DECIZIA nr. 549 din 24 octombrie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Gabriel Jelea în Dosarul nr. 4.748/120/2019 al Tribunalului Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.066D/2020. … 2.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, domnul avocat Victor Drăghicescu, din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Dâmbovița. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției, care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate. Cu titlu introductiv, arată că susține opinia instanței asupra excepției de neconstituționalitate, exprimată în cuprinsul încheierii de sesizare a Curții Constituționale. Referitor la punctul de vedere al Guvernului, arată că, în cuprinsul acestuia, invocarea Deciziei Curții Constituționale nr. 746 din 2 iunie 2011 a fost realizată în mod greșit, deoarece în acel caz a fost constatată constituționalitatea dispozițiilor legale prin care se instituia eșalonarea plății unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar pe o perioadă de 3 ani, nu de 5 ani, așa cum dispune textul legal criticat în prezenta cauză. Consideră că restrângeri ale exercitării drepturilor și eșalonări pot avea loc în cauze excepționale, cum este, spre exemplu, criza economică. Or, în cazul de față, motivarea Guvernului pentru adoptarea textului legal criticat se referă, printre altele, la finanțarea serbării Centenarului Marii Uniri în anul 2018. Niciunul dintre criteriile prevăzute de art. 53 din Constituție nu este respectat în situația în care se adoptă un text de lege în vederea strângerii de fonduri pentru celebrarea Centenarului în anul 2018. Scopul statului modern nu este deturnarea justiției și nici nerespectarea hotărârilor judecătorești. Prin raportare la art. 53 din Constituție, solicită o extindere a analizei Curții Constituționale asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate, în sensul responsabilizării Guvernului. … 4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 289 din 17 mai 2022 și Decizia nr. 716 din 2 noiembrie 2021. Arată că executarea uno ictu a anumitor titluri executorii constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca aceasta să însemne că este unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica, iar aprecierea caracterului rezonabil al termenului de executare trebuie să țină seama de interesele aflate în concurs, respectiv interesul general al societății și interesul individual al persoanei beneficiare. … 5.Având cuvântul în replică, avocatul autorului excepției arată că, deși statul dispune de o marjă de apreciere în reglementarea modului în care se exercită drepturile și există posibilitatea de eșalonare a plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rolul Curții Constituționale este de a stabili anumite limite. Consideră că una dintre aceste limite se referă la a împiedica eșalonarea executării unor hotărâri judecătorești, pentru a fi disponibilizate fonduri în scopul organizării unor festivități. Spre deosebire de dreptul de proprietate și dreptul la respectarea hotărârilor judecătorești, festivitățile nu sunt prevăzute de Constituție. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6.Prin Încheierea din 9 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.748/120/2019, Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Gabriel Jelea într-o cauză având ca obiect obligarea emiterii unui act administrativ prin care să fie pusă în executare o sentință judecătorească, cu plata sumelor și actualizărilor datorate, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă exigențele de claritate și previzibilitate ale legii, deoarece noțiunea de hotărâri „devenite executorii“ în intervalul temporal 1 ianuarie – 31 decembrie 2018, utilizată de art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, nu este suficient de clară și nu lămurește dacă aceste prevederi sunt aplicabile și hotărârilor executorii care nu pot fi atacate cu apel. Față de faptul că nu operează cu noțiunea de „hotărâre definitivă“, noțiune ce are un caracter clar definit din punctul de vedere al momentului la care devine aplicabilă, ci utilizează o noțiune care este egal aplicabilă la două momente diferite (pronunțarea hotărârii care poate fi atacată numai cu recurs și respingerea recursului), nu este clar dacă textul legal se aplică sau nu următoarelor hotărâri: hotărâri pronunțate înainte de 1 ianuarie 2018 (executorii), atacate cu recurs și rămase definitive în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2018, hotărâri pronunțate în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2018 (executorii) și rămase definitive după 31 decembrie 2018, hotărâri pronunțate în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2018 (executorii) și rămase definitive în aceeași perioadă. De altfel, noțiunea „devenite executorii“ este greșit aleasă pentru că există două momente la care hotărârea „devine executorie“. Sunt invocate dispozițiile art. 632 alin. (1) și ale art. 633 pct. 2 din Codul de procedură civilă și se susține că textul de lege criticat nu are un caracter clar, fiind astfel contrar art. 1 alin. (5) din Constituție, astfel cum acesta a fost interpretat în jurisprudența constantă a Curții Constituționale. … 8.De asemenea, se susține că este încălcat art. 16 din Constituție, sens în care se arată că autoritățile publice argumentează faptul că eșalonarea plății pe o perioadă de 5 ani reprezintă o diferențiere justificabilă între creditorii care au obținut hotărâri judecătorești executorii la diverse momente în timp în baza situației economice în care se afla România în anul 2018 (preambulul actului normativ criticat). Aceste susțineri sunt false. În anul 2017, produsul intern brut a crescut cu peste 7%, iar justificarea adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 constă în nevoia de finanțare a festivităților legate de sărbătorirea Centenarului Marii Uniri. Statul român, ca stat de drept, care garantează drepturile cetățenilor săi, amână plata drepturilor salariale în favoarea finanțării festivităților legate de sărbătorirea a 100 de ani pentru finanțarea a 100 de ani de la Unire. De asemenea, nu există nicio justificare obiectivă pentru care au fost aleși exact creditorii care au obținut titluri executorii în perioada vizată. … 9.Totodată, se susține că este încălcat art. 21 din Constituție, sens în care se arată că accesul la justiție poate fi restrâns prin lege, dar restrângerea nu trebuie să aducă atingere substanței dreptului respectiv. În situația de față, termenul de 5 ani pentru plata drepturilor este exagerat și aduce atingere chiar substanței dreptului câștigat. Amânarea nejustificată și exagerată a executării hotărârii judecătorești reprezintă deci o încălcare a accesului la justiție. … 10.În același timp, extinderea excesivă a termenului de plată a salariului aduce atingere posibilității realizării creanței funcționarului împotriva statului și determină încălcarea art. 44 din Constituție. … 11.Se invocă și încălcarea art. 53 din Constituție, deoarece prevederile legale criticate nu îndeplinesc condițiile impuse de norma fundamentală pentru restrângerea exercițiului dreptului la plata salariului. Astfel, sărbătorirea Centenarului nu poate fi încadrată în niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 53 din Constituție. De asemenea, amânarea plății salariului nu este necesară într-o societate democratică, nu prezintă proporționalitate cu necesitățile bugetare sau cu starea economică și este aplicată unei singure categorii de persoane îndreptățite. Nu în ultimul rând, sărbătorirea Centenarului a avut loc numai în anul 2018, iar măsura eșalonării se întinde pe 5 ani, fără nicio corelare cu situația care a declanșat-o. … 12.Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate pentru încălcarea art. 21 și 53 din Constituție. Prin instituirea unui termen de 5 ani, în care urmează să fie executate obligațiile stabilite prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, se aduce atingere dreptului creditorului la soluționarea în termen rezonabil a procesului civil, atât timp cât faza de executare silită a hotărârilor judecătorești face parte integrantă din procesul civil, astfel cum s-a reținut în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului – spre exemplu, Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 66. Astfel, spre deosebire de reglementările anterioare, care prevedeau un termen de executare integrală de 3 ani, în ipoteza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 se instituie un termen de 5 ani de la data la care hotărârea dobândește putere executorie. O perioadă de 5 ani, prin întinderea sa, este de natură să pună în discuție însuși caracterul rezonabil al termenului. Sunt invocate, în acest sens, aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv (spre exemplu, Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, Hotărârea din 6 martie 2003, pronunțată în Cauza Jasiūnienė împotriva Lituaniei, Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României, Hotărârea din 2 martie 2004, pronunțată în Cauza Sabin Popescu împotriva României). Mai mult decât atât, se observă că în primii 3 ani se realizează plata a mai puțin de jumătate din creanță, respectiv 40% din valoarea totală a sumelor datorate, cea mai semnificativă tranșă – de 35% – fiind, de altfel, ultima programată, ceea ce reprezintă, în opinia instanței, nu o măsură de eșalonare, ci o veritabilă măsură de amânare la plată, având în vedere că partea semnificativă a creanței urmează să fie executată după 4 ani. De asemenea, instanța apreciază că, în alegerea termenului de 5 ani și a cuantumului tranșelor, cu accent pe ultimele două tranșe anuale, legiuitorul delegat nu a invocat motive care să justifice în mod rezonabil această opțiune, respectiv nu a arătat de ce alte măsuri, eventual alegerea unei perioade mai scurte – spre exemplu, 3 ani, așa cum s-a întâmplat în cazurile anterioare analizate de Curte – sau o reașezare a cuantumului tranșelor, nu constituie măsuri posibile. … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 14.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că textul legal criticat are o redactare univocă, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară, și nu pot fi reținute criticile formulate în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție. Măsura criticată urmărește un scop legitim, respectiv asigurarea stabilității economice a țării, și este aplicată în mod egal tuturor persoanelor care intră sub incidența acesteia. De altfel, numai dacă dispune de suficiente resurse bugetare, statul va fi în măsură să își îndeplinească obligația fundamentală care i-a fost prescrisă prin art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție, respectiv să creeze condițiile necesare pentru creșterea calității vieții. În ceea ce privește criticile conform cărora susținerile din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 sunt false, întrucât ar exista, de fapt, resurse bugetare la bugetul de stat pentru plata creanțelor salariale, dar acestea au fost destinate acoperirii cheltuielilor prilejuite de aniversarea Centenarului, Guvernul apreciază că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, întrucât vizează oportunitatea reglementării și veridicitatea celor afirmate de Guvern în preambulul actului normativ. Or, acestea sunt aspecte care nu intră în aria de control exercitată de instanța de contencios constituțional. … 15.De asemenea, prevederile legale criticate stabilesc 5 tranșe de efectuare a plăților precis determinate, asigură un termen de 5 ani pentru executarea integrală a creanței și acoperă orice devalorizare a sumei de bani prin actualizarea sumelor datorate în funcție de indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică, fiind acordate și dobânzi la aceste sume astfel actualizate. Astfel, actul normativ criticat cuprinde măsuri de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului în a-și executa creanța. În cauza de față, Guvernul nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci se obligă la plata eșalonată a sumelor prevăzute prin acestea, neputând fi reținută, așadar, o încălcare a art. 21 din Constituție. În ceea ce privește critica realizată în raport cu art. 44 din Constituție, se arată că prin eșalonarea plății creanței pe durata a 5 ani nu se aduce atingere substanței dreptului, întrucât acesta urmează a se concretiza în patrimoniul creditorului, etapizat, pe durata menționată în lege. În acest sens, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 stabilește o perioadă de 5 ani, ca termen maxim în care va fi realizată executarea totală a titlurilor, și precizează nivelul și termenele de efectuare a plăților intermediare. Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanței. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume. Referitor la critica realizată prin raportare la art. 53 din Constituție, reține că dreptul la plata creanțelor salariale nu este restrâns, astfel că și această critică este neîntemeiată. Sunt invocate aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010 și Decizia nr. 746 din 2 iunie 2011). … 16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, care au următorul cuprins: (1)Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2018, se va realiza astfel:a)în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; … b)în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; … c)în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; … d)în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; … e)în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu. … (2)Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2018, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.(3)În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.(4)Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.(5)La sumele actualizate în condițiile alin. (4) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie.(6)Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1). … 19.În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză (a se vedea Decizia nr. 78 din 2 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 3 iulie 2023, Decizia nr. 289 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 31 august 2022, Decizia nr. 198 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 8 august 2022, Decizia nr. 716 din 2 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 10 februarie 2022). … 21.Astfel, analizând criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la dispozițiile art. 21 din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a reținut că prin dispozițiile de lege criticate nu se refuză executarea hotărârilor judecătorești, ci, din contră, aceasta se recunoaște și legiuitorul își ia angajamentul ferm de a le executa întocmai, potrivit criteriilor rezonabile și obiectivelor stabilite în actul normativ contestat. De asemenea, reglementarea criticată nu este o măsură prin care se interzice, nici măcar temporar, executarea unei hotărâri judecătorești. Curtea a precizat că autoritățile statului nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executării unei hotărâri judecătorești îndreptate împotriva sa, dar, în situații de excepție, cum ar fi îndatorarea excesivă, încetarea plăților, dificultăți financiare deosebite, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, a apreciat că stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură ce intră în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiție, cât și dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei procedurii). Curtea a mai reținut că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești, poate fi considerat în concordanță cu principiile consacrate de jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Executarea eșalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi bănești nu este interzisă în niciun mod de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica. Prin urmare, textul criticat nu încalcă nici art. 21 alin. (1) – (3) din Constituție privind accesul liber la justiție și nici art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 22.De asemenea, instanța de contencios constituțional are o bogată jurisprudență în privința soluțiilor legislative ce reglementează eșalonarea succesivă a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011 și în anii 2012-2017 (a se vedea Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 29 februarie 2012, Decizia nr. 384 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013, Decizia nr. 722 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, Decizia nr. 310 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, Decizia nr. 354 din 23 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 9 octombrie 2019, Decizia nr. 365 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 18 august 2020, Decizia nr. 393 din 10 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 9 septembrie 2021, Decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 3 mai 2022, sau Decizia nr. 60 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 7 iulie 2023). … 23.Astfel, cu privire la critica raportată la încălcarea art. 16 din Constituție, Curtea a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere (a se vedea Hotărârea din 23 iulie 1968, pronunțată în Cauza „Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene“ împotriva Belgiei, paragraful 10, Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunțată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 35, 38, 40, Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Abdulaziz, Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit, paragraful 72, Hotărârea din 16 septembrie 1996, pronunțată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Hotărârea din 18 februarie 1999, pronunțată în Cauza Larkos împotriva Ciprului, paragraful 29, și Hotărârea din 6 iulie 2004, pronunțată în Cauza Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24). Totodată, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele dintre diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context. … 24.Curtea a statuat, în esență, că eșalonarea succesivă a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim – asigurarea stabilității economice a țării – și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere – executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. În aceste condiții, Curtea a constatat că situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una ce reclamă o diferență evidentă de tratament juridic. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român. Prin urmare, dispozițiile art. 16 din Constituție nu sunt încălcate (a se vedea Decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2022, precitată, paragrafele 17 și 18). … 25.Referitor la dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituție, Curtea a reținut că instanța de contencios al drepturilor omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un „bun“, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și că neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie deci o atingere adusă dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, precum și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Hotărârea din 19 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Ambruosi împotriva Italiei, paragraful 40, și Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, paragraful 41). Însă Curtea a reținut că Guvernul, prin adoptarea unor asemenea reglementări, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate privată. Prin urmare, textul criticat nu încalcă dispozițiile constituționale și convenționale privind protecția proprietății (a se vedea Decizia nr. 6 din 18 ianuarie 2022, precitată, paragraful 21). … 26.În raport cu aceste considerente, nu a putut fi reținută nici încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De altfel, invocarea prevederilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu poate fi reținută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în capitolul II – Drepturile și libertățile fundamentale din titlul II – Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale din Constituție (spre exemplu, Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013, sau Decizia nr. 230 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1321 din 31 decembrie 2020, paragraful 121). … 27.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză. … 28.Distinct, examinând în continuare criticile formulate de autorul excepției privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea constată caracterul neîntemeiat al acestora. În jurisprudența sa privind principiul respectării legilor, în componenta referitoare la calitatea actelor normative, Curtea Constituțională a statuat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, și Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). Cu privire la sfera de cuprindere a unor situații ipotetice într-o lege, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, datorită principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație (de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 31). … 29.Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de față, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au un conținut clar și previzibil, neexistând niciun echivoc cu privire la categoria de personal aflat sub incidența reglementării, drepturile a căror plată se eșalonează și perioadele de eșalonare. În același timp, referitor la critica adusă sintagmei „devenite executorii“ cu privire la hotărârile judecătorești vizate de ipoteza normei, Curtea precizează că prevederile legale criticate nu există izolat, ci acestea trebuie raportate atât la întreg ansamblul normativ din care fac parte, cât și la ansamblul legislației în materie. Astfel, „hotărârile executorii“ sunt reglementate, în principal, prin art. 633 din Codul de procedură civilă. De asemenea, în materia contenciosului administrativ, dispozițiile art. 22 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, stabilesc că sunt titluri executorii hotărârile judecătorești definitive pronunțate potrivit legii contenciosului administrativ. În această materie, hotărârile pronunțate în primă instanță nu pot fi atacate cu apel, singura cale de atac de reformare ce poate fi exercitată fiind aceea a recursului, în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004. Prin derogare de la regimul de drept comun prevăzut în Codul de procedură civilă, în contenciosul administrativ, recursul este, în toate cazurile, suspensiv de executare, așadar hotărârea pronunțată în primă instanță, împotriva căreia a fost formulat recurs, potrivit legii contenciosului administrativ, nu poate fi pusă în executare. … 30.Având în vedere aceste repere legale, Curtea constată că prevederile art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 respectă exigențele de calitate a normelor juridice și, prin urmare, dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție nu sunt încălcate. … 31.Cât privește susținerile referitoare, în esență, la faptul că statul își permite să avanseze cheltuieli pentru aniversarea Centenarului Marii Uniri, dar amână plata sumelor aferente hotărârilor judecătorești, Curtea reține că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci aspecte privind oportunitatea reglementării criticate, asupra cărora nu are competența să se pronunțe. … 32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel Jelea în Dosarul nr. 4.748/120/2019 al Tribunalului Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește