DECIZIA nr. 54 din 4 februarie 2020

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (5) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, excepție ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 506/248/2013 al Tribunalului Covasna – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 623D/2018. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 3 decembrie 2019, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea pentru data de 12 decembrie 2019, și, ulterior, pentru data de 4 februarie 2020, când a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 10 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 506/248/2013, Tribunalul Covasna – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (5) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996. Excepția a fost invocată de instanța de judecată din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei dezbateri succesorale, fiind solicitată, între altele, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui teren agricol situat în extravilan. … 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul de lege criticat a instituit, pentru perioada în care a fost în vigoare, respectiv 2 mai-19 iulie 2013, obligația încheierii în formă autentică a promisiunilor de vânzare, sub sancțiunea nulității absolute a actului, însă nu se poate reține nicio rațiune obiectivă și rezonabilă a opțiunii legislative criticate, respectiv a diferențierii între antecontractele încheiate sub semnătură privată, pe de o parte, și cele încheiate în formă autentică, pe de altă parte. În acest sens se apreciază că această diferențiere nu înlătură nicio inegalitate de fapt sau de drept, ci instituie un tratament juridic diferențiat, sub forma unui privilegiu, în favoarea părților unui antecontract de vânzare încheiat în formă autentică.  … 5.Sunt invocate și cele statuate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, potrivit căreia forma încheierii antecontractului nu poate crea situații juridice diferite pentru părțile a două tipuri de antecontract (cel încheiat în formă autentică și cel neautentificat), având în vedere faptul că, indiferent de forma acestuia, efectele produse sunt aceleași. Astfel, nici antecontractul încheiat în formă autentică, și nici cel neautentificat nu realizează însuși transferul dreptului de proprietate, generând doar obligația părților de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare. … 6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 7.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:8.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 9.Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 24 alin. (5) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 7 februarie 2013, introduse prin art. I cu referire la art. VII^5 pct. 3 din Legea nr. 127/2013 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 29 aprilie 2013, potrivit cărora: „(5) Promisiunea de a încheia un contract având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului sau un alt drept real în legătură cu acesta și actele de alipire și dezlipire a imobilelor înscrise în cartea funciară se încheie în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.“ Curtea reține că prevederile art. 24 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, introduse prin Legea nr. 127/2013, au fost abrogate expres prin art. II cuprins în Legea nr. 221/2013 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 12/2013 pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale și prorogarea unor termene și de modificare și completare a unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 17 iulie 2013. Având în vedere că prevederile legale criticate, deși nu mai sunt în vigoare, și-au produs efectele în cauza dedusă soluționării instanței de judecată, devin incidente cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Prin urmare, Curtea urmează să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost invocată.  … 10.În opinia instanței de judecată care a invocat din oficiu excepția de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 44 alin. (2) teza întâi, referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular. … 11.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, și a statuat că este neconstituțională introducerea unei diferențieri între regimul juridic aplicabil antecontractelor de vânzare încheiate în formă autentică, pe de o parte, și, respectiv, cel aplicabil antecontractelor încheiate sub semnătură privată, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014, pe de altă parte, în sensul exceptării de la aplicarea Legii nr. 17/2014 a antecontractelor autentificate la notariat, anterior intrării în vigoare a acestui act normativ. Prin decizia menționată, Curtea a statuat (paragrafele 25 și 26) că persoanele care au încheiat antecontracte de vânzare în formă autentică, pe de o parte, și persoanele care au încheiat antecontracte de vânzare fie sub forma unui înscris sub semnătură privată, fie sub forma unui înscris atestat de către un avocat, pe de altă parte, având ca obiect terenuri agricole situate în extravilan, se află în aceeași situație juridică, întrucât natura juridică a actului (antecontract de vânzare), efectele produse de acesta (obligația de a încheia în viitor contractul de vânzare), precum și momentul încheierii antecontractelor-anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, sunt identice. Singura diferență ce poate fi reținută între aceste două categorii de persoane se referă la forma încheierii antecontractului, aspect care nu este de natură a crea situații juridice diferite pentru părțile acestor două tipuri de antecontract, având în vedere faptul că, indiferent de forma acestuia, efectele produse sunt aceleași. Astfel, nici antecontractul încheiat în formă autentică, și nici cel neautentificat nu realizau însuși transferul dreptului de proprietate, generând doar obligația părților de a încheia în viitor contractul de vânzare. Astfel, Curtea reține că, în contextul deciziei amintite, viciul de neconstituționalitate a fost generat de faptul că dispoziția legală criticată, având caracterul unei norme tranzitorii, scotea de sub incidența noii legi (Legea nr. 17/2014 – mai restrictivă în privința exercitării dreptului de preempțiune la vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan), antecontractele încheiate în formă autentică, deși efectele generate de către acestea erau același cu cele ale antecontractelor încheiate sub semnătură privată. Cu alte cuvinte, ceea ce interesa în contextul deciziei amintite nu era forma încheierii actului, ci faptul că efectele antecontractului erau aceleași. … 12.În prezenta cauză, Curtea reține că există o deosebire fundamentală față de ipoteza legislativă examinată prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, anterior citată. Astfel, prin decizia amintită, Curtea s-a raportat la antecontracte valabil încheiate, indiferent de forma încheierii acestora, autentică sau sub semnătură privată, și a examinat efectele generate de acestea, statuând că exceptarea de la exigențele Legii nr. 17/2014 a antecontractelor autentificate echivalează cu reglementarea unui privilegiu pentru părțile care le-au încheiat, spre deosebire de părțile din contractele neautentificate. Or, în prezenta cauză, nu poate fi reținută o egalitate de situații juridice între părțile unui antecontract încheiat în formă autentică, cu respectarea cerințelor de formă, instituite de textul de lege criticat pentru încheierea sa valabilă, pe de o parte, și părțile unui antecontract care nu s-au conformat acelorași prescripții legale imperative și au încheiat actul sub forma semnăturii private, pe de altă parte. În acest din urmă caz, nefiind respectate cerințele legale pentru însăși încheierea valabilă a antecontractului, acesta nu putea produce efecte juridice, situație diferită de ipoteza unui antecontract încheiat cu respectarea cerințelor imperative ale legii referitoare la formă. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, principiul constituțional al egalității în drepturi își găsește aplicare în situații identice sau egale, care impun și justifică instituirea aceluiași regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situații diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluție legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunțat (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 24 din 16 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 18 februarie 2019, paragraful 44). … 13.În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza întâi, referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular, Curtea reține că, în situația nerespectării formei autentice a antecontractului, instituită de lege ad validitatem, manifestarea de voință a părților este nulă, astfel încât nu există un drept de creanță născut în patrimoniul acestora, apt să beneficieze de prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată. Dat fiind faptul că au fost încheiate cu încălcarea unor dispoziții legale imperative, astfel de convenții nu pot produce efecte, fiind desființate de la data încheierii acestora, astfel încât nu pot constitui temeiul dobândirii valabile a dreptului de proprietate. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, principiul constituțional al garantării și ocrotirii proprietății private operează în condițiile dobândirii legale a dreptului de proprietate, nu și în cazul în care dreptul este dobândit prin încălcarea normelor imperative ale legilor în vigoare la data încheierii actelor juridice, soluția judicioasă pentru această situație fiind cea a aplicării sancțiunii nulității actului juridic civil (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 467 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 12 octombrie 2005). … 14.Curtea mai reține că, în materia formalităților instituite de lege ad validitatem, prevederile art. 1.244 din Codul civil consacră regula încheierii prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, a contractelor translative sau constitutive de drepturi reale asupra imobilelor care urmează să fie înscrise în cartea funciară. Or, opțiunea legislativă potrivit căreia promisiunea de a contracta, având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului sau un alt drept real în legătură cu acesta, trebuie încheiată în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute, intră în marja de apreciere a legiuitorului, care are deplina legitimare constituțională de a legifera în sensul în care, pentru a fi valabilă, promisiunea de a contracta trebuie să îndeplinească aceleași condiții de formă precum contractul promis. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la competența constituțională a legiuitorului de a stabili modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilelor, legiuitorul are deplina opțiune de a stabili condițiile în care se dobândesc drepturile reale imobiliare (a se vedea Decizia nr. 641 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 11 decembrie 2019, paragraful 19). … 15.Curtea mai reține că, în acord cu principiul constituțional al universalității drepturilor și obligațiilor, cuprins în art. 15 alin. (1), cetățenii beneficiază de drepturile reglementate prin acte normative, dar în egală măsură trebuie să-și îndeplinească și obligațiile ce le revin, în conformitate cu prescripțiile actelor normative incidente, în speță referitoare la forma încheierii antecontractului de vânzare al unui imobil. Așadar, forma instituită pentru valabila încheiere a antecontractului nu poate cuprinde în sine un viciu de neconstituționalitate, atât timp cât este firesc ca destinatarii normelor juridice să se conformeze prescripțiilor acestora, în perioada în care acestea sunt în vigoare. … 16.În fine, în legătură cu susținerea că prevederea legală criticată a fost în vigoare o perioadă limitată, respectiv între 2 mai-19 iulie 2013, fiind ulterior abrogată în mod expres, Curtea reține că acest argument nu poate constitui un motiv de neconstituționalitate a normei. Curtea Constituțională nu poate cenzura aspecte ce țin de opțiunea de reglementare a legiuitorului, câtă vreme aceasta nu contravine niciunei dispoziții constituționale, oportunitatea soluției legislative nefăcând obiectul controlului de constituționalitate. … 17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 506/248/2013 al Tribunalului Covasna – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 24 alin. (5) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Covasna – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 februarie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește