DECIZIA nr. 538 din 13 iulie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 771 din 28 septembrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 0
ActulREFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 83
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 0
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 52
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 52
ART. 1REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 83
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 5REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 0
ART. 5REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 83
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 513 08/05/2008
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 0
ART. 13REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 52
ART. 13REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 83
ART. 14REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 502
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 14REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 223 13/03/2012
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 176 06/05/2003
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 3 06/01/1994
ART. 19REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 46
ART. 19REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 80
ART. 20REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 0
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 695 28/06/2012
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 389 13/04/2010
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 695 28/06/2012
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52, art. 52^1 și ale art. 83 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Victor Bacaran în Dosarul nr. 3.044/105/2015 al Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 546D/2016.2.La apelul nominal se prezintă autorul excepției de neconstituționalitate, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. Acesta arată că, timp de 13 ani, Agenția Națională de Administrare Fiscală a impozitat venitul net, nu pe cel brut. Prin aceste prevederi legale sunt dezavantajați medicii, avocații și experții. Aceștia din urmă nu pot ține o evidență contabilă, având în vedere că numărul dosarelor pe care le soluționează într-un an nu este foarte mare. Arată că aceleași prevederi legale i-au produs o pagubă de 500 de lei, ajungânduse la situația în care statul prelevă aproximativ o treime din veniturile sale.4.În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Acesta arată că problemele ridicate de autorul excepției țin de interpretarea și aplicarea legii de către instanța judecătorească și că prevederile art. 44 alin. (4) din Constituție nu au legătură cu dispozițiile legale criticate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 14 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.044/105/2015, Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 52, art. 52^1 și ale art. 83 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Victor Bacaran într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în anularea unei decizii de impunere anuale.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile legale sunt neconstituționale, întrucât prin extinderea impozitului de 16% asupra venitului brut se realizează o adevărată naționalizare a veniturilor sale, prin aplicare cotei de impozitare la venitul brut și nu la venitul net. Acest lucru nu îi mai permite scăderea, mai întâi, a cheltuielilor deductibile și aplicarea apoi a impozitului la venitul net. Reținerea la sursă a impozitului reprezentând plăți anticipate pentru unele venituri obținute din activități independente este corectă numai atunci când se referă la cota de impunere de 10% la venitul brut.7.Curtea de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, critica de neconstituționalitate vizând chestiuni care țin de interpretarea și aplicarea legii.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Guvernul și-a exprimat punctul de vedere, arătând că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care menționează jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 513 din 8 mai 2008.10.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că textul constituțional invocat are ca obiect interzicerea naționalizării sau a oricărei altei măsuri de trecere silită în proprietatea statului a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. Or, dispozițiile legale criticate nu au un astfel de obiect, de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri în baza unui criteriu discriminatoriu, ci reglementează reținerea impozitului pe venit indiferent de apartenența socială, etnică, religioasă, politică sau de altă natură discriminatorie a contribuabililor aflați în ipoteza normei juridice.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum este formulat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 52, ale art. 52^1 și ale art. 83 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Având în vedere motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 52 alin. (1) lit. c), art. 52^1 alin. (2) și ale art. 83 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Prevederile legale criticate au următoarea formulare:– Art. 52 alin. (1) lit. c): „Pentru următoarele venituri, plătitorii persoane juridice sau alte entități care au obligația de a conduce evidență contabilă au obligația de a calcula, de a reține și de a vira impozit prin reținere la sursă, reprezentând plăți anticipate, din veniturile plătite: […] c) venituri din activitatea de expertiză contabilă și tehnică, judiciară și extrajudiciară;“;– Art. 52^1 alin. (2): „Impozitul pe venit se calculează prin reținere la sursă la momentul plății veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului brut.“;– Art. 83 alin. (1): „Contribuabilii care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri din activități independente, venituri din cedarea folosinței bunurilor, venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, determinate în sistem real, au obligația de a depune o declarație privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului. Declarația privind venitul realizat se completează pentru fiecare sursă și categorie de venit. Pentru veniturile realizate într-o formă de asociere, venitul declarat va fi venitul net/pierderea distribuită din asociere.“14.Curtea constată faptul că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispozițiile criticate, întrucât ele continuă să producă efecte juridice în cauză.15.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 44 alin. (4) privind dreptul de proprietate privată.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia se plânge de faptul că dispozițiile legale criticate permit, în calcularea impozitului pe veniturile rezultate din activități independente, respectiv activitatea de expertiză contabilă și tehnică, judiciară și extrajudiciară, aplicarea cotei de 16% la venitul brut, cu excluderea deducerii unor cheltuieli la care apreciază că ar trebui să aibă dreptul.17.În jurisprudența Curții Constituționale s-a stabilit că fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni (Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, sau Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994). Așadar, legiuitorul trebuie să manifeste o grijă deosebită atunci când determină categoria de venit asupra căreia poartă sarcina fiscală, suma concretă asupra căreia se datorează și modul concret de calcul al sarcinii fiscale.18.Legiuitorul este abilitat din punct de vedere constituțional să reglementeze în domeniul taxelor și impozitelor pentru a asigura fondurile bănești necesare asigurării cu ritmicitate a veniturilor la bugetul public. Totuși, impunerea unor atari taxe și impozite se face în raport cu anumite rațiuni și criterii supuse analizei Curții Constituționale.19.Curtea reține că veniturile realizate din exercitarea profesiilor libere, precum cea de expert, fac parte din categoria veniturilor din activități independente care pot fi impozitate pe baza normelor de venit stabilite de organul fiscal sau ca urmare a determinării lor în sistem real, ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile efectuate în scopul obținerii venitului (art. 46-51 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal). Contribuabilii pot opta pentru determinarea venitului net în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, caz în care vor efectua plăți anticipate ale impozitului în cotă de 10% trimestrial, iar după încheierea anului fiscal, determinându-se venitul net anual impozabil, se face regularizarea impozitului prin aplicarea cotei de 16% (art. 80-84 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal).20.Potrivit dispozițiilor art. 52^1 din Codul fiscal, contribuabilii care realizează venituri din activități independente, dar care nu au cheltuieli deductibile, pot opta, în scris, pentru fiecare raport juridic/contract, pentru stabilirea impozitului pe venit ca impozit final, caz în care se aplică impozitul în cotă de 16% asupra venitului obținut pentru fiecare activitate.21.În cazul de față, legiuitorul a stabilit clar categoria de venit asupra căreia poartă sarcina fiscală, suma concretă asupra căreia se datorează și modul concret de calcul al sarcinii fiscale. De asemenea, faptul că prevederile legale criticate dispun impozitarea cu o cotă fixă, de 16%, a veniturilor brute provenite din activități independente nu este de natură să încalce sau să restrângă exercițiul dreptului de proprietate. Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate ar dori ca acea cotă de impozitare de 16% să se aplice veniturilor nete și nu brute, ceea ce ar ține cont, în opinia sa, de faptul că pe parcursul desfășurării activității sale a avut anumite cheltuieli legate de această activitate (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 695 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 30 august 2012).22.Curtea reține că autorul excepției s-a aflat în situația de a opta între modalitatea reținerii la sursă a impozitului reprezentând plăți anticipate pentru unele venituri din activități independente (caz în care cota de impozitare este de 10% aplicată la venitul brut, dar din care se deduc contribuțiile sociale obligatorii reținute la sursă potrivit titlului IX din Codul fiscal, urmând să se facă regularizarea după încheierea anului fiscal) și sistemul stabilirii impozitului pe venit ca impozit final (caz în care se aplică o cotă de 16% la venit brut). Legiuitorul i-a dat posibilitatea contribuabilului să opteze între cele două sisteme, primul fiind conceput să stimuleze efectuarea unor plăți anticipate a impozitelor în vederea unei mai rapide colectări a acestora la bugetul de stat.23.În cauza de față, rațiunea instituirii impozitului diferențiat în funcție de specificul activității independente o constituie impozitarea corespunzătoare a activităților care nu au un pronunțat caracter comercial (și care, prin definiție, presupun multiple cheltuieli). Criteriul ales – specificul activității respective – este unul care susține rațiunea instituirii impozitului diferențiat (aplicarea cotei de impozitare la venitul brut și nu la venitul net).24.În fine, Curtea mai reține că principiul egalității nu presupune uniformitate de tratament juridic, astfel încât la situații de fapt diferite legiuitorul este obligat să impună un tratament juridic diferit. Or, în cauza de față nu se poate susține că toate persoanele care desfășoară activități independente au aceleași cheltuieli. Având în vedere acest aspect, precum și cerințele asigurării resurselor bugetare și limitării abuzurilor, statul este legitimat din punct de vedere constituțional să impună asemenea criterii în vederea impozitării diferențiate a veniturilor contribuabililor (a se vedea Decizia nr. 389 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010).25.Așadar, stabilirea cotelor de impozitare este atributul legiuitorului, care, respectând art. 56 din Constituție privind justa așezare a sarcinilor fiscale, le poate mări sau micșora în funcție de politica fiscală promovată și de interesele generale ale societății la un moment dat (a se vedea Decizia nr. 695 din 28 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 30 august 2012).26.În aceste condiții, Curtea constată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile art. 44 alin. (4) din Constituție.27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Victor Bacaran în Dosarul nr. 3.044/105/2015 al Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 52 alin. (1) lit. c), art. 52^1 alin. (2) și ale art. 83 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x