DECIZIA nr. 536 din 15 iulie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 13 octombrie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 40
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 40
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 12
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 12
ActulREFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ActulREFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 99 15/12/2016 ART. 11
ActulREFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ActulREFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 40
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 12
ART. 1REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 11
ART. 1REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 1REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ART. 1REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 40
ART. 3REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 12
ART. 3REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 11
ART. 3REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 40
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 1
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 12
ART. 8REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 8REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 11
ART. 8REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 8REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ART. 8REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 9REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 40
ART. 9REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 12
ART. 9REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 11
ART. 9REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 10REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 40
ART. 10REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 12
ART. 10REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 11
ART. 10REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 11REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 12REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 5
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 4
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 444 28/06/2018
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 42 22/01/2014
ART. 14REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 16REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 17REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 17REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018
ART. 19REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 21REFERIRE LAPACT 16/12/1966
ART. 21REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 22REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 23REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 1576 07/12/2011
ART. 26REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 26REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 3
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LAORD DE URGENTA 114 28/12/2018 ART. 40
ART. 29REFERIRE LALEGE 80 28/03/2018
ART. 29REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017 ART. 12
ART. 29REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017 ART. 1
ART. 29REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016 ART. 11
ART. 29REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 12
ART. 29REFERIRE LAOUG 95 29/12/2014 ART. 4
ART. 29REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 30REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 30REFERIRE LAORD DE URGENTA 90 06/12/2017
ART. 30REFERIRE LAOUG 9 27/01/2017
ART. 30REFERIRE LAOUG 99 15/12/2016
ART. 30REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ART. 30REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 30REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 31REFERIRE LAPACT 16/12/1966 ART. 2
ART. 31REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 31REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 31REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 22 21/01/2020
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 610 02/10/2018
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 608 02/10/2018
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 151 27/03/2018
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 770 28/11/2017
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 508 30/06/2015
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 419 28/05/2015
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 482 23/09/2014
ART. 33REFERIRE LADECIZIE 22 18/11/2013
ART. 33REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011
ART. 33REFERIRE LAOUG 11 09/02/2011
ART. 33REFERIRE LALEGE 285 28/12/2010 ART. 10
ART. 33REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 33REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 33REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004 ART. 5
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 22 21/01/2020
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 35REFERIRE LADECIZIE 04/09/2012
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 115
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 37REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011
ART. 37REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 37REFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ART. 37REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 37REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 38REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 39REFERIRE LADECIZIE 444 28/06/2018
ART. 40REFERIRE LALEGE 341 12/07/2004
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 40REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 43REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 43REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 34 30/01/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 84 14/02/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 25 20/05/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 75 18/11/2024
ActulREFERIT DEDECIZIE 114 16/03/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 118 16/03/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 289 25/05/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 153 30/03/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 301 25/05/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 148 21/03/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 488 03/10/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 83 03/03/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 317 19/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 281 17/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 302 18/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 298 18/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 425 29/09/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 85 03/03/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 460 25/10/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 808 07/12/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 809 07/12/2021





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Cosmin-Marian Văduva – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Florin-Stelică Duret și Laurențiu Șerban în Dosarul nr. 1.228/113/2019 al Tribunalul Brăila – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.862D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent menționează că la dosar a fost înregistrat câte un memoriu amicus curiae de către Asociația 21 decembrie 1989 și de către autorii excepției de neconstituționalitate din Dosarul Curții nr. 2.413D/2021, înregistrat în data de 12 iulie 2021, în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate. 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.869D/2019, nr. 3.004D/2019, nr. 3.190D/2019, nr. 3.250D/2019, nr. 3.276D/2019, nr. 3.305D/2019, nr. 3.306D/2019, nr. 3.308D/2019, nr. 3.309D/2019 și nr. 3.310D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, excepție ridicată de Lucian Petrescu în Dosarul nr. 15.491/3/2019 al Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și de Ștefan Iulian Cojocnean, Șerban Dan Socaci Negoiță, Ilie Cornean, Alexandru Cucuran, Mihai Racu, Alexandru Grigore, Ioan Moț, Tinca Lazăr și Gheorghe Constantin Ioniță în dosarele nr. 875/30/2019, nr. 1.250/30/2019, nr. 868/30/2019, nr. 877/30/2019, nr. 1.340/30/2019, nr. 882/30/2019, nr. 869/30/2019, nr. 870/30/2019 și nr. 1.338/30/2019 ale Curții de Apel Timișoara – Secția litigii de muncă și asigurări sociale.4.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu această măsură. 6.Curtea, având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.869D/2019, nr. 3.004D/2019, nr. 3.190D/2019, nr. 3.250D/2019, nr. 3.276D/2019, nr. 3.305D/2019, nr. 3.306D/2019, nr. 3.308D/2019, nr. 3.309D/2019 și nr. 3.310D/2019 la Dosarul nr. 2.862D/2019, care a fost primul înregistrat.7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, instituirea unor forme de recunoștință pecuniară pentru luptătorii Revoluției din 1989 nu are consacrare constituțională. Mai arată că nu se încalcă dreptul de proprietate, întrucât întinderea creanței nu este garantată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:8.Prin Încheierea din 10 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.228/113/2019, Tribunalul Brăila – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene [în încheierea de sesizare, dintr-o vădită eroare materială instanța a făcut trimitere la art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, textul vizat fiind, în realitate, art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017]. 9.Prin Sentința civilă nr. 5.519 din 14 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 15.491/3/2019, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018. 10.Prin Încheierea din 5 noiembrie 2019, îndreptată prin Încheierea de îndreptare eroare materială din 9 decembrie 2019, prin Încheierea din 19 noiembrie 2019, îndreptată prin Încheierea de îndreptare eroare materială din 9 decembrie 2019, prin Încheierea din 3 decembrie 2019, îndreptată prin Încheierea de îndreptare eroare materială din 6 decembrie 2019, prin Încheierea din 22 noiembrie 2019, prin încheierile din 28 noiembrie 2019, precum și prin încheierile din 5 decembrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 875/30/2019, nr. 1.250/30/2019, nr. 868/30/2019, nr. 877/30/2019, nr. 1.340/30/2019, nr. 882/30/2019, nr. 869/30/2019, nr. 870/30/2019 și nr. 1.338/30/2019, Curtea de Apel Timișoara – Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018. 11.Excepția a fost ridicată de Florin-Stelică Duret și Laurențiu Șerban, de Lucian Petrescu, Ștefan Iulian Cojocnean, Șerban Dan Socaci Negoiță, Ilie Cornean, Alexandru Cucuran, Mihai Racu, Alexandru Grigore, Ioan Moț, Tinca Lazăr și Gheorghe Constantin Ioniță în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de acordare a indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004.12.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii evidențiază că sunt titulari ai dreptului prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004. Aceștia sunt nemulțumiți de faptul că în perioada 2015-2021, prin dispozițiile criticate, nu s-a ținut seama de modalitatea de calcul al indemnizației lunare prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004. Astfel, coeficientul de 0,6, valabil la nivelul anului 2010, a fost menținut și pentru anii ulteriori, fără să se țină seama de conținutul art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004, care obligă ca indemnizația să fie calculată pe baza coeficienților de multiplicare aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. În acest fel, apreciază autorii, suportă un prejudiciu financiar, în care este inclusă și devalorizarea generată de inflație, precum și de faptul că sumele de bani cuvenite și neîncasate sunt purtătoare de dobânzi. Întrucât dreptul la indemnizație prevăzut de art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004 reprezintă un drept de proprietate, se încalcă art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție. 13.În ceea ce privește critica raportată la art. 16 alin. (1) din Constituție, se arată că există revoluționari care își primesc indemnizația în cuantumul cuvenit, prevăzut în art. 4 al Legii nr. 341/2004, iar alte categorii de revoluționari sau beneficiari își primesc indemnizația plafonată la cuantumul aflat în plată. Momentul nașterii dreptului de indemnizație nu poate fi un criteriu obiectiv și rezonabil pentru a se plăti în mod diferențiat o indemnizație reparatorie. Tratamentul diferențiat nu este justificat în mod obiectiv, nu se indică scopul legitim în vederea căruia este impus și nu este nici proporțional prin raportare la acest scop. 14.Măsura criticată este contrară și exigențelor de predictibilitate a legii, în particular cu privire la modul în care vor fi plătite drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004, în acest sens fiind invocată Decizia Curții nr. 42 din 22 ianuarie 2014. Se mai arată că măsura criticată este contrară jurisprudenței Curții Constituționale. Autorii indică Decizia nr. 444 din 28 iunie 2018 în care consideră că instanța constituțională a statuat că „atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare“.15.Se mai precizează că legile de fundamentare a bugetului de stat pe anii 2015, 2016 și 2017 creează discriminare în privința cuantumului indemnizației atunci când se menționează cuantum cuvenit și cuantum aflat în plată, care este diferit de cuantumul cuvenit, întrucât cuantumul aflat în plată este plafonat din anul 2011. În susținerea criticii sunt invocate decizii ale Curții Constituționale și ale Curții Europene a Drepturilor Omului. 16.De asemenea, autorii consideră că o lege nu poate fi modificată printr-o ordonanță de urgență, având în vedere forța ei juridică superioară. De asemenea, întrucât ordonanțele de urgență nu au caracter special, apt să suspende efectele Legii nr. 341/2004, această lege continua să își producă efectele.17.Se critică faptul că dispozițiile supuse controlului fac parte din acte normative care vizează salariații, categorie reglementată de Legea-cadru nr. 153/2017; or, Legea nr. 341/2004 se referă în mod exclusiv la o categorie distinctă de persoane, care și-au adus contribuția la Revoluția din 1989. Din acest motiv se încalcă standardele de claritate a legii, precum și art. 16 alin. (1) din Constituție care interzice discriminarea, în măsura în care s-a adoptat aceeași reglementare pentru două categorii distincte de persoane – cele vizate de Legea nr. 341/2004 și cele care constituie obiectul Legii-cadru nr. 153/2017.18.Cu referire specifică la modalitatea de adoptare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 se arată, în primul rând, că nu respectă condițiile constituționale referitoare la urgență, în condițiile în care măsura criticată este perpetuată, în fapt, încă din 2010 și se aplică până în 2021. În al doilea rând, aplicarea unei ordonanțe de urgență neaprobate de Parlament, precum și stabilirea unei perioade de aplicare de 3 ani sunt contrare previzibilității actelor normative. 19.Sintagma „se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie“ din cuprinsul dispozițiilor normative criticate este echivocă și, din acest motiv, contrară art. 124 din Constituție. Astfel, unele instanțe judecătorești acordă indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 prin aplicarea coeficienților de multiplicare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. În schimb, Casa Națională de Pensii Publice, ținând seama de ordonanțele de urgență criticate, limitează plata indemnizațiilor la nivelul anului 2010. 20.Tribunalul Brăila – Secția I civilă apreciază că excepția este neîntemeiată. Cu privire la critica raportată la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, se menționează că prevederile criticate nu neagă dreptul la indemnizație, ci doar stabilesc nivelul acesteia. 21.Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția este neîntemeiată. Astfel, criticile pun în discuție chestiuni de necorelare legislativă, și nu de constituționalitate. Prevederile criticate nu sunt, ele însele, discriminatorii și nici nu sunt evidențiate criteriile care, potrivit Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Pactului internațional pentru drepturile civile și politice, pot sta la baza unui tratament discriminatoriu.22.Instanța consideră că nu se încalcă nici dreptul de proprietate garantat de Convenție. Astfel, întrucât întinderea creanței nu este garantată, analiza, în lumina practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, se reduce la cercetarea raportului rezonabil de proporționalitate între măsuri și scop, în spiritul păstrării unui just echilibru între necesitatea protejării interesului general și protecția drepturilor persoanelor.23.Instituirea unor forme de recunoștință pecuniară pentru luptătorii Revoluției Române de la 1989 și a unui anumit nivel al acestora nu înseamnă că, odată adoptate, ele ar menține o obligație ad aeternum, ci doar că nu pot fi atinse prestații scadente până la data intrării în vigoare a unei (unor) legi care le abrogă, limitează, restrâng (cazul în speță al succesiunii legislative incriminate). Intervenția statală asupra drepturilor câștigate, exigibile la data intrării în vigoare a legii prin care se realizează aceasta, este contrară art. 15 alin. (2) din Constituție și dreptului de proprietate ocrotit de Protocolul nr. 1 la Convenție. Dar, în mod corelativ, statul reține posibilitatea de a modifica pentru viitor regimul consimțit anterior, dacă o normă superioară ori aplicabilă cu prioritate nu se opune. Or, aceasta este situația indemnizațiilor care nu au natura unui drept constituțional ori recunoscut internațional și nici nu reprezintă reflexul unei forme de participare la constituirea unui fond de asigurări sociale, ci, în ultimă instanță, o concesie a legiuitorului, dependentă de voința și putința de a o acorda, exprimate prin conținutul și limitele pe care le instituie în acest sens, în privința cărora dispune de prerogativa suverană de apreciere. Așadar, opțiunile de politică socială ale legiuitorului nu pot fi analizate în contextul existenței vreunei interdicții exprese contrare care să se regăsească în reglementările ori jurisprudența europeană, pentru ca judecătorul național (ordinar sau constituțional) să fie pus în postura de a hotărî dacă înlătură legea internă (din soluția procesului, respectiv sistemul normativ organizat ierarhic), pe motiv că nu corespunde unor standarde și deziderate internaționale.24.Curtea de Apel Timișoara – Secția litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, indemnizațiile în discuție au un caracter reparatoriu, iar legiuitorul, în temeiul art. 61 alin (1) din Constituție, are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestora.25.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.26.Guvernul, în Dosarul Curții nr. 2.869D/2019, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, potrivit căreia acordarea diferitelor beneficii prevăzute de Legea nr. 341/2004 se face în funcție de titlul deținut potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din aceasta, titlu care are în vedere sacrificiul ori contribuția persoanelor implicate în acest eveniment, fiecare titlu acordat presupunând un nivel de implicare și contribuție diferit, precum și consecințe diferite suportate de participanții la Revoluția Română din 1989. Astfel, persoanele care se încadrează în una dintre aceste categorii ale legii se află într-o situație obiectiv diferită față de persoanele având un alt titlu potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004. În plus, Guvernul precizează că, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, dreptul invocat de către autorul excepției nu are caracter fundamental.27.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:28.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.29.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă următoarele prevederi normative:– art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014;– art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015 – în prezent abrogate;– art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016;– art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017;– art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, aprobată cu completări prin Legea nr. 80/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, cu modificările și completările ulterioare;– art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018.30.Prevederile normative enumerate stabilesc menținerea în plată în anii 2015, 2016, 2017, 2018 și 2019-2021 a indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 la nivelul anilor anteriori, respectiv la nivelul acordat pentru lunile decembrie 2014, decembrie 2015, decembrie 2016, decembrie 2017 și decembrie 2018. Curtea constată că dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 11 și pct. 20 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, iar dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016, din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017 și din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 au avut aplicabilitate limitată în timp, la nivelul anilor 2017, respectiv 2018. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituțională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, deși nu mai sunt în vigoare, aceste dispoziții criticate își produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate îl reprezintă plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului în perioada 2015-2018 prin adoptarea actelor normative criticate referitoare la plafonarea indemnizațiilor reglementate prin Legea nr. 341/2004.31.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16, 20, art. 44 alin. (1) și (2), art. 47, 52, art. 115 alin. (1)-(4) și art. 124 alin. (1)-(3), precum și art. 6 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din primul protocol la Convenție și art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.32.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că soluția legislativă criticată a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 22 mai 2020, care, la rândul ei, a reiterat o jurisprudența bogată a Curții (Decizia nr. 482 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 noiembrie 2014, Decizia nr. 419 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 3 august 2015, Decizia nr. 508 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, Decizia nr. 770 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, Decizia nr. 151 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 16 iulie 2018, Decizia nr. 608 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 6 mai 2019, sau prin Decizia nr. 610 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 27 mai 2019).33.Prin decizia antereferită, Curtea a reținut, cu privire la indemnizația prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004, că se acordă pe lângă indemnizația reparatorie lunară prevăzută de art. 4 alin. (4) – a cărei plată nu se acordă. Art. II art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, introdus prin Legea nr. 283/2011, stabilea că, în anul 2012, aceste indemnizații se mențineau la același nivel cu cel din luna decembrie 2011, autorii excepției fiind nemulțumiți de modul de calcul al acestora, și anume de raportarea la indemnizația aflată în plată în decembrie 2011, iar nu la câștigul salarial mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, așa cum prevedea Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referință câștigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii și protecției sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011. Curtea a reținut că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunțat Decizia nr. 22 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 16 decembrie 2013, prin care a stabilit – în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) și ale art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 – că indemnizațiile lunare reparatorii și indemnizațiile lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004 se calculează, în anul 2011, prin aplicarea coeficientului de 15% asupra cuantumului indemnizației aflat în plată în luna octombrie 2010.34.Cu referire la critica autorilor din prezenta cauză, prin care, în esență, se apreciază că Guvernul, prin adoptarea ordonanțelor de urgență criticate, nu a ținut seama de faptul că legile sunt acte juridice superioare, este relevant considerentul Curții Constituționale din Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2020 prin care a statuat că, pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituția, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanțe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanțe de urgență [art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință al Parlamentului ori pe cale constituțională, în situații extraordinare și numai sub control parlamentar.35.În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 115 alin. (4) din Constituție în prezenta cauză, Curtea a constatat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituție, este neîntemeiată, având în vedere cele prezentate în expunerea de motive, precum și faptul că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia (Decizia de inadmisibilitate din 4 septembrie 2012, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Dumitru Daniel Dumitru și alții împotriva României, paragraful 49).36.Cu referire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă formulate, Curtea a reținut că indemnizația de revoluționar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a constatat că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit Constituției, o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989. De asemenea, Curtea a arătat că indemnizația de revoluționar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acesteia, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală.37.Cu referire expresă la pretinsa încălcare a art. 44 din Constituție, invocată și în cauza de față, Curtea a reținut că indemnizațiile „restante“ ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie într-adevăr un „bun“ în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Aceste tipuri de indemnizații au caracter reparatoriu, fără consacrare constituțională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizații pe o anumită perioadă are, de asemenea, dreptul de a stabili frecvența și modalitatea concretă în care va face aceasta. Nefiind drepturi constituționale, legiuitorul poate opta și pentru retragerea lor în viitor (a se vedea în acest sens art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011). Așadar, nu se poate reține incidența deciziei sus-menționate cu privire la noțiunea de „bun“, nefiind vorba despre indemnizații „restante“. Totodată, Curtea a stabilit că se poate vorbi despre protecția oferită de art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale numai atunci când sumele devin exigibile, până la acel moment indemnizațiile constituind o „speranță“ a titularilor acestor drepturi.38.Mai departe, referitor la criticile de neconstituționalitate raportate la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, invocate și în motivarea prezentei excepții, Curtea a decis că dispozițiile de lege prin care se plafonează anumite indemnizații instituite de Legea nr. 341/2004 nu pot conduce la încălcarea principiilor statului de drept sau ale legalității și supremației Constituției, aceste indemnizații nefiind drepturi fundamentale. În plus, cu referire la susținerea autorilor că se încalcă standardele de calitate a legii din cauza faptului că indemnizațiile revoluționarilor, categorie de subiecte de drept reglementată printr-o lege specială, distinctă, respectiv Legea nr. 341/2004, sunt reglementate prin acte normative referitoare la salariați, Curtea a reținut că legiuitorul trebuie să aibă o marjă rezonabilă în ceea ce privește aprecierea relevanței asemănărilor și deosebirilor dintre diverse categorii de subiecte de drept pe care el însuși le instituie. Chiar dacă, așa cum susțin autorii excepției, categoria revoluționarilor, al cărei statut este reglementat în mod distinct prin Legea nr. 341/2004, nu coincide cu categoria salariaților din sectorul public, aceasta nu înseamnă că, în funcție de scopul particular urmărit de legiuitor prin adoptarea unui anumit act normativ, anumite trăsături comune celor două categorii nu pot căpăta niciodată suficientă greutate pentru legiuitor. Astfel, în contextul în care legiuitorul delegat a implementat, prin actele normative criticate, măsuri financiar-bugetare, devine relevantă împrejurarea că plățile efectuate de la bugetul de stat către salariați și revoluționari se realizează din veniturile bugetului de stat.39.În sfârșit, tot cu referire la pretinsa încălcare a standardelor de previzibilitate a legii, autorii distorsionează sensul Hotărârii din 8 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, la care a făcut trimitere Curtea Constituțională în Decizia nr. 444 din 28 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 928 din 2 noiembrie 2018. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că instanțele au respins pretențiile reclamantului pentru perioada ulterioară datei de 23 iunie 1999, întrucât dreptul său fusese suspendat prin legea privind învățământul secundar. În acest context trebuie înțeles considerentul din această hotărâre potrivit căruia „statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare“. Or, în cauza de față, deși, formal, prevederile legale care instituie dreptul autorilor excepției de neconstituționalitate sunt în vigoare, plata acestora este suspendată. Doar în situația în care statul nu și-ar îndeplini îndatorirea de a achita sumele prevăzute de legea care își produce efectele s-ar putea ridica problema unei eventuale neconcordanțe cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.40.Distinct de această jurisprudență, cu referire la critica autorilor raportată la art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că, în esență, aceasta pune în discuție dreptul legiuitorului de a modifica, în timp, parametrii acordării drepturilor instituite prin Legea nr. 341/2004. Această critică este neîntemeiată, având în vedere că, potrivit jurisprudenței constante a Curții, nu este contrară art. 16 alin. (1) din Constituție aplicarea principiului tempus regit actum în ceea ce privește deschiderea drepturilor la pensie. Cu alte cuvinte, nu este discriminatorie modificarea condițiilor în care se deschide și se acordă dreptul la pensie, chiar dacă asigurații cărora li se aplică se află în aceeași situație. Or, în condițiile în care dreptul la pensie se bucură de garanție constituțională expresă a fortiori nu este discriminatorie aplicarea principiului tempus regit actum în ceea ce privește acordarea unor drepturi de natura celor instituite prin Legea nr. 341/2004.41.În sfârșit, cu referire la critica formulată din perspectiva art. 124 din Constituție, Curtea constată că situația evocată de către autorii excepției, respectiv pretinsa contrarietate între modul de aplicare a dispozițiilor legale de către autoritățile administrative, respectiv casele județene de pensii, pe de o parte, și instanțele judecătorești, pe de altă parte, nu poate, în principiu, constitui obiectul soluționării pe calea contenciosului constituțional.42.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.43.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin-Stelică Duret și Laurențiu Șerban în Dosarul nr. 1.228/113/2019 al Tribunalului Brăila – Secția I civilă, de Lucian Petrescu în Dosarul nr. 15.491/3/2019 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și de Ștefan Iulian Cojocnean, Șerban Dan Socaci Negoiță, Ilie Cornean, Alexandru Cucuran, Mihai Racu, Alexandru Grigore, Ioan Moț, Tinca Lazăr și Gheorghe Constantin Ioniță în dosarele nr. 875/30/2019, nr. 1.250/30/2019, nr. 868/30/2019, nr. 877/30/2019, nr. 1.340/30/2019, nr. 882/30/2019, nr. 869/30/2019, nr. 870/30/2019 și nr. 1.338/30/2019 ale Curții de Apel Timișoara – Secția litigii de muncă și asigurări sociale și constată că prevederile art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, ale art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, ale art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene și ale art. 40 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Brăila – Secția I civilă, Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și Curții de Apel Timișoara – Secția litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 iulie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cosmin-Marian Văduva
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x