DECIZIA nr. 542 din 10 noiembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 109 din 8 februarie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 99
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 99
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 99
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 99
ART. 5REFERIRE LAORDIN 1319 31/08/2018
ART. 5REFERIRE LAORDIN 510 21/06/2007
ART. 5REFERIRE LAREGLEMENTARI 21/06/2007
ART. 5REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 99
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 31
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 99
ART. 10REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ART. 11REFERIRE LAORDONANTA 14 18/08/2017 ART. 1
ART. 11REFERIRE LAORDONANTA 14 18/08/2017 ART. 5
ART. 11REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002
ART. 11REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 101
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 31
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 317 11/05/2021
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 102
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 31
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 52
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 738 08/10/2020
ART. 17REFERIRE LALEGE 544 12/10/2001 ART. 2
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 31
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 225 15/04/2014
ART. 18REFERIRE LAOUG (R) 195 12/12/2002 ART. 99
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ioan Florin Bledea în Dosarul nr. 12.867/182/2017 al Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.249D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât, în realitate, criticile formulate vizează aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii, ce sunt de competența instanței de judecată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 5 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 12.867/182/2017 al Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ioan Florin Bledea într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia invocă o serie de aspecte de fapt ale speței și menționează că instanțele nu țin cont de intenția legiuitorului, procedând la aplicarea reglementării criticate în orice situație, în speță fiind vorba despre iluminare și semnalizare. În esență, susține că reglementarea criticată nu îndeplinește condițiile de publicitate ale unei norme juridice, nefiind publică lista defecțiunilor pentru care a fost sancționat, iar în acest fel consideră că îi este lezat dreptul la informare în ceea ce privește legislația, întrucât organele constatatoare aplică textul criticat în mod abuziv, pentru orice situații pe care le consideră defecțiuni, indiferent dacă au sau nu legătură cu sistemul de frânare sau cu mecanismul de direcție, reglementat prin art. 102 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, la care face referire textul criticat. Autorul excepției mai susține că prin formularea „defecțiuni tehnice, altele decât cele prevăzute“ se conferă posibilitatea agentului constatator de a decide după bunul plac dacă anumite aspecte sunt defecțiuni tehnice sau nu, iar în acest mod agenții constatatori pot adăuga la lege aspecte pe care ei le consideră „alte defecțiuni“ fără a exista o listă a defecțiunilor pe care participanții la trafic să le cunoască (de exemplu: vopsea de altă culoare, casetofon defect, brichetă defectă etc.). Chiar dacă există Ordinul ministrului transporturilor și al ministrului afacerilor interne nr. 1.319/107/2018 privind modificarea Reglementărilor privind controlul tehnic în trafic al vehiculelor – RNTR 11, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și ministrului internelor și reformei administrative nr. 510/230/2007, autorul excepției arată că în cadrul acestora se specifică „deficiențe minore, majore sau periculoase“, și nu „defecțiuni tehnice“, ceea ce nu clarifică situația, având în vedere că art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 se referă la „alte defecțiuni tehnice decât cele prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. b)“, deci orice alte defecțiuni indiferent de modul de constatare. Așa fiind, autorul excepției susține că sancțiunea prevăzută la art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 ar trebui aplicată în baza unui act care să facă dovada existenței defecțiunilor tehnice, context în care arată că inspectorii Registrului Auto Român emit un Raport de control tehnic în trafic, însă nici acest raport nu specifică defecțiuni, ci neconformități sau deficiențe constatate.6.Tribunalul Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanța consideră că reglementarea criticată din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 31 alin. (2) și nici celor ale art. 52 alin. (2), având în vedere că în cauză nu se pune problema îngrădirii dreptului petentului la informațiile de interes public.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care în redactarea criticată de autorul excepției aveau următorul cuprins normativ: „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: […] 18. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu defecțiuni tehnice, altele decât cele prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. b), ori care are lipsă unul sau mai multe elemente de caroserie sau aceasta este deteriorată vizibil.“ Art. 102 alin (3) lit. b) la care face referire textul criticat prevedea următoarele: „Constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: […] b) conducerea vehiculului cu defecțiuni grave la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție, constatate de poliția rutieră împreună cu specialiștii Registrului Auto Român;“.11.Curtea menționează că reglementarea criticată a fost modificată prin art. I pct. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 14/2017 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 23 august 2017, și a intrat în vigoare începând cu data de 20 mai 2018, potrivit art. V alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 14/2017, având următorul cuprins: „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: […] 18. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu deficiențe majore, altele decât cele prevăzute la art. 101 alin. (1) pct. 11.“ Potrivit art. 101 alin. (1) pct. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002: „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: […] 11. conducerea unui autovehicul, tractor agricol sau forestier, remorcă sau tramvai cu deficiențe majore la sistemul de frânare sau mecanismul de direcție, la sistemul de iluminare sau de avertizare sonoră ori când acestea lipsesc;“.12.Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dispozițiile legale criticate își produc în continuare efectele juridice, fiind aplicabile cauzei deduse judecății, așa încât Curtea are competența de a se pronunța asupra constituționalității acestora, în redactarea criticată de autorul excepției de neconstituționalitate.13.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 31 alin. (2), potrivit cărora „Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal“, și celor ale art. 52 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.14.Examinând excepția de neconstituționalitate din perspectiva criticilor formulate, Curtea reține că, pe de o parte, autorul excepției invocă o serie de aspecte de fapt ale speței, precizând că instanțele judecătorești nu țin cont de intenția legiuitorului în ceea ce privește circumstanțierea faptelor contravenționale prevăzute de dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și procedează la aplicarea acestora în orice situație, în speță, susținând acesta, fiind vorba despre iluminare și semnalizare. Curtea apreciază că o atare critică excedează controlului de constituționalitate, având în vedere că vizează aspecte referitoare la modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești.15.În acest sens, printr-o jurisprudență constantă, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii, iar prin Decizia nr. 317 din 11 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 29 octombrie 2021, paragraful 25, s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției, iar interpretarea și aplicarea normelor la litigiul dedus judecății reprezintă atribuția instanțelor de judecată, pentru determinarea înțelesului acestora existând instituția recursului în interesul legii sau instituția hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.16.Pe de altă parte, Curtea observă că nemulțumirile autorului excepției vizează împrejurarea că reglementarea criticată nu îndeplinește condițiile de publicitate ale unei norme juridice, nefiind publică lista defecțiunilor pentru care a fost sancționat, iar în acest fel consideră că îi este lezat dreptul la informare în ceea ce privește legislația, întrucât organele constatatoare aplică textul criticat în mod abuziv, pentru orice situații pe care le consideră defecțiuni, indiferent dacă au sau nu legătură cu sistemul de frânare sau mecanismul de direcție, reglementat prin art. 102 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, la care face referire textul criticat, sens în care susține că se încalcă dispozițiile constituționale ale art. 31 alin. (2) și ale art. 52 alin. (1) și (2). Raportat la aceste susțineri, Curtea apreciază că dispozițiile constituționale ale art. 31 alin. (2), care reglementează dreptul la informație, respectiv obligația autorităților publice, potrivit competențelor ce le revin, să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal, și cele ale art. 52 alin. (2), care reglementează condițiile și limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, și care este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei, nu au incidență în speță, având în vedere că în cauză nu se pune problema îngrădirii dreptului autorului excepției la informațiile de interes public.17.În acest sens, prin Decizia nr. 738 din 8 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 26 februarie 2021, paragraful 16, Curtea a reținut că dreptul fundamental la informație, așa cum este consacrat de norma constituțională a art. 31, implică dreptul persoanei de a avea acces neîngrădit la orice informație de interes public și obligația corelativă a autorităților publice, potrivit competențelor ce le revin, de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal. Așadar, dreptul la informație, consacrat de art. 31 din Constituție, se referă numai la informațiile de interes public, sens în care legiuitorul, prin art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, a precizat că prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultată din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, așa cum sunt acestea definite la art. 2 lit. a) din Legea nr. 544/2001.18.Curtea observă că, în speță, autorul excepției are în vedere, de fapt, aspecte referitoare la aplicarea normei juridice de către organele competente, menționând că prin formularea „defecțiuni tehnice, altele decât cele prevăzute“ din cuprinsul art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 se conferă posibilitatea agentului constatator de a decide după bunul plac dacă anumite aspecte sunt defecțiuni tehnice sau nu, iar în acest mod agenții constatatori pot adăuga la lege aspecte pe care ei le consideră „alte defecțiuni“, fără a exista o listă a defecțiunilor pe care participanții la trafic să le cunoască, context în care susține că sancțiunea prevăzută la art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 ar trebui aplicată în baza unui act care să facă dovada existenței defecțiunilor tehnice. Or, din ansamblul criticilor astfel formulate, Curtea constată că acestea vizează ca finalitate concretă completarea/modificarea dispozițiilor de lege criticate, or, o asemenea solicitare nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Modificarea conținutului unei norme juridice reprezintă o prerogativă exclusivă a autorității legislative în lumina dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“ (a se vedea în acest sens și Decizia Curții Constituționale nr. 225 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 iunie 2014).19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Ioan Florin Bledea în Dosarul nr. 12.867/182/2017 al Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Maramureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x