DECIZIA nr. 541 din 13 iulie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, excepție ridicată de Theodor Agachi și alții în Dosarul nr. 2.934/110/2015 al Tribunalului Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.164D/2016. … 2.La apelul nominal răspunde consilierul juridic Lidia Marin, pentru Ministerul Muncii și Justiției Sociale, cu delegație la dosar. Lipsesc autorii excepției și celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Având cuvântul, consilierul juridic al Ministerului Muncii și Justiției Sociale solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014. Consideră că nu poate fi vorba despre încălcarea art. 34 și art. 41 alin. (2) din Constituție, atât timp cât sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare are reglementare legală, iar amânarea aplicării art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 ține de politica salarială a Guvernului. Susține că sporul pentru condiții vătămătoare este acordat doar salariaților care beneficiau de acesta înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 și numai dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Or, autorii excepției nu au beneficiat de acest spor anterior Legii-cadru nr. 330/2009. De asemenea, nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate, deoarece stabilirea prin regulament a locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și condițiile de acordare a acestuia nu sunt de natură a încălca dreptul la ocrotirea sănătății și măsurile de protecție salarială. În esență, autorii excepției nu critică art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, ci doar amânarea aplicării textului de lege criticat. În final, precizează că, potrivit art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată. … 4.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției, deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica, suspenda sau chiar anula. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 1 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.934/110/2015, Tribunalul Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014“. Excepția a fost invocată de reclamanții Theodor Agachi și alții în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, având ca obiect soluționarea cererii privind obligarea pârâților Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială și Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice la acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat, potrivit art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că statul român este îndrituit a lua măsuri de restrângere a unor drepturi, dar numai în cazuri excepționale, fără să se aducă atingere drepturilor garantate de Constituție, și numai pe perioadă determinată. Or, contrar dispozițiilor constituționale, statul român, prin autoritățile publice angajatoare ale unor salariați care deservesc un interes public, încalcă, în mod repetat, fără fundament legal și economic, drepturile garantate de Constituție ale salariaților. Astfel, începând cu anul 2011, aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 a fost amânată anual, „fără ca, la momentul actual, în anul 2015, să se justifice legal și financiar-economic suspendarea aplicării acestui text de lege“. Prin practica Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență prin care suspendă aplicarea art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 se încalcă Decizia Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010, potrivit căreia măsura de restrângere a unor drepturi poate avea doar caracter temporar. De asemenea, această practică încalcă și dispozițiile art. 115 alin. (1) și (6) din Constituție. Totodată, autorii excepției consideră că art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, încalcă și dispozițiile din Carta Socială Europeană a Consiliului Europei, partea I, pct. 3, dispozițiile Directivei 89/391/CEE, precum și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Legiferarea sporului pentru condiții vătămătoare, atât prin Legea-cadru nr. 284/2010, cât și prin legislația anterioară, arată, fără echivoc, faptul că statul român recunoaște condițiile de muncă nocive și periculoase pentru propriii salariați, însă, în mod repetat, cu rea-voință și atentând la sănătatea și securitatea în muncă a propriilor salariați, se amână luarea de măsuri care să înlăture efectul acestor condiții și să acorde o compensare pentru lucrătorii săi. Mai arată faptul că s-au creat situații discriminatorii și de inechitate între salariații care, anterior anului 2009, beneficiau de acest spor și salariații care, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014, nu primesc acest spor. În continuare, autorii excepției arată că situația economică și financiară a țării, care a impus Guvernului, începând cu 2010, să ia măsuri de austeritate, potrivit datelor oficiale, nu mai justifică suspendarea la nesfârșit a aplicării art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010. Față de declarația Guvernului din 7 iunie 2015, referitoare la creșterea economică a României, nu se mai impun urgența și nici necesitatea măsurilor de suspendare a aplicării art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010. Autorii excepției mai susțin că un alt argument de neconstituționalitate este și acela că același angajator a acordat spor pentru condiții vătămătoare colegilor din Botoșani, Suceava etc. în baza determinărilor cu privire la noxe efectuate de autoritățile competente. … 7.Tribunalul Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare în procent de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat, nu s-a putut acorda reclamanților, pe de o parte, pentru că nu s-a aprobat regulamentul cu privire la locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, iar, pe de altă parte, pentru că termenul de aplicare a art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 a fost prorogat anual prin ordonanțe de urgență ale Guvernului. Astfel, instanța consideră că nu sunt încălcate dispozițiile constituționale invocate de autorii excepției, atâta vreme cât acest spor are o reglementare legală, dar amânarea aplicării în concret a dispozițiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 ține de politica salarială a Guvernului, instanțele de judecată neavând competența de a interveni în schimbarea acestei politici, ci doar în aplicarea legilor. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că autorii critică, în realitate, amânarea aplicării art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, or, cu privire la aceste critici, Curtea s-a pronunțat, prin Decizia nr. 291 din 23 mai 2013, asupra unor prevederi de lege care amânau aplicarea unor drepturi stabilite de lege. … 10.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 sunt constituționale, întrucât stabilirea prin regulament a locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia nu este de natură a încălca dreptul la ocrotirea sănătății și măsurile de protecție socială a muncii. Consideră, de asemenea, că autorii excepției solicită invalidarea amânării aplicării textului de lege criticat, astfel că motivul de neconstituționalitate invocat nu privește textul de lege criticat în sine, ci faptul că acesta nu este aplicabil încă, intrarea lui în vigoare fiind prorogată prin alte acte normative. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la dosar de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014. Analizând susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie atât art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cât și art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014. Astfel, dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:– Art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010: „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară – administrație, sănătate, învățământ, justiție, cultură, diplomație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională sau autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.“; … – Art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014: „Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2016.“  …  … 14.Curtea reține că dispozițiile Legii-cadru nr. 284/2010 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul cauzei de contencios administrativ în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă obligarea pârâților la acordarea sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase, începând cu data de 3 iulie 2015. În concluzie, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 și art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014. … 15.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, art. 41 alin. (2) privind măsurile de protecție socială și în art. 115 alin. (1) și (6) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor Guvernului. De asemenea, autorii excepției invocă dispozițiile din Carta Socială Europeană (revizuită), partea I, pct. 3, potrivit cărora: „Părțile contractante recunosc ca obiectiv al politicii lor, a cărui realizare o vor urmări, prin toate mijloacele utile, pe plan național și internațional, atingerea condițiilor specifice asigurării exercitării efective a următoarelor drepturi și principii: […] 3. Toți lucrătorii au dreptul la securitate și igienă în muncă“, dispozițiile Directivei 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, precum și dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea reține că acestea prevăd că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament. Însă, un astfel de regulament nu a fost adoptat până în prezent, iar aplicarea dispozițiilor art. 21 a fost amânată succesiv, prin legile anuale de salarizare, până în ianuarie 2018, prin art. II art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, prin art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, prin art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, prin art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și prin art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. De asemenea, prin art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 3 aprilie 2017, s-a stabilit că prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2018, iar art. 3 alin. (2) din același act normativ a statuat că „Prin excepție de la alin. (1), prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, se aplică de la 1 martie 2017 pentru categoriile de personal plătit din fonduri publice prevăzute în anexele nr. 1,2 și 2^1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, cu modificările și completările ulterioare.“ Anexele nr. 1,2 și 2^1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se referă la familiile ocupaționale de funcții bugetare „Sănătate și asistența socială“ (anexa nr. 1) și „Învățământ“ (anexele nr. 2 și 2^1). Or, autorii excepției – salariați ai Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Bacău – nu fac parte din aceste categorii de personal plătit din fonduri publice. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 23 decembrie 2011, „Se reorganizează Agenția Națională pentru Prestații Sociale, prin preluarea activității de inspecție socială din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ca Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale“, potrivit art. 8 alin. (1) din aceasta, „Personalul Agenției și al agențiilor teritoriale este format din funcționari publici cu funcții generale, funcționari publici cu funcții specifice și personal angajat cu contract individual de muncă, salarizați în conformitate cu prevederile legale în vigoare“, iar, în conformitate cu art. 20 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2011, „Salarizarea personalului se face potrivit reglementărilor legale aplicabile personalului plătit din fonduri publice din administrația centrală, pentru personalul din aparatul central al Agenției, respectiv din serviciile deconcentrate, pentru personalul din agențiile teritoriale.“ Salarizarea personalului din familia ocupațională de funcții bugetare „Administrație“ este prevăzută în anexa nr. I la Legea-cadru nr. 284/2010, pe când salarizarea personalului din familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate“ este prevăzută în anexa nr. III la aceeași lege. De altfel, potrivit art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017, „Locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învățământ, sănătate și asistență socială, cultură, diplomație, justiție, administrație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională sau a fiecăreia dintre autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.“  … 17.Așadar, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. … 18.Cu privire la dispozițiile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, Curtea reține că principala critică a autorilor excepției de neconstituționalitate vizează textele de lege prin care a fost prorogată, până la 1 ianuarie 2016, aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010. Potrivit acestor prevederi legale, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament. În ceea ce privește critica referitoare la art. 34 din Constituție privind dreptul la ocrotirea sănătății, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată. În jurisprudența sa Curtea a statuat că sporurile, premiile și alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. În acest sens sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 și nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011 și, respectiv, nr. 99 din 8 februarie 2012. … 19.Cât privește critica referitoare la încălcarea art. 115 alin. (1) și (6) din Constituție, prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 32, cu privire la posibilitatea Guvernului de a suspenda ori lipsi de efect dispozițiile unei legi, pe calea ordonanțelor de urgență, Curtea a reținut că interdicția Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență care împiedică o lege adoptată de Parlament să își producă efectele nu vizează și dreptul puterii executive de a reglementa cu privire la drepturi care nu au o consacrare constituțională. … 20.Referitor la pretinsa încălcare a art. 41 alin. (2) din Constituție privind măsurile de protecție socială, se reține că dispozițiile de lege criticate nu prevăd că nu se acordă sporul pentru condiții de muncă, ci că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc prin regulament.  … 21.Pentru aceste argumente, nu se poate susține că dispozițiile de lege criticate ar contraveni prevederilor pct. 3 din Partea I a Cărții Sociale Europene (revizuite), potrivit cărora „Părțile contractante recunosc ca obiectiv al politicii lor, a cărui realizare o vor urmări, prin toate mijloacele utile, pe plan național și internațional, atingerea condițiilor specifice asigurării exercitării efective a următoarelor drepturi și principii: […] 3. Toți lucrătorii au dreptul la securitate și igienă în muncă“, și nici dispozițiilor Directivei 89/391/CEE din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă. … 22.Astfel, pentru a asigura măsuri de sănătate la locul de muncă, legiuitorul a introdus sporul pentru condiții de muncă, spor ce se acorda și anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010. Critica autorilor excepției referitoare la existența unor situații discriminatorii și de inechitate între salariații care anterior anului 2009 beneficiau de acest spor și salariații care, în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014, nu primesc acest spor nu poate fi reținută, deoarece textul de lege criticat nu instituie discriminări în cadrul aceleiași categorii de personal. În realitate, autorii excepției sunt nemulțumiți de faptul că nu s-a adoptat regulamentul privind acordarea sporului pentru condiții de muncă, ceea ce reprezintă o lacună a legii, o omisiune a legiuitorului, ce ar trebui complinită într-un termen rezonabil (având în vedere că adoptarea acestui regulament s-a amânat succesiv începând cu data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, 1 ianuarie 2011), iar nu o problemă de constituționalitate a art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014. Situațiile de discriminare invocate de autorii excepției nu sunt izvorâte din conținutul normativ al dispozițiilor de lege criticate, ci din aplicarea diferită, la cazuri concrete – ce vizează categoria de personal plătit din fonduri publice din care fac parte cei care solicită acordarea sporului de condiții de muncă – a dispozițiilor Legii-cadru nr. 284/2010, după 1 ianuarie 2011. Deși personalul bugetar a fost reîncadrat în conformitate cu dispozițiile legilor-cadru, el nu a fost salarizat în baza acestora, întrucât la stabilirea salariului nu au fost aplicate valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare, care, trimițând la cadrul normativ în vigoare la nivelul anului 2009, mențineau în plată cuantumul salarial din anii anteriori. Or, aceste aspecte vizează, în realitate, interpretarea și aplicarea legii la cazurile concrete. De exemplu, pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate“, prin Decizia nr. 10/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 28 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor și condițiile de acordare a acestora sunt cele stabilite prin regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 547/2010. … 23.În final, Curtea reiterează ceea ce a reținut prin Decizia nr. 201 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 483 din 29 iunie 2016, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2004, anume: „deși după anul 2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, în prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intențiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci când a conceput sistemul unic de salarizare și care face greu de înțeles principiile avute în vedere în reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale […]“. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Theodor Agachi și alții în Dosarul nr. 2.934/110/2015 al Tribunalului Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceiași autori în același dosar și constată că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește