DECIZIA nr. 540 din 24 octombrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 37 din 16 ianuarie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 190 09/11/2000 ART. 26
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 190 09/11/2000 ART. 26
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 47 04/02/2014
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LALEGE 82 02/04/2007 ART. 1
ART. 10REFERIRE LAOUG (R) 190 09/11/2000 ART. 4
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 15REFERIRE LAOUG 190 09/11/2000
ART. 15REFERIRE LAOUG 190 09/11/2000 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LAOUG (R) 190 09/11/2000 ART. 26
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Claudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România, excepție ridicată de Paula Croitoru și Mariana Gutman în Dosarul nr. 15.804/301/2018 al Judecătoriei Sectorului 3 București și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.462D/2019. 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, iar condițiile stabilite în mod legitim de legiuitor în exercitarea acestuia nu afectează dreptul de proprietate în substanța sa; dimpotrivă, textul legal criticat creează premisele valorificării acestui drept, cu respectarea unor condiții. Indică, în sensul celor susținute, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 47 din 4 februarie 2014.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 6 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 15.804/301/2018, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Paula Croitoru și Mariana Gutman într-o cauză având ca obiect obligația de a face, respectiv restituirea de bunuri din metale prețioase și solicitarea de repunere în termenul stabilit prin textul de lege criticat pentru neconstituționalitate. 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, prin stabilirea termenului pentru solicitarea obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase preluate abuziv de către stat, persoanele fizice care nu mai au cetățenie română și nu mai locuiesc în România de mulți ani sunt lipsite de efectivitatea dreptului de a-și recupera bunurile prin exercitarea dreptului la acțiune în instanță. Ca atare, devine iluzoriu dreptul la restituire conferit de legiuitor acestei categorii de persoane care, spre deosebire de cetățenii români destinatari ai aceleiași norme, nu au avut posibilitatea efectivă de a lua cunoștință de conținutul actului normativ criticat decât după expirarea termenului acolo stabilit. 6.Judecătoria Sectorului 3 București apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin normelor constituționale invocate. Termenul prevăzut de legiuitor pentru solicitarea de restituire a bunurilor din metale prețioase și din pietre prețioase preluate abuziv se aplică în mod egal tuturor destinatarilor actului normativ criticat, fără nicio distincție.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, modificate prin art. unic din Legea nr. 82/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 4 aprilie 2007, având următorul conținut normativ: „(1) Persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase și pietre prețioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau își au sediul, până la data de 31 decembrie 2009.“11.Normele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (2) și (5) privind forma de guvernământ a României și, respectiv, principiul legalității, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 21 alin. (1) referitor la accesul liber la justiție și ale art. 44 alin. (2) teza întâi, care garantează și ocrotesc proprietatea privată în mod egal, indiferent de titular. 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională observă că autoarele excepției sunt nemulțumite, în esență, de faptul că termenul stabilit la art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 pentru solicitarea restituirii obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase preluate abuziv de către stat este același atât pentru persoanele fizice care locuiesc efectiv în țară, cât și pentru cele ce nu mai locuiesc în România, acestea din urmă fiind discriminate din perspectiva valorificării dreptului de proprietate deoarece nu pot accesa cu aceeași ușurință legislația din România și nici procedurile de urmat. 13.Dispozițiile legale criticate au mai fost analizate prin prisma unor critici parțial asemănătoare, Curtea Constituțională respingând excepția, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 47 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 27 martie 2014, ale cărei considerente își mențin valabilitatea și în cauza de față. 14.Cu privire la stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție, Curtea a statuat constant în jurisprudența sa, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, că dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, legiuitorul având deplina legitimitate de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Fiind vorba despre un drept pe care Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, dreptul de acces la instanțele judecătorești poate fi supus unor limitări admise implicit, cu excepția restrângerilor care aduc atingere chiar substanței dreptului (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, paragraful 38).15.Dispozițiile de lege criticate în prezenta cauză fixează data de 31 decembrie 2009 ca termen-limită pentru depunerea la judecătoria competentă a solicitării de restituire a obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase preluate abuziv de stat. Având în vedere că în prima formă a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 16 noiembrie 2000, acest termen a fost inițial stabilit la un an de la data intrării în vigoare a acestui act normativ (art. 21), însă a fost succesiv prelungit până la 31 decembrie 2003, 31 decembrie 2006 și, respectiv, până la 31 decembrie 2009, rezultă că persoanele interesate au avut la dispoziție o perioadă suficientă – de 9 ani – în care puteau lua cunoștință de acest fapt și puteau întreprinde demersurile prescrise de lege pentru restituirea obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase preluate abuziv de stat. Lipsa unei minime diligențe, pasivitatea sau culpa persoanei în exercitarea activă și conformă a drepturilor și intereselor sale nu poate fi calificată drept o încălcare a acestor drepturi din partea statului, care, prin actul de legiferare, a stabilit anumite modalități și condiționări pentru exercitarea dreptului la recuperarea obiectelor confiscate. 16.Prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție permit legiuitorului să reglementeze competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată, astfel că instituirea unui termen în interiorul căruia persoanele interesate pot să își valorifice anumite drepturi recunoscute de lege nu poate fi contrară art. 1 alin. (3) și (5) și art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală, atât timp cât dreptul de acces la justiție pentru valorificarea bunurilor vizate de textul de lege criticat nu a fost atins în substanța sa. Totodată, acest termen se aplică în egală măsură tuturor destinatarilor normei criticate, fiind astfel respectat și principiul egalității și al nediscriminării, garantat de art. 16 alin. (1) din România. Instituirea unui termen diferit pentru persoanele care nu mai domiciliază în România, așa cum pretind autoarele excepției, ar fi ridicat, în schimb, îndoieli cu privire la respectarea acestui principiu, în condițiile în care nu se poate pretinde în mod rezonabil că un termen de 9 ani nu ar avea caracter suficient de îndestulător pentru exercitarea dreptului la acțiune în sensul solicitării restituirii bunurilor în cauză, indiferent de situația locativă a persoanelor vizate de norma legală criticată. 17.În ceea ce privește susținerea potrivit căreia textul legal criticat ar încălca prevederile art. 44 alin. (2) din Constituție privind garantarea în mod egal a dreptului de proprietate privată, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, dispozițiile art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 consacrând tocmai o concretizare în plan legal a acestui principiu constituțional. Prevederile legale criticate nu numai că nu atentează la dreptul de proprietate, care însă a fost grav lezat în timpul regimului trecut, ci, dimpotrivă, creează posibilitatea reconstituirii sale pe calea acțiunii în justiție, introdusă cu respectarea condițiilor prevăzute de lege (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 47 din 4 februarie 2014, precitată).18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Paula Croitoru și Mariana Gutman în Dosarul nr. 15.804/301/2018 al Judecătoriei Sectorului 3 București și constată că dispozițiile art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x