DECIZIA nr. 537 din 14 septembrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1097 din 17 noiembrie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAHG 40 03/02/2016 ART. 1
ActulREFERIRE LAHG 69 01/02/2012
ActulREFERIRE LAOG 27 31/08/2011
ActulREFERIRE LAOG 37 07/08/2007 ART. 9
ART. 1REFERIRE LAHG 40 03/02/2016 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAHG 69 01/02/2012
ART. 1REFERIRE LAOG 27 31/08/2011
ART. 1REFERIRE LAOG 37 07/08/2007 ART. 9
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG 37 07/08/2007 ART. 9
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAHG 40 03/02/2016 ART. 1
ART. 2REFERIRE LAHG 40 03/02/2016 ART. 1
ART. 2REFERIRE LAHG 69 01/02/2012
ART. 2REFERIRE LAOG 27 31/08/2011
ART. 4REFERIRE LAHG 40 03/02/2016 ART. 1
ART. 4REFERIRE LAHG 69 01/02/2012
ART. 4REFERIRE LAOG 27 31/08/2011
ART. 4REFERIRE LAOG 37 07/08/2007 ART. 9
ART. 5REFERIRE LAOG 37 07/08/2007
ART. 6REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 137
ART. 6REFERIRE LAOG 37 07/08/2007
ART. 6REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LAOG 37 07/08/2007 ART. 10
ART. 7REFERIRE LAOG 37 07/08/2007 ART. 8
ART. 7REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LAHG 40 03/02/2016 ART. 1
ART. 11REFERIRE LAHG 69 01/02/2012
ART. 11REFERIRE LAOG 27 31/08/2011
ART. 11REFERIRE LAOG 37 07/08/2007 ART. 8
ART. 11REFERIRE LAOG 37 07/08/2007 ART. 9
ART. 12REFERIRE LALEGE 173 28/06/2021
ART. 12REFERIRE LAORD DE URGENTA 221 30/12/2020
ART. 12REFERIRE LAOG 37 07/08/2007 ART. 9
ART. 12REFERIRE LAOG 37 07/08/2007
ART. 13REFERIRE LAOG 37 07/08/2007 ART. 8
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 15REFERIRE LAOG 37 07/08/2007 ART. 8
ART. 16REFERIRE LAOG 37 07/08/2007 ART. 10
ART. 16REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 16REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 10
ART. 17REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 137
ART. 17REFERIRE LAOG 37 07/08/2007
ART. 17REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 19REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 1
ART. 19REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 47
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 22REFERIRE LAHOTARARE 25/01/2007
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 189 02/03/2006
ART. 22REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 534 02/07/2020
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 717 29/10/2015
ART. 24REFERIRE LAOG 37 07/08/2007 ART. 8
ART. 24REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 24REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 31
ART. 26REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 128 10/03/2016
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 472 04/11/2004
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 860 26/11/2020
ART. 31REFERIRE LAHG 40 03/02/2016 ART. 1
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 283 07/06/2005
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 575 31/10/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 638 13/12/2022





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, precum și ale art. I pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 40/2016 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și ale normelor de aplicare a acesteia, precum și a sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor, excepție ridicată de Societatea Prima Trans – S.R.L. din comuna Greaca, județul Giurgiu, în Dosarul nr. 5.630/311/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 420D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, în ceea ce privește dispozițiile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, și ca inadmisibilă, în ceea ce privește dispozițiile criticate din Hotărârea Guvernului nr. 40/2016, deoarece categoria acestor acte normative nu poate constitui obiect al controlului de constituționalitate. În acest context, face precizarea că instanțele judecătorești trebuie să respingă o asemenea solicitare din partea justițiabililor.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 9 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.630/311/2016, Judecătoria Târgu Jiu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, precum și ale art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 40/2016 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și ale normelor de aplicare a acesteia, precum și a sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor.5.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Prima Trans – S.R.L. din comuna Greaca, județul Giurgiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unor contravenții prevăzute de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 37/2007.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că faptele contravenționale prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 ar trebui sancționate potrivit prevederilor art. 137 din Codul penal, care conțin măsuri sancționatorii mai blânde și în virtutea cărora cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă, iar nu potrivit Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Se învederează faptul că sistemul sancționator al infracțiunii poate fi mai blând în comparație cu cel al contravenției, respectiv minimul amenzii ce poate fi aplicat în cazul săvârșirii unei infracțiuni este de trei ori mai mic decât minimul amenzii aplicat în cazul săvârșirii unei contravenții precum cea prevăzută de actele normative în discuție, ceea ce este lipsit de sens și neconstituțional, fiind în contradicție totală cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cu art. 1 alin. (5),art. 20,art. 44, art. 45 și art. 53 din Constituție. De asemenea, caracterul neclar, echivoc și puțin previzibil al normelor criticate conduce și la încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, context în care sunt enumerate decizii ale Curții Constituționale și sunt redate considerente cuprinse în acestea în materia calității actelor normative. Se mai arată că, într-adevăr, în virtutea prevederilor Convenției, statele au dreptul de a impune sancțiuni pecuniare, însă marja de apreciere nu este absolută, ingerința în dreptul de proprietate trebuie să țină seama de anumite criterii (trebuie să fie prevăzută de lege, să aibă un scop legitim, să asigure o proporție echitabilă între scopul urmărit și mijloacele utilizate), iar, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, aplicarea unei amenzi egale cu profitul realizat este disproporționată în raport cu scopul urmărit.7.Judecătoria Târgu Jiu – Secția civilă arată că în cazul contravențiilor prevăzute de actele normative supuse controlului de constituționalitate legiuitorul a prevăzut că li se aplică normele ce reglementează regimul contravențiilor și nu normele Codului penal, respectiv sistemul zilelor-amendă. Astfel, potrivit art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007, contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001.8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora [cu trimitere la art. 8 alin. (2) lit. n) din același act normativ], publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, precum și ale art. I pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 40/2016 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și ale normelor de aplicare a acesteia, precum și a sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 17 februarie 2016.12.În dinamica legislativă, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 37/2007 au fost modificate prin mai multe acte normative, printre care se evidențiază cele adoptate după sesizarea Curții Constituționale, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 221/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.329 din 31 decembrie 2020, precum și Legea nr. 173/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 221/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 29 iunie 2021. Prin aceste acte normative, prevederile art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 au fost reconfigurate, păstrându-se soluția legislativă criticată și care, în prezent, se regăsește la art. 9 alin. (1) lit. b), având următorul cuprins: (1)Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează: […]b)cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier/întreprinderii pentru faptele prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. m), n), p), s), aa), dd) și jj);.13.Dispozițiile art. 8 alin. (2) lit. n) la care fac referire prevederile criticate și care au înrâurire în speță, fiind reținute ca temei în procesul-verbal de constatare și aplicare a unei contravenții, au următorul cuprins: (2)Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014, ale Regulamentului (UE) 2020/1.054 și, după caz, ale Acordului AETR sau ale Acordului UE-UK și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: […]n)echipamentul/aparatura de înregistrare nu funcționează corect, este defect(ă), nu este calibrat(ă) sau sigilat(ă) corespunzător ori nu are verificarea periodică în termenul de valabilitate;.14.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (1) și (5) în componenta privind calitatea legii, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) – Dreptul la un proces echitabil, art. 24 – Dreptul de apărare, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 45 – Libertatea economică și art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale. De asemenea, sunt menționate prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 prevăd sancționarea săvârșirii anumitor fapte prevăzute la art. 8 din același act normativ, ce reprezintă încălcări ale regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, cu amendă contravențională. Printre faptele sancționate se regăsesc și situațiile în care echipamentul/aparatura de înregistrare nu funcționează corect, este defect(ă), nu este calibrat(ă) sau sigilat(ă) corespunzător ori nu are verificarea periodică în termenul de valabilitate, ceea ce reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor europene în materie, astfel cum sunt menționate de normele legale. 16.Contravențiilor mai sus menționate, potrivit art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007, le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, în virtutea cărora, în cazul în care aceeași persoană a săvârșit mai multe contravenții, sancțiunea se aplică pentru fiecare contravenție, iar dacă aceste contravenții au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit prin această ordonanță pentru prestarea unei activități în folosul comunității [art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001].17.Având în vedere acest cadru legislativ coroborat, prin motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia face anumite afirmații legate de cuantumul amenzii aferente contravențiilor ce au fost constatate prin același proces-verbal, astfel cum este cazul în speța în care a fost invocată excepția, și care, în opinia sa, este defavorabil, în raport cu aplicarea prevederilor art. 137 din Codul penal, care conține măsuri sancționatorii mai blânde și în virtutea cărora cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă, iar nu potrivit Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 și, prin urmare, contravențiilor prevăzute și sancționate prin dispozițiile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 ar trebui să le fie aplicabil Codul penal. 18.Față de această împrejurare, Curtea constată că autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită de soluția legislativă în discuție care, în opinia sa, prin comparare cu normele Codului penal, este neconstituțională și dorește practic o altfel de legiferare în materie, nefiind satisfăcută de cadrul legal sancționator aplicabil tipurilor de fapte interzise stabilite prin regulile privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora. 19.Or, pe de o parte, în ceea privește politica contravențională sau penală a statului, aceasta ține de opțiunea legiuitorului, care, în funcție de valorile sociale ocrotite și care pot fi lezate prin săvârșirea unor contravenții sau a unor infracțiuni, poate și trebuie să stabilească un anumit cadru normativ care să sancționeze mai sever sau mai blând anumite fapte. Astfel, potrivit art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Prin urmare, contravențiile sunt fapte antisociale pe care legiuitorul le consideră de o gravitate care nu implică o răspundere penală, însă care trebuie să fie sancționate pentru ca valorile sociale ocrotite să nu cadă în derizoriu, dreptul contravențional fiind apropiat dreptului penal, diferența esențială dintre cele două categorii fiind gravitatea mai redusă a faptelor contravenționale, cu consecințe importante în sancționarea lor, context în care, în virtutea art. 47 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă, după caz.20.Pe de altă parte, în ceea ce privește competența Curții Constituționale de a institui o altă soluție legislativă aplicabilă speței, astfel cum dorește autoarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanța de contencios constituțional se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, raportat la dispozițiile și principiile constituționale pretins violate, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, legiferarea fiind atributul exclusiv al Parlamentului, astfel cum este prevăzut la art. 61 alin. (1) din Constituție. Prin urmare, aceste critici de neconstituționalitate, astfel cum sunt formulate, nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional.21.În ceea ce privește pretinsul caracter neclar, echivoc și puțin previzibil al normelor criticate ce are drept urmare încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, Curtea observă că această critică este neîntemeiată. 22.Referitor la criteriile privind calitatea legii, Curtea, în jurisprudența sa, a reținut că actele normative trebuie să respecte principiul legalității care impune obligația ca normele adoptate să fie precise, clare și previzibile. Astfel, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat. Așadar, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele ce pot rezulta dintr-un act determinat [a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006]. În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrariului [a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, și Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66]. Astfel, sunt respectate cerințele de precizie și previzibilitate când destinatarul normei juridice este capabil să își adapteze conduita în funcție de conținutul acesteia. 23.Or, din examinarea dispozițiilor criticate, se deduce cu ușurință conduita pe care trebuie să o adopte destinatarii normelor, mai ales că aceștia sunt conducătorii auto sau operatorii de transport, respectiv întreprinderile specializate în asemenea activități și operațiuni de transport rutier. Prevederile legale în discuție se circumscriu celor statuate atât în jurisprudența Curții Constituționale, cât și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a arătat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniștilor, care trebuie să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se așteaptă din partea acestora să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă [a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 534 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1172 din 3 decembrie 2020, sau Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016].24.Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului la apărare și la un proces echitabil, Curtea observă, pe de o parte, că normele criticate nu legiferează cu privire la aceste drepturi constituționale, ci stabilesc sancțiunea aplicabilă faptei prin care nu s-au respectat cerințele legii. Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat mai sus, contravențiilor prevăzute la art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar în virtutea prevederilor art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, contravenientului i se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, acesta putând formula o plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ocazie cu care poate solicita anularea acestuia și își poate formula apărările necesare în virtutea garantării acestui drept constituțional. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, având în vedere că art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede faptul că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii.25.Cu privire la menționarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, precum și a celor referitoare la libertatea economică, Curtea constată, de asemenea, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. 26.Curtea observă că la art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se prevede dreptul la respectarea bunurilor și lipsirea de proprietate numai pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Însă, în cuprinsul aceluiași articol, la paragraful 2, se dispune că aceste prevederi nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor. Astfel, prin normele cuprinse în Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se permite statelor contractante să adopte legile pe care le consideră necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a „amenzilor“. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, autoritățile naționale sunt cele care decid, în primul rând, ce fel de „amendă“ trebuie aplicată, deciziile luate în acest domeniu implicând o apreciere a problemelor politice, economice și sociale, apreciere pe care Convenția o lasă în competența statelor membre, acestea având la dispoziție o largă marjă de apreciere [a se vedea Decizia de inadmisibilitate din 21 martie 2006, pronunțată în Cauza Valico – S.R.L. împotriva Italiei, Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Electrosan – S.R.L. împotriva României, paragraful 17, și Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunțată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export – S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32].27.Or, prevederile criticate referitoare la cuantumul amenzilor se înscriu în marja de apreciere a legiuitorului, fiind proporționale cu scopul urmărit, având în vedere că încălcările regulilor privind transporturile rutiere naționale și internaționale pot produce consecințe grave pe drumurile publice, astfel că sancțiunile trebuie să transmită un puternic mesaj de descurajare contravenienților și să fie într-un cuantum necesar realizării efectului disuasiv, mai ales că regimul sancționator contravențional aplicabil în domeniul rutier comportă anumite trăsături specifice ca urmare a pericolului social creat de nerespectarea regulilor de circulație pe drumurile publice referitoare la perioadele de conducere, la pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora sau la utilizarea, în condițiile în care echipamentul/aparatura de înregistrare nu funcționează corect, este defect(ă), nu este calibrat(ă) sau sigilat(ă) corespunzător ori nu are verificarea periodică în termenul de valabilitate. De altfel, este de remarcat faptul că proporționalitatea amenzilor în materie este pusă în discuție de către autoarea excepției de neconstituționalitate prin prisma unui cumul de sancțiuni când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, context în care sancțiunile contravenționale se cumulează, însă fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit pentru prestarea unei activități în folosul comunității.28.De asemenea, Curtea reține că accesul liber al persoanelor la o activitate economică și libertatea comerțului, potrivit dispozițiilor constituționale, implică o reglementare din partea statului, iar textele de lege criticate nu fac decât să sancționeze nerespectarea unor cerințe legale în materia legată de transporturile rutiere naționale și internaționale, fiind o expresie a dispozițiilor constituționale în ceea ce privește atât libertatea economică desfășurată în condițiile legii, cât obligația de a proteja interesele naționale în general.29.Prin urmare, legiuitorul este liber să reglementeze cu privire la răspunderea contravențională a persoanei juridice sau fizice, întrucât niciun articol din Legea fundamentală nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi [a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016, paragraful 19], iar aplicarea și executarea unor sancțiuni pecuniare, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancționat, nu încalcă dispozițiile constituționale privind ocrotirea proprietății private sau libertatea economică întrucât sunt consecința unor încălcări ale legii [Decizia nr. 472 din 4 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 17 ianuarie 2005].30.Referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale în sensul prevăzut de Constituție. 31.Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 40/2016, Curtea constată că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, instanța de contencios constituțional asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, iar hotărârile Guvernului nu pot constitui obiect al controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, acestea putând fi atacate numai pe calea contenciosului administrativ [a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 860 din 26 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 mai 2021, paragrafele 22 și 23]. Astfel, prin Decizia nr. 283 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 25 iulie 2005, Curtea a arătat că instanța judecătorească trebuie să respingă o astfel de excepție printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 40/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.32.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Prima Trans – S.R.L. din comuna Greaca, județul Giurgiu, în Dosarul nr. 5.630/311/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora sunt constituționale în raport cu criticile formulate.2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 40/2016 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere și ale normelor de aplicare a acesteia, precum și a sancțiunilor contravenționale și a altor măsuri aferente aplicabile în cazul constatării încălcărilor, excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Jiu – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 14 septembrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x