DECIZIA nr. 536 din 18 iulie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 837 din 2 octombrie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ActulREFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ActulREFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 116
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 48
ART. 1REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ART. 1REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 116
ART. 3REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 48
ART. 3REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ART. 3REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 116
ART. 4REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ART. 4REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 5REFERIRE LALEGE 133 08/06/2015 ART. 1
ART. 5REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012
ART. 5REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012 ART. 202
ART. 5REFERIRE LAORDIN 2353 26/09/2011
ART. 5REFERIRE LAORDIN 1343 24/08/2010
ART. 5REFERIRE LAORDIN 715 27/11/2008
ART. 6REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ART. 7REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008
ART. 8REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008
ART. 9REFERIRE LALEGE 4 07/01/2015
ART. 9REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008
ART. 10REFERIRE LALEGE 133 08/06/2015
ART. 10REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 123
ART. 11REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008
ART. 11REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 116
ART. 12REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 12 18/02/2008
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012
ART. 14REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012 ART. 202
ART. 14REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008
ART. 15REFERIRE LALEGE 4 07/01/2015
ART. 15REFERIRE LAORDIN 3283 23/08/2012
ART. 15REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 123
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 58
ART. 16REFERIRE LALEGE 133 08/06/2015
ART. 16REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 116
ART. 16REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 123
ART. 17REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 123
ART. 18REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ART. 18REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 19REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ART. 19REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 509 30/06/2015
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 423 09/06/2015
ART. 20REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ART. 20REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 192
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 60
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 23REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 24REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 48
ART. 24REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 24REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 116
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 902 17/12/2015
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 776 17/11/2015
ART. 25REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 509 30/06/2015
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 423 09/06/2015
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 48
ART. 29REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ART. 29REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 29REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 116
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 30REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 776 17/11/2015
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 12 18/02/2008
ART. 31REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 6 20/03/2015
ART. 33REFERIRE LALEGE 4 07/01/2015
ART. 33REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012 ART. 3
ART. 33REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 4
ART. 33REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 5
ART. 33REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 108
ART. 33REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 110
ART. 35REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008
ART. 35REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ART. 36REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008
ART. 37REFERIRE LADECIZIE 902 17/12/2015
ART. 37REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 62
ART. 37REFERIRE LALEGE 33 18/05/1996
ART. 38REFERIRE LADECIZIE 293 28/04/2015
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 41REFERIRE LAORDIN 118 24/02/2014
ART. 41REFERIRE LAORDIN 76 06/02/2014
ART. 41REFERIRE LAORDIN 3283 23/08/2012
ART. 41REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012 ART. 202
ART. 41REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 41REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 247
ART. 41REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 123
ART. 42REFERIRE LALEGE 133 08/06/2015 ART. 1
ART. 42REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008
ART. 43REFERIRE LAORDONANTA 9 09/08/2017
ART. 43REFERIRE LAOUG 4 12/01/2017 ART. 1
ART. 43REFERIRE LAOUG 51 14/09/2016 ART. 4
ART. 43REFERIRE LALEGE 4 07/01/2015
ART. 43REFERIRE LALEGE 187 24/10/2012 ART. 202
ART. 43REFERIRE LALEGE 171 16/07/2010
ART. 43REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008
ART. 44REFERIRE LALEGE 265 20/12/2017 ART. 2
ART. 44REFERIRE LAORDONANTA 9 09/08/2017
ART. 44REFERIRE LAOUG 51 14/09/2016 ART. 4
ART. 44REFERIRE LALEGE 171 16/07/2010
ART. 45REFERIRE LALEGE 133 08/06/2015
ART. 45REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008
ART. 45REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 116
ART. 47REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 107
ART. 47REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 109
ART. 48REFERIRE LADECIZIE 326 29/03/2012
ART. 49REFERIRE LADECIZIE 670 12/06/2008
ART. 49REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 123
ART. 50REFERIRE LADECIZIE 326 29/03/2012
ART. 50REFERIRE LALEGE (R) 104 09/05/2008 ART. 1
ART. 51REFERIRE LADECIZIE 1593 09/12/2010
ART. 51REFERIRE LADECIZIE 1110 23/09/2010
ART. 51REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 51REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 51REFERIRE LADECIZIE 670 12/06/2008
ART. 51REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 114
ART. 51REFERIRE LADECIZIE 166 28/02/2006
ART. 51REFERIRE LAOUG 85 08/11/2006 ART. 2
ART. 52REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ANEXA 0
ART. 55REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 55REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 55REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 61 28/01/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 172 16/03/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 51 22/01/2019





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Afrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 din Codul penal, art. 107 alin. (1) lit. d), art. 109 alin. (1) lit. d) și art. 116 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepție ridicată de Cătălin Vasile Pepenescu și Robin Vasile Dumitrache în Dosarul nr. 117/216/2016 al Judecătoriei Curtea de Argeș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 503D/2017.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 iulie 2018, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ocazie cu care Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 18 iulie 2018, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 10 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 117/216/2016, Judecătoria Curtea de Argeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 din Codul penal, art. 107 alin. (1) lit. d), art. 109 alin. (1) lit. d) și art. 116 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepție ridicată de Cătălin Vasile Pepenescu și Robin Vasile Dumitrache într-o cauză penală în care se fac cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 107 și art. 109 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic. 4.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, din moment ce prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior nu este stabilit prin lege sau prin hotărâre de guvern, se pune problema dacă nu cumva faptelor prevăzute de textele legale criticate le lipsește unul dintre elementele constitutive ale laturii obiective, pentru că întotdeauna criteriul valoric al presupusului prejudiciu este cel care face diferența dintre răspunderea contravențională și cea penală. Așa fiind, se apreciază că dispozițiile art. 107 alin. (1) lit. d) și art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic sunt constituționale numai în situația în care sintagma „dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei“ are corespondent în prețul mediu pe metru cub de masă lemnoasă pe picior stabilit prin hotărâre de Guvern, și nu prin ordin de ministru.5.De asemenea, autorii consideră că, după adoptarea Legii nr. 187/2012, care în art. 202 pct. 8 a prevăzut că prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă se stabilește prin lege, a intervenit o abrogare implicită (cu raportare la valabilitatea acesteia în raport cu momentul săvârșirii faptelor) a Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 715/2008 (cu perioada de aplicare 4 decembrie 2008-30 august 2010, în prezent abrogat), a Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 1.343/2010 (cu perioada de aplicare 1 septembrie 2010-26 octombrie 2011, în prezent abrogat) și a Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 2.353/2011 (cu perioada de aplicare începând cu data de 27 octombrie 2011-24 septembrie 2012, în prezent abrogat). De aceea, dispozițiile legale criticate sunt constituționale numai în situația în care faptele au fost săvârșite după intrarea în vigoare a dispozițiilor prevăzute în art. 202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012 (sau ulterior dispozițiilor art. I pct. 94 din Legea nr. 133/2015). Aceasta cu atât mai mult cu cât un ordin de ministru este un act inferior hotărârii de guvern sau legii și nu poate completa sau modifica o lege sau o hotărâre de guvern.6.În sfârșit, autorii excepției consideră că sintagma „fără drept“ din cuprinsul art. 107 alin. (1) nu respectă standardele de calitate ale legii, întrucât din modul de definire nu pot fi determinate cu exactitate criteriile în funcție de care se poate face diferența între o simplă abatere și o sancțiune penală, norma fiind confuză.7.Judecătoria Curtea de Argeș arată că în intervalul 2008-21 ianuarie 2014, potrivit Legii nr. 46/2008, prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior trebuia stabilit anual, prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, fiind emise asemenea ordine. 8.În intervalul 1.02.2014-12.01.2015, potrivit Legii nr. 46/2008, prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabilește anual, prin lege, însă acest preț a fost stabilit în continuare prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.9.În intervalul 12.01.2015-10.06.2015, Legea nr. 46/2008 dispunea ca prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior să fie stabilit anual prin lege și acest lucru s-a realizat, fiind in vigoare Legea nr. 4/2015.10.La data de 10 iunie 2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Legea nr. 133/2015, prin care s-a modificat conținutul art. 123 din Legea nr. 46/2008, în sensul că „Prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabilește anual, prin hotărâre a Guvernului la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.“11.După republicarea Legii nr. 46/2008, în urma renumerotării articolelor, s-a stabilit, în cuprinsul art. 116, că „Prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabilește anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.“12.În concluzie, în intervalul 10.06.2015 – prezent, Legea nr. 46/2008 dispune ca prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior să fie stabilit anual, prin hotărâre a Guvernului, însă acesta este stabilit prin lege. 13.Din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite nr. 12/2008 rezultă că, în măsura în care elementul material al laturii obiective a unei infracțiuni este configurat printr-un alt act cu putere normativă, în afara legilor emise de Parlament sau ordonanțelor Guvernului, se aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție.14.În atare condiții, instanța apreciază că modificările aduse Legii nr. 46/2008 prin Legea nr. 187/2012 (art. 202 pct. 8) obligă Parlamentul sau, după caz, Guvernul să emită de îndată o lege, ordonanță sau ordonanță de urgență prin care să fie stabilită valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.15.Pasivitatea celor două instituții a impus menținerea în vigoare a Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 3.283/2012 și după data de 1 februarie 2014, până la data de 12 ianuarie 2015, când a fost adoptată Legea nr. 4/2015. În tot acest interval, respectiv 1 februarie 2014-12 ianuarie 2015, ordinul ministrului s-a substituit actului normativ prevăzut de art. 123 din Codul silvic. Or, potrivit art. 58 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, „evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv“.16.Ulterior datei de 12 ianuarie 2015, valoarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost stabilită prin lege, act normativ de nivel superior hotărârii de guvern. Ca atare, actul normativ prin care s-a stabilit valoarea prețului mediu al unu metru cub de masă lemnoasă pe picior, prin nivelul său, răspunde exigențelor prevederilor art. 123 (art. 116 prin renumerotare) din Legea nr. 46/2008, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 133/2015.17.În raport cu aceste aspecte, instanța reține că, în intervalul 1 februarie 2014-12 ianuarie 2015, contrar prevederilor art. 123 din Legea nr. 46/2008, nu a fost emisă nicio lege, ordonanță sau ordonanță de urgență prin care să fie stabilită valoarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.18.Această valoare constituie o trăsătură esențială a laturii obiective a infracțiunilor prevăzute de art. 107 și art. 109 din Legea nr. 46/2008.19.Pentru aceste considerente, instanța apreciază că prevederile art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și art. 109 alin. (1) lit. d) din aceeași lege sunt constituționale numai în situația în care, începând cu data de 1 februarie 2014, sintagma „dacă prejudiciul produs este de cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei“ are corespondent într-un preț mediu pe metru cub de masă lemnoasă pe picior stabilit printr-o lege sau printr-o hotărâre de guvern, nu prin ordin al ministrului.20.Cu privire la critica referitoare la sintagma „fără drept“ din cuprinsul dispozițiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, instanța apreciază că excepția este neîntemeiată, fiind valabile mutatis mutandis argumentele avute în vedere de Curtea Constituțională cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 423 din 9 iunie 2015 și