DECIZIA nr. 535 din 18 iulie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 896 din 24 octombrie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ActulREFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 5
ActulREFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 22
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 51 21/04/2008 ART. 5
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 51 21/04/2008 ART. 22
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 1REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 22
ART. 1REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 5
ART. 1REFERIRE LALEGE 146 24/07/1997 ART. 26
ART. 1REFERIRE LALEGE 146 24/07/1997 ART. 25
ART. 2REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 222
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ART. 3REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 3REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 22
ART. 3REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 5
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 5
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 22
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 65 11/04/2000
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 211 07/12/1999
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 198 23/11/1999
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 18 29/01/1997
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 8 02/03/1993
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 7 02/03/1993
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 22
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 657 17/10/2017
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 721 29/10/2015
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 488
ART. 14REFERIRE LALEGE 193 21/10/2008
ART. 14REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 22
ART. 14REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 5
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 721 29/10/2015
ART. 16REFERIRE LAOUG 80 26/06/2013 ART. 24
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 48 01/02/2018
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 657 17/10/2017
ART. 17REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 5
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 5
ART. 19REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 9
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 48 01/02/2018
ART. 21REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008
ART. 21REFERIRE LAOUG 51 21/04/2008 ART. 22
ART. 21REFERIRE LALEGE 146 24/07/1997 ART. 25
ART. 21REFERIRE LALEGE 146 24/07/1997 ART. 26
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 719 06/12/2016
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 717 29/10/2015
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și ale art. 5 alin. (2) și art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Eugeniu Dragoș Petria în Dosarul nr. 5.370/3/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 2.282D/2016 al Curții Constituționale.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 19 iunie 2018, în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu, și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, față de cererea formulată de autorul excepției, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 și al celor ale art. 222 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a acordat termen de judecată la data de 28 iunie 2018. Dezbaterile din ședința publică din 28 iunie 2018 au avut loc în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, și a autorului excepției și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, în vederea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 18 iulie 2018, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:3.Prin Încheierea din 10 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.370/3/2015, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și ale art. 5 alin. (2) și art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepția a fost ridicată de Eugeniu Dragoș Petria într-o cauză având obiect cererea de acordare a ajutorului public judiciar.4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece obligarea justițiabililor la plata taxelor judiciare de timbru reprezintă o barieră în exercitarea liberului acces la justiție, care devine „o lozincă lipsită de conținut“, în cazul persoanelor lipsite de resurse financiare. De asemenea sunt încălcate dispozițiile art. 16 din Constituție, deoarece prevederile legale privind plata taxelor judiciare de timbru instituie discriminări pe criteriul averii. 5.Autorul precizează că locuiește împreună cu mama sa, în vârstă și bolnavă, și că o ajută exclusiv prin prestarea unor activități casnice, de natură fizică, fără să contribuie cu vreo sumă la gospodărirea comună, având în vedere că nu are niciun venit. În considerarea acestor împrejurări, autorul excepției apreciază că expresia „gospodărește împreună cu solicitantul“ din cuprinsul art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 trebuie interpretată în sensul că nu se aplică și situațiilor de felul celor în care se află și el. Dacă această expresie ar fi interpretată în sensul că se aplică și situațiilor similare celor în care se află autorul excepției de neconstituționalitate și mama sa, atunci ar subzista obligativitatea achitării taxelor judiciare de timbru, în acest fel ajungându-se la încălcarea art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție. Autorul excepției de neconstituționalitate mai arată că prevederile art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 sunt vagi, și astfel, susceptibile de interpretări contradictorii. De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate consideră că se încalcă și art. 16 din Constituție, întrucât este permisă excluderea persoanelor fără venituri de la liberul acces la justiție. De altfel, sensul termenului „liber“ din cuprinsul art. 21 din Legea fundamentală are și semnificația gratuității accesului la justiție.6.Totodată, autorul excepției critică prevederile art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, deoarece caracterul limitat al fondului pentru ajutor public judiciar împiedică acordarea acestui ajutor tuturor solicitanților. Se instituie astfel o limitare a accesului liber la justiție și o discriminare a persoanelor în funcție de momentul în care solicită acordarea ajutorului public judiciar.7.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, deciziile nr. 7 din 2 martie 1993, nr. 8 din 2 martie 1993, nr. 18 din 29 ianuarie 1997, nr. 198 din 23 noiembrie 1999, nr. 211 din 7 decembrie 1999 și nr. 65 din 11 aprilie 2000. 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.9.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, având în vedere că, prin criticile formulate, autorul excepției pune în discuție aspecte referitoare la aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, și nu al Curții Constituționale. Pe de altă parte, consideră că există o a doua cauză care atrage inadmisibilitatea excepției, și anume absența incidenței textelor constituționale invocate asupra prevederilor art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, în condițiile în care aceste norme nu reglementează aspecte ce ar putea aduce atingere principiului egalității cetățenilor ori liberului acces la justiție, consacrate de art. 16, respectiv art. 21 din Constituție.10.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale, sens în care face referire la punctele sale de vedere, reținute în deciziile Curții Constituționale nr. 721 din 21 octombrie 2015 și nr. 657 din 17 octombrie 2017.