DECIZIA nr. 554 din 14 septembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 246 alin. (1) și ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Cârcei în Dosarul nr. 22.257/301/2015 (1.665/2017) al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.813D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 365 din 3 iunie 2021. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 25 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 22.257/301/2015 (1.665/2017), Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 246 alin. (1) și ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elena Cârcei cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 648A din 20 februarie 2017, respectiv împotriva Încheierii de ședință din data de 10 aprilie 2017, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât Ministerul Justiției, într-o cauză având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia menționează că, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dezlegarea chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar, pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I. În acest context, arată că prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 a fost declarată neconstituțională condiționarea exercitării căii de atac a recursului (în litigiile evaluabile în bani) de respectarea unui criteriu valoric. Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că, potrivit art. 27 din Codul de procedură civilă, hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv, în procese începute anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, respectiv data de 20 iulie 2017, nu sunt supuse recursului. Astfel, arată că instanța supremă a atașat Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 consecințe străine voinței judecătorului constituțional și a încălcat astfel dispozițiile art. 142 și ale art. 147 din Constituție, cu motivarea că, în calitatea sa de garant al supremației Constituției, Curtea Constituțională este singura autoritate învestită să se pronunțe cu privire la conformitatea unui act normativ cu normele și principiile constituționale. Așa fiind, contrar dispozițiilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și-a încălcat competența constituțională stabilită de norma cuprinsă în art. 126 alin. (3) din Constituție, în limita căreia poate proceda numai la interpretarea și aplicarea unitară a legilor de către instanțe, nu și a deciziilor Curții Constituționale, iar în această situație dezlegarea chestiunii de drept dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 este lipsită de caracterul obligatoriu reglementat de art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, ea fiind rezultatul unei aplicări și interpretări a acestui text de lege cu încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3),(4),(5), ale art. 126 alin. (3), ale art. 142 alin. (1) și ale art. 147 alin. (1) și (4). … 6.În acest sens, invocă considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 206 din 29 aprilie 2013, prin care s-a reținut că art. 126 alin. (3) din Constituție stabilește competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că aceasta are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu are competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora. Astfel, Curtea Constituțională decide asupra constituționalității legilor, în timp ce Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul recursului în interesul legii, decide asupra modului de interpretare și aplicare a conținutului normelor juridice. Pe de altă parte, prin efectele produse, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, inclusiv pentru legiuitor, în timp ce deciziile pronunțate pe calea recursului în interesul legii se adresează judecătorului de la instanțele judecătorești. Prin urmare, față de textul constituțional de referință al art. 126 alin. (3), sintagma „dezlegarea dată chestiunilor de drept“, cuprinsă în art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, pe de o parte, nu poate privi decât interpretarea și aplicarea unitară a conținutului dispozițiilor legale, cu sensul de acte normative, iar nu și a deciziilor Curții Constituționale și a efectelor pe care acestea le produc, și, pe de altă parte, nu poate privi decât interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești, iar nu și de către Curtea Constituțională, care este o autoritate distinctă de sistemul judecătoresc. Altfel spus, numai în aceste condiții dezlegarea dată problemelor de drept judecate poate fi obligatorie, pentru că numai în aceste condiții poate exista o compatibilitate cu normele constituționale. Așa fiind, autoarea excepției susține că interpretarea art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în sensul în care a permis Înaltei Curți de Casație și Justiție dezlegarea chestiunii de drept dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3),(4) și (5), ale art. 126 alin. (3), ale art. 142 alin. (1), precum și ale art. 147 alin. (1) și (4) referitoare la efectele deciziilor Curții Constituționale. … 7.Referitor la sintagma „încălcarea unor norme de ordine publică“ din cuprinsul art. 246 alin. (1) din Codul de procedură civilă, autoarea excepției susține că aceasta se află în legătură cu prevederile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, fiind contrară dispozițiilor art. 1 alin. (3),(4) și (5) și ale art. 142 alin. (1) din Constituție, precum și exigențelor de calitate a legii reglementate de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în măsura în care pe calea excepției procesuale invocată în recurs, normelor de drept li se substituie aceeași Decizie a Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, ca argument pentru inadmisibilitatea recursului. Apreciază că, dată fiind conexiunea procesuală a dispozițiilor legale evocate, inadmisibilitatea recursului neputând fi invocată decât pe calea unei excepții procesuale, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „încălcarea unor norme de ordine publică“ din cuprinsul art. 246 alin. (1) din Codul de procedură civilă se impune a fi deopotrivă admisă cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în măsura în care prin norme se înțelege decizii ale Curții Constituționale, iar nu dispoziții legale, acte normative. … 8.Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată, iar prevederile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3),(4) și (5) din Constituție, câtă vreme acestea nu încalcă demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic, ci urmăresc aplicarea unitară și, deci, previzibilă de către instanțele de judecată a dezlegărilor date chestiunilor de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, acestea urmând să se aplice de la momente diferite părților din litigiile nesoluționate încă, după cum fac parte dintre cele care au formulat sesizarea sau nu. Învederează faptul că această dezlegare devine obligatorie în virtutea dispozițiilor art. 126 alin. (3) din Constituție, transpusă în dispozițiile procedurale prin art. 521 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța supremă urmărind îndeplinirea rolului său constituțional de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale și conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, neputându-se conchide că art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă ar încălca dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5). Într-adevăr, Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției, potrivit art. 142 alin. (1) din Constituție, însă art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu încalcă această dispoziție constituțională câtă vreme instanța supremă supune analizei sale dispozițiile de drept invocate în sesizare ce se cer a fi dezlegate, ținând seama și raportându-se și la deciziile Curții Constituționale pronunțate până la acel moment. În acest sens, instanța supremă, ca toate celelalte instituții ale statului, are obligația respectării separației puterilor în stat și se supune, la rândul său, deciziilor Curții Constituționale, pronunțate de aceasta din urmă în virtutea atribuțiilor recunoscute de Constituție prin art. 146, fără a se putea reține însă că art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, prin conținutul său normativ, ar permite încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 146 și art. 147 alin. (1) și (4). … 9.Referitor la prevederile art. 246 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în opinia instanței de judecată, acestea nu contravin art. 1 alin. (3),(4) și (5) din Constituție, neputându-se conchide că, în forma în care este redactată, această dispoziție ar conduce la încălcarea demnității omului, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, a liberei dezvoltări a personalității umane, a dreptății și pluralismului politic, respectiv la încălcarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat sau la nerecunoașterea forței obligatorii a Constituției și a legilor, ci urmărește o anumită ordine în care sunt dezbătute excepțiile asupra cărora trebuie să se pronunțe instanța de judecată. Instanța apreciază că prevederile art. 246 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu contravin nici art. 142 alin. (1) din Constituție, normă ce recunoaște Curții Constituționale calitatea de garant al Constituției, câtă vreme se are în vedere, în mod corect de către instanța de judecată, caracteristica de drept a unei norme și, mai mult, aceea de a fi de ordine publică. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 246 alin. (1) și ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Din examinarea notelor scrise prin care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea observă însă că autoarea excepției critică sintagma „încălcarea unor norme de ordine publică“ din cuprinsul art. 246 alin. (1) din Codul de procedură civilă, precum și dispozițiile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, respectiv ale efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, prevederi care vor constitui, astfel, obiect al excepției de neconstituționalitate și care au următorul conținut normativ:– Art. 246 alin. (1): „Excepțiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică.“; … – Art. 521 alin. (3): „Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.“ …  … 14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate din Codul de procedură civilă contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) – „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.“, (4) – „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale.“ și (5) – În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.“, art. 126 alin. (3) – „Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.“, art. 142 alin. (1) – „Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției.“ și art. 147 alin. (1) și (4) – Deciziile Curții Constituționale. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, instanța de contencios constituțional a constatat că prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituționale. Astfel, Curtea a reținut că, potrivit interpretării date de instanța supremă prin intermediul hotărârii prealabile, deși dispoziția legală care suprima în mod expres calea de atac a recursului, în privința hotărârilor judecătorești pronunțate în cererile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv, a fost constatată neconstituțională prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, aceasta continua să fie aplicabilă tuturor litigiilor în curs, înregistrate pe rolul instanțelor anterior datei publicării deciziei de constatare a neconstituționalității. Curtea a precizat că o asemenea soluție interpretativă are semnificația prelungirii în timp a efectelor unei norme constatate neconstituționale, cu consecința aplicării acesteia în cadrul proceselor în curs, ceea ce conduce la încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră efectul imediat și general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, precum și a art. 16 alin. (1) și a art. 21 din Constituție, referitoare la principiile egalității în drepturi și accesului liber la justiție. În acest sens, Curtea a învederat că negarea dreptului la exercitarea căii de atac a recursului, prin inaplicabilitatea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în configurația dată prin constatarea neconstituționalității sintagmei „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 de lei inclusiv“, pentru o anumită categorie de justițiabili, în funcție de data începerii procesului, este de natură să blocheze, în funcție de valoarea pretenției deduse judecății, accesul la calea de atac a recursului, punând ab initio cetățenii într-o situație diferită, fără a avea o justificare obiectivă și rezonabilă. … 16.Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în motivarea căreia se susține că aceste prevederi legale reprezintă temeiul prin care instanța supremă a impus tuturor instanțelor judecătorești o interpretare vădit neconstituțională cu privire la efectele pe care le produce Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, astfel că aceste prevederi legale, prin raportare la însăși interpretarea care a fost dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, sunt neconstituționale, prin Decizia nr. 157 din 4 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021, Curtea a reținut că aceasta se referă, în realitate, tot la dispoziția legală interpretată prin hotărârea prealabilă, respectiv la prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin urmare, nu poate fi reținută ca o critică distinctă, în susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, astfel încât a respins ca inadmisibilă o atare excepție, soluție care se impune și în prezenta cauză. … 17.De asemenea, întrucât din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că autoarea acesteia deduce neconstituționalitatea sintagmei „încălcarea unor norme de ordine publică“ din cuprinsul art. 246 alin. (1) din Codul de procedură civilă prin raportare directă la art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, pentru argumentele mai sus menționate, Curtea constată că și excepția de neconstituționalitate a art. 246 alin. (1) din Codul de procedură civilă este inadmisibilă. … 18.Mai mult, Curtea observă că autoarea excepției invocă neconstituționalitatea sintagmei „încălcarea unor norme de ordine publică“ din cuprinsul art. 246 alin. (1) din Codul procedură civilă, în măsura în care prin norme se înțelege decizii ale Curții Constituționale, iar nu dispoziții legale, acte normative. Or, Curtea apreciază că autoarea excepției solicită, de fapt, instanței de contencios constituțional o interpretare in extenso a reglementării criticate, o adăugare la textul normativ deja existent, ceea ce, potrivit competenței Curții Constituționale, este inadmisibil. … 19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză. … 20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „încălcarea unor norme de ordine publică“ din cuprinsul art. 246 alin. (1) din Codul de procedură civilă, precum și a dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, respectiv ale efectelor Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, excepție ridicată de Elena Cârcei în Dosarul nr. 22.257/301/2015 (1.665/2017) al Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 septembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește