DECIZIA nr. 552 din 17 noiembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 380 din 4 mai 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 7REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 16REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 6
ART. 16REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 20
ART. 16REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE (R) 20/11/1989 ART. 4
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE (R) 20/11/1989 ART. 6
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE (R) 20/11/1989 ART. 19
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 20/11/1989 ART. 6
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 2
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 801 05/12/2017
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 530 11/07/2017
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 20REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 22REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 23REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 243 16/04/2019
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 733 29/10/2015
ART. 24REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 24REFERIRE LAHOTARARE 26/01/2006
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 518 07/07/2015
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 405 28/05/2015
ART. 25REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 789 15/12/2016
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 755 13/12/2016
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 453 28/06/2016
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 384 07/06/2016
ART. 26REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 485 17/09/2019
ART. 27REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 28REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 789 15/12/2016
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 755 13/12/2016
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 453 28/06/2016
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 384 07/06/2016
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 599 21/10/2014
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 530 11/07/2017
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 446 16/06/2015
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 139 12/03/2015
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 58 24/02/2015
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 599 21/10/2014
ART. 31REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 34REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016 ART. 2
ART. 34REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 34REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 31
ART. 35REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 6
ART. 35REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 20
ART. 35REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 35REFERIRE LACONVENTIE (R) 20/11/1989 ART. 4
ART. 35REFERIRE LACONVENTIE (R) 20/11/1989 ART. 6
ART. 35REFERIRE LACONVENTIE (R) 20/11/1989 ART. 19
ART. 35REFERIRE LACONVENTIE 20/11/1989 ART. 6
ART. 35REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 2
ART. 35REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 36REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016 ART. 2
ART. 36REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 36REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 44 04/02/2020
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 487 17/09/2019
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 485 17/09/2019
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 801 05/12/2017
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 563 19/09/2017
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 434 22/06/2017
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 789 15/12/2016
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 755 13/12/2016
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 453 28/06/2016
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 384 07/06/2016
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 446 16/06/2015
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 408 28/05/2015
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 294 28/04/2015
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 233 07/04/2015
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 139 12/03/2015
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 58 24/02/2015
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 663 11/11/2014
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 599 21/10/2014
ART. 37REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 599 21/10/2014
ART. 38REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 38REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 599 21/10/2014
ART. 39REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 485 17/09/2019
ART. 40REFERIRE LADECIZIE 434 22/06/2017
ART. 40REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 40REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 40REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 13
ART. 42REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 42REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 43REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 309 18/06/2024





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Oana-Cristina Puică – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Adolf Hedrich în Dosarul nr. 1.765/323/2018/a1 al Tribunalului Mureș – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 972D/2019.2.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.622D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ștefan Dumitrescu-Călin în Dosarul nr. 14.876/281/2016 al Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.4.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 999D/2020, ce are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Fernbach în Dosarul nr. 19.726/271/2019 al Tribunalului Bihor – Secția penală.6.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.7.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.233D/2020, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Florica Negescu-Țona în Dosarul nr. 11.173/3/2020 al Tribunalului București – Secția I penală.8.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, avocat Maria Țugui, din Baroul București, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.9.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.205D/2020, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Călin Tolan în Dosarul nr. 13.199/3/2019 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală.10.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, asistat de avocat Gabriela Stegărescu din Baroul București, având împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.11.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 972D/2019, nr. 1.622D/2019, nr. 999D/2020, nr. 1.233D/2020 și nr. 2.205D/2020, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.12.Autorii excepției prezenți arată că sunt de acord cu conexarea dosarelor.13.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt întrunite condițiile pentru conexarea cauzelor.14.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.622D/2019, nr. 999D/2020, nr. 1.233D/2020 și nr. 2.205D/2020 la Dosarul nr. 972D/2019, care a fost primul înregistrat.15.