DECIZIA nr. 544 din 24 octombrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 157 din 26 februarie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 115 19/05/2015 ART. 6
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 115 19/05/2015 ART. 6
ActulREFERIRE LALEGE 393 28/09/2004
ActulREFERIRE LALEGE (R) 215 23/04/2001
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 715 20/11/2018
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 5REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948
ART. 7REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 3
ART. 8REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 11
ART. 9REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 22
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LALEGE 294 04/11/2022 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE 115 19/05/2015
ART. 16REFERIRE LALEGE 115 19/05/2015 ART. 6
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 18REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948
ART. 18REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 3
ART. 18REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 11
ART. 18REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 22
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 37
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 36
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 37
ART. 25REFERIRE LALEGE 115 19/05/2015
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 36
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 37
ART. 26REFERIRE LALEGE 115 19/05/2015 ART. 6
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 36
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 37
ART. 27REFERIRE LALEGE 30 18/05/1994
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 27REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 2
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 29REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 3
ART. 29REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 11
ART. 29REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 20
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, excepție ridicată de David Matt Ian în Dosarul nr. 21.056/302/2020 al Tribunalului București – Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.887D/2020.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă aspecte din jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 715 din 20 noiembrie 2018.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Decizia civilă nr. 2.405 din 16 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 21.056/302/2020, Tribunalul București – Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali. Excepția a fost ridicată de David Matt Ian într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost validat un mandat de primar.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prin introducerea cuvântului „definitivă“ în textul de lege criticat se produce un dezechilibru social care operează în favoarea condamnatului, cu toate că acesta nu ar trebui să se mai bucure de prezumția de nevinovăție. Prin urmare, se încalcă art. 20 din Constituție raportat la Declarația Universală a Drepturilor Omului.6.Astfel, autorul excepției arată că, după condamnarea în primă instanță, persoana nu se mai poate bucura de prezumția de nevinovăție, aceasta fiind răsturnată de către instanțele de judecată care au aceste prerogative. Prin exercitarea căilor de atac nu se restabilește prezumția de nevinovăție întrucât, dacă acestea nu ar fi exercitate, hotărârea de condamnare a instanței de fond și-ar produce oricum efectele juridice. Căile de atac sunt puse la dispoziția persoanelor pentru a se asigura în mod definitiv că o condamnare, mai ales cea privativă de libertate, este aplicată în mod corespunzător, însă aceste căi de atac nu ar trebui să producă efecte de întârziere în ceea ce privește ocrotirea valorilor sociale. Peste 95% din hotărârile de condamnare rămân definitive după exercitarea căilor de atac, ceea ce ne arată că ne aflăm în fața unui sistem juridic drept unde, prin asigurarea unui proces echitabil, nu sunt încălcate drepturi fundamentale ale persoanelor. Interesul public general trebuie să primeze în fața interesului unei singure persoane condamnate și societatea trebuie să fie protejată de pericolul social pe care o persoană condamnată îl reprezintă.7.În acest sens, autorul excepției susține că dreptul la securitatea persoanei, prevăzut de art. 3 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, este încălcat de art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 care stabilește că o persoană nu poate fi aleasă dacă a fost condamnată prin hotărâre judecătorească definitivă. De aici reiese faptul că statul român, prin instanțele sale, în momentul în care condamnă la fond o persoană, continuă să aducă atingere securității persoanei, în sensul că exercitarea căilor de atac prevăzute de lege conduce la un proces de lungă durată, iar securitatea persoanei nu mai este protejată pe parcursul exercitărilor căilor de atac. În esență, dacă un condamnat nu își exercită calea de atac în termenul prevăzut de lege, hotărârea de condamnare rămâne definitivă și, ca atare, valoarea socială ocrotită este protejată. Faptul că o persoană alege să exercite căile de atac nu trebuie să prejudicieze cetățenii și drepturile acestora la securitatea persoanei.8.De asemenea, în opinia autorului excepției, raportată la art. 11 paragraful 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, condițiile de condamnare din primă instanță, instituite prin acest articol, stabilesc că o condamnare de fond este suficientă pentru a răsturna prezumția de nevinovăție, iar modul în care se desfășoară procesul la fond întrunește toate condițiile necesare pentru garantarea drepturilor fundamentale.9.De asemenea, autorul excepției invocă prevederile art. 22 din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la securitatea socială și susține că prin așteptarea ca o hotărâre de condamnare să rămână definitivă, securitatea socială este afectată în mod direct prin însăși speța care este dedusă judecății.10.În consecință, autorul excepției consideră că este imperativ ca legea să fie schimbată, având în vedere că valorile sociale nu sunt ocrotite de textul de lege criticat, iar drepturile fundamentale la securitatea persoanei și la securitatea socială sunt încălcate.11.Tribunalul București – Secția a V-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, reținând că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor art. 20 din Constituție.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015.16.Curtea observă că partea introductivă a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 a fost modificată prin art. I pct. 1 din Legea nr. 294/2022 privind modificarea și completarea Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1072 din 7 noiembrie 2022, având următorul cuprins: „(2) Nu au dreptul de a depune candidaturi și nu pot fi aleși:“.17.Însă, având în vedere că în cauză produc efecte juridice prevederile art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 în forma anterioară modificării evidențiate, în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea urmează să rețină ca obiect al excepției dispozițiile art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015, care au următorul cuprins:Nu pot fi aleși:(…);b)persoanele care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1), precum și persoanele cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice.18.În opinia autorului excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate dispozițiile din Declarația Universală a Drepturilor Omului cuprinse în art. 3 privind dreptul la viață, la libertate și la securitatea persoanei, art. 11 paragraful 1 privind prezumția de nevinovăție și art. 22 privind securitatea socială.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, autorul excepției susține neconstituționalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015, considerând că, în materie electorală, interdicția de a fi ales ar trebui să intervină în temeiul hotărârii judecătorești de condamnare pronunțate în primă instanță, sens în care arată că „o condamnare de fond este suficientă pentru a răsturna prezumția de nevinovăție“.20.Cu titlu introductiv, Curtea observă că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin Decizia nr. 715 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 1 martie 2019, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Cu acel prilej, Curtea a reținut că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate instituie o condiție negativă în privința dreptului de a fi ales în funcția de primar, consilier local și consilier județean, care se referă la ineligibilitatea debililor sau a alienaților mintal, persoanelor puse sub interdicție, persoanelor cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de a alege, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, precum și persoanelor cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi alese în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, această din urmă categorie fiind cea vizată prin critica de neconstituționalitate. Legea electorală privind aleșii locali instituie, așadar, pentru persoanele cărora li s-a interzis, prin hotărâre judecătorească definitivă, exercitarea dreptului de a fi alese imposibilitatea să fie alese în funcția de primar, consilier local și consilier județean.21.Analizând dispozițiile din Legea fundamentală privind drepturile electorale, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 37 din Legea fundamentală privind dreptul de a fi ales, o persoană poate fi aleasă dacă are drept de vot și dacă îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 alin. (3) și art. 40 alin. (3) din Constituție. Aceste condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ.22.Astfel, dreptul de vot, reglementat prin art. 36 alin. (1) din Constituție, este un drept exclusiv politic ce caracterizează, din acest punct de vedere, statutul juridic al cetățeanului român. Pentru a beneficia de acest drept, cetățeanul român trebuie să fi împlinit vârsta de 18 ani până în ziua alegerilor inclusiv. Alin. (2) al art. 36 din Legea fundamentală stabilește că nu au drept de vot debilii sau alienații mintal, puși sub interdicție, și nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.23.Totodată, dispozițiile art. 16 alin. (3) din Constituție stabilesc că funcțiile și demnitățile publice pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară, în timp ce dispozițiile art. 40 alin. (3) din Constituție interzic judecătorilor Curții Constituționale, avocaților poporului, magistraților, membrilor activi ai armatei, polițiștilor și altor categorii de funcționari publici, stabilite prin lege organică, să se asocieze în partide politice și să fie aleși.24.În plus, conform normei constituționale prevăzute de art. 37 alin. (2), candidații trebuie să împlinească, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de 23 de ani pentru a fi aleși în Camera Deputaților sau în organele administrației publice locale, vârsta de cel puțin 33 de ani pentru a fi aleși în Senat și vârsta de cel puțin 35 de ani pentru a fi aleși în funcția de Președinte al României.25.Din interpretarea coroborată a art. 16 alin. (3), art. 36 și 37 din Constituție, Curtea a constatat că, în cazul dreptului de a fi ales, dispozițiile art. 37 alin. (1) din Constituție prevăd că pot fi aleși doar cetățenii care nu au fost condamnați prin hotărâre judecătorească definitivă la pierderea drepturilor electorale și condiționează acest drept de îndeplinirea condițiilor prevăzute prin norma constituțională de la art. 16 alin. (3), care, la rândul său, face trimitere la „condițiile legii“ atunci când reglementează dreptul de a ocupa funcții și demnități publice, civile sau militare. Acestei trimiteri generice îi este subsumată inclusiv Legea nr. 115/2015.26.În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 nu fac altceva decât să preia, la nivelul de reglementare a legii, soluția constituțională prevăzută de art. 37 alin. (1) coroborat cu art. 36 alin. (2) din Legea fundamentală, dând expresie prevederilor constituționale antereferite în materia alegerilor în funcțiile publice din cadrul autorităților administrației publice locale.27.Distinct de aceste considerente, care își mențin valabilitatea în mod corespunzător și în prezenta cauză, Curtea reține că susținerile autorului excepției în sensul că, în materie electorală, interdicția de a fi ales ar trebui să opereze în temeiul hotărârii judecătorești de condamnare pronunțate în primă instanță echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, care prevăd dreptul la dublu grad de jurisdicție în materie penală, stabilind că „Orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară“. Or, respectarea reglementărilor internaționale cuprinse în convențiile la care România este parte este obligatorie, potrivit art. 11 alin. (1) din Constituție.28.În aceste condiții, Curtea constată că acceptarea criticilor autorului excepției conduce și la încălcarea prezumției de nevinovăție, consacrată ca principiu fundamental prin dispozițiile art. 23 alin. (11) din Constituție, ceea ce este inadmisibil, deoarece, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, respectarea Constituției și a supremației sale este obligatorie.29.În consecință, Curtea constată că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate nu încalcă dispozițiile art. 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, invocate prin prisma art. 20 din Constituție. De asemenea, invocarea art. 3 și 20 din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei ființe umane la viață, la libertate și la securitatea persoanei sale, precum și la securitate socială nu are relevanță în cauză, deoarece conținutul normelor de referință invocate nu interferează sub niciun aspect cu materia electorală, din perspectiva susținută de autorul excepției.30.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de David Matt Ian în Dosarul nr. 21.056/302/2020 al Tribunalului București – Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile art. 6 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x