora ori faptul că bunurile au fost trecute peste graniță prin sustragerea de la plata taxelor vamale.18.Mai arată că în practica instanțelor de judecată s-au conturat două modalități diferite de interpretare cu privire la sensul noțiunii de contrabandă. Într-o interpretare s-a susținut că sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă“ se referă la infracțiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1) și (2) din Codul vamal, iar, într-o altă interpretare, s-a susținut că sintagma nu se raportează la infracțiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1) și (2) din Codul vamal, ci la noțiunea de contrabandă în sens larg și care în accepțiunea generală are semnificația trecerii peste graniță a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale. Acest ultim punct de vedere a fost însușit și de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32/2015.19.Așa fiind, susține autorul excepției, această interpretare este contrară dispozițiilor constituționale menționate, iar acceptarea împrejurării că, în cazul definiției infracțiunii asimilate celei de contrabandă, noțiunii de „contrabandă“ i se atribuie un alt înțeles decât cel legal și consacrat expres în primele alineate ale art. 270 din Codul vamal, înseamnă acceptarea unei reglementări neprevizibile, care generează un climat de insecuritate juridică, conținutul infracțiunii fiind supus arbitrarului organelor judiciare.20.Judecătoria Sighetu Marmației apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, sintagma „bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub regim vamal“ face trimitere la infracțiunea de contrabandă, astfel cum este descrisă în alin. (1) și (2) din art. 270 din Legea nr. 86/2006, și vizează bunurile sau mărfurile introduse sau scoase din țară, prin orice mijloace care, în ipoteza prevăzută de alin. (1), se referă la modalitatea de săvârșire a infracțiunii de contrabandă în orice alte locuri decât birourile vamale din punctele de trecere a frontierei ori birourile vamale din interiorul țării, iar în ipoteza prevăzută de alin. (2) și (3) se referă la săvârșirea infracțiunii de contrabandă prin locurile stabilite pentru controlul vamal la intrarea/ieșirea din țară sau în interiorul țării, adică în locurile în care mărfurile sunt supuse supravegherii autorităților vamale și unde se aplică regulile regimului vamal. Diferențierea pe care legiuitorul o consacră în textele de lege precizate nu este lipsită de previzibilitate, ci constituie doar modalități alternative de săvârșire ale aceleiași infracțiuni și pentru care legiuitorul a prevăzut aceleași limite de pedeapsă.21.Așa fiind, atât contrabanda în varianta-tip, cât și varianta în cazul infracțiunii asimilate incriminează modalități specifice de sustragere de la plata taxelor ce decurg din nerespectarea regimului vamal.22.Prin urmare, sintagma „bunuri sau mărfuri care trebuie supuse unui regim vamal“ din norma de incriminare a infracțiunii asimilate contrabandei, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, corespunde rigorilor constituționale și convenționale privind previzibilitatea, precum și principiilor respectării legilor și legalității incriminării.23.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.24.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, face trimitere la opinia exprimată cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 138 din 10 martie 2016.25.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:26.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.27.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României cu referire la sintagma „care trebuie plasate sub un regim vamal“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin art. IX pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010. Ținând seama de aceste prevederi, precum și de critica formulată de autorul excepției, Curtea constată că acesta este nemulțumit de dispozițiile legale criticate, astfel cum au fost interpretate prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32 din 11 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 28 ianuarie 2016. Așa fiind, împrejurarea că printr-o decizie pronunțată într-un recurs în interesul legii sau pentru dezlegarea unei chestiuni de drept se dă unui text legal o anumită interpretare nu este de natură a fi convertită într-un fine de neprimire care să oblige Curtea ca, în pofida rolului său de garant al supremației Legii fundamentale, să nu mai analizeze textul în cauză în interpretarea dată de instanța supremă, Constituția reprezentând cadrul și măsura în care legiuitorul și celelalte autorități pot acționa (a se vedea Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură penală în interpretarea dată prin Decizia nr. LX/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011, și Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 17 martie 2011). În concluzie, spre deosebire de jurisprudența existentă, prin care Curtea Constituțională a respins ca inadmisibile excepții de neconstituționalitate identice referitoare la art. 270 alin. (3) din Codul vamal, în prezent textul a primit o interpretare unitară prin Decizia nr. 32/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, motiv pentru care criticile autorului nu mai pot fi considerate ca vizând modul de interpretare și aplicare al dispozițiilor legale contestate. Dispozițiile legale criticate au următorul conținut: „Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.“28.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și ale art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalității pedepsei.29.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 270 din Legea nr. 86/2006 reglementează cu privire la infracțiunea de contrabandă și vizează bunuri introduse sau scoase din țară „prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal“, bunuri de o anumită valoare introduse sau scoase din țară „prin locurile stabilite pentru controlul vamal“ și bunuri colectate, deținute, produse, transportate, preluate, depozitate, predate, desfăcute ori vândute „care trebuie plasate sub regim vamal“, cunoscând că provin din „contrabandă“ sau sunt destinate săvârșirii acesteia.30.Autorul excepției critică dispozițiile art. 270 alin. (3) din Codul vamal susținând, pe de o parte, că sintagma „care trebuie plasate sub regim vamal“ nu arată în mod clar destinatarilor legii penale care este conduita sancționată de legiuitor și, pe de altă parte, că noțiunea de „contrabandă“ astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015, este, prin raportare la primele două alineate ale art. 270 din Codul vamal, lipsită de previzibilitate.31.Cu privire la aceste critici, Curtea constată că, potrivit art. 4 pct. 19 lit. a) din Codul vamal, prin destinație vamală a mărfurilor se înțelege, printre altele, „plasarea mărfurilor sub un regim vamal“, iar potrivit art. 4 pct. 20 din același act normativ, prin regim vamal se înțelege punerea în liberă circulație, tranzitul, antrepozitarea vamală, perfecționarea activă, transformarea sub control vamal, admiterea temporară, perfecționarea pasivă și exportul, Codul vamal reglementând în detaliu cu privire la toate aceste regimuri vamale.32.De asemenea, Curtea mai constată că toate aceste dispoziții nu reprezintă altceva decât o reflectare a Codului Vamal Comunitar, care conține aceleași prevederi în art. 4 pct. 15 și 16 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, astfel cum au fost preluate în art. 5 pct. 16 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii, publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 269L din data de 10 octombrie 2013, prevederi care trebuie să aibă același înțeles în tot spațiul Uniunii Europene. În acest sens, Tariful Integrat al Uniunii Europene (TARIC), stabilit în baza art. 2 din Regulamentul Consiliului nr. 2.658/87/CE din 2 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun, cuprinde dispozițiile referitoare la domeniul vamal, conținute în legislația specifică privitoare la: Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (S.A.); Nomenclatura combinată (N.C.); taxe vamale aplicabile; suspendări de taxe vamale; contingente tarifare; regimul tarifar preferențial (inclusiv pe bază de contingente tarifare preferențiale); preferințe tarifare (inclusiv cote și plafoane tarifare); sistemul generalizat de preferințe vamale (SGP) aplicabil țărilor în curs de dezvoltare; taxe antidumping sau compensatorii (antisubvenție); prohibiții la import și la export; restricții la import și la export; coduri adiționale; supravegherea importurilor; supravegherea exportului; restituții la export; referiri la reglementările care au introdus o măsură tarifară sau netarifară; alte măsuri tarifare și netarifare aplicabile în procesul de vămuire a mărfurilor.33.Așa fiind, Curtea constată că înțelesul sintagmei „care trebuie plasate sub regim vamal“ este suficient de clar stabilit în dispozițiile legale referitoare la regimurile vamale cuprinse în art. 107 și următoarele, art. 113 și următoarele, art. 119 și următoarele, art. 134 și următoarele, art. 150 și următoarele, art. 157 și următoarele, art. 165 și următoarele și art. 181 și următoarele din Codul vamal, neputând fi pusă în discuție vreo nelămurire cu privire la înțelesul acestora. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat.34.În ceea ce privește critica referitoare la noțiunea de „contrabandă“, astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015, Curtea constată că legiuitorul a incriminat infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 din Codul vamal, în vederea prevenirii și combaterii concurenței neloiale față de producătorii Uniunii Europene, dar și în vederea preîntâmpinării pierderilor veniturilor fiscale determinate de importurile frauduloase care pun în pericol atât resursele statelor membre, cât și pe cele proprii ale Uniunii Europene. În acest sens, în alin. (1) al textului mai sus menționat s-a incriminat fapta de introducere sau de scoatere din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal. Totodată, în alin. (2) legiuitorul a prevăzut o limită valorică de la care fapta săvârșită pentru prima dată în decursul unui an este infracțiune. Ceea ce se situează sub nivelul valoric prevăzut de alin. (2) lit. a) al art. 270 din Codul vamal corespunde reglementării prevăzute în art. 653 alin. (1) lit. a) cu referire la alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 15 iunie 2006, cu modificările și completările ulterioare. În cazul în care fapta de sustragere de la controlul vamal se săvârșește de două ori în decursul unui an, corespunzător incriminării din alin. (2) lit. b) alart. 270 din Codul vamal, făptuitorul nu mai beneficiază de un prag valoric de la care fapta să fie infracțiune, astfel că, prin voința legiuitorului, fapta este infracțiune indiferent de valoarea în vamă a bunurilor sau mărfurilor, această incriminare neavând corespondent în reglementarea contravențională. În același mod, fapta de „înstrăinare sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal“, reglementată în alin. (2) lit. c) alart. 270 din Codul vamal, este infracțiune indiferent de valoarea bunurilor sau a mărfurilor înstrăinate, întrucât nici această incriminare nu are corespondent în reglementarea contravențională.35.Prin Decizia nr. 824 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 17 februarie 2016, paragrafele 29 și 30, și Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 17 februarie 2016, paragrafele 20 și 21, Curtea Constituțională a statuat că, potrivit art. 270 alin. (3) din Codul vamal, se asimilează infracțiunii de contrabandă o serie de acțiuni/operațiuni, enumerate în mod limitativ (colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, desfacerea și vânzarea), ce au ca obiect material bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, condiționat de cunoașterea de către autor a faptului că respectivele bunuri/mărfuri provin din contrabandă ori sunt destinate săvârșirii contrabandei. Așadar, din conținutul incriminării rezultă că această infracțiune, prin voința legiuitorului, este „asimilată“ infracțiunii de contrabandă, legiuitorul folosind procedura normei incomplete pentru a-i întregi conținutul, făcând, în acest sens, trimitere la pedeapsa prevăzută la alin. (1) al art. 270 din Codul vamal. În acest context, Curtea a observat că, stabilind o pedeapsă corespunzătoare incriminării din alin. (1) alart. 270 din Codul vamal, legiuitorul a atribuit faptei reglementate de alin. (3) al aceluiași articol același pericol social generic, deși această din urmă infracțiune este doar „asimilată“, derivată, corelativă.36.Așa fiind, în ipoteza infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată, legiuitorul a apreciat că este necesară o sancționare fermă a acesteia, având în vedere actualitatea aspectelor reținute în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 54/2010, respectiv asigurarea unei mai bune monitorizări a operatorilor economici care desfășoară operațiuni cu produse accizabile, respectiv produse energetice, alcool și băuturi alcoolice și tutun prelucrat, accelerarea încasării accizelor la bugetul de stat și a diminuării evaziunii fiscale în domeniu, întărirea supravegherii și controlului vamal al activității de introducere și comercializare a mărfurilor în regim duty-free și instituirea unor pârghii care să conducă la creșterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Așa încât, prin adoptarea și menținerea în fondul legislativ activ a acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancționator specific.37.Distinct de aceste argumente care își păstrează valabilitatea și în cauza de față, Curtea Constituțională constată că prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pronunțându-se asupra unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, a stabilit că „noțiunea de «contrabandă» utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu echivalează cu infracțiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) și art. 270 alin. (2) din aceeași lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia“. Drept urmare, instanța supremă a statuat că „noțiunea de «contrabandă» utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma «cunoscând că acestea provin din contrabandă», privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal“.38.Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile legale ale art. 270 alin. (3) din Codul vamal, astfel cum au fost interpretate prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32 din 11 decembrie 2015, sunt constituționale, nefiind contrare dispozițiilor constituționale invocate.39.Astfel, ca și în cazul infracțiunii de contrabandă în variantele normative prevăzute de art. 270 alin. (1) și art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, conținutul normativ al infracțiunii asimilate prevăzute de art. 270 alin. (3) din aceeași lege se referă la sustragerea de la plata taxelor datorate statului, cunoscând că bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia. Așa fiind, obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este reprezentat de bunurile sau de mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.40.Aceasta, întrucât în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în Hotărârea din 2 aprilie 2009, pronunțată în Cauza C-459/07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz, paragrafele 31, 32, noțiunea de „contrabandă“ este legată de introducerea neregulamentară a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, observându-se, pe de o parte, riscul foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie, în final, integrate în circuitul economic al statelor membre, iar, pe de altă parte, necesitatea de a proteja resursele proprii ale Comunității. De asemenea, prin Hotărârea din 29 aprilie 2010, pronunțată în Cauza C-230/08 Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminsterie, paragraful 48, s-a statuat că noțiunea de contrabandă este legată de introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, reiterându-se că aceasta se produce din momentul trecerii mărfurilor de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului menționat, fără ca acestea să fie prezentate la biroul vamal respectiv.41.În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013 privind examinarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014, că atât în varianta tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei, fapta reprezintă o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracțiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât și în cel al infracțiunii asimilate celei de contrabandă) reprezintă o infracțiune complexă ce include în obiectul juridic și în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plății acelorași taxe și impozite, cât și introducerea acestora în țară în mod fraudulos.42.Așa fiind, urmarea imediată a infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 constă într-o stare de pericol pentru regimul vamal legal și pentru încrederea în mărfurile ce sunt introduse în circuitul comercial, infracțiunea asimilată în discuție fiind o infracțiune de pericol, și nu de rezultat. Așadar, se consideră că infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiționată de existența infracțiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) și de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal fie să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora, fie să fie destinate săvârșirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora.43.De esența infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este împrejurarea că făptuitorul a știut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în țară sau sunt menite a fi scoase din țară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică a cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă, în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală, aceasta are sau nu caracter penal.44.În concluzie, înțelesul noțiunii de „contrabandă“, astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015, este clar și neechivoc, și anume faptul că aceasta vizează orice introducere sau scoatere ilicită din țară a bunurilor care trebuie supuse unui regim vamal, indiferent de valoarea acestora, adică indiferent că provin din săvârșirea unei contravenții sau a unei infracțiuni.45.În plus, analizând actele depuse la dosar, Curtea constată că autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, constând în aceea că a luat legătura cu un alt coinculpat despre care știa că deține și comercializează țigări de proveniență ucraineană introduse ilegal în țară și a cumpărat de la acesta 2.740 pachete de țigări marca „Viceroy“ cu timbru ucrainean pe care, le-a încărcat în autoturism. La scurt timp au fost surprinși de către organele de poliție și conduși la Sectorul Poliției de Frontieră Sarasău.46.Potrivit art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2002 privind comercializarea mărfurilor în regim duty-free, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 11 septembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2003, cu modificările și completările ulterioare, cantitățile destinate uzului personal reprezintă cantitățile care sunt destinate folosirii la un nivel rezonabil pentru consumul individual, familial ori pentru cadouri, fără a fi utilizate în scopul revânzării, sens în care, pentru produsele din tutun, cantitățile destinate uzului personal pentru o persoană într-un interval de 24 de ore sunt limitate la două pachete țigarete/călător/zi.47.De asemenea, Curtea mai reține că produsele din tutun prelucrat sunt asimilate, potrivit art. 266 alin. (1) pct. 7 din Codul fiscal, produselor accizabile și au un regim fiscal diferit, fiind supuse, în acord cu art. 338 lit. b) din același cod, regimului accizelor la momentul importului acestora pe teritoriul Uniunii Europene. De aceea, potrivit art. 612 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, „Persoanele fizice pot introduce sau scoate din țară mărfuri fără caracter comercial, în limitele și în condițiile prevăzute de lege.“48.Așa fiind, faptele de colectare, deținere, producere, transport, preluare, depozitare, desfacere și vânzare a unor cantități care depășesc limitele mai sus arătate intră în sfera ilicitului penal, fiind reglementate prin norme fără echivoc, care nu sunt de natură a afecta principiul legalității pedepsei, întrucât pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este stabilită în acord cu exigențele constituționale ale art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală „în condițiile și în temeiul legii“, respectiv în condițiile art. 270 alin. (1) din același act normativ, iar înțelesul statuat prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32 din 11 decembrie 2015 este clar și deplin justificat în considerentele acesteia.49.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion Albu în Dosarul nr. 1.882/307/2011** al Judecătoriei Sighetu Marmației și constată că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în interpretarea dată prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32/2015 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sighetu Marmației și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 septembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x