DECIZIA nr. 537 din 10 noiembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență], excepție ridicată de Societatea Bartenders Distilleries – S.R.L. din București în Dosarul nr. 5.314/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.602D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.860D/2019, nr. 1.901D/2019, nr. 2.091D/2019, nr. 2.409D/2019 și nr. 2.701D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență], excepție ridicată de Societatea Bartenders Distilleries – S.R.L. din București în Dosarul nr. 6.066/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă, în Dosarul nr. 11.390/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă și în dosarele nr. 30.751/299/2018, nr. 11.440/299/2019 și nr. 7.737/299/2018 ale Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă. … 4.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare a fost legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.  … 5.Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.860D/2019, nr. 1.901D/2019, nr. 2.091D/2019, nr. 2.409D/2019 și nr. 2.701D/2019 la Dosarul nr. 1.602D/2019, care este primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Astfel, cu privire la critica extrinsecă, arată că în preambulul actului normativ supus controlului de constituționalitate legiuitorul delegat a justificat urgența adoptării acestuia. Cu privire la critica intrinsecă, precizează că prevederile în discuție dau posibilitatea executării silite a creanțelor asumate în cadrul procedurii de reorganizare și reprezintă o șansă de redresare a societății, context în care oricare dintre creditori, chiar și administratorul judiciar, poate cere intrarea în faliment a debitorului.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 21 mai 2019, Sentința civilă nr. 3.620 din 12 iunie 2019, încheierile din 13 iunie 2019 și 23 mai 2019, Sentința civilă nr. 4.681 din 6 august 2019 și Încheierea din 1 iulie 2019, pronunțate în dosarele nr. 5.314/299/2019, nr. 6.066/299/2019, nr. 11.390/299/2019, nr. 30.751/299/2018, nr. 11.440/299/2019 și nr. 7.737/299/2018, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă și Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență]. … 8.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Bartenders Distilleries – S.R.L. din București (prin administrator special Cristea Valentin și cu avizul administratorului judiciar Eva Cont S.P.R.L.) în cauze întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu ale Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.  … 9.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt adoptate cu încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în: art. 115 alin. (4) și (6), întrucât nu sunt îndeplinite condițiile privind existența unei situații extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată, având în vedere că materia insolvenței era deja reglementată prin Legea nr. 85/2014; art. 1 alin. (5) și art. 115 alin. (6), deoarece posibilitatea executării silite individuale într-o procedură care prin esența sa este concursuală afectează mecanismele fundamentale ale acestei proceduri și fac impredictibilă aplicarea acesteia, determinând apariția unor situații de incoerență și instabilitate care sunt contrare principiului securității raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii; art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (1) și (2) coroborate cu art. 115 alin. (6) ca urmare a creării unei inegalități între creditorii care primesc contravaloarea creanțelor și ceilalți creditori care așteaptă distribuirea sumelor conform planului de reorganizare, fapt ce determină și diminuarea patrimoniului societății aflate în insolvență. … 10.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă, în dosarele nr. 1.602D/2019, nr. 2.091D/2019 și nr. 2.701D/2019, și Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 1.901D/2019, opinează că excepția de neconstituționalitate apare ca neîntemeiată, întrucât: adoptarea prevederilor criticate s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție, existența situației excepționale și motivarea urgenței fiind indicate în preambulul actului normativ, cu referire la numărul mare de societăți aflate în procedura insolvenței și la iminența intrării acestora în faliment; nu sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) și ale art. 115 alin. (6), deoarece, chiar dacă măsura efectuării executării silite individuale împotriva unei societăți aflate în insolvență are caracter de noutate în legislația specifică, art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, are un conținut clar și previzibil, fiind ușor de înțeles, de interpretat și de aplicat; au fost respectate și prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, discriminarea dintre creditorii inițiali și cei față de care se acumulează datorii după deschiderea procedurii insolvenței fiind justificată tocmai de situația diferită a creanțelor nerecuperate, putând fi executate silit numai acele creanțe care au fost asumate chiar în cadrul procedurii de reorganizare, pentru redresarea societății și acoperirea datoriilor mai vechi; măsura instituită nu afectează dreptul de proprietate al creditorilor inițiali, ci reprezintă o șansă suplimentară acordată pentru redresarea societății, singura măsură prevăzută de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, anterior modificării prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, fiind intrarea în faliment, ceea ce ar fi însemnat imposibilitatea realizării integrale a creanțelor. De altfel, aplicarea măsurii alternative instituite prin art. I pct. 14 [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 poate fi înlăturată de oricare dintre creditori sau de administratorul judiciar prin solicitarea intrării în faliment a debitorului, de îndată ce societatea aflată în procedura reorganizării începe să acumuleze noi datorii. … 11.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă, în dosarele nr. 1.860D/2019 și nr. 2.409D/2019, opinează că excepția de neconstituționalitate apare ca fiind întemeiată, fiind încălcat principiul egalității în fața legii, având în vedere că anumiți creditori, în funcție de vechimea creanțelor lor, sunt îndrituiți să procedeze la executarea silită împotriva debitorului aflat în stare de insolvență, ajungându-se la situația de îndestulare a creanței proprii, cu reducerea patrimoniului debitorului, context în care există un risc semnificativ ca demersul celorlalți să fie îngrădit în acest sens. Prin urmare, temeiul diferenței de tratament dintre cele două categorii de creditori nu justifică regimul aplicat de legiuitor, nefiind incidente motive obiective pentru o astfel de opțiune legislativă. … 12.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din actele de sesizare, îl constituie dispozițiile art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență], publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 2 octombrie 2018, care au următorul cuprins: „Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: […] … 14.La articolul 143, alineatele (1) și (3) se modifică și vor avea următorul cuprins:Art. 143: (1) […] Pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită. … 16.Curtea observă că, ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prin Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, au fost instituite măsuri în domeniul insolvenței [capitolul II: Măsuri sectoriale, secțiunea 8: Măsuri în domeniul insolvenței, art. 46-52]. Astfel, la art. 47 din această lege s-a stabilit că „Pe durata stării de alertă se suspendă aplicabilitatea tezei finale a art. 5 pct. 72 și a tezei finale a art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu modificările și completările ulterioare“, norme legale ce sunt de imediată aplicare, astfel cum reiese din textul legii antereferite. De asemenea, prevederile art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 au fost modificate prin articolul unic pct. 10 din Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 iulie 2020, fiind eliminată soluția legislativă vizată în mod concret. … 17.Față de această împrejurare, având în vedere critica de neconstituționalitate, ce este formulată din perspectivă extrinsecă, precum și din perspectivă intrinsecă, contextul în care aceasta a fost invocată, jurisprudența Curții Constituționale prin care se statuează că trebuie să se țină cont de voința reală a părții care a ridicat excepția de neconstituționalitate (Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006), precum și Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență], precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018, în ansamblul său. … 18.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității în componenta referitoare la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (1) și (2) cu privire la dreptul de proprietate și ale art. 115 alin. (4) și (6) referitor la delegarea legislativă. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, precum și a unor acte normative din domenii adiacente. Printre altele, a fost modificat și completat art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care, în forma inițială a legii, stabilea că, „dacă debitorul nu se conformează planului sau desfășurarea activității sale aduce pierderi sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar pot solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului. Cererea se judecă de urgență și cu precădere“. Prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 a primit următoarea redactare: „Dacă debitorul nu se conformează planului sau se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvență, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar poate solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului. Cererea se judecă de urgență și cu precădere, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei. Cererea va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situația în care creanța nu este datorată, este achitată sau debitorul încheie o convenție de plată cu acest creditor. Pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită“. În esență, noutatea constă în faptul că prin modificarea operată de legiuitor a fost adăugată o nouă teză finală, în virtutea căreia, în contextul dat, se putea începe executarea silită pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile. … 20.Față de această împrejurare, Curtea constată că autoarea excepției de neconstituționalitate, prin critica formulată, pe de o parte, vizează aspecte ce țin de delegarea legislativă și adoptarea ordonanțelor de urgență, respectiv faptul că modificarea și completarea art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 s-ar fi realizat cu nerespectarea condițiilor impuse de Legea fundamentală. Pe de altă parte, apreciază că legiuitorul delegat nu ar fi trebuit să apeleze la această posibilitate de legiferare, întrucât nu exista o situație extraordinară a cărei reglementare nu putea suferi amânări, având în vedere că materia insolvenței era deja reglementată printr-un cod al insolvenței și al procedurilor de insolvență, fiind nemulțumită și de motivarea existentă în preambulul ordonanței de urgență, precum și de faptul că prin noua reglementare s-ar crea o neclaritate a legii, o discriminare între creditori și o afectare a dreptului de proprietate al societății aflate în stare de insolvență prin diminuarea patrimoniului. … 21.Cu privire la dispozițiile constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6), invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, care, în principiu, au înrâurire în criticile extrinseci și care sunt analizate cu prioritate față de cele intrinseci sau în coroborare, Curtea reține că acestea reglementează regimul particular al ordonanței de urgență și se referă la cazurile în care poate fi emisă, la intrarea în vigoare a acesteia și la domeniile în care se poate legifera pe calea ordonanței de urgență.  … 22.Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la art. 115 alin. (4) din Constituție (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: (i) existența unei situații extraordinare; (ii) reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; (iii) urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței. Situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun și au un caracter obiectiv, în sensul că existența lor nu depinde de voința Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacționeze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanței de urgență. Ordonanța de urgență nu constituie o alternativă aflată la discreția Guvernului, prin care acesta și-ar putea încălca obligația constituțională de a asigura, în vederea îndeplinirii programului său de guvernare, reglementarea prin lege, de către Parlament, a relațiilor ce constituie obiectul acestei reglementări (Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998). Însă inexistența sau neexplicarea urgenței reglementării situațiilor extraordinare constituie în mod evident o barieră constituțională în calea adoptării de către Guvern a unei ordonanțe de urgență în sensul arătat. A decide altfel înseamnă a goli de conținut dispozițiile art. 115 din Constituție privind delegarea legislativă și a lăsa libertate Guvernului să adopte în regim de urgență acte normative cu putere de lege, oricând și – ținând seama de împrejurarea că prin ordonanță de urgență se poate reglementa și în materii care fac obiectul legilor organice – în orice domeniu (Decizia nr. 258 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006). … 23.În lumina acestor considerente, Curtea observă că, astfel cum reiese din preambulul ordonanței de urgență contestate și din expunerea de motive aferentă legii de aprobare a acesteia, situația extraordinară și caracterul de urgență au fost justificate prin faptul că, printre altele, la momentul respectiv, se aflau „în procedura insolvenței, în perioada de observație, peste 6.000 de societăți cu circa 64.000 de salariați“, împrejurare față de care s-a impus: (i) luarea unor măsuri urgente pentru crearea premiselor legislative și administrative care să conducă la redresarea acestora și menținerea în circuitul economic; (ii) eficientizarea mecanismelor de recuperare a creanțelor bugetare față de societățile aflate în stare de insolvență, cu respectarea șanselor de redresare a acestora; (iii) adoptarea unor măsuri menite să evite afectarea mediului concurențial prin folosirea procedurilor insolvenței în mod abuziv de către unii debitori care utilizează mecanismele reglementate de legea insolvenței cu scopul de a se sustrage de la plata sumelor datorate bugetului general consolidat; (iv) eficientizarea procedurilor de insolvență și îmbunătățirea protecției drepturilor creditorilor în vederea contribuirii la îmbunătățirea climatului de afaceri și crearea premiselor pentru redresarea afacerilor viabile și recuperarea mai rapidă a creanțelor, inclusiv a celor bugetare; (v) implementarea obiectivelor de creștere economică, de îmbunătățire a mediului de afaceri și de creștere a nivelului de colectare a veniturilor bugetare; (vi) măsuri urgente care să permită conversia, reducerea sau cesiunea creanțelor bugetare, în anumite condiții, pentru a evita intrarea iminentă în faliment a multor societăți cu potențial de viabilizare și cu consecințe grave în plan economic și social; (vii) instituirea unor măsuri urgente pentru asigurarea furnizării continue a serviciilor publice de producere și furnizare de energie termică și electrică de către operatorii economici aflați în dificultate. Astfel, s-a considerat că aspectele învederate vizează un interes public și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunând adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență, iar neadoptarea acestor măsuri ar fi putut avea consecințe negative asupra economiei și a bugetului de stat. … 24.În acest context, Curtea reține că scopul ordonanței de urgență criticate îl reprezintă luarea unor măsuri urgente, care să conducă la: (i) redresarea societăților aflate în dificultate și menținerea lor în circuitul economic, inclusiv la protecția salariaților acestora, măsuri care să permită și conversia, reducerea sau cesiunea creanțelor bugetare, în anumite condiții, pentru evitarea intrării iminente în faliment a multor societăți cu potențial de viabilizare și cu consecințe grave în plan economic și social; (ii) îmbunătățirea recuperării creanțelor statului de la debitorii aflați în insolvență; (iii) evitarea afectării mediului concurențial și al bugetului de stat, prin stoparea recurgerii la procedura insolvenței în mod abuziv și repetat de către persoanele care folosesc procedurile respective cu scopul sustragerii de la plata impozitelor și taxelor și, nu în ultimul rând, (iv) asigurarea furnizării continue a serviciilor publice de producere și furnizare de energie termică și electrică de către operatorii economici aflați în dificultate.  … 25.Față de această împrejurare, Curtea constată că aceste elemente vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare, în cauză fiind o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voința Guvernului, care punea în pericol un interes public, iar neadoptarea acestor măsuri ar fi putut avea consecințe negative asupra bugetului de stat și a economiei, prin ignorarea prevederilor constituționale referitoare la obligația pozitivă a statului de a asigura protecția concurenței loiale, de a crea cadrul legal și favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție și de protejare a intereselor naționale în activitatea economică și financiară, astfel încât nu poate fi reținută pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 115 alin. (4) din Constituție. … 26.Referitor la critica privind faptul că Guvernului nu i-ar fi fost permis să legifereze pe calea ordonanței de urgență în materia insolvenței, întrucât existau norme la nivel de lege în acest sens, Curtea reține că nici din această perspectivă nu poate fi reținută pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate. Astfel, în ceea ce privește domeniul în care ordonanța de urgență poate reglementa, Guvernul este ținut de dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, în sensul că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. Or, faptul că Parlamentul a reglementat într-un anumit domeniu și că materia insolvenței este deja reglementată prin lege nu se circumscrie motivelor de neconstituționalitate care pot fi reținute în cazul unei ordonanțe de urgență, această interdicție neregăsindu-se în conținutul art. 115 din Constituție, sens în care este și jurisprudența Curții Constituționale în materia delegării legislative (a se vedea, spre exemplu, și Decizia nr. 154 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 3 mai 2011). … 27.În ceea ce privește interdicțiile și limitele de reglementare pe calea ordonanțelor de urgență, așa cum s-a arătat mai sus, Curtea, în jurisprudența sa, a reținut că din interpretarea art. 115 alin. (6) din Constituție se poate deduce că interdicția adoptării de ordonanțe de urgență este totală și necondiționată atunci când menționează că „nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale“ și că „nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică“. În celelalte domenii prevăzute de text – regimul instituțiilor fundamentale ale statului sau drepturile și libertățile prevăzute de Constituție -, ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate doar dacă „afectează“, dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin. Curtea a arătat că verbul „a afecta“ este susceptibil de interpretări diferite, așa cum rezultă din unele dicționare. Curtea a reținut numai sensul juridic al noțiunii, sub diferite nuanțe, cum ar fi: „a suprima“, „a aduce atingere“, „a prejudicia“, „a vătăma“, „a leza“, „a antrena consecințe negative“ (Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008). … 28.Referitor la interdicția de legiferare pe calea ordonanțelor de urgență prevăzută de dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea observă că aceasta este adusă în discuție de către autoarea excepției de neconstituționalitate în ceea ce privește neafectarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor prevăzute de Constituție. În acest caz, Curtea reține că incidența dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (6) este subsecventă stabilirii unor drepturi, libertăți sau îndatoriri fundamentale al căror exercițiu sau a căror existență să fi suferit o restrângere sau o vătămare prin normele criticate. Astfel, Curtea trebuie mai întâi să identifice dreptul pretins afectat și prevederile constituționale ce îl consacră și ulterior, implicit, să constate, dacă este cazul, nerespectarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție. În cauza supusă controlului de constituționalitate, dreptul de proprietate cuprins în art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție este dreptul pretins a fi încălcat, în mod concret, în raport cu criticile formulate, din perspectiva (i) principiului egalității în drepturi a cetățenilor, astfel cum acest principiu este reglementat în art. 16 din Legea fundamentală, (ii) precum și din perspectiva încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta privind principiul securității raporturilor juridice, a clarității și previzibilității legii, a cărui nerespectare este de natură să afecteze drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale și, implicit, să conducă la încălcarea prevederilor Legii fundamentale. … 29.În ceea ce privește dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, Curtea, având în vedere dezvoltarea jurisprudențială în materie, constată că acestea cuprind anumite exigențe ce țin de principiul legalității, de asigurarea interpretării unitare a legii, de calitatea legii (căreia i se subsumează claritatea, precizia, previzibilitatea și accesibilitatea legii), de principiul securității juridice care consacră securitatea juridică a persoanei și a raporturilor juridice, concept ce se definește ca un complex de garanții de natură sau cu valențe constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația constituțională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât și valorificarea în condiții optime a drepturilor și a libertăților fundamentale (a se vedea Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68). În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că cerința de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluției legislative alese și a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii privește scopul și consecințele pe care le antrenează, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoștința publică a actelor normative de rang infraconstituțional și intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 și 26). Referitor la principiul stabilității și securității raporturilor juridice, Curtea observă că, prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, a statuat că, deși nu este în mod expres consacrat de Constituția României, acest principiu se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, cât și din preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa. Referitor la același principiu, instanța de la Strasbourg a reținut că unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice (Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunțată în Cauza Androne împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunțată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99). Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, odată ce statul adoptă o soluție, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate și coerență rezonabile, pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de măsurile de aplicare a acestei soluții (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92; Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunțată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 33). … 30.Curtea observă că, în contextul dat, analiza textului criticat pornește de la situația creanțelor curente care nu sunt achitate în cursul desfășurării procedurii insolvenței și, de principiu, în etapa următoare deschiderii procedurii insolvenței, respectiv în perioada de reorganizare. Or, cu privire la creanțele curente, respectiv titularii acestora – creditorii curenți, Legea nr. 85/2014 reglementează regimul juridic și anumite aspecte referitoare la definirea acestor noțiuni, contextul în care intervin și au incidență în procedura insolvenței, procedura de urmat în ceea ce privește plata creanțelor curente, precum și efectele și consecințele neplății lor. Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) pct. 21 din Legea nr. 85/2014, creditor cu creanțe curente sau creditor curent este acel creditor ce deține creanțe certe, lichide și exigibile, născute în timpul procedurii de insolvență, și care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanța, conform documentelor din care rezultă, iar, potrivit art. 5 alin. (1) pct. 2 din aceeași lege, activități curente reprezintă acele activități de producție, comerț sau prestări de servicii și operațiuni financiare, propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observație și în perioada de reorganizare, în cursul normal al activității sale, cum ar fi: continuarea activităților contractate și încheierea de noi contracte, conform obiectului de activitate; efectuarea operațiunilor de încasări și plăți aferente acestora; asigurarea finanțării capitalului de lucru în limite curente. În continuare, pentru creanțele curente, dispozițiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, care fac parte din contextul legislativ ce reglementează situația acțiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită și care la data deschiderii procedurii se suspendă de drept potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, instituie o excepție de la regula generală, respectiv nu sunt supuse suspendării prevăzute de lege acțiunile judiciare pentru determinarea existenței și/sau cuantumului unor creanțe asupra debitorului, născute după data deschiderii procedurii, iar pentru astfel de acțiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observație și de reorganizare, cerere de plată ce va fi analizată de către administratorul judiciar, pe baza documentelor depuse, care va efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe, fără ca aceste creanțe să fie înscrise în tabelul de creanțe. Astfel, în virtutea art. 102 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare, vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală, procedură care se aplică în mod corespunzător și pentru creanțele născute după data deschiderii procedurii de faliment. De asemenea, art. 133 alin. (4) lit. e) din aceeași lege dispune cu privire la faptul că atunci când se propune un plan de reorganizare, acesta trebuie să cuprindă modalitatea de achitare a creanțelor curente, în caz contrar planul putând fi respins.  … 31.Prin urmare, Curtea reține că din economia prevederilor menționate reiese că legiuitorul asigură o protecție sporită creditorilor deținători de creanțe curente atât în raport cu debitorul, cât și față de ceilalți creditori, având în vedere faptul că activitățile obișnuite din care provin aceste creanțe curente concură la șansele de redresare a societăților aflate sub ipoteza normelor procedurilor de insolvență și, de principiu, sunt diferite de celelalte creanțe. Toate aceste chestiuni sunt cuprinse în procedurile de insolvență reglementate de Legea nr. 85/2014 în forma sa inițială, iar modificarea operată și criticată în prezenta cauză vizează, astfel cum s-a arătat mai sus, procedura de urmat în cazul neplății creanțelor curente cu o vechime mai mare de 60 de zile și care constă în posibilitatea începerii executării silite. Acest aspect, printre altele, a fost legiferat, astfel cum reiese din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018, cu scopul de a fi luate măsuri urgente, care să conducă la: (i) redresarea societăților aflate în dificultate și menținerea lor în circuitul economic, inclusiv la protecția salariaților acestora, măsuri care să permită și conversia, reducerea sau cesiunea creanțelor bugetare, în anumite condiții, pentru evitarea intrării iminente în faliment a multor societăți cu potențial de viabilizare și cu consecințe grave în plan economic și social; (ii) îmbunătățirea recuperării creanțelor statului de la debitorii aflați în insolvență; (iii) evitarea afectării mediului concurențial și a bugetului de stat, prin stoparea recurgerii la procedura insolvenței în mod abuziv și repetat de către persoanele care folosesc procedurile respective cu scopul sustragerii de la plata impozitelor și taxelor. … 32.Raportând considerentele de principiu referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituție, mai sus enunțate, la normele deduse controlului de constituționalitate, menționate în mod concret de autoarea excepției de neconstituționalitate, și care au avut înrâurire în spețe aflate pe rolul instanțelor ordinare în care a fost invocată excepția, Curtea constată că textele criticate se circumscriu condițiilor impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta privind calitatea legii, și dezvoltate pe cale jurisprudențială, întrucât (i) au un scop bine determinat, astfel cum s-a arătat mai sus, (ii) au un conținut clar și previzibil – reglementează situația creanțelor curente în cazul în care nu sunt respectate obligațiile de plată a acestora, respectiv posibilitățile de recuperare a creanțelor curente pe care le au creditorii curenți în cazul în care debitorul nu se conformează planului de reorganizare sau acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvență și, pe lângă solicitarea de intrare în faliment, legiuitorul instituie executarea silită pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile; (iii) sunt aduse la cunoștința subiecților ce cad sub incidența acestora prin publicarea actului normativ în discuție în Monitorul Oficial al României, Partea I. Prin urmare, în discuție sunt creanțele curente care, astfel cum s-a arătat mai sus, în contextul dat, nu se înscriu în tabelul de creanțe, fiind necesară plata acestora în cursul desfășurării procedurii insolvenței. … 33.Distinct de acestea, Curtea învederează că, de altfel, configurarea, prin prevederile Legii nr. 85/2014, a unor limite referitoare la exercițiul unor drepturi ale creditorilor în procedura insolvenței, precum și a debitorilor care nu și-au exercitat voluntar obligațiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfășurării procedurii insolvenței ce urmărește tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanțelor, inclusiv ale statului, respectiv a celor bugetare. Posibilitatea adoptării unui plan de reorganizare prin care anumite creanțe să nu mai fie satisfăcute este permisă în cazurile în care, printr-o evaluare a patrimoniului debitorului ajuns în stare de insolvență, se poate concluziona că acele creanțe, datorită rangului lor și ordinii de preferință, oricum nu ar mai fi satisfăcute nici prin procedura lichidării judiciare. Astfel cum reiese din ansamblul normativ cu privire la procedurile de insolvență, toate creanțele creditorilor, indiferent de categoria acestora, sunt înscrise în tabelul de creanțe, însă procedura insolvenței nu garantează recuperarea integrală a creanțelor aparținând tuturor creditorilor. Pentru identitate de rațiune, a se vedea Decizia nr. 42 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 31 mai 2018, paragrafele 22 și 23, și Decizia nr. 116 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 12 mai 2014.  … 34.În ceea ce privește principiul securității raporturilor juridice, Curtea constată că nici acesta nu este afectat prin normele criticate, întrucât modificările și completările operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 și criticate în mod concret în cauza dedusă judecății, respectiv prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, sunt efectuate asupra art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care, de principiu, prin conținutul său, are aplicabilitate în funcție de evoluția situației juridice a societății aflate în procedura insolvenței și de dinamica legislativă în materie. Astfel, regula este în sensul că, dacă debitorul nu se conformează planului ori se acumulează noi datorii către creditorii din cadrul procedurii de insolvență, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar poate solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului, cererea judecându-se de urgență și cu precădere (în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia la dosarul cauzei), putând fi respinsă de către judecătorul-sindic doar în situația în care creanța nu este datorată, este achitată sau debitorul încheie o convenție de plată cu acest creditor. La aceste reguli de procedură, în contextul adoptării ordonanței de urgență criticate, printre altele, s-a adăugat una nouă, ce constă în faptul că, pentru datoriile acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile se poate începe executarea silită, pentru recuperarea mai rapidă a creanțelor curente, inclusiv a celor fiscale și bugetare, în discuție fiind creanțele statului, motivat de necesitatea adoptării unor măsuri menite să evite folosirea procedurilor insolvenței în mod abuziv de către unii debitori care utilizează mecanismele reglementate de legea insolvenței cu scopul de a se sustrage de la plata sumelor datorate și pentru a îndepărta concurența neloială, fiind în concordanță atât cu interesul bugetar, cât și cu interesul economico-social general, prin stoparea concurenței neloiale. … 35.De altfel, art. 2 din Legea nr. 85/2014 prevede că scopul acestui act normativ este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a șansei de redresare a activității acestuia. În aceste condiții, configurarea, conținutul procedural, termenele care vizează insolvența se realizează prin lege, sens în care prevederile art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, modificate și completate prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, sunt aplicabile, de principiu, în etapa următoare deschiderii procedurii insolvenței, respectiv în perioada de reorganizare, care are în vedere, pe de o parte, situația creanțelor inițiale asumate în planul de reorganizare pentru redresarea societății și acoperirea unor datorii anterioare și, pe de altă parte, situația creanțelor acumulate după deschiderea procedurii, context în care se poate solicita de către oricare dintre creditori sau de către administratorul judiciar intrarea în faliment ori, după caz, se poate trece la executarea silită a datoriilor acumulate în perioada procedurii de insolvență care au vechime mai mare de 60 de zile. Astfel, criteriul folosit de legiuitor apare ca fiind unul obiectiv și rezonabil, de natură a acorda o șansă suplimentară de redresare a societății, întrucât, până la adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2018, exista numai posibilitatea de intrare în faliment, ceea ce conducea oricum la imposibilitatea recuperării integrale a creanțelor.  … 36.Ca atare, Curtea nu poate reține nici pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât, pe de o parte, principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalității și nediscriminării existând atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite, iar situația creditorilor creanțelor curente și asupra cărora există posibilitatea executării silite este diferită de cea a celorlalți creditori (Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2002).  … 37.Pe de altă parte, cu privire la prevederile art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea învederează că acestea garantează dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, iar conținutul și limitele acestora sunt stabilite prin lege. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (a se vedea și Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). Curtea a statuat că, în temeiul art. 44 din Constituție, legiuitorul este competent a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat (Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004). Prin urmare, Constituția nu garantează satisfacerea efectivă a oricărei creanțe, ci numai a creanțelor asupra statului, astfel că nu se poate reține pretinsa încălcare a principiului egalității și a dreptului de proprietate, prevederile criticate fiind în acord și cu scopul insolvenței, respectiv acela de instituire a unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. … 38.Totodată, raportat la contextul și litigiile în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, respectiv recuperarea unor creanțe bugetare prin executare silită și contestație la această executare, este de menționat faptul că, deși plata impozitelor datorate statului sau aplicarea unor măsuri de executare silită a creanțelor bugetare determină în mod direct diminuarea patrimoniului persoanei căreia i se aplică aceste măsuri, nu se încalcă dispozițiile constituționale privind ocrotirea proprietății private, întrucât acestea sunt obligații ce decurg din prevederile Legii fundamentale. Existența unei obligații exprese a fiecărui cetățean de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice, prevăzută la art. 56 alin. (1) din Constituție, și a unei obligații a statului de a proteja interesele naționale în activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Astfel, este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor și a taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naționale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să își îndeplinească obligațiile sale față de cetățeni și operatorii economici, care sunt configurate prin alte prevederi constituționale. … 39.De asemenea, potrivit art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile menționate nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor.  … 40.De altfel, și jurisprudența Curții (Comisiei) Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunțată în Cauza X împotriva Belgiei, este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenței, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanță cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 iulie 2003, pronunțată în Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67, și Decizia Curții Constituționale nr. 787 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 14 februarie 2020, paragraful 21, sau Decizia Curții Constituționale nr. 40 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 5 iulie 2018, paragraful 38]. … 41.Ca atare, în virtutea dispozițiilor constituționale și convenționale, de principiu, statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare pentru reglementarea procedurilor insolvenței, inclusiv de stabilire a procedurilor de recuperare a creanțelor fiscale sau bugetare, iar prevederile criticate în prezenta cauză se circumscriu acestei marje de apreciere în ceea ce privește interesul general. … 42.Prin urmare, având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) și (2) și, implicit, nici ale art. 115 alin. (6) din Constituție, astfel că excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. … 43.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Bartenders Distilleries – S.R.L. din București, prin administrator special Cristea Valentin, în dosarele nr. 5.314/299/2019 și nr. 6.066/299/2019 ale Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă, în Dosarul nr. 11.390/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă și în dosarele nr. 30.751/299/2018, nr. 11.440/299/2019 și nr. 7.737/299/2018 ale Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative [cu referire la art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență], precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/2018, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă și Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 noiembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește