DECIZIA nr. 547 din 26 septembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 234 alin. (1) și (2), ale art. 236 alin. (1) și ale art. 237 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Petre Crișan în Dosarul nr. 3.597/83/2017 al Tribunalului Satu Mare – Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.599 D/2017. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Se susține că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci invocă o situație teoretică, în care organul de urmărire penală ar fi de rea-credință și nu ar efectua niciun act de urmărire penală între două acte de prelungire a măsurii arestării preventive, situație care, în opinia sa, ar trebui să atragă sancționarea procurorului. Se susține că un astfel de aspect este contrazis chiar de către instanța de trimitere, care, în încheierea de sesizare, precizează că au fost efectuate acte de urmărire penală între momentele procesuale ale prelungirii măsurii arestării preventive dispuse în cauză. Se susține că, nu în ultimul rând, pasivitatea organelor de urmărire penală poate fi constatată și sancționată de instanța de judecată. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 27 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.597/83/2017, Tribunalul Satu Mare – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 234 alin. (1) și (2), ale art. 236 alin. (1) și ale art. 237 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Petre Crișan întro cauză având ca obiect soluționarea unei propuneri de prelungire a măsurii arestului preventiv luate față de autorul excepției de neconstituționalitate. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că redactarea textelor criticate este deficitară deoarece acestea nu prevăd o obligație legală a procurorului de a administra și prezenta probe noi asupra cărora să poată pune concluzii inculpatul, prin avocat, într-un mod efectiv, și nici, în mod expres, o sancțiune procesuală în cazul în care procurorul nu efectuează niciun act de urmărire penală în intervalul de timp dintre luarea măsurii arestării preventive și data formulării propunerii de prelungire a arestării preventive, acte de urmărire penală din care să rezulte dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin sau au apărut noi temeiuri justificative ale măsurii arestării preventive. Se susține că, în situația în care organele de urmărire penală nu efectuează acte de urmărire penală în intervalul de timp mai sus menționat, verificarea subzistenței temeiurilor inițiale ale arestării preventive sau verificarea intervenirii unor noi temeiuri care să justifice menținerea acestei măsuri este lipsită de obiect, iar prelungirea măsurii anterior menționate va fi una automată, motivele neputând fi decât cvasiidentice cu cele care au fost avute în vedere la luarea inițială a măsurii arestării preventive, aspect ce contravine dispozițiilor art. 5 paragraful 3 din Convenție. Așa fiind, apărarea în procedura prelungirii măsurii arestării preventive, în ipoteza analizată, nu poate fi decât una formală, aspect ce contravine dispozițiilor art. 24 din Constituție. Este invocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile din 1 decembrie 2009, 6 februarie 2014 și 24 aprilie 2018, pronunțate în cauzele Irinel Popa împotriva României, Zimin împotriva Rusiei și Ovidiu Cristian Stoica împotriva României, prin care s-a statuat constant că prelungirea arestării preventive nu se poate dispune prin formule succinte, abstracte și cvasiidentice, stereotipe, trebuind a fi analizată în concret situația fiecărui inculpat în parte și oferite motive din care să rezulte modul în care eliberarea acestuia ar prejudicia obținerea de probe sau ar fi contrară ordinii publice. Se susține că, prin raportare la jurisprudența anterior referită, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3), întrucât îngrădesc dreptul inculpatului arestat preventiv la examinarea reală a sustenabilității și legalității propunerii de prelungire a măsurii preventive dispuse în privința sa. Sunt invocate de asemenea prevederile art. 8 alin. (4) și ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și se susține că modul echivoc în care sunt redactate prevederile art. 234 alin. (1) și (2), ale art. 236 alin. (1) și ale art. 237 alin. (1) din Codul de procedură penală conduce la o jurisprudență bazată pe interpretarea greșită a acestor dispoziții legale. … 6.Tribunalul Satu Mare – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că, în prezenta cauză, procurorul a formulat o primă soluție de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului, iar până la data emiterii acestei soluții au fost efectuate în ceea ce îl privește pe inculpat acte de urmărire penală, neputându-se pune problema unei pasivități a organelor de anchetă. Se face trimitere la jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului – fiind menționate hotărârile din 17 martie 1997, 3 octombrie 2006 și 6 februarie 2014, pronunțate în cauzele Muller împotriva Franței, paragraful 35, McKay împotriva Regatului Unit, paragraful 45, și Zimin împotriva Rusiei, paragraful 31 -, prin care s-a statuat că existența, în continuare, a unor motive verosimile de a se crede că persoana arestată a săvârșit o infracțiune reprezintă o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii acesteia în detenție, însă după o anumită perioadă de timp această condiție nu mai este suficientă. Se susține însă că termenul care trebuie luat în considerare din acest punct de vedere este cu totul altul decât cel invocat în prezenta cauză. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 339 din 30 aprilie 2015 și nr. 449 din 28 iunie 2016. De asemenea este invocată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile din 27 august 1992 și 6 aprilie 2000, pronunțate în cauzele Tomasi împotriva Franței, paragraful 102, și Labita împotriva Italiei, paragraful 153. … 9.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate sunt constituționale și că își menține punctul de vedere exprimat și reținut în deciziile nr. 217 din 12 aprilie 2016 și nr. 449 din 28 iunie 2016. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 234 alin. (1) și (2), ale art. 236 alin. (1) și ale art. 237 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:– Art. 234 alin. (1) și (2):(1)Arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii.(2)Prelungirea arestării preventive se poate dispune numai la propunerea motivată a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. … – Art. 236 alin. (1): „Judecătorul de drepturi și libertăți, dacă apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, admite propunerea procurorului și dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului, prin încheiere motivată.“; … – Art. 237 alin. (1): „Judecătorul de drepturi și libertăți, dacă apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru prelungirea arestării preventive a inculpatului, respinge, prin încheiere motivată, propunerea procurorului, dispunând punerea în libertate a inculpatului la expirarea duratei acesteia, dacă nu este arestat în altă cauză.“ …  … 13.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20 cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (2) referitor la libertatea individuală și ale art. 24 alin. (1) cu privire la dreptul la apărare, precum și dispozițiilor art. 5 paragraful 3 și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la libertate și la siguranță și la dreptul la un proces echitabil. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate reprezintă garanții ale prelungirii măsurii arestării preventive potrivit unei proceduri care oferă inculpatului dreptul de a cunoaște cuprinsul dosarului și al documentelor întocmite în vederea prelungirii acestei măsuri, precum și dreptul de a participa la soluționarea cererii de prelungire a arestării preventive, asistat de un avocat ales sau numit din oficiu, putând formula apărări cu privire la fiecare dintre motivele formulate de procuror în susținerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive dispuse în privința sa. În acest fel inculpatul beneficiază de mijloacele necesare apărării drepturilor și intereselor sale procesuale referitoare la prelungirea arestării preventive, fiindu-i astfel asigurate accesul la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. … 15.Mai mult, în vederea garantării acelorași drepturi fundamentale, dispozițiile art. 204 din Codul de procedură penală reglementează contestația ca fiind calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive în cursul urmăririi penale, precum și procedura de soluționare a contestațiilor astfel invocate. … 16.De asemenea, referitor la criticile formulate de autorul excepției cu privire la obligativitatea probării de către procuror a existenței unor motive noi pentru ca măsura arestării preventive să poată fi prelungită, Curtea reține că, prin hotărârile din 17 martie 1997, 3 octombrie 2006 și 6 februarie 2014, pronunțate în cauzele Muller împotriva Franței, paragraful 35, McKay împotriva Regatului Unit, paragrafele 44-45, și Zimin împotriva Rusiei, paragraful 31, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că existența, în continuare, a unor motive verosimile de a se crede că persoana arestată a săvârșit o infracțiune reprezintă o condiție sine qua non pentru legalitatea menținerii acesteia în detenție, însă după o anumită perioadă această condiție nu mai este suficientă. S-a statuat însă, prin aceeași jurisprudență, că termenele anterior arătate, care trebuie luate în considerare din acest punct de vedere, nu sunt determinate, acestea variind în funcție de particularitățile cauzelor. De altfel, prin raportare la considerentele hotărârilor anterior menționate, Curtea constată că prezenta excepție de neconstituționalitate a fost invocată cu prilejul formulării primei propuneri de prelungire a măsurii arestării preventive, conform art. 236 alin. (2) din Codul de procedură penală. … 17.Pentru aceste considerente, Curtea reține că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale și convenționale invocate de autorul excepției, referitoare la accesul la justiție, la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la apărare, astfel cum acestea sunt reglementate la art. 21 alin. (1)-(3) și art. 24 din Constituție și la art. 5 paragraful 3 și art. 6 paragraful 1 din Convenție. De asemenea, pentru aceleași motive, Curtea reține că dispozițiile legale criticate nu încalcă libertatea individuală a persoanei în privința căreia este prelungită măsura arestării preventive, fiind în acord cu prevederile constituționale ale art. 23 alin. (2), și că acestea sunt clare, precise și previzibile, respectând exigențele art. 1 alin. (5) din Constituție referitoare la calitatea legii. … 18.În fine, Curtea constată că, în susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia exprimă nemulțumiri referitoare la lipsa de activitate a organelor de urmărire penală în intervalul cuprins între momentul dispunerii în privința sa a măsurii arestării preventive și cel al soluționării propunerii de prelungire a acestei măsuri. Aceste aspecte vizează însă aplicarea dispozițiilor legale criticate de către organele judiciare, ele neputând face obiectul controlului de constituționalitate. … 19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Petre Crișan în Dosarul nr. 3.597/83/2017 al Tribunalului Satu Mare – Secția penală și constată că prevederile art. 234 alin. (1) și (2), ale art. 236 alin. (1) și ale art. 237 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 26 septembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește