DECIZIA nr. 538 din 24 octombrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 57 din 22 ianuarie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 1
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 171 26/03/2019
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 750 22/11/2018
ART. 4REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 5REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 1
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 42 21/11/2016
ART. 6REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 1
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 179 01/04/2014
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 11REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 12REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 1
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 440 23/06/2020
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 7 15/01/2019
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 87 27/02/2018
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 172 26/03/2019
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 16REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 1
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 613 05/10/2017
ART. 17REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 18REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Claudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) și ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Ionel Comănescu, Aura Eugenia Comănescu și Spiridon-Constantin Voinescu în Dosarul nr. 1.616/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.315D/2019. 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Magistratul-asistent-șef învederează Curții că autorul Spiridon-Constantin Voinescu a depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. 4.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În analiza soluției legislative criticate trebuie pornit de la scopul și esența ce rezultă din interpretarea teleologică a dispozițiilor Legii nr. 165/2013, și anume ocrotirea dreptului de proprietate al titularilor dreptului de proprietate, al foștilor proprietari și al moștenitorilor legali și testamentari ai acestora. În jurisprudența sa în materie – de exemplu, Decizia nr. 171 din 26 martie 2019 sau Decizia nr. 750 din 22 noiembrie 2018, Curtea a arătat că politicile de restituire au la bază două componente esențiale – cea reparatorie, morală, și cea patrimonială -, ambele referindu-se la titularii inițiali ai drepturilor de proprietate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 28 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.616/3/2018, Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) și ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ionel Comănescu, Aura Eugenia Comănescu și Spiridon-Constantin Voinescu într-o cauză aflată în apel având ca obiect contestarea unei decizii de compensare sub aspectul stabilirii titularilor de drepturi la despăgubiri și al plafonării cuantumului acordat, în temeiul textelor de lege criticate pentru neconstituționalitate. 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că situația cesionarilor dobânditori de drepturi succesorale, în care se află autorii excepției, este diferită de cea a cesionarilor de drepturi litigioase, astfel încât în privința primei categorii nu se justifică aplicarea aceluiași tratament sub aspectul acordării măsurilor reparatorii prevăzute de legile de restituire. Dacă referitor la cesionarii de drepturi litigioase se justifică limitarea cuantumului despăgubirilor la un anumit plafon stabilit în mod suveran de legiuitor, în scopul eliminării operațiunilor speculative, în cazul cesionarilor de drepturi succesorale această justificare nu mai subzistă și se impune același tratament juridic aplicabil și titularului originar, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia, întrucât, prin dobândirea succesiunii, cesionarii succesorali preiau dreptul de a culege o moștenire deschisă, întregul activ succesoral, cu efecte retroactive, dobândind inclusiv vocația la măsuri reparatorii, aidoma cedentului. Prin urmare, dispozițiile de lege criticate nu pot primi, în cazul cesionarilor succesorali, interpretarea dată prin Decizia nr. 42 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întrucât aceasta se referă în mod evident la situația cesionarilor de drepturi litigioase. În caz contrar, prevederile art. 1 alin. (3) și ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 contravin principiului nediscriminării și al egalității în fața legii, având în vedere că prin moștenirea legală sau testamentară se dobândește vocația succesorală, întocmai ca în cazul cesiunii de drepturi succesorale. 7.Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale raportat la art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 44, art. 53 și art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție. Menționează, în acest sens, Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, prin care Curtea Constituțională a arătat că cesionarii drepturilor de creanță izvorâte din legile de restituire nu se bucură de un bun în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel că nu pot invoca încălcarea dreptului de proprietate. Totodată, în jurisprudența constituțională s-a stabilit că nu orice diferență de tratament semnifică în mod automat încălcarea principiului egalității și al nediscriminării, astfel că și acordarea măsurilor reparatorii poate fi diferită, în funcție de beneficiarii acestora, în cazul de față existând o diferență obiectivă chiar în cadrul aceleiași categorii de persoane îndreptățite, între titularii originari ai dreptului la măsuri reparatorii și moștenitorii acestora, pe de o parte, și terțele persoane, respectiv cele care au dobândit drepturile cuvenite în temeiul legilor de restituire a proprietății, pe de altă parte, diferență ce constă în scopul legiuitorului de a recompensa persoanele care au fost în mod direct afectate în regimul comunist sub aspectul dreptului lor de proprietate, și nu de a crea noi drepturi pentru terțe persoane. 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 1 alin. (3) și ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conținut: – Art. 1 alin. (3): „În situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) și (4).“; – Art. 24 alin. (2): „În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).“12.Normele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) și (2), cu referire la principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, ale art. 44 – Dreptul de proprietate privată, ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 alin. (1) și (2) referitor la principiile înfăptuirii justiției: legalitate, unicitate, imparțialitate și egalitate pentru toți. De asemenea, prin raportare la art. 20 din Legea fundamentală, sunt menționate prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că, în esență, autorii acesteia pretind crearea unei stări de discriminare între cesionarii de drepturi litigioase și cei de drepturi succesorale, deoarece, deși au o situație juridică diferită, ambelor categorii li se aplică aceeași regulă a limitării cuantumului despăgubirilor acordate ca măsură reparatorie în temeiul legilor de restituire a proprietății. Consideră că cesionarii de drepturi succesorale pot fi asimilați, din perspectiva vocației la despăgubirile stabilite de legile reparatorii, titularului originar al dreptului la despăgubire, astfel că și nivelul despăgubirilor obținute trebuie să fie același, adică integral, și nu plafonat, așa cum dispun prevederile criticate ale art. 1 alin. (3) și ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. 14.În jurisprudența sa referitoare la prevederile cuprinse în Legea nr. 165/2013, Curtea Constituțională a arătat în mod constant că singura derogare de la principiul prevalenței restituirii în natură, consacrat, de altfel, expressis verbis prin art. 2 lit. a) din Legea nr. 165/2013, este reprezentată de situația în care titularul a înstrăinat drepturile ce i se cuveneau potrivit legilor anterioare de restituire a proprietății. Prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 stabilesc că, în situația în care titularul a înstrăinat drepturile ce i se cuveneau în temeiul legilor anterioare de restituire, singura măsură reparatorie acordată de legea nouă este cea a compensării prin puncte, în condițiile art. 24 alin. (2) din lege, fără a mai putea beneficia de măsurile reparatorii instituite prin legile reparatorii anterioare sau de măsurile reparatorii ale compensării integrale prin puncte. Potrivit acestei din urmă prevederi legale, cesionarii drepturilor izvorâte din legile de restituire beneficiază de un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate, la care se adaugă și o cotă de 15% din diferența până la valoarea imobilului, astfel cum aceasta rezultă din grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a legii (Decizia nr. 440 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 20 octombrie 2020, paragraful 18, Decizia nr. 87 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 3 mai 2018, paragrafele 15-17, sau Decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 27 mai 2019, paragrafele 17-20). 15.Curtea a observat că acordarea unor măsuri reparatorii diferite, în funcție de beneficiarii acestora, echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferit, dar care nu constituie o discriminare, întrucât, în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, nu orice diferență de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție sau a celor convenționale referitoare la interzicerea discriminării. Justificarea obiectivă și rezonabilă care legitimează diferența de tratament juridic rezidă, în cazul de față, în însuși scopul Legii nr. 165/2013, care constă în acordarea unor măsuri reparatorii în considerarea suferinței cauzate de stat prin preluarea abuzivă, din perioada regimului comunist, a imobilelor proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice private. Politicile de restituire îmbină, prin urmare, două componente: o componentă reparatorie/morală și una patrimonială ce privește dreptul de proprietate. Cele două aspecte ale politicii de restituire sunt strâns legate între ele și îi privesc, în realitate, numai pe titularii inițiali ai dreptului de proprietate, foști proprietari, și pe moștenitorii legali ori testamentari ai acestora. Așadar, doar aceste persoane au, în principiu, vocația unei reparații integrale și, pe cât posibil, în natură, întrucât numai această categorie de persoane a fost în mod real afectată, direct sau indirect, prin pierderea dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate în mod abuziv de stat (în acest sens, Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragrafele 27-38, Decizia nr. 172 din 26 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 12 iunie 2019, paragraful 19).16.Faptul că aceasta a fost voința și opțiunea legiuitorului rezultă fără echivoc din prevederile art. 1 alin. (3) și ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 și nu constituie o discriminare, fiind justificat în mod obiectiv și rezonabil. Cât privește distincția pe care autorii prezentei excepții o fac între cesionarii de drepturi succesorale – pe care îi asimilează titularilor originari – și cesionarii de drepturi litigioase, Curtea constată că nici Legea nr. 165/2013, în general, și nici prevederile legale criticate, în special, nu operează o astfel de distincție, esențială fiind operațiunea de înstrăinare – cu titlu oneros sau gratuit – către un terț care, spre deosebire de titularii inițiali ai dreptului de proprietate, foști proprietari, moștenitorii legali ori testamentari ai acestora, nu a fost afectat în mod direct sau indirect prin preluările abuzive ale imobilelor aflate în proprietatea lor (sau a autorului lor) privată din perioada regimului comunist. Desigur că latura oneroasă a cesiunii drepturilor litigioase justifică în mod legitim intenția legiuitorului de a limita operațiunile speculative în materia acordării măsurilor reparatorii stabilite prin lege, însă, pe lângă faptul că și cesiunea drepturilor succesorale poate avea caracter oneros, elementul comun al celor două tipuri de cesiuni este acela că dreptul la despăgubire a fost înstrăinat, pierzându-se astfel legătura morală – directă sau indirectă – dintre abuzul statului și persoana afectată de acest abuz. Aceeași condiție esențială a înstrăinării distinge categoria cesionarilor de drepturi succesorale de cea a moștenitorilor legali sau testamentari ai titularului inițial al dreptului la despăgubire, astfel că nu se poate pretinde egalitate de tratament între cele două categorii de subiecți de drept menționate.17.În ceea ce privește situația particulară a cesiunii drepturilor succesorale cu titlu gratuit, este relevantă Decizia nr. 613 din 5 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 21 martie 2018, paragraful 37, prin care Curtea a explicitat motivele care justifică diferența de tratament prevăzută de Legea nr. 165/2013, între cei care au dobândit dreptul de a obține măsurile compensatorii prin donație (donatari) și cei care l-au obținut prin intermediul unui testament (moștenitorii testamentari), și ale cărei considerente se mențin mutatis mutandis și în prezenta cauză. Deși ambele sunt liberalități, acte juridice cu titlu gratuit prin care autorul dispune de bunurile sale în mod liber, Curtea a reținut că între donație și testament există o deosebire de esență constând în natura lor și momentul la care își produc efectele. Astfel, în cazul testamentului, care este un act încheiat mortis causa, transferul dreptului de proprietate are loc la momentul decesului testatorului (eveniment pur aleator), iar în cazul donației – act juridic inter vivos – trecerea din patrimoniul donatorului în cel al donatarului se realizează în momentul încheierii donației, în timpul vieții proprietarului originar/donatorului, la un moment cert determinat în timp, individualizat prin voința părților. Or, ținând cont de aceste realități juridice, legiuitorul a ales să lase donatarii în afara sferei persoanelor care se bucură de despăgubire integrală, incluzând aici doar foștii proprietari și moștenitorii acestuia, legali sau testamentari, soluție legislativă justificată prin intenția de a evita crearea, prin chiar prevederile cuprinse în lege, a unui mecanism care să faciliteze eludarea scopului legii, acela de reparație pentru măsurile abuzive aplicate în timpul regimului comunist, ale căror consecințe negative le-au suportat direct foștii proprietari și moștenitorii legali ai acestora, aceștia din urmă fiind ab initio purtătorii unei vocații succesorale a cărei satisfacere a fost zădărnicită prin privările nelegale de proprietate pe care statul român le-a realizat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În ceea ce privește moștenitorii testamentari, recunoașterea dreptului lor de a obține despăgubiri în aceleași condiții ca și foștii proprietari și moștenitorii lor legali este justificată de faptul că gratificarea acestora reprezintă actul de ultimă voință al titularului dreptului, dreptul litigios urmând să se transmită în patrimoniul moștenitorului testamentar la momentul decesului testatorului. Până atunci, acesta din urmă, în calitate de titular al dreptului, își păstrează intactă aptitudinea de a-i fi recunoscută, potrivit legii, calitatea de proprietar și, implicit, de persoană îndreptățită la restituirea bunului sau obținerea de despăgubiri în echivalent. În schimb, încheierea unei donații având ca obiect dreptul litigios a cărui recunoaștere a fost inițiată prin depunerea notificării, în temeiul Legii nr. 10/2001, de persoana care se consideră îndreptățită, fost proprietar al bunului imobil din al cărei patrimoniu acesta a fost preluat în mod abuziv de statul român în perioada menționată, ar putea prezenta riscul pervertirii intenției legiuitorului – acela de a acorda despăgubiri integrale doar celor în al căror patrimoniu s-a aflat bunul. Aceasta, deoarece bunul va ieși din patrimoniul donatorului încă din timpul vieții acestuia, or, într-o asemenea ipoteză, neacceptată de lege, donatarul ar avea posibilitatea de a se substitui integral în dreptul adevăratului proprietar încă din timpul vieții acestuia, ceea ce ar echivala cu o denaturare a scopului legii, de a acorda reparații doar foștilor proprietari și moștenitorilor acestora. Situația donatarilor este analogă, din această perspectivă, cu a subdobânditorilor, astfel că este pe deplin justificată opțiunea legiuitorului de despăgubire parțială.18.Pentru aceste argumente, Curtea constată, în acord cu jurisprudența sa mai sus indicată, că dispozițiile art. 1 alin. (3) și ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu sunt contrare exigențelor ce corespund principiului egalității în fața legii și al nediscriminării, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, excepția de neconstituționalitate fiind neîntemeiată.19.În ceea ce privește prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1) și (2), ale art. 20, 44, 53 și ale art. 124 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea reține că acestea sunt doar indicate în mod generic în cuprinsul motivării excepției, fără însă ca autorii să dezvolte o minimă critică de neconstituționalitate care să susțină pretinsa relație de contrarietate a textelor de lege criticate față de prevederile constituționale mai sus menționate. Or, simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate, cu atât mai mult cu cât instanța de contencios constituțional nu se poate substitui autorilor excepției de neconstituționalitate în formularea unor critici de neconstituționalitate, deoarece acest demers ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, care precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“ (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 750 din 22 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 26 martie 2019, paragraful 21).20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionel Comănescu, Aura Eugenia Comănescu și Spiridon-Constantin Voinescu în Dosarul nr. 1.616/3/2018 al Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile art. 1 alin. (3) și ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x