Deciziei nr. 509 din 30 iunie 2015, care au vizat aceeași sintagmă cuprinsă în conținutul altor norme penale precum art. 192 alin. 1 din Codul penal din 1969 sau art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995.21.De altfel, în concepția legiuitorului, activitatea de tăiere de arbori nu este interzisă, însă desfășurarea acesteia trebuie supusă exigențelor cadrului normativ în vigoare. Masa lemnoasă generată de pădurile din România este resursă importantă a țării, care poate impulsiona sectoare precum industria sau comerțul. Însă, exploatarea acesteia trebuie efectuată în mod organizat, care să permită regenerarea în timp a pădurilor și să evite influențele negative generate de dispariția lor. Ca atare, tăierea de arbori poate fi efectuată, în condițiile prevăzute de lege, orice activitate contrară fiind prezumată a fi efectuată „fără drept“. În concluzie, sintagma „fără drept“ este constituțională. 22.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.23.Guvernul apreciază că autorii excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, fiind mai degrabă nemulțumiți de faptul că sintagma „fără drept“ din cuprinsul art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic nu este definită concret în cuprinsul acestei legi. Astfel, din motivare rezultă că autorii nu critică textele de lege pentru ce conțin, ci pentru ceea ce nu conțin, solicitând, în fapt, completarea lor. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.24.În ce privește invocarea prevederilor art. 48 din Codul penal în raport cu prevederile art. 109 alin. (1) lit. d) din Codul silvic, cu referire la art. 116 din același cod, Guvernul arată că aceste aspecte excedează atribuțiilor Curții Constituționale, care, potrivit prevederilor în vigoare, nu are competență în soluționarea conflictului privind compatibilitatea dintre două legi, întrucât conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 aceasta asigură controlul constituționalității legilor și a ordonanțelor Guvernului, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sunt considerate a fi neconstituționale prevederile actelor prevăzute în alin. (1) care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției.25.Dincolo de cele mai sus semnalate, cu privire la conținutul concret al art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, în forma actuală, Guvernul a semnalat că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională (spre exemplu Decizia nr. 776 din 17 noiembrie 2015 și Decizia nr. 902 din 17 decembrie 2015) s-a mai pronunțat anterior, ocazie cu care a constatat ca fiind constituționale prevederile legale criticate, cu precizarea că forma actuală a acestui articol „este mult mai clară și conferă destinatarilor normei previzibilitate, deoarece orice persoană tentată să săvârșească o infracțiune silvică va putea ști cu precizie că, la data săvârșirii, fapta sa este infracțiune sau nu. În acest fel au fost înlăturate situațiile în care fapta putea constitui infracțiune la data săvârșirii, dar, ulterior, din cauza creșterii prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, fapta să fie scoasă din sfera ilicitului penal, valoarea prejudiciului produs nemaifiind de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior“.26.În plus, cât privește sintagma „fără drept“, Guvernul arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat anterior prin Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015 și Decizia nr. 509 din 30 iunie 2015 cu privire la conținutul altor norme penale care cuprindeau aceeași sintagmă, motiv pentru care apreciază că argumentele avute în vedere cu acele ocazii sunt valabile și în cauza de față.27.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:28.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.29.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile art. 107 alin. (1) lit. d), art. 109 alin. (1) lit. d) și art. 116 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015, dar și prevederile art. 48 din Codul penal. Analizând criticile formulate, rezultă că acestea vizează numai art. 107 alin. (1) lit. d), art. 109 alin. (1) lit. d) și art. 116 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, așa încât obiectul excepției urmează a fi restrâns în consecință, iar Curtea se va pronunța asupra acestor dispoziții care au următorul conținut:– Art. 107 alin. (1) lit. d):(1)Tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se pedepsește după cum urmează:[…]d)cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.– Art. 109 alin. (1) lit. d):(1)Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național constituie infracțiune și se pedepsește după cum urmează:[…]d)cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depășește de 50 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.– Art. 116: „Prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabilește anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.“30.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la claritatea legilor și art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalității pedepsei, precum și dispozițiile art. 7 – Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.31.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic au mai fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare, prin Decizia nr. 776 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 8 februarie 2016, paragrafele 19-21. Cu acel prilej, instanța de contencios constituțional a reținut că, drept urmare a modificărilor legislative operate, condiția referitoare la existența infracțiunii în raport cu valoarea prejudiciului produs la data constatării faptei a fost înlocuită cu cea care face trimitere la prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei. Din perspectivă constituțională, Curtea a constatat că această din urmă modalitate este mult mai clară și conferă destinatarilor normei previzibilitate, deoarece orice persoană tentată să comită o infracțiune silvică va putea ști cu precizie, la data săvârșirii, că fapta sa este infracțiune sau nu. În acest fel au fost înlăturate situațiile în care fapta putea constitui infracțiune la data săvârșirii, dar ulterior, din cauza creșterii prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, fapta să fie scoasă din sfera ilicitului penal, valoarea prejudiciului produs nemaifiind de 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. În plus, varianta anterioară referitoare la prejudiciul calculat în funcție de prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei a comportat interpretări diferite, care au impus pronunțarea în recurs în interesul legii a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite nr. 12 din 18 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 22 decembrie 2008, deoarece data constatării unei fapte penale este, cu excepția infracțiunilor flagrante, ulterioară datei săvârșirii.32.Așa fiind, instanța de contencios constituțional a considerat că ultima variantă aleasă de legiuitor nu face altceva decât să dea eficiență principiului activității legii penale, situație care nu înlătură însă posibilitatea aplicării legii penale mai favorabile.33.La o concluzie identică a ajuns și Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 6 din 20 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015 – când, având de pronunțat o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept dacă succesiunea de acte normative cu privire la prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a avut sau nu ca efect imposibilitatea stabilirii acestui preț, cu consecința dezincriminării, în concret, a infracțiunilor prevăzute de art. 108 și art. 110 din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic) -, a statuat următoarele:Având însă în vedere că prin Legea nr. 4/2015 pentru aprobarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2015, s-a modificat valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, de la 85 lei la 115 lei, suntem în ipoteza intervenirii mai multor dispoziții cu caracter normativ, prin care s-a modificat criteriul de stabilire a valorii pagubei, ce determină prin cuantum incriminarea faptei sau agravarea încadrării juridice, astfel că, pentru faptele aflate în curs de judecată, se pune problema aplicării legii penale mai favorabile. Ca atare, majorarea valorii acestuia poate atrage, pentru cauzele aflate în curs de judecată, ce au ca obiect infracțiunile prevăzute de art. 110 din Legea nr. 46/2008, fie incidența dispozițiilor art. 4 din Codul penal și ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, fie incidența dispozițiilor art. 5 din Codul penal, după caz34.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele care au fundamentat decizia mai sus menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.35.Distinct de cele statuate în jurisprudența sa, Curtea constată că, în ce privește sintagma „fără drept“ din cuprinsul dispozițiilor art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, aceasta este foarte clară, nu lasă loc de interpretare, iar destinatarii săi pot identifica cu ușurință situațiile în care se aplică și consecințele acestora. Mai mult, sintagma „fără drept“, deși nu este definită, nu are un nivel ridicat de complexitate, înțelesul său putând fi decelat potrivit limbajului comun. Astfel, întregul fond forestier național este supus regimului silvic, iar vegetația forestieră din afara fondului forestier național este supusă normelor tehnice silvice privind evaluarea masei lemnoase și reglementărilor privind circulația materialului lemnos (a se vedea art. 6 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic). De asemenea, exploatarea masei lemnoase se face după obținerea autorizației de exploatare și predarea parchetului, cu respectarea regulilor silvice și în conformitate cu instrucțiunile privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport ale materialului lemnos, aprobate prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. În zonele de deal și de munte se dă prioritate tehnologiilor bazate pe funiculare. Exploatarea masei lemnoase se face doar de operatori economici atestați de către comisia de atestare, care funcționează în cadrul asociației patronale și profesionale din domeniul forestier recunoscută la nivel național. Prin excepție, proprietarii de fond forestier, persoane juridice și fizice, pot exploata, fără atestare, din proprietatea lor, un volum de până la 20 m^3/an, în condițiile legii. Totodată, arborii destinați tăierii se inventariază și, după caz, în funcție de natura tăierii, se marchează cu dispozitive speciale de marcat de către personalul silvic împuternicit, în conformitate cu normele tehnice. Forma și modul de utilizare a dispozitivelor speciale de marcat, precum și modul de marcare a arborilor sau a unor loturi de arbori se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Dispozitivele speciale de marcat au regimul mărcilor și al sigiliilor, iar tiparele lor se înregistrează și se păstrează la birourile notariale. În sfârșit, materialele lemnoase, indiferent de proveniența lor, se transportă numai însoțite de documente specifice de transport, din care să rezulte cu certitudine legalitatea provenienței acestora, fiind interzise primirea spre încărcare și transportul cu orice mijloace de transport al materialelor lemnoase neînsoțite de documentele de transport (a se vedea art. 62-68 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic).36.Așa fiind, legiuitorul a reglementat în detaliu modalitatea de exploatare a masei lemnoase în așa fel încât orice tăiere, rupere, distrugere, degradare ori scoatere din rădăcini, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, să se realizeze cu drept, adică cu respectarea exigențelor prevăzute de Legea nr. 46/2008 – Codul silvic.37.În acest sens, Curtea arată că, prin Decizia nr. 902 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 14 martie 2016, paragrafele 23-25, a statuat că exploatarea masei lemnoase de către proprietari se poate face după obținerea autorizației și cu respectarea instrucțiunilor privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport de material lemnos aprobate prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Totodată, legiuitorul a prevăzut în art. 62 alin. (3) și (4) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic o excepție potrivit căreia persoanele fizice, precum și cele care au facilitățile prevăzute de Legea nr. 33/1996 privind repunerea în unele drepturi economice a locuitorilor Munților Apuseni și membrii formelor de proprietate asociative prevăzute de lege pot exploata, fără atestare, un volum maxim de 20 m^3/an din pădurile pe care le au în proprietate.38.Prin urmare, Curtea a constatat că obiectul juridic multiplu al infracțiunilor silvice constă în relațiile sociale menite să protejeze fondul forestier, ca factor esențial în menținerea calității mediului la un nivel optim. În acest sens, prin Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 18 iunie 2015, paragraful 20, Curtea Constituțională a statuat că, în limita atribuțiilor sale constituționale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, dar și potrivit politicii penale a statului, legiuitorul poate decide cu privire la reglementarea infracțiunilor silvice, în considerarea importanței valorilor sociale ocrotite prin normele penale adoptate și a raporturilor sociale ce se nasc în urma anumitor incriminări. Or, responsabil pentru atingerea principiilor continuității recoltelor de lemn, eficacității funcționale, asigurării conservării și ameliorării biodiversității este, în principal, statul, fapt care este de natură să legitimeze și calitatea sa de subiect pasiv principal al unor astfel de infracțiuni. 39.Toate acestea sunt rațiuni evidente ce justifică interesul material și moral al statului român pentru întreprinderea tuturor demersurilor necesare care asigură protecția vegetației forestiere față de actele necontrolate de tăiere, rupere, distrugere, degradare sau scoatere din rădăcini de arbori, puieți ori lăstari aparținând acestui fond, motiv pentru care sintagma „fără drept“ vizează lipsa autorizației de tăiere sau neîndeplinirea oricăror condiții legale ori împrejurarea că, în anumite situații expres reglementate, se impun tăieri și curățiri pentru igienizarea pădurilor publice sau private, precum și faptul că proprietarii de păduri particulare sau deținătorii de terenuri cu vegetație forestieră pot exploata pentru nevoi personale, în regim silvic, până la 20 m^3/an de material lemnos din pădurile pe care le au în proprietate. În toate cazurile, indiferent de forma de proprietate asupra pădurilor, tăierea arborilor fără îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor necesare recoltării materialului lemnos, respectiv obținerea autorizației de exploatare, inventarierea și marcarea arborilor de către organele silvice autorizate și predarea-primirea parchetelor sau suprafețelor în exploatare, constituie faptă săvârșită „fără drept“, indiferent de persoana ce o săvârșește, inclusiv proprietarul pădurii private. 40.Pentru toate considerentele mai sus invocate, Curtea constată că, din perspectiva mai sus analizată, criticile formulate de autorii excepției sunt neîntemeiate.41.Cu privire la celelalte critici, Curtea constată că, în intervalul 2008-31 ianuarie 2014, potrivit art. 123 din Legea nr. 46/2008, prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabilea anual, prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, fiind emise asemenea ordine, ultimele fiind Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 3.283/2012, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din data de 24 septembrie 2012, prin care s-a aprobat prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, în valoare de 85 de lei și Ordinul ministrului delegat pentru ape, păduri și piscicultură nr. 76/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014, prin care s-a aprobat prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, în valoare de 101 lei. Prin Ordinul ministrului delegat pentru ape, păduri și piscicultură nr. 118/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 4 martie 2014, s-a abrogat Ordinul ministrului delegat pentru ape, păduri și piscicultură nr. 76/2014, deoarece, potrivit art. 202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare, și care, potrivit art. 247, a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, „Prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabilește anual, prin lege, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură“.42.Ulterior, prin art. I pct. 94 din Legea nr. 133/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 – Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 10 iunie 2015, „Prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabilește anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură“.43.Prin urmare, în intervalul 1 februarie 2014-10 iunie 2015, potrivit Legii nr. 46/2008, astfel cum a fost modificată prin art. 202 pct. 8 din Legea nr. 187/2012, prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost stabilit anual, prin lege. În acest sens, prin Legea nr. 4/2015 pentru aprobarea prețului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2015, s-a aprobat prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, în valoare de 115 lei. Prin art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 20 septembrie 2016, Legea nr. 4/2015 a fost, însă, abrogată în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a actului abrogator, abrogare care a fost prorogată până la data de 15 august 2017 (a se vedea art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2017 privind prorogarea termenului prevăzut la art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, precum și pentru stabilirea de măsuri în acordarea unor beneficii de asistență socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 16 ianuarie 2017) și, ulterior, până la data de 31 decembrie 2017 (a se vedea Ordonanța Guvernului nr. 9/2017 privind prorogarea termenului prevăzut la art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 10 august 2017).44.Prin art. II din Legea nr. 265/2017 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 9/2017 privind prorogarea termenului prevăzut la art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.021 din 22 decembrie 2017, s-a reglementat că „De la data de 1 ianuarie 2018 se stabilește prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la valoarea de 164 lei“.45.Cu toate că, în fapt, începând cu 1 februarie 2014 și până în prezent, prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost de 115 lei și, respectiv 164 lei, stabilit prin lege, dispozițiile legale criticate acceptă posibilitatea ca începând cu 13 iunie 2015, ca urmare a Legii nr. 133/2015 prin care s-a modificat conținutul art. 123 din Legea nr. 46/2008, prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior să se stabilească anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, normă care a fost menținută și după republicarea Legii nr. 46/2008, în art. 116 criticat de autori.46.Cu privire la susținerile autorilor excepției, Curtea învederează că faptele care li se impută au fost comise în perioada 2010-2012, perioadă în care valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior era stabilită prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspundea de silvicultură.47.Autorii consideră că sunt afectate dispozițiile constituționale referitoare la principiul legalității pedepsei, deoarece, la momentul comiterii faptelor prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. d) și de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, criteriul de stabilire a valorii pagubei, ce determina prin cuantum incriminarea faptei, s-a materializat prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspundea de silvicultură.48.Curtea constată că, împrejurarea că valoarea unui metru cub de masă lemnoasă pe picior poate fi determinată prin ordin al conducătorului autorității publice centrale are, din perspectivă constituțională, același valențe cu posibilitatea determinării aceleiași valori prin hotărâre a Guvernului. Cu privire la o critică similară, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 326 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 22 iunie 2012, statuând că soluția aleasă a fost confirmată de puterea legiuitoare, care a delegat Guvernului prerogativa de a actualiza permanent anumite liste și nicidecum de a incrimina. Același rațiuni sunt valabile și cu privire la dreptul puterii legiuitoare de a delega conducătorului autorității publice centrale dreptul de a stabili anual prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.49.De altfel, modalitatea de reglementare nu este inedită, sens în care prin Decizia nr. 670 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008, Curtea Constituțională a statuat că nu este încălcat principiul legalității incriminării, prin aceea că se stabilesc limite de pedeapsă diferențiate în funcție de prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data săvârșirii faptei. Art. 123 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic prevede că prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se stabilește anual, prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.50.De asemenea, a mai arătat Curtea prin Decizia nr. 326 din 29 martie 2012, precitată, că soluții legislative similare se regăsesc și în cuprinsul altor acte normative, cum ar fi art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 104/2008 privind prevenirea și combaterea producerii și traficului ilicit de substanțe dopante cu grad mare de risc.51.În plus, art. 114 din Codul silvic menționează că „Prevederile prezentului titlu se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură penală“. Față de aceste dispoziții nu se poate susține că în lege nu sunt prevăzute toate condițiile cerute pentru ca faptele respective să constituie infracțiune. Dimpotrivă, examinarea textelor de lege criticate prin excepția de neconstituționalitate scoate în evidență că acestea definesc în măsură suficientă infracțiunile pe care le prevăd, descriind comportamentul ilegal incriminat și stabilind în mod expres pedepsele aplicabile. Este adevărat că prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este stabilit, în baza art. 2-6 din Ordonanța de urgență nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 15 noiembrie 2006, de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, dar această determinare se face în baza unei împuterniciri date prin lege organică, iar evaluarea pagubelor are la bază criterii stabilite de lege, prin care evaluarea pagubelor se realizează, în mod unitar, indiferent de natura proprietății ori de proprietar sau de modul în care acestea au fost produse (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.593 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 28 ianuarie 2011, pct. 2, Decizia nr. 1.110 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 9 noiembrie 2010, Decizia nr. 166 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 29 martie 2006 și Decizia nr. 670 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 24 iulie 2008). 52.De asemenea, în ceea ce privește atribuția autorității publice centrale care răspunde de silvicultură de a stabili prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, Curtea reține că acesta este stabilit și calculat în raport cu parametrii prevăzuți de lege, deci în baza unui criteriu obiectiv și legal, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discreționare ce ar putea conduce la încălcarea principiului legalității incriminării și supremației legii. Deci, textul de lege nu conferă ministerului atribuția de a stabili prețul în mod subiectiv, discreționar, exclusiv în funcție de aprecierea sa. În acest sens, Curtea mai constată că, potrivit pct. 39 din anexa la Codul silvic, care face parte integrantă din legea criticată, prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la nivel național, se determină pe baza datelor statistice din anul anterior, comunicate de Institutul Național de Statistică. 53.În concluzie, Curtea constată că – la nivelul legii – sunt satisfăcute exigențele minimale ale principiului constituțional al legalității incriminării, atât timp cât autoritatea de reglementare stabilește prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior pe baza unor parametrii de natură legală ce impun operațiuni obiective, nediscreționare și fără adăugiri la voința legiuitorului. Chiar dacă, din punctul de vedere al tehnicii legislative, este preferabilă indicarea concretă, prin lege, a cuantumului valorii minime a pagubei produse prin infracțiune, Curtea constată că această opțiune legislativă poate fi determinată de dinamica prețurilor în cadrul unei economii de piață.54.Toate aceste argumente constituie motive suficiente de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.55.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cătălin Vasile Pepenescu și Robin Vasile Dumitrache în Dosarul nr. 117/216/2016 al Judecătoriei Curtea de Argeș și constată că dispozițiile art. 107 alin. (1) lit. d), art. 109 alin. (1) lit. d) și art. 116 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Curtea de Argeș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 iulie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x