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției și notele scrise depuse de acesta, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 lei dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din Codul de procedură civilă“.14.De asemenea, obiectul excepției îl constituie și prevederile art. 5 alin. (2) și art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, care au următorul cuprins:– art. 5 alin. (2): „În sensul prezentei ordonanțe de urgență, se consideră membru al familiei și persoana care are domiciliul ori reședința comună și gospodărește împreună cu solicitantul, copiii sau alți descendenți în linie dreaptă ai acesteia în vârstă de până la 18 ani aflați în întreținerea solicitantului, precum și copiii sau alți descendenți în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor și în întreținerea solicitantului.“;– art. 22:(1)Fondurile necesare acoperirii cheltuielilor pentru acordarea ajutorului public judiciar de către stat în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, denumit în continuare fondul pentru ajutor public judiciar, se constituie din sumele prevăzute la art. 25 alin. (1) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.(2)Fondul pentru ajutor public judiciar se cuprinde distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției.(3)Sumele reprezentând onorariile avocatului, expertului, traducătorului, interpretului, executorului judecătoresc sau mediatorului se plătesc în cont bancar, prin virament sau în numerar, prin compartimentele economice ale tribunalelor“.15.În opinia autorului excepției, prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 21 privind accesul liber la justiție.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici, în esență, similare, instanța de contencios constituțional respingând excepția de neconstituționalitate. În acest sens este Decizia nr. 721 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 4 februarie 2016. Curtea a reținut, în esență, că prestațiile judecătorești nu trebuie și nu pot fi în toate cazurile gratuite și că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.17.De asemenea, prevederile art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat în raport cu critici similare celor formulate în prezenta cauză. În acest sens sunt Decizia nr. 657 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 9 ianuarie 2018 și Decizia nr. 48 din 1 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 3 mai 2018. Curtea a reținut, în esență, că dispozițiile art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 reprezintă dispoziții care facilitează liberul acces la justiție. Astfel, definiția conținută în dispozițiile legale criticate extinde câmpul de aplicare a noțiunii de „familie“ menționate de art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, potrivit căruia „Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, orice persoană fizică, în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale.“ Având în vedere că, în concepția legiuitorului delegat, ajutorul public judiciar poate fi acordat nu numai în condițiile în care realizarea cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice ar pune în pericol întreținerea solicitantului, ci și întreținerea familiei sale, este evident că extinderea câmpului de aplicare a noțiunii de „familie“ prin dispozițiile criticate reprezintă un mijloc de realizare a unui acces liber și efectiv la justiție, în sensul prevăzut de art. 21 din Constituție. În raport cu aceste considerente, Curtea a constatat și conformitatea dispozițiilor criticate cu prevederile art. 16 din Constituție care garantează egalitatea în fața legii.18.Referitor la susținerea potrivit căreia art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 este vag și neclar în ceea ce privește sintagma „gospodărește împreună cu solicitantul“, Curtea a mai reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului circumstanțiază noțiunea de „familie“. Astfel, art. 5 prevede că prin „familie“ se înțelege soțul/soția, copiii sau alți descendenți în linie dreaptă în vârstă de până la 18 ani aflați în întreținerea solicitantului, precum și copiii sau alți descendenți în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor și în întreținerea solicitantului [alin. (1)]. În sensul ordonanței de urgență se consideră membru al familiei și persoana care are domiciliul ori reședința comună și gospodărește împreună cu solicitantul, copiii sau alți descendenți în linie dreaptă ai acesteia în vârstă de până la 18 ani aflați în întreținerea solicitantului, precum și copiii sau alți descendenți în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor și în întreținerea solicitantului [alin. (2)]. Pentru ca instanța sau decanul baroului, în cazul asistenței extrajudiciare, să poată aprecia că solicitantul nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale, în actul normativ criticat au fost stabilite criterii obiective. Astfel, potrivit art. 8, beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei.19.În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat [alin. (1)]. Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporție de 50% [alin. (2)]. Ajutorul public judiciar se poate acorda și în alte situații, proporțional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiție, inclusiv din cauza diferențelor de cost al vieții dintre statul membru în care acesta își are domiciliul sau reședința obișnuită și cel din România [alin. (3)]. Art. 9 prevede că la stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizații, onorarii, rente, chirii, profit din activități comerciale sau dintr-o activitate independentă și altele asemenea, precum și sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile și obligațiile de întreținere.20.Curtea a constatat că prin aceste reglementări se urmărește asigurarea efectivității dreptului de acces la justiție, prin stabilirea unor minime și rezonabile condiții.21.În ceea ce privește art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, prin Decizia nr. 48 din 1 februarie 2018, precitată, Curtea a reținut că acesta prevede că fondurile necesare acoperirii cheltuielilor pentru acordarea ajutorului public judiciar de către stat, denumit fondul pentru ajutor public judiciar, se constituie din sumele prevăzute la art. 25 alin. (1) și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare (în prezent abrogată). Fondul pentru ajutor public judiciar se cuprinde distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției și se va folosi exclusiv pentru finanțarea instanțelor judecătorești și a sistemului de ajutor public judiciar. Referitor la critica autorului excepției potrivit căreia „conceptul unui fond de finanțare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru este neconstituțională, deoarece acest fond este limitat, ceea ce reprezintă o îngrădire a accesului la justiție și a egalității în drepturi a justițiabililor“, Curtea a apreciat ca fiind nefondată, fiind firesc ca acest fond să dispună de resurse limitate. Prin urmare, Curtea a constatat că ajutorul public judiciar are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, astfel încât prin prevederile criticate nu se împiedică accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, din moment ce tocmai înlesnirea realizării acestor drepturi reprezintă scopul declarat al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008.22.În sfârșit, Curtea a reținut că este, de asemenea, neîntemeiată critica referitoare la posibilitatea ca prevederile criticate să genereze aplicarea neunitară a acestora de către instanțele judecătorești, având în vedere că rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 719 din 6 decembrie 2016, paragraful 23, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 15 februarie 2017, sau Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, paragraful 31, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016).23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Eugeniu Dragoș Petria în Dosarul nr. 5.370/3/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 24 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și ale art. 5 alin. (2) și art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 iulie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x