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției Adolf Hedrich, care solicită admiterea acesteia, întrucât se impune recunoașterea accesului justițiabililor la judecătorul de scaun în toate cauzele penale.16.Având cuvântul, avocatul Maria Țugui solicită, în principal, admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție, precum și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 6 privind dreptul la libertate și la siguranță, ale art. 20 referitor la egalitatea în fața legii și ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, respectiv ale art. 6 – referitor la dreptul la viață al fiecărui copil – din Convenția cu privire la drepturile copilului, precum și ale art. 4 și 19 privind luarea măsurilor necesare în vederea punerii în aplicare de către statele părți a drepturilor recunoscute de această convenție. În subsidiar, solicită constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală în cazul infracțiunilor grave comise asupra minorilor, cum sunt infracțiunile sexuale.17.Având cuvântul, avocatul Gabriela Stegărescu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, întrucât textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv ale art. 2 referitor la dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție.18.Reprezentantul Ministerului Public pune, în principal, concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece condiția incidenței, în cauza în care a fost ridicată excepția, a textului de lege criticat nu trebuie analizată în abstract, ci excepția trebuie să fie utilă pentru soluționarea litigiului. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 530 din 11 iulie 2017 și Decizia nr. 801 din 5 decembrie 2017.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:19.Prin Încheierea din 1 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.765/323/2018/a1, Tribunalul Mureș – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Adolf Hedrich într-o cauză având ca obiect contestația formulată împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară, în temeiul prevederilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea împotriva unei soluții de clasare.20.Prin Decizia penală nr. 479 din 16 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.4876/281/2016, Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ștefan Dumitrescu-Călin într-o cauză având ca obiect apelul formulat împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară, în temeiul prevederilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea împotriva unei soluții de clasare.21.Prin Încheierea penală nr. 115/CCPF din 1 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 19.726/271/2019, Tribunalul Bihor – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Maria Fernbach într-o cauză având ca obiect contestația formulată împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară, în temeiul prevederilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea împotriva unei soluții de clasare.22.Prin Încheierea nr. 77/CP din 16 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 11.173/3/2020, Tribunalul București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Florica Negescu-Țona într-o cauză având ca obiect contestația formulată împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară, în temeiul prevederilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea împotriva unei soluții de clasare.23.Prin Încheierea nr. 288/CO-CP din 21 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 13.199/3/2019, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Călin Tolan într-o cauză având ca obiect contestația formulată împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară, în temeiul prevederilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea împotriva unei soluții de clasare.24.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 341 alin. (8) cu referire la art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală încalcă principiile fundamentale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, înfăptuirea justiției, instanțele judecătorești, folosirea căilor de atac, integrarea în Uniunea Europeană, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, precum și dreptul la libertate și la siguranță. Astfel, arată că dispozițiile de lege criticate nu permit exercitarea unei căi ordinare de atac – apel sau contestație – împotriva soluțiilor pronunțate de judecătorul de cameră preliminară în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale, și anume considerentele Deciziei nr. 733 din 29 octombrie 2015, paragraful 30, precum și ale Deciziei nr. 243 din 16 aprilie 2019, paragrafele 18, 34 și 35, apreciind că sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză. Mai susțin că judecătorul sesizat cu plângerea înlocuiește considerentele ordonanței de clasare cu o motivare cu totul nouă, care devine imposibil de corectat în ipoteza în care este netemeinică sub toate aspectele. De asemenea, autorii excepției arată că scopul Convenției este să protejeze drepturi concrete și efective, nu drepturi teoretice sau iluzorii, afirmație ce vizează în mod special dreptul de acces la o instanță judecătorească, având în vedere locul deosebit pe care dreptul la un proces echitabil îl ocupă într-o societate democratică (Hotărârea din 9 octombrie 1979, pronunțată în Cauza Airey împotriva Irlandei, paragraful 24, și Hotărârea din 15 februarie 2005, pronunțată în Cauza Steel și Morris împotriva Regatului Unit, paragraful 59). În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că posibilitatea de a folosi căile de atac interne nu respectă în mod necesar imperativele art. 6 paragraful 1 din Convenție, ci mai trebuie constatat că nivelul de acces asigurat de legislația națională este suficient pentru a asigura persoanelor interesate „dreptul la o instanță“, ținând cont de principiul preeminenței dreptului într-o societate democratică (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragrafele 34-35, Hotărârea din 6 decembrie 2001, pronunțată în Cauza Yagtzilar și alții împotriva Greciei, paragraful 26, și Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 35, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006).25.Tribunalul Mureș – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată astfel că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece persoana interesată are acces la o instanță independentă și imparțială pentru a formula plângere împotriva soluțiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată, chiar dacă încheierea pronunțată rămâne definitivă în anumite situații, conform opțiunii legiuitorului. Invocă, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 405 din 28 mai 2015 și nr. 518 din 7 iulie 2015.26.Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 384 din 7 iunie 2016, nr. 453 din 28 iunie 2016, nr. 755 din 13 decembrie 2016 și nr. 789 din 15 decembrie 2016.27.Tribunalul Bihor – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 485 din 17 septembrie 2019.28.Tribunalul București – Secția I penală consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Arată că partea nemulțumită de soluția de netrimitere în judecată are acces la instanță, soluționarea cauzei într-un singur grad de jurisdicție constituind însă opțiunea legiuitorului.29.Curtea de Apel București – Secția a II-a penală apreciază – în raport cu aspectele reținute de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 384 din 7 iunie 2016, nr. 453 din 28 iunie 2016, nr. 755 din 13 decembrie 2016 și nr. 789 din 15 decembrie 2016 – că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză.30.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 31.Guvernul, în punctele de vedere transmise în dosarele Curții Constituționale nr. 999D/2020 și nr. 2.205D/2020, consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală este, în principal, inadmisibilă, întrucât autorii excepției solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, iar, în subsidiar, neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 58 din 24 februarie 2015, nr. 139 din 12 martie 2015, nr. 446 din 16 iunie 2015 și nr. 530 din 11 iulie 2017.32.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile autorilor excepției prezenți, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:33.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.34.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare din dosarele Curții Constituționale nr. 972D/2019, nr. 1.622D/2019, nr. 1.233D/2020 și nr. 2.205D/2020, dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, modificate prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Din notele scrise ale autorilor excepției, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta privește numai dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală prin raportare la art. 341 alin. (6) lit. a) din același act normativ, așa cum este precizat obiectul excepției de neconstituționalitate în actul de sesizare din Dosarul nr. 999D/2020. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(8) Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) […] este definitivă.“ Dispozițiile art. 341 alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală prevăd că: „(6) În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluții: a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;“.35.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, ale art. 126 referitor la instanțele judecătorești, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac și ale art. 148 referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv ale art. 2 referitor la dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție, precum și ale art. 6 privind dreptul la libertate și la siguranță, ale art. 20 referitor la egalitatea în fața legii și ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și ale art. 6 – privind dreptul la viață al fiecărui copil – din Convenția cu privire la drepturile copilului și ale art. 4 și 19 privind luarea măsurilor necesare în vederea punerii în aplicare de către statele părți a drepturilor recunoscute de această ultimă convenție.36.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, atât în forma anterioară modificării prin prevederile art. II pct. 94 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, cât și în forma ulterioară acestei modificări – cu păstrarea soluției legislative criticate -, au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate și în prezenta cauză și față de critici similare.37.Astfel, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, atât soluția, cât și considerentele deciziei mai sus menționate regăsindu-se în numeroase decizii ulterioare ale Curții, cum ar fi deciziile nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015; nr. 58 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015; nr. 139 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2015; nr. 233 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 11 iunie 2015; nr. 294 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 17 iunie 2015; nr. 408 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iulie 2015; nr. 446 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 13 august 2015; nr. 384 din 7 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 15 iulie 2016; nr. 453 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016; nr. 755 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2017; nr. 789 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 21 februarie 2017; nr. 434 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 2 noiembrie 2017; nr. 563 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 5 decembrie 2017; nr. 801 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 16 februarie 2018; nr. 485 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 4 decembrie 2019; nr. 487 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 19 noiembrie 2019; și nr. 44 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 16 aprilie 2020.38.În motivarea soluției sale, prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, mai sus citată, paragraful 25, Curtea a reținut că încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute de dispozițiile art. 341 alin. (6) și alin. (7) pct. 1 și pct. 2 lit. a), b) și d) din Codul de procedură penală este definitivă, însă acest fapt nu este de natură a afecta constituționalitatea textului de lege criticat, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât prevederile art. 129, cât și cele ale art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“. Curtea a mai statuat că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici dreptului la apărare consacrat de prevederile art. 24 din Legea fundamentală și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, prevăzute de dispozițiile art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, prevederile art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.39.Tot prin Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, mai sus citată, paragraful 26, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală. Astfel, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului, având în vedere natura cauzelor vizate de dispozițiile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală, cauze în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau al urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror.40.Referitor la dreptul la un recurs efectiv, consacrat de dispozițiile art. 13 din Convenție, prin Decizia nr. 485 din 17 septembrie 2019, citată anterior, paragraful 44, Curtea a reținut că acest drept nu semnifică asigurarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, ci impune existența în dreptul intern a unei căi procedurale care să permită prevalarea de drepturile și libertățile consacrate de Convenție. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 13 din Convenție garantează o cale legală internă care să ofere posibilitatea de a obține examinarea pe fond a unei „plângeri admisibile“ întemeiate pe prevederile Convenției și să asigure un remediu adecvat (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 16 iulie 2014, pronunțată în Cauza Ališić și alții împotriva Bosniei și Herțegovinei, Croației, Serbiei, Sloveniei și Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, paragraful 131). Or, dispozițiile art. 341 din Codul de procedură penală – prin reglementarea procedurii plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată – sunt de natură a asigura îndeplinirea acestei exigențe convenționale, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 434 din 22 iunie 2017, citată anterior, paragraful 30.41.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.42.Având în vedere motivele menționate mai sus, dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală prin raportare la art. 341 alin. (6) lit. a) din același act normativ nu aduc atingere nici celorlalte prevederi din Constituție și din convențiile internaționale invocate de autorii excepției.43.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adolf Hedrich în Dosarul nr. 1.765/323/2018/a1 al Tribunalului Mureș – Secția penală, de Ștefan Dumitrescu-Călin în Dosarul nr. 14.876/281/2016 al Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, de Maria Fernbach în Dosarul nr. 19.726/271/2019 al Tribunalului Bihor – Secția penală, de Florica Negescu-Țona în Dosarul nr. 11.173/3/2020 al Tribunalului București – Secția I penală și de Călin Tolan în Dosarul nr. 13.199/3/2019 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și constată că dispozițiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală prin raportare la art. 341 alin. (6) lit. a) din același act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Mureș – Secția penală, Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Tribunalului Bihor – Secția penală, Tribunalului București – Secția I penală și Curții de Apel București – Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x