DECIZIA nr. 551 din 14 septembrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, excepție ridicată de Ionel Ciucanu în Dosarul nr. 4.395/325/2017 al Judecătoriei Bicaz. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.734D/2018. … 2.La apelul nominal se prezintă personal domnul Ionel Ciucanu, autor al excepției de neconstituționalitate. Lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar note scrise în sprijinul soluției de admitere a criticilor formulate.  … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul domnului Ionel Ciucanu care prezintă situația de fapt din speță și reiterează, pe scurt, argumentele deja prezentate cu prilejul invocării excepției de neconstituționalitate. Concluzionând, acesta apreciază că prevederile art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 sunt constituționale doar în măsura în care terenurile pe care s-au construit instalații electrice au fost expropriate și trecute în proprietatea statului, așa cum s-a impus prin art. 23 din Decretul nr. 76/1950 și legile ulterioare referitoare la energia electrică. … 5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6.Prin Încheierea civilă din 11 iulie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.395/325/2017, Judecătoria Bicaz a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ionel Ciucanu într-o cauză civilă având ca obiect o revendicare imobiliară, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Energiei și statul român prin Ministerul Finanțelor. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 este constituțional în măsura în care se specifică în conținutul lui că terenul pe care se află rețelele electrice de distribuție a fost în proprietatea statului român la momentul construirii lor ca urmare a obligativității de expropriere a terenului pentru o cauză de utilitate publică, conform legilor organice ale energiei electrice, sau statul român a dobândit dreptul de proprietate în condițiile legii, conform art. 7 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Pentru a ajunge la această soluție, autorul excepției face referire la succesiunea în timp a actelor normative care au reglementat regimul energiei electrice, și anume la art. 23 din Decretul nr. 76/1950 pentru producerea, transportul, distribuția și vânzarea energiei electrice, art. 59 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/1998 privind energia electrică și termică, art. 20 alin. (2) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, unde apare pentru prima dată posibilitatea ca, pe lângă expropriere și concesionare, titularii autorizației de licență să poată cumpăra terenul, art. 21 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 și, în prezent, art. 17 din Legea energiei electrice nr. 123/2012, prin care se prevede că solicitantul autorizației de înființare are ca primă opțiune cumpărarea terenului de la proprietar sau să inițieze procedura legală de expropriere a terenului pentru cauză de utilitate publică, cu despăgubirea proprietarului, în condițiile legii, și să obțină concesiunea acestuia, pe durata existenței capacității energetice. În acest context, arată că în toate legile energiei electrice se prevede că, dacă terenul necesar înființării și funcționării instalațiilor electrice este proprietate privată, acesta trebuia să fie trecut în proprietatea statului prin expropriere și apoi concesionat titularului autorizației sau cumpărat de titularul de autorizație, existând, deci, două posibilități, și anume fie exproprierea, fie cumpărarea. Așa fiind, autorul excepției consideră că art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 este constituțional doar în măsura în care terenurile pe care s-au construit instalații electrice au fost expropriate în prealabil și trecute în proprietatea statului, așa cum a fost impus prin art. 23 din Decretul nr. 76/1950 și legile ulterioare referitoare la energia electrică. … 8.Judecătoria Bicaz apreciază că sesizarea Curții Constituționale este admisibilă în parte, în sensul că dispozițiile art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 sunt constituționale doar în măsura în care terenurile pe care s-au construit instalații electrice au fost expropriate în prealabil sau cumpărate de la vechiul proprietar. Apreciază că, deși instanța de contencios constituțional a statuat în jurisprudența sa că prevederile de lege criticate „nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se află rețelele de distribuție, ci prevede că sunt și rămân în proprietatea statului“, se impune totuși o clarificare cu privire la ce înseamnă aceasta. Totuși, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională nu a explicat în ce temei și în baza căror legi au ajuns terenurile proprietate privată pe care se află rețele electrice în proprietatea statului român, deoarece prin prevederile criticate se prevede că terenurile pe care se află rețele electrice de distribuție „sunt și rămân în proprietatea statului“. În opinia instanței, din analiza textului criticat ar rezulta că nu se face o naționalizare a terenului, deoarece naționalizările se fac prin legi distincte, și nu printr-o enunțare într-un aliniat al unui articol de lege. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 16 iulie 2012, potrivit cărora „Terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului“. … 13.Curtea învederează că soluția legislativă criticată, astfel cum este reglementată în prezent prin art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, a fost cuprinsă inițial, cu un conținut normativ identic, atât în art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2003, cât și în art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, aceste acte normative fiind în prezent abrogate. … 14.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări“, ale art. 44 alin. (1)-(4) privind dreptul de proprietate privată și celor ale art. 136 alin. (5), potrivit cărora „Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice“. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă criticată a mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, atât în redactarea anterioară cuprinsă în art. 37 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 318/2003 și art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, în acest sens fiind Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005, Decizia nr. 805 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, și Decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 7 martie 2012, cât și cu privire la art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, criticat în speță, în acest sens fiind Decizia nr. 605 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 27 noiembrie 2015, decizii prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată. … 16.Astfel, prin Decizia nr. 805 din 19 mai 2009, Curtea a statuat că reglementarea legală criticată nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se află rețele electrice de distribuție, ci prevede că acestea sunt și rămân în proprietatea statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Așa fiind, această reglementare nu este în contradicție cu art. 44 alin. (3) din Constituție, ci, dimpotrivă, este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 136 alin. (2) și (4) din Legea fundamentală, potrivit cărora proprietatea publică aparține statului și unităților administrativ-teritoriale și este inalienabilă. Curtea a mai arătat că „exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private.“ Este ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunțată în Cauza Mellacher și alții împotriva Austriei, 1989, o speță referitoare la reglementarea folosirii bunurilor. De asemenea, în Hotărârea din 23 septembrie 1982, pronunțată în Cauza Sporrong și Lönnroth împotriva Suediei, 1982, instanța europeană a arătat că, întrucât autoritățile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiționarilor, aceștia puteau să își folosească bunurile, să le vândă, să le lase moștenire, să le doneze sau să le ipotecheze. Prin urmare, s-a apreciat că nu se poate asimila situația cu o expropriere în fapt, deoarece, chiar dacă dreptul de proprietate a pierdut în substanța sa, el nu a dispărut, titularul dreptului dispunând încă de celelalte atribute ale dreptului de proprietate. … 17.De asemenea, prin Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005, precitată, și Decizia nr. 1.066 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 august 2009, Curtea Constituțională a statuat că soluția legislativă criticată nu contravine exigențelor principiului garantării și ocrotirii proprietății private, sens în care a reținut că „încadrarea prin lege organică a terenurilor pe care se situează rețelele energetice de distribuție în categoria terenurilor cu destinație specială, precum și reglementarea unui regim juridic special al acestora, propriu domeniului public al statului, se justifică prin caracterul de bun public de interes național al fondului energetic și corespund pe deplin regimului constituțional de protecție a proprietății“. Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, iar dispozițiile art. 44 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, coroborate cu cele ale art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietății private în condițiile legii organice, au în vedere tocmai circumstanțieri ale exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate, justificate de necesitatea ocrotirii interesului public. … 18.Totodată, prin Decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2012, precitată, Curtea a reținut că „înființarea instalațiilor și executarea lucrărilor la capacitățile energetice pentru buna funcționare a acestora reprezintă un interes general major și, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condițiile exercitării dreptului de proprietate“. În acest context, Curtea a constatat că, „nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu, în urma operațiunilor de realizare și retehnologizare a capacităților energetice aflate pe terenurile proprietate privată, de a solicita repararea pagubelor produse, potrivit dispozițiilor dreptului comun“. … 19.Analizând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a constatat că se lasă statului o marjă de apreciere, în funcție de nevoia reală a comunității în adoptarea măsurii de privare de proprietate. Astfel, prin Decizia din 31 mai 2011, pronunțată în Cauza Mirela Cernea și alții împotriva României, paragraful 42, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că, „într-un domeniu atât de complex și de delicat ca cel al strategiei naționale în domeniul energetic, statul dispune de o marjă largă de apreciere pentru a-și desfășura politicile sale de interes general“. Prin decizia pronunțată în această cauză, instanța europeană a reținut că unul dintre principalele argumente prezentate de către toți reclamanții în sprijinul tezei conform căreia restricțiile aduse exercitării dreptului lor de proprietate ar fi disproporționate se bazează pe faptul că nu au primit nicio despăgubire care să compenseze drepturile de uz și de servitute concesionate titularei autorizației de exploatare a capacității energetice amplasate pe terenul lor. Caracterul proporțional al unei atingeri aduse dreptului la respectarea bunurilor poate să depindă de existența unor garanții de procedură, care să asigure că punerea în aplicare a sistemului și impactul său asupra proprietarului nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile; or, legile naționale adoptate succesiv în domeniul energetic conțin, într-adevăr, asemenea garanții în ceea ce privește accesul titularilor de licențe la terenul persoanelor pe care au fost înființate capacități energetice, în vederea efectuării unor operațiuni de revizie, de întreținere și de reparație, exercitarea dreptului de uz și de servitute a fost condiționată de respectarea principiilor echității și minimei afectări a dreptului de proprietate; în plus, aceste legi definesc în mod clar drepturile și obligațiile care le revin titularilor de licențe de funcționare a capacităților energetice și, respectiv, proprietarilor terenurilor pe care se află aceste capacități. … 20.De altfel, și Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că „drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcția lor în societate. Aceasta înseamnă că restricțiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenție nemăsurată și intolerabilă care ar aduce atingere însăși substanței dreptului garantat“. … 21.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză. … 22.Distinct de cele mai sus menționate, Curtea subliniază că prin Decizia nr. 27 din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 25 februarie 2020, instanța supremă a reținut că prevederile art. 35 alin. (3) și art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, respectiv art. 30 alin. (4) și art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 statuează că terenurile pe care se situează rețelele electrice de transport, respectiv de distribuție existente la intrarea în vigoare a legii sunt și rămân în proprietatea publică a statului pe durata de existență a rețelei. Înalta Curte de Casație și Justiție a învederat faptul că „aceste texte legale nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se află rețelele electrice de transport și de distribuție, ci prevăd că ele sunt și rămân în proprietatea statului, instituind un fine de neprimire a unor eventuale cereri de retrocedare, accepțiune subliniată de Curtea Constituțională în Decizia nr. 805 din 19 mai 2009, Decizia nr. 1.256 din 22 septembrie 2011, Decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2012 sau în Decizia nr. 605 din 6 octombrie 2015. Prin urmare, terenurile pe care se situează rețelele electrice de transport și de distribuție existente la data intrării în vigoare a legii sunt și rămân în proprietatea publică a statului și sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Așadar, nu există niciun conflict între drepturile de proprietate, pentru că terenurile pe care se află rețelele electrice de transport și de distribuție existente la data intrării în vigoare a legii nu au intrat niciodată în proprietatea privată, ci, dimpotrivă, erau și au rămas în cea publică; prin urmare, în măsura în care rețeaua este amplasată, într-o exprimare generală, pe un teren proprietate privată, trebuie să se considere că suprafața de teren afectată rețelei (strict cea situată sub platforma pe care sunt amplasați stâlpi de electricitate, de exemplu) rămâne în proprietate publică, iar drepturile celor doi titulari nu se află în concurs, ci se întâlnesc la limita capacității energetice, fără a o putea depăși. În niciun caz, o asemenea delimitare a proprietății nu are ca efect o expropriere, nici formală, nici de fapt, a titularului dreptului de proprietate privată afectat, ci duce la un control rezonabil și lipsit de arbitrariu al folosirii bunurilor; aceasta, chiar dacă dreptul de proprietate privată (prin ipoteză, învecinat) ajunge să fie afectat; în substanța sa, el însă nu dispare, căci titularul îl poate utiliza, vinde, dona, ceda, ipoteca ori lăsa moștenire. În aceste condiții, nu există titluri care să poată fi opuse reciproc, iar titularul dreptului de proprietate afectat de capacități energetice existente la data intrării în vigoare a legii nu poate opune titlul său proprietarului terenului pe care se află respectivele rețele pentru a obține o indemnizare pentru lipsa de folosință, întemeiată pe această cauză. În ceea ce privește rețelele noi care urmează a fi ridicate pe terenuri proprietate privată a unui terț, ambele legi prevăd că acestea urmează a se edifica pe terenuri care fie vor fi cumpărate de la proprietar, fie vor fi expropriate, după cum indică art. 21 alin. (2) din Legea nr. 13/2007, preluate în art. 17 alin. (2) din Legea nr. 123/2012“. … 23.În fine, referitor la susținerile autorului excepției de neconstituționalitate potrivit cărora art. 44 alin. (4) din Legea nr. 123/2012 este constituțional în măsura în care se specifică în conținutul lui că terenul pe care se află rețelele electrice de distribuție a fost în proprietatea statului român la momentul construirii lor ca urmare a obligativității de expropriere a terenului pentru o cauză de utilitate publică, conform legilor organice ale energiei electrice, sau că statul român a dobândit dreptul de proprietate în condițiile legii, conform art. 7 din Legea nr. 213/1998, Curtea Constituțională apreciază că prin aceste critici autorul excepției tinde la o completare a reglementării criticate, ceea ce excedează însă competenței Curții Constituționale.  … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionel Ciucanu în Dosarul nr. 4.395/325/2017 al Judecătoriei Bicaz și constată că dispozițiile art. 44 alin. (4) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Bicaz și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 septembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește