DECIZIA nr. 552 din 24 octombrie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 și ale art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Sergiu Constantin Costea în Dosarul nr. 6.013/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.115D/2020. … 2.La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, asistat de domnul avocat Ștefan Vlad, din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Agenția Națională de Integritate. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției, care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate, invocând caracterul injust al normelor criticate cuprinse în art. 90 și art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Precizează, cu titlu prealabil, că nu se contestă utilitatea Legii nr. 161/2003, constând în lupta anticorupție, asigurarea garanțiilor de moralitate și evitarea stării de incompatibilitate și nu sunt invocate elementele subiective ale cazului concret, ci critica formulată vizează viciile de neconstituționalitate a legii, care afectează, în general, orice consilier local. În esență, arată că, deși legea este clară, aceasta afectează principiul previzibilității, în partea care privește imposibilitatea destinatarului normei de a-și adapta comportamentul pentru a evita aplicarea unei sancțiuni. În speță, drastica sancționare cu încetarea mandatului de consilier local, atunci când o altă persoană, soț sau rudă de gradul I, încheie un contract cu administrația publică locală, pune destinatarul normei în situația implacabilă de a nu putea face nimic pentru a evita aplicarea acestei sancțiuni. Se instituie o răspundere obiectivă, independentă de orice culpă, în afara oricărei marje de decizie din partea destinatarului normei, care va fi obligat să suporte sancțiunea încetării mandatului. Este adevărat că dreptul românesc cunoaște instituția răspunderii obiective (spre exemplu, răspunderea părinților pentru faptele copiilor, răspunderea comitentului pentru fapta prepusului), însă toate aceste răspunderi sunt fundamentate pe teze corecte – autoritatea părintească, dreptul de direcție și control. Acestor situații de răspundere obiectivă li se adaugă situația consilierului local, care răspunde pentru o faptă săvârșită de altă persoană (soț, rudă de gradul I), pe care nu o poate opri. Acceptând că fundamentul acestei răspunderi este lupta anticorupție, arată că acest scop se poate realiza doar prin norme juridice previzibile, constituționale. Totodată, asigurarea corectă a garanțiilor de moralitate în cazul consilierilor locali, ar implica includerea în conceptul de moralitate și a posibilității consilierului de a controla și direcționa activitatea soțului/soției, rudei de gradul I, ceea ce este imposibil de realizat. Astfel, normele legale criticate pun consilierul local în situația de a nu avea nicio posibilitate de a-și adapta comportamentul, astfel încât să evite sancțiunea încetării mandatului. De asemenea, din perspectiva testului proporționalității, susține că nu e îndeplinită condiția justei proporții, care presupune analiza adecvării intereselor tuturor celor implicați: pe o parte, statul preocupat de lupta anticorupție, incompatibilități, iar, pe de altă parte, dreptul consilierului local de a-și exercita funcția, care este o parte componentă a dreptului de a fi ales, prevăzut de art. 37 din Constituție. Rămâne Curții Constituționale să stabilească dacă aceste interese sunt adecvate situației în care, în numele luptei anticorupție, un consilier local pierde mandatul, deși nu a făcut nimic. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 76 din 18 februarie 2020. Arată că dispozițiile legale criticate stabilesc clar și previzibil conduita pe care trebuie să o aibă un ales local. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Sentința civilă nr. 2.203 din 12 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 6.013/2/2018, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 și ale art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sergiu Constantin Costea într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unui raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate prin care s-a reținut starea de incompatibilitate. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece nu întrunesc exigențele de previzibilitate care trebuie să caracterizeze normele juridice. Astfel, se arată că art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 se referă la consilierii locali care dețin simultan și alte funcții și instituie în sarcina acestora obligația de a nu încheia contracte cu autoritățile administrației publice din care fac parte. Simultaneitatea deținerii acestor funcții este fundamentul art. 90 alin. (1) din lege, iar sancțiunea care intervine în cazul în care consilierul local deține concomitent aceste funcții este clară, previzibilă și justă. Din contră, în ceea ce privește art. 90 alin. (2) din lege, simultaneitatea funcțiilor nu mai este o condiție de antrenare a răspunderii, deoarece în acest caz cel care încheie contracte nu este însuși alesul local, ci soțul sau o rudă a acestuia. În cazul alin. (2), lipsa de claritate și previzibilitate se manifestă prin trimiterea pe care o face la alin. (1). Se instituie o răspundere obiectivă a alesului local, indiferent de vinovăția sa și/sau de alte circumstanțe, acesta urmând să răspundă prin pierderea mandatului atunci când nu el, ci o altă persoană (soț sau rudă) încalcă interdicția de a încheia contracte. Se instituie astfel un caz de răspundere obiectivă (adică lipsită de vinovăție), nu pentru fapta proprie, ci pentru fapta altuia. Într-o astfel de interpretare, textul art. 90 alin. (2) raportat la art. 92 din Legea nr. 161/2003 este lipsit de predictibilitate, cel puțin în situația în care alesul local nu știe că ruda sa a încheiat un contract sau, chiar dacă află, el nu poate totuși să controleze faptele rudei sale. Astfel, în situația în care faptele nu sunt săvârșite de el, ci de o altă persoană, destinatarul normei nu-și poate adapta comportamentul, el fiind pus în fața unui fapt împlinit ca urmare a acțiunilor unei alte persoane. Din perspectiva previzibilității, simpla deținere a calității de rudă sau soț nu este suficientă pentru aplicarea unei sancțiuni atât de severe – pierderea mandatului. Legiuitorul pleacă de la prezumția că relațiile dintre rude sau soți sunt apropiate și deci că alesul local știe că soțul sau ruda sa a încheiat un contract cu administrația publică unde funcționează alesul local. Numai că, în practică, situațiile pot fi diverse: există situații în care relațiile dintre soți sau dintre rude nu sunt apropiate și deci alesul local nu știe că ruda sa a încheiat un contract sau, chiar dacă știe, el totuși nu poate influența activitatea rudei sale. Mai mult, pot exista situații în care să nici nu cunoască starea de rudenie. Or, legea nu distinge în funcție de astfel de situații, ci creează în mod unitar o prezumție absolută potrivit căreia alesul local cunoaște sau poate influența acțiunile soțului sau rudelor sale. De altfel, textele criticate nici nu permit alesului local să se apere invocând propria sa inocență, sancțiunea pierderii mandatului intervenind prin simpla săvârșire a unei fapte de către o altă persoană. … 7.Se susține, de asemenea, încălcarea art. 121 alin. (2) din Constituție și se arată că sintagma „nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte“ este neconstituțională în privința consilierilor locali, deoarece textul admite că un consiliu local ar putea să încheie contracte și de aceea interzice astfel de contracte cu consilierii locali. În susținerea criticii de neconstituționalitate, este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 341 din 11 mai 2017. … 8.Se arată, totodată, că textele de lege criticate încalcă principiul proporționalității. Astfel, pierderea mandatului de ales local pentru o faptă săvârșită de o altă persoană reprezintă o sancțiune disproporționată atunci când alesul local nu a avut nicio formă de participație sau influență asupra rudei sau soțului său. Antrenarea răspunderii alesului local pentru simpla deținere a calității de soț sau rudă de gradul întâi nu este o justificare suficientă, fiind necesar a se face dovada unei implicări a alesului local sau măcar a faptului că a știut că soțul sau ruda sa a încheiat un contract. … 9.În consecință, se susține că dispozițiile art. 90 alin. (2) raportat la art. 92 din Legea nr. 161/2003 sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează că alesul local pierde mandatul în cazul în care soțul sau ruda de gradul I încheie un contract cu autoritatea administrației publice locale din care face parte alesul local, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective, chiar dacă alesul local nu a avut nicio formă de participație la încheierea contractului. … 10.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 12.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 305 din 13 iunie 2013, Decizia nr. 401 din 8 octombrie 2013, Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, Decizia nr. 335 din 11 mai 2017, Decizia nr. 472 din 12 iulie 2018, Decizia nr. 659 din 17 octombrie 2019 și Decizia nr. 76 din 18 februarie 2020. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției prin avocat, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 90 și ale art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, care au următorul cuprins:– Art. 90: (1)Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective.(2)Prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local.; … – Art. 92 alin. (1): „Încălcarea dispozițiilor art. 90 atrage încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor.“ …  … 16.În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind trăsăturile statului și principiul legalității și al supremației Constituției și art. 121 alin. (2) privind consiliile locale și primarii. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 90 și ale art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea acestora. În acest sens, sunt, spre exemplu, Decizia nr. 1.076 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 26 august 2011, Decizia nr. 305 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, Decizia nr. 401 din 8 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 27 noiembrie 2013, Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017, Decizia nr. 472 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 24 octombrie 2018, Decizia nr. 659 din 17 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 30 octombrie 2019, Decizia nr. 76 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 5 iunie 2020. … 18.Examinând problema incompatibilităților privind aleșii locali, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că acestea reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice. Curtea a constatat că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, precitată, Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, Decizia nr. 1.484 din 10 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, și Decizia nr. 396 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 19 noiembrie 2013). … 19.Curtea a reținut, în esență, că incompatibilitatea consilierilor locali și județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale de a încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective a fost instituită de legiuitor ținând cont de necesitatea prevenirii conflictelor de interese ale aleșilor locali. Astfel, prevederile de lege criticate dau expresie principiilor care stau la baza acestei preveniri, și anume: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, astfel cum rezultă din prevederile art. 71 din Legea nr. 161/2003. Totodată, extinderea aplicării situațiilor de incompatibilitate ale alesului local în cazul în care funcțiile sau calitățile prevăzute de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale acestuia exprimă, de asemenea, preocuparea legiuitorului de a înlătura orice suspiciuni de parțialitate în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și în mediul de afaceri, servind astfel la promovarea încrederii pe care aleșii locali trebuie să o inspire publicului într-o societate democratică (Decizia nr. 305 din 13 iunie 2013, precitată). … 20.Sub aspectul exigențelor de calitate a normelor juridice care decurg din dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, Curtea a reținut că dispozițiile art. 90 și ale art. 92 din Legea nr. 161/2003 îndeplinesc aceste cerințe, fiind norme clare, destinate unor scopuri bine determinate, care stabilesc cât se poate de precis conduita aleșilor locali, și suficient de precise pentru a putea fi aplicate. … 21.Distinct, referitor la pretinsa deficiență de ordin calitativ a dispozițiilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, Curtea observă că, sub aspectul tehnicii legislative, acestea sunt redactate sub forma unei norme de trimitere la dispozițiile art. 90 alin. (1) din același act normativ, având un caracter complementar soluției legislative la care fac trimitere. Curtea reține că, astfel cum redactate, dispozițiile art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 au un conținut clar, precis și previzibil, fără a prezenta deficiențe de redactare de natură să contravină art. 1 alin. (5) din Constituție. … 22.În ceea ce privește susținerea privind încălcarea principiului proporționalității, Curtea reține că, în scopul asigurării standardului legal de integritate a funcției publice, legiuitorul are competența constituțională de a stabili incompatibilități specifice fiecărei funcții publice, având în vedere atribuțiile și sarcinile proprii fiecărei funcții. Astfel, din examinarea dispozițiilor legale criticate rezultă că scopul urmărit de legiuitor este justificat de necesitatea exercitării funcției de consilier local în condiții de integritate și transparență decizională; prevederile legale criticate sunt adecvate scopului urmărit, fiind apte să ducă la atingerea acestuia. Cu privire la caracterul necesar al măsurii, se observă că acesta este justificat, întrucât exclude ca prin exercitarea unei funcții private, specifice mediului de afaceri, să se manifeste un interes personal al consilierului local, care ar putea determina lipsa de obiectivitate a acestuia în adoptarea deciziilor de autoritate, ceea ce ar putea aduce atingere interesului public și încrederii cetățenilor în autoritățile administrației publice. De asemenea, dispozițiile art. 92 alin. (6) din Legea nr. 161/2003 stabilesc că dispozițiile referitoare la încetarea de drept a mandatului de ales local, care se constată prin ordin al prefectului, nu se aplică dacă, până la emiterea ordinului, se face dovada că încălcarea dispozițiilor art. 90 din lege a încetat. … 23.În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 121 alin. (2) din Constituție, Curtea observă că instituirea prin lege a unor incompatibilități privind aleșii locali nu încalcă dispozițiile constituționale privind autoritățile comunale și orășenești. Aceste norme de referință constituționalizează principiul legalității în ceea ce privește autoritățile comunale și orășenești, statuând că primarii și consiliile locale funcționează în condițiile legii, principiu care are aplicabilitate, în contextul dat, în legătură cu prevederile art. 16 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora demnitățile și funcțiile publice se exercită în condițiile legii. Astfel, activitatea consilierilor locali trebuie să se circumscrie regulilor pe care, în aplicarea normelor constituționale, legiuitorul le-a edictat, în vederea creării cadrului de funcționare a autorităților administrației publice, fără ca aceasta să aibă semnificația încălcării Legii fundamentale (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 93 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 21 mai 2015, Decizia nr. 91 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 25 mai 2015, sau Decizia nr. 305 din 13 iunie 2013, precitată). … 24.Referitor la invocarea considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 341 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 19 iulie 2017, Curtea constată că acestea nu pot fi aplicate mutatis mutandis, având în vedere că acestea vizează o ipoteză juridică distinctă de cea analizată în prezenta cauză. Astfel, în ceea ce privește consiliul local, prin decizia precitată, Curtea a reținut că acesta nu are personalitate juridică și, prin urmare, nu poate avea patrimoniu propriu, astfel încât nu poate exercita drepturi și obligații proprii în cadrul raporturilor juridice. Dimpotrivă, unitatea administrativ-teritorială, în calitatea sa de subiect de drept public titular de patrimoniu, în sensul de drepturi și obligații pe care le exercită în legătură cu bunurile din domeniul său public sau privat, este reprezentată în cadrul raporturilor juridice de către consiliul local, acesta din urmă exercitând drepturile și asumându-și obligațiile existente în patrimoniul unității administrativ-teritoriale. Or, în prezenta cauză, dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 nu atribuie consiliului local calitatea de titular al unui patrimoniu propriu. … 25.În lumina considerentelor enunțate, Curtea constată că dispozițiile legale supuse analizei instanței de contencios constituțional nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate, ci contribuie la crearea cadrului legal pentru îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor specifice funcției publice de consilier local, în scopul declarat al legii, de prevenire și combatere a corupției. … 26.În final, Curtea reiterează considerentele reținute în jurisprudența sa, potrivit cărora stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanței judecătorești care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, paragraful 27, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, paragraful 21, Decizia nr. 472 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 24 octombrie 2018, paragraful 24, sau Decizia nr. 659 din 17 octombrie 2019, precitată, paragraful 14). Prin urmare, revine instanței de judecată competente ca, prin administrarea probatoriului în cauză, să stabilească în mod definitiv răspunderea juridică a fiecărei persoane în cauză. … 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sergiu Constantin Costea în Dosarul nr. 6.013/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 90 și ale art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește