DECIZIA nr. 55 din 22 ianuarie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 alin. (1) și alin. (2), art. 339 alin. (5) coroborat cu art. 340 alin. (1) și art. 341 alin. (5^1), (6) și (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Tudorache în Dosarul nr. 348/62/2017 al Tribunalului Brașov – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.793D/2017. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în principal ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată. În privința soluției de inadmisibilitate se arată că, întrucât Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 145 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală prin Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, prin care a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 145 din Codul de procedură penală, ce nu permite contestarea legalității măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituțională. Se susține totuși că este admisibil procedeul prin care, după decizia de admitere anterior menționată, să mai fie pronunțată, de către instanța de contencios constituțional, o decizie prin care să se constate că și alte persoane decât cele arătate în Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017 au acest drept. Pe fond, se arată că, de lege lata, coroborând dispozițiile Codului de procedură penală cu deciziile Curții Constituționale, persoanele care au dreptul de a contesta măsura interceptării sunt: persoanele care sunt subiect al unui mandat de interceptare și care au fost trimise în judecată, persoanele care sunt subiect al unui mandat de interceptare, dar care nu au fost trimise în judecată și persoanele care nu sunt subiect al unui mandat de interceptare, dar care vorbesc cu o persoană interceptată și sunt trimise în judecată, iar probele ce rezultă din conținutul interceptărilor sunt folosite împotriva lor. Se arată că această soluție rezultă din prevederile art. 342 din Codul de procedură penală, conform cărora orice persoană poate contesta legalitatea probelor administrate împotriva sa. Se susține că aceste trei categorii de persoane nu pot fi extinse la categoria persoanelor care nu sunt subiect al unui mandat de interceptare, nu sunt trimise în judecată și care vorbesc, întâmplător, cu persoane care au calitatea de subiect al unui mandat de interceptare, întrucât o astfel de extindere ar contraveni dispozițiilor art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arată că o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate ar determina, în ipoteza existenței unui mandat de interceptare, verificarea de către procuror a tuturor persoanelor care vorbesc cu persoana interceptată, chiar dacă unele dintre ele nu au nicio legătură cu respectiva cauză, chemarea de către procuror a respectivelor persoane și aducerea la cunoștință că au dreptul să își asculte interceptările. Se susține că tocmai o astfel de soluție ar constitui o ingerință în dreptul la viață intimă, familială și privată al persoanelor în cauză, aspect ce reiese din Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Dumitru Popescu împotriva României (nr. 2), paragraful 78. Se mai susține că, în cazul persoanelor la care se referă autorul excepției, nu există o ingerință în dreptul la viață intimă, familială și privată, în ipoteza criticată, întrucât acestea nu sunt subiect al unui mandat de interceptare. În acest sens, se arată că în doctrină se susține că principala caracteristică a unei ingerințe este aceea că trebuie să fie imputabilă unei autorități publice și să presupună o măsură individuală a respectivei autorități cu privire la persoana care se plânge de existența ingerinței. Or, în cazul categoriei de persoane anterior menționate nu există o ingerință pentru că ele nu sunt subiectul mandatului de interceptare și, în cele mai multe cazuri, rămân neidentificate. Referitor la criticile formulate cu privire la dispozițiile art. 339 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 340 alin. (1) și art. 341 alin. (5^1), (6) și (8) din Codul de procedură penală, se susține că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei. Se arată că, prin Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, Curtea a statuat că în materia analizată ar trebui să existe o procedură specială de contestare a măsurii interceptării și, prin urmare, că nu ar trebui aplicată procedura, cu caracter general, referitoare la plângerea împotriva soluțiilor procurorului. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la deciziile nr. 610 din 28 septembrie 2017 și nr. 204 din 3 aprilie 2018, și se solicită menținerea acestei jurisprudențe.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 10 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 348/62/2017, Tribunalul Brașov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 145 alin. (1) și (2), art. 339 alin. (5) coroborat cu art. 340 alin. (1) și art. 341 alin. (5^1), (6) și (8) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Tudorache într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate de autorul excepției de neconstituționalitate împotriva unei ordonanțe de clasare. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că soluția legislativă cuprinsă în art. 145 din Codul de procedură penală care exclude, în privința persoanei care nu este subiect al mandatului de supraveghere, dar ale cărei convorbiri purtate cu subiectul mandatului de supraveghere au fost interceptate, obligația procurorului de a înștiința despre măsura de supraveghere tehnică și de a pune la dispoziție procesele-verbale în care sunt consemnate activitățile de supraveghere tehnică efectuate și asigurarea ascultării convorbirilor, comunicărilor și conversațiilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică este neconstituțională și încalcă dreptul la viață privată. Se arată că textele criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, sub aspectul asigurării unui remediu efectiv, în cazul plângerilor formulate împotriva actelor și a măsurilor organelor de urmărire penală, altele decât cele de clasare sau de trimitere în judecată, acest acces fiind asigurat, potrivit principiului oficialității, doar unităților superioare de parchet. Pentru acest motiv, se susține că dispozițiile legale criticate sunt injuste și lipsite de proporționalitate, acestea încălcând principiul egalității în drepturi. Se susține că tot o situație de inegalitate este creată și prin reglementarea diferită a soluțiilor juridice care pot fi pronunțate de instanțe, în situația formulării unor asemenea plângeri, în ipotezele în care a fost, respectiv nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Se arată că, în primul caz, soluțiile la care pot ajunge instanțele sunt mult mai cuprinzătoare și implică o analiză a situației de fapt și a legalității probelor administrate, care nu este asigurată în cel de-al doilea caz. În esență, autorul excepției susține, cu referire la dosarul în care i-au fost interceptate convorbirile telefonice, că nu a avut acces la acest dosar și la conținutul respectivelor convorbiri și că nu dispune de o cale de atac împotriva soluției pronunțate de procuror, care să poată fi formulată în fața unei instanțe judecătorești, ci doar de dreptul de a promova o plângere împotriva ordonanței de clasare, la procurorul ierarhic superior. … 6.Tribunalul Brașov – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în privința prevederilor art. 145 alin. (1) și alin. (2) și art. 339 alin. (5) coroborat cu art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală și neîntemeiată în privința dispozițiilor art. 341 alin. (5^1), (6) și (8) din Codul de procedură penală. În acest sens, instanța susține că soluția legislativă prevăzută la art. 145 din Codul de procedură penală, criticată de autorul excepției, este neconstituțională și încalcă dreptul la viață privată. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 244 din 6 aprilie 2017, prin care Curtea a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 145 din Codul de procedură penală, care nu permite contestarea legalității măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituțională, și se arată că dreptul astfel consacrat se impune a fi recunoscut și persoanei ale cărei convorbiri telefonice au fost interceptate, deși persoana în cauză nu a fost subiect al unei măsuri de supraveghere tehnică, interceptarea convorbirilor sale constituind un efect al faptului că a purtat discuții cu o persoană vizată de o astfel de măsură. Se susține că, în condițiile în care asupra unei astfel de persoane nu a existat nicio suspiciune rezonabilă că pregătește săvârșirea unei infracțiuni sau că a săvârșit o infracțiune și, cu toate acestea, a suferit o ingerință în dreptul la viață privată, pentru asigurarea premiselor exercitării unui control a posteriori asupra acestei intruziuni, este necesar ca procurorul să fie obligat să o informeze asupra măsurii în cadrul căreia s-a produs această ingerință și să aibă dreptul de a lua la cunoștință, la cerere, de conținutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activitățile de supraveghere care o privesc, de a asculta convorbirile, comunicările sau conversațiile interceptate și de a viziona imaginile rezultate din activitatea de supraveghere referitoare la ea. Or, în lipsa prevederii obligației procurorului de a proceda la informarea unei astfel de persoane cu privire la aspectele anterior enumerate, textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 21 și art. 53. Se face trimitere, totodată, la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Dumitru Popescu împotriva României, paragraful 78. Cu privire la prevederile art. 339 alin. (5) coroborat cu art. 340 alin. (1) și art. 341 alin. (5^1), (6) și (8) din Codul de procedură penală, se susține că acestea sunt neconstituționale, contravenind accesului liber la justiție, întrucât limitează posibilitatea formulării unei căi de atac, în fața unui judecător, împotriva altor ordonanțe ale procurorului decât cele de clasare, în situația în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Se arată că prevederile art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală apar ca fiind neconstituționale numai coroborate cu dispozițiile art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală, întrucât în situația particulară în care într-o cauză a fost pronunțată o soluție de clasare, fără a fi fost pusă în mișcare acțiunea penală, există posibilitatea ca prin actele de urmărire penală efectuate după începerea urmăririi penale in rem să se fi produs vătămări ale drepturilor sau intereselor legale ale persoanelor față de care nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale. Aceste persoane nu au nicio cale de atac împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror sau pe baza dispozițiilor date de acesta care au stat la baza încălcării drepturilor și intereselor lor legitime. Se susține că, spre deosebire de situația în care urmărirea penală se finalizează prin întocmirea rechizitoriului, când există posibilitatea verificării legalității actelor de urmărire penală, în cadrul procedurii camerei preliminare, și de situația în care soluția de clasare intervine după punerea în mișcare a acțiunii penale, când judecătorul de cameră preliminară poate verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, conform art. 341 alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală, în situația în care s-a pronunțat o soluție de clasare, fără să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală, nu există o procedură care să ofere judecătorului posibilitatea de a analiza legalitatea administrării probelor sau de a efectua actele de urmărire penală. Referitor la criticile de neconstituționalitate formulate cu privire la art. 341 alin. (5^1) și alin. (8) din Codul de procedură penală, se susține că acestea sunt neîntemeiate și se face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 442 din 21 iunie 2016, nr. 745 din 13 decembrie 2016, nr. 755 din 13 decembrie 2016 și nr. 789 din 15 decembrie 2016. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală a devenit inadmisibilă și că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 339 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 340 alin. (1) și art. 341 alin. (5^1), (6) și (8) din Codul de procedură penală este inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală, se arată că aceasta a devenit inadmisibilă, ca urmare a pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 244 din 6 aprilie 2017. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 alin. (5) coroborate cu art. 340 alin. (1) și art. 341 alin. (5^1), (6) și (8) din Codul de procedură penală, se susține că aceasta este inadmisibilă. Pe de o parte, se arată că autorul solicită, în realitate, completarea prevederilor legale criticate, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale, fiind invocate, în acest sens, deciziile nr. 99 din 13 februarie 2007 și nr. 490 din 29 mai 2007, despre care se afirmă că sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză, iar, pe de altă parte, că excepția de neconstituționalitate nu este motivată, autorul limitându-se la a enumera prevederile constituționale pretins a fi încălcate. În acest ultim sens, se face trimitere la Decizia nr. 27 din 15 ianuarie 2008, susținându-se că aceasta este aplicabilă, în mod corespunzător, și în prezenta cauză. În subsidiar, se afirmă că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 alin. (5) coroborate cu art. 340 alin. (1) și art. 341 alin. (5^1), (6) și (8) din Codul de procedură penală este neîntemeiată, pentru motivele reținute de Curtea Constituționale în Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispozițiile art. 145 alin. (1) și alin. (2), art. 339 alin. (5) coroborat cu art. 340 alin. (1) și art. 341 alin. (5^1), (6) și (8) din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, în realitate, autorul acesteia critică prevederile art. 145 alin. (1) și alin. (2) precum și ale art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: – Art. 145 alin. (1) și alin. (2):(1)După încetarea măsurii de supraveghere tehnică, procurorul informează, în scris, în cel mult 10 zile, pe fiecare subiect al unui mandat despre măsura de supraveghere tehnică ce a fost luată în privința sa.(2)După momentul informării, persoana supravegheată are dreptul de a lua cunoștință, la cerere, de conținutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activitățile de supraveghere tehnică efectuate. De asemenea, procurorul trebuie să asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnică. … – Art. 341 alin. (6):În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluții:a)respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată; … b)admite plângerea, desființează soluția atacată și trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală; … c)admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea. …  …  … 12.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 26 privind dreptul la viață intimă, familială și privată și art. 53 cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți, precum și prevederilor art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la un recurs efectiv. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în fapt, în Dosarul nr. 42/P/2006 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov a fost cercetat suspectul Adrian Mureșan, sub aspectul săvârșirii unor fapte de corupție, fiind dispusă soluția de neîncepere a urmăririi penale. La data efectuării cercetărilor penale anterior referite, suspectul Adrian Mureșan a efectuat mai multe convorbiri telefonice cu autorul excepției de neconstituționalitate, care avea funcția de notar public, în calitate de client al acestuia. Așa fiind, în Dosarul nr. 42/P/2006, mai sus menționat, au fost interceptate, cu autorizarea instanței, mai multe convorbiri telefonice purtate în perioada 2007-2008 între autorul excepției de neconstituționalitate și clientul său. Anumite convorbiri telefonice din acest dosar au fost utilizate, conform art. 91^2 alin. (5) din Codul de procedură penală din 1968, pentru constituirea unui nou dosar penal, Dosarul nr. 51/R/2007 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov, având ca obiect cercetarea suspectului Adrian Mureșan sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj prevăzute la art. 194 din Codul penal din 1969 și a celei de corupție prevăzute la art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. De asemenea, pe baza acelorași convorbiri telefonice, care au stat la baza constituirii Dosarului nr. 51/R/2007 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov, a fost constituit Dosarul nr. 72/P/2011, prin care a fost reținută în sarcina autorului prezentei excepții de neconstituționalitate săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj, infracțiune pentru care acesta a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 7 ani, prin Sentința penală nr. 49/F/2012 pronunțată în Dosarul nr. 602/64/2008 al Curții de Apel Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.705/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Potrivit susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate, soluția de condamnare pentru complicitate la șantaj a fost pronunțată, în mod exclusiv, pe baza convorbirilor telefonice purtate cu clientul său, convorbiri interceptate de către organe din cadrul Serviciului Român de Informații și la care organele de urmărire penală i-au refuzat accesul. În acest dosar, în privința suspectului Adrian Mureșan, prin Ordonanța din 15 noiembrie 2016 a Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov a fost dispusă soluția de clasare, nefiind pusă în mișcare acțiunea penală, soluție menținută prin Ordonanța din 4 ianuarie 2017 a procurorului șef serviciu din cadrul aceleiași structuri de parchet. În aceste condiții, autorul excepției a formulat plângere împotriva soluției de clasare dispuse în privința suspectului Adrian Mureșan, plângere prin care a solicitat schimbarea temeiului de drept al soluției de clasare și verificarea legalității actelor și măsurilor dispuse de procuror în Dosarul nr. 72/P/2011 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov. Plângerea anterior menționată constituie obiectul Dosarului nr. 348/62/2017 al Tribunalului Brașov – Secția penală, în cadrul căruia a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate.  … 14.Curtea reține că prin Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017, a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 145 din Codul de procedură penală, care nu permite contestarea legalității măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de aceasta, care nu are calitatea de inculpat, este neconstituțională. Această decizie nu este aplicabilă însă în prezenta cauză, întrucât în dosarele de urmărire penală mai sus arătate autorul excepției de neconstituționalitate nu a avut calitatea de persoană vizată de măsura supravegherii tehnice, acesta fiind doar una dintre persoanele cu care suspectul Adrian Mureșan, în privința căruia a fost autorizată măsura supravegherii tehnice, a purtat o parte dintre convorbirile telefonice efectuate în perioada mandatului de supraveghere.  … 15.Referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate, în privința căruia a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare, a avut posibilitatea ca pe parcursul soluționării propriei cauze penale să invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală, pentru motivele arătate în prezenta cauză. Însă, ulterior rămânerii definitive a soluției sale de condamnare și în contextul soluționării plângerii formulate împotriva soluției de clasare dispuse cu privire la o altă persoană, care a avut calitatea de suspect, dispozițiile art. 145 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală și argumentele aduse în privința neconstituționalității acestora nu au legătură cu soluționarea cauzei. În realitate, prin invocarea prezentei excepții de neconstituționalitate, autorul încearcă găsirea unei căi indirecte de atac prin care să obțină o reexaminare a probelor administrate – în privința faptelor pe care le-a săvârșit și pentru a căror comitere a fost condamnat la pedeapsa închisorii – după momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare. Pentru aceste motive, dispozițiile art. 145 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală nu îndeplinesc condiția legăturii cu soluționarea cauzei, prevăzută la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, urmând ca excepția de neconstituționalitate astfel formulată să fie respinsă ca inadmisibilă. … 16.Referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală, Curtea reține că soluția de clasare dispusă în cauză a fost dată fără a fi fost pusă în mișcare acțiunea penală. Așa fiind, în privința plângerii formulate de autorul excepției împotriva soluției de clasare sunt aplicabile prevederile art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală, care nu permit judecătorului de cameră preliminară să verifice legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale și să excludă probele nelegal administrate sau să sancționeze actele de urmărire penală conform art. 280-282 din Codul de procedură penală. Această soluție a fost constatată ca fiind constituțională de către instanța de contencios constituțional, prin Decizia nr. 442 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 30 august 2016, și Decizia nr. 745 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 28 februarie 2017. … 17.Astfel, prin Decizia nr. 745 din 13 decembrie 2016, paragrafele 21-24, Curtea a reținut că limitarea mijloacelor de probă este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanței procurorului, atacate sub aspectul legalității acesteia. Ca urmare, Curtea a constatat că este firesc ca, în vederea soluționării plângerii, instanța să verifice, pe baza lucrărilor și a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanței de neurmărire/netrimitere în judecată atacate, dacă această soluție a fost sau nu dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. De aceea, Curtea a reținut că plângerea reglementată de dispozițiile art. 341 din Codul de procedură penală reprezintă prin ea însăși o garanție a realizării dreptului de acces liber la justiție. Curtea a constatat, astfel, că stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva ordonanței procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale și nu încalcă dreptul anterior menționat și a făcut trimitere, în acest sens, la propria jurisprudență prin care a statuat că „legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege“ (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că faptul că aceste drepturi fundamentale nu sunt cu nimic îngrădite prin dispozițiile legale supuse criticilor de neconstituționalitate rezultă și din reglementarea, prin dispozițiile art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală, a soluțiilor ce pot fi date de judecătorul de cameră preliminară plângerii împotriva ordonanțelor procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată. Astfel, indiferent de soluția pronunțată, judecătorul de cameră preliminară apreciază și cu privire la probele administrate în dosarul de urmărire penală, inclusiv sub aspectul dacă acestea sunt sau nu suficiente pentru a fundamenta soluția organului de cercetare penală. Admițând plângerea și desființând soluția atacată, instanța poate fie să dispună motivat trimiterea cauzei procurorului „pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală“ [art. 341 alin. (6) lit. b) din Codul de procedură penală], fie să schimbe temeiul de drept al soluției de clasare dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea [art. 341 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală]. … 18.Totodată, prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, Decizia nr. 408 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 13 iulie 2015, și Decizia nr. 442 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din data de 30 august 2016, Curtea a constatat că prevederile art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală nu aduc atingere drepturilor și intereselor procesuale ale părților și ale subiecților procesuali principali. … 19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 145 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Tudorache în Dosarul nr. 348/62/2017 al Tribunalului Brașov – Secția penală. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Viorel Tudorache în Dosarul nr. 348/62/2017 al Tribunalului Brașov – Secția penală și constată că dispozițiile art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Brașov – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește