DECIZIA nr. 556 din 14 septembrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 16/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 613 din 22 iunie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOG 7 29/01/2010 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 7 29/01/2010 ART. 2
ActulREFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997
ActulREFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 46
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 46
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 198 09/07/2015
ART. 1REFERIRE LAOG 7 29/01/2010 ART. 2
ART. 1REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997
ART. 1REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 46
ART. 4REFERIRE LALEGE 198 09/07/2015
ART. 4REFERIRE LAOG 7 29/01/2010 ART. 2
ART. 4REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997
ART. 4REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 46
ART. 5REFERIRE LALEGE 198 09/07/2015
ART. 5REFERIRE LAOG 7 29/01/2010 ART. 2
ART. 5REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997
ART. 5REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 46
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LALEGE 198 09/07/2015
ART. 10REFERIRE LAOG 7 29/01/2010 ART. 2
ART. 10REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997
ART. 10REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 46
ART. 11REFERIRE LAOG 7 29/01/2010 ART. 2
ART. 11REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997
ART. 11REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 46
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 445 11/07/2019
ART. 13REFERIRE LAOG 7 29/01/2010 ART. 2
ART. 13REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997
ART. 14REFERIRE LAOG 7 29/01/2010 ART. 2
ART. 14REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 445 11/07/2019
ART. 15REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997
ART. 15REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 46
ART. 16REFERIRE LALEGE 198 09/07/2015
ART. 16REFERIRE LAOG 7 29/01/2010 ART. 2
ART. 16REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997
ART. 16REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 46
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 784 03/06/2010
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 330 27/11/2001
ART. 19REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 46
ART. 21REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 46
ART. 21REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997 ART. 61
ART. 22REFERIRE LAOG 7 29/01/2010
ART. 22REFERIRE LAOG (R) 43 28/08/1997
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, precum și ale art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 198/2015, excepție ridicată de Societatea Tractor Point – S.R.L. (fostă Trading Trust – S.R.L.) în Dosarul nr. 1.293/238/2017 al Tribunalului Arad – Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.038D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 21 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.293/238/2017, Tribunalul Arad – Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, precum și ale art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 198/2015. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Tractor Point – S.R.L. (fostă Trading Trust – S.R.L.) într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva procesului-verbal de contravenție.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că prevederile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 și cele ale art. 46 alin. (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece anterior intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 nu se impunea unității administrativ-teritoriale sau beneficiarului căii de acces să obțină autorizația de construire sau, după caz, acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces la drumul public, emisă de administratorul drumului respectiv. Însă, prin modificările aduse de art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 198/2015, se impune, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor contravenționale din lege, cu efect retroactiv, beneficiarilor căilor de acces de orice fel, realizate înainte de intrarea în vigoare a legii, să efectueze demersurile juridice prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, pentru realizarea căii de acces, creându-se, astfel, premisele aplicării legii contravenționale unor fapte și situații juridice anterioare intrării în vigoare a legii. Se susține, de asemenea, că sancționarea utilizării căilor de acces realizate anterior intrării în vigoare a legii creează, practic, un efect retroactiv de aplicare a legii, atât sub aspectul îndeplinirii condițiilor pentru realizarea căii de acces, cât și sub aspectul atragerii răspunderii contravenționale pentru o stare juridică existentă anterior intrării în vigoare a legii. Învederează, astfel, că principiul neretroactivității legii, așa cum a fost interpretat în practica constantă a Curții Constituționale, garantează că o conduită licită anterioară intrării în vigoare a unei legi nu va fi sancționată direct sau indirect prin aplicarea unor norme ulterioare.6.Tribunalul Arad – Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale șia exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate. 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 46 alin. (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările și completările ulterioare, și cele ale art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 198/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2015. 11.Din examinarea notelor scrise ale autoarei excepției, în ceea ce privește art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010, Curtea observă că este criticat numai alin. (1) al acestui articol, astfel încât constituie obiect al excepției de neconstituționalitate, asupra cărora Curtea urmează a se pronunța, prevederile art. 46 alin. (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 și cele ale art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010, cu următorul cuprins normativ:– Art. 46 alin. (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997: „Utilizarea căilor de acces, a refugiilor auto, a platformelor carosabile sau a altora asemenea, fără acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului, este interzisă deținătorilor obiectivelor deservite de aceste amenajări.“;– Art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010: „Beneficiarii zonei drumului prin amplasamente sau căi de acces de orice fel, realizate înainte sau după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fără acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public, sunt obligați să facă demersurile în vederea obținerii acestora și încheierii contractului de utilizare și acces în zona drumului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoarea legii de aprobare a prezentei ordonanțe. În caz contrar, administratorul drumului are dreptul să aplice măsurile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, republicată, cu modificările și completările ulterioare.“12.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.“13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la aceleași norme constituționale, în acest sens fiind Decizia nr. 445 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din data de 1 noiembrie 2019, prin care Curtea a constatat că aceste prevederi sunt constituționale în raport cu criticile formulate.14.Raportat la prezenta cauză, Curtea reține că autoarea excepției este nemulțumită de faptul că prin modificările aduse de art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 se impune, cu efect retroactiv, sub sancțiunea aplicării dispozițiilor contravenționale din lege, beneficiarilor căilor de acces de orice fel, realizate înainte de intrarea în vigoare a legii, să efectueze demersurile juridice prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 pentru realizarea căii de acces, creânduse astfel premisele aplicării legii contravenționale unor fapte și situații juridice anterioare intrării în vigoare a legii. 15.Din evaluarea cadrului legislativ în materie, prin Decizia nr. 445 din 11 iulie 2019, precitată, Curtea a observat că prin normele circumscrise domeniului în discuție a fost conturat regimul drumurilor, acesta reglementând în mod unitar administrarea drumurilor publice și private, dobândirea și folosirea terenurilor, conducerea, coordonarea și controlul activităților în legătură cu drumurile publice, fiind instituite anumite reguli care se aplică integral tuturor drumurilor publice și, parțial, drumurilor de utilitate privată. În ceea ce privește aspectele referitoare la aprobarea amplasării de construcții și instalații în zona drumului public, cuprinse în Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, capitolul II Administrarea drumurilor, secțiunea a 5-a, prin art. 46 alin. (12) din aceeași ordonanță se statuează că „Utilizarea căilor de acces, a refugiilor auto, a platformelor carosabile sau a altora asemenea, fără acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului, este interzisă deținătorilor obiectivelor deservite de aceste amenajări.“16.În acest context, Curtea a reținut că prin art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 s-a reglementat și situația beneficiarilor care utilizează căi de acces realizate înainte de intrarea în vigoare a acestor acte normative, în sensul că aceștia sunt obligați să facă toate demersurile în vederea obținerii acordului administratorului drumului prevăzut de lege, pe bază de documentație tehnică aferentă, urmată de încheierea contractului de utilizare și acces în zona drumului, în caz contrar, administratorul drumului având dreptul să aplice măsurile prevăzute de lege. Curtea a observat că în redactarea inițială a art. II din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 era reglementată situația beneficiarilor care utilizează căi de acces realizate înainte de intrarea în vigoare a acestor acte normative, în sensul că aceștia erau obligați să facă toate demersurile în vederea obținerii acordului administratorului drumului prevăzut de lege, pe bază de documentație tehnică aferentă, urmată de încheierea contractului prevăzut la art. 46 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, în caz contrar, administratorul drumului având dreptul să aplice măsurile prevăzute de lege. Ulterior, prin Legea nr. 198/2015 a fost instituit un nou termen, respectiv de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 7/2010. Mai mult, în cazul în care beneficiarii dețin acord prealabil și autorizație de amplasare și/sau de acces în zona drumului public și nu au încheiat cu administratorul drumului contract pentru utilizarea și accesul în zona drumului public, aceștia sunt obligați să facă demersurile în vederea încheierii contractului în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a acestei ordonanțe. În caz contrar, administratorul drumului are dreptul să aplice măsurile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 43/1997. 17.În acest context, prin decizia precitată, Curtea a reținut că prin instituirea unor termene succesive legiuitorul a creat posibilitatea tuturor celor interesați să intre în legalitatea circumscrisă de normele care reglementează regimul drumurilor. Aceste norme sunt clare, precise și previzibile, din cuprinsul acestora se desprinde cu ușurință conduita pe care trebuie să o adopte beneficiarii care utilizează căi de acces realizate înainte de intrarea în vigoare a acestor acte normative. Așadar, sunt îndeplinite condițiile de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale.18.De asemenea, în ceea ce privește invocarea principiului neretroactivității, Curtea a apreciat că din cele expuse mai sus nu reiese că prevederile criticate conțin norme care să conducă la aplicarea legii pentru trecut, ci fac anumite precizări în legătură cu aplicarea în timp a normelor. Or, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de fapt născută anterior și nici când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea Decizia nr. 784 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 august 2010, sau Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002).19.Referitor la regimul drumurilor, Curtea a subliniat, totodată, că este evident că primează interesul general, respectiv că statul trebuie să asigure în deplină siguranță circulația pe drumurile publice, fiind firesc și normal ca, în temeiul art. 46 alin. (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, utilizarea căilor de acces, a refugiilor auto, a platformelor carosabile sau a altora asemenea să nu fie permisă fără acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului. Așa fiind, obligația prealabilă de a încheia contractul constituie o garanție pentru administratorul drumului public că lucrările pe care le va efectua beneficiarul autorizației nu vor periclita siguranța circulației și nu vor afecta în niciun mod funcționalitatea drumului public. 20.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.21.Distinct de cele mai sus prezentate, Curtea reține că, astfel cum rezultă din coroborarea art. 61 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 cu art. 46 alin. (12) din aceeași ordonanță, este interzisă utilizarea căilor de acces, a refugiilor auto, a platformelor carosabile sau a altora asemenea de către deținătorii obiectivelor deservite de aceste amenajări, fără acordul prealabil și autorizația de amplasare și/sau de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului, o atare faptă constituind contravenție și atrăgând răspunderea contravențională a beneficiarilor căii de acces.22.Astfel cum rezultă din nota de fundamentare a Ordonanței Guvernului nr. 7/2010, pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997, Curtea observă că rațiunea măsurilor legislative preconizate prin acest act normativ a fost complexă, legiuitorul delegat apreciind că normele edictate conduc la îmbunătățirea condițiilor de efectuare a transporturilor rutiere și, implicit, la un efect pozitiv asupra mediului de afaceri. În același timp, a arătat că prin introducerea unor prevederi foarte clare privind stabilirea condițiilor care trebuie respectate în cazul realizării anumitor construcții și instalații în zona drumurilor publice, infrastructura rutieră nu se va mai degrada într-un ritm accentuat, iar acest lucru va produce efecte pozitive atât în ceea ce privește derularea activității de către operatorii economici, cât mai ales în privința nivelului siguranței rutiere pentru utilizatorii infrastructurii rutiere și, nu în ultimul rând, pentru eficientizarea activității de control. 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Tractor Point – S.R.L. (fostă Trading Trust – S.R.L.) în Dosarul nr. 1.293/238/2017 al Tribunalului Arad – Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și constată că prevederile art. 46 alin. (12) din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor și cele ale art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Arad – Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 septembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x