DECIZIA nr. 535 din 13 iulie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 896 din 15 noiembrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 4REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 112
ART. 4REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 6REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 6REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 670 30/04/2009
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LAOUG 8 22/04/2015 ART. 1
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 13REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 14REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 16REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 17REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 308 13/06/2013
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 76 02/02/2012
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 721 02/06/2011
ART. 18REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 19REFERIRE LALEGE 180 11/04/2002
ART. 19REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 1
ART. 19REFERIRE LAOG 2 12/07/2001
ART. 19REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 12
ART. 19REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 20REFERIRE LAOG 2 12/07/2001 ART. 5
ART. 20REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 308 13/06/2013
ART. 22REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 10
ART. 22REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 136
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 725 06/12/2016
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 462 17/09/2014
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 462 17/09/2014
ART. 27REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 245 19/04/2016
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 29REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 30REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 31REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 31REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 57
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 34REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999 ART. 11
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 45
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 56
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 56
ART. 37REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 112
ART. 37REFERIRE LAOUG (R) 28 25/03/1999
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 37REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 37REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 38REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 38REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 489 17/07/2018
ActulREFERIT DEDECIZIE 830 13/12/2018





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Cristina Cătălina Turcu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepție ridicată de Societatea Edy Ursu Comimpex – S.R.L. din Petroșani în Dosarul nr. 6.113/278/2015 al Judecătoriei Petroșani și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 67D/2016.2.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, domnul avocat Ioan Adrian Stroia din Baroul Hunedoara, cu delegație la dosar, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3.Magistratul-asistent referă că la dosar partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului prezent al autorului excepției, care solicită admiterea acesteia și constatarea constituționalității prevederilor art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, sub aspectul sintagmei „confiscarea sumelor încasate“, în măsura în care se interpretează că aceasta se referă la profitul net realizat de societate pe perioada în care activitatea acesteia a fost suspendată. Se arată, în esență, că societății i-a fost confiscată suma ce reprezintă venitul brut realizat pe perioada suspendării activității acesteia. O parte din venitul brut reprezintă însă sursa de plată a sumelor ce rezultă ca urmare a respectării de către societate a obligațiilor legale privind plata utilităților, a mărfurilor, a salariilor, a contribuțiilor aferente și a taxei pe valoarea adăugată. Prin urmare, societatea va plăti, pe de-o parte, suma afectată obligațiilor legale menționate, iar, pe de altă parte, echivalentul acestei sume inclus în venitul brut care a fost confiscat. Se apreciază că textul de lege criticat, ce statuează cu privire la confiscarea sumei ce constituie venitul brut al societății pe perioada suspendării activității acesteia, aduce atingere art. 44, art. 45,art. 53 și art. 136 din Constituție. În continuare, se arată că în art. 112 din Codul penal, ce reglementează cu privire la confiscarea specială, legiuitorul face distincție între bani și bunuri, astfel cum rezultă din alin. (6) al acestui articol. Or, în concepția sa, dacă noțiunile de bunuri și bani au fost reglementate distinct prin lege, înseamnă că numai bunurile folosite sau destinate săvârșirii contravenției pot fi confiscate, iar nu sumele care au servit achitării obligațiilor anterior menționate. Noțiunea de „încasări“ trebuie să se refere la profitul net realizat de societate, numai acesta încadrându-se în sfera bunurilor la care face referire art. 44 alin. (9) din Constituție. 5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că stabilirea unei fapte ca fiind contravenție, precum și sancționarea sa reprezintă opțiunea legiuitorului. În cazul dedus judecății, legiuitorul a stabilit o sancțiune contravențională pentru fapta operatorului economic care nu a respectat decizia organului competent de suspendare a activității acestuia, continuându-și activitatea. Contravenientul nu poate invoca, în acest caz, în favoarea sa, dreptul la libertate economică. Dispozițiile criticate constituie o consacrare a art. 44 alin. (8) din Constituție. Referitor la definirea noțiunii de „sume încasate“, apreciază că aceasta constituie un aspect de interpretare și aplicare a legii de către instanța de judecată ce va soluționa cauza.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 7 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 6.113/278/2015, Judecătoria Petroșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Edy Ursu Comimpex – S.R.L. din Petroșani, într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 10 lit. dd) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, cu aplicarea sancțiunii complementare reglementate prin art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din același act normativ. 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că prevederile legale criticate aduc atingere dispozițiilor art. 44, art. 45,art. 53, art. 56,art. 135 alin. (1), alin. (2) lit. a) și art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală în măsura în care sintagma „confiscarea sumelor încasate“ privește și alte sume decât profitul net realizat de societate, pe care îl consideră ca fiind singurul dobândit în mod ilicit, prin nerespectarea sancțiunii suspendării activității pe o perioadă de trei luni. Se arată că nu pot fi stabilite ca sume ilicite acelea utilizate pentru achiziționarea de mărfuri, sumele de bani colectate și achitate ca taxă pe valoarea adăugată, sumele de bani achitate ca salarii angajaților, contribuțiile la asigurările de sănătate, cele virate la fondul de șomaj, la fondul de pensii, precum și cele plătite către furnizorii de utilități. 8.Judecătoria Petroșani apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale.9.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. 10.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la cele reținute prin Decizia nr. 670 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile apărătorului autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările aduse prin art. I pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015, care au următorul cuprins: „(1) Contravențiile prevăzute la art. 10 se sancționează cu amendă aplicată operatorilor economici, după cum urmează: […] d) cele prevăzute la art. 10 lit. e) și dd), cu amendă în cuantum de 12.500 lei, precum și cu: (i) confiscarea sumelor încasate, pentru contravenția prevăzută la lit. dd)“. 14.Art. 10 lit. dd) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, la care face trimitere textul de lege criticat, are următorul conținut: „Constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:[…] dd) continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activității operatorului economic în punctul de lucru“. 15.Autorul excepției susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 56 referitor la contribuții financiare, art. 135 alin. (1), potrivit cărora „economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență“, și alin. (2) lit. a) ce reglementează libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, precum și ale art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietății private.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia a fost sancționat contravențional cu amendă și confiscarea sumelor încasate, potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, pentru contravenția prevăzută la art. 10 lit. dd) din același act normativ, respectiv continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea de către organele fiscale a activității operatorului economic în punctul de lucru, ca urmare a săvârșirii unei alte fapte contravenționale.17.În acest context a ridicat excepția de neconstituționalitate, apreciind că sintagma „confiscarea sumelor încasate“, cuprinsă în art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, aduce atingere prevederilor constituționale anterior menționate. Măsura confiscării, în opinia autorului, ar trebui să se aplice numai cu privire la profitul net al operatorului economic, iar nu și cu privire la celelalte sume ce sunt destinate plăților necesare desfășurării activității sale.18.Referitor la măsura confiscării reglementată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că dispozițiile de lege criticate dau expresie prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (9), în virtutea cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii“, fiind deci în deplină concordanță cu textele constituționale menționate în susținerea excepției, texte ce au fost invocate și în prezenta cauză (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 721 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 7 septembrie 2011, Decizia nr. 76 din 2 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2012, Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 25 iulie 2013).19.Distinct de cele reținute cu acel prilej, în raport cu criticile formulate în prezenta cauză, Curtea reține că, potrivit art. 12 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, contravențiilor prevăzute la art. 10 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în măsura în care aceasta nu prevede altfel. Curtea observă dispozițiile art. 1 și 5 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora contravenția este definită ca fiind fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București. Totodată, sancțiunile contravenționale sunt clasificate în sancțiuni principale, anume: amenda, avertismentul și prestarea unei activități în interesul comunității, și sancțiuni complementare: confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții; suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități; închiderea unității; blocarea contului bancar; suspendarea activității agentului economic; retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, temporar sau definitiv; desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială. Acestora li se pot adăuga și alte sancțiuni principale sau complementare, reglementate prin legi speciale.20.Curtea reține, așadar, că sancțiunea confiscării sumelor încasate aplicată operatorului economic autor al excepției, cuprinsă în art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, la data întocmirii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, respectiv 10 iulie 2015, este o sancțiune complementară. De asemenea, sumele supuse confiscării în acest caz se subsumează noțiunii de „bunuri rezultate din contravenții“, cuprinse în art. 5 alin. (3) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001.21.În ceea ce privește sancțiunile contravenționale aplicate în cauza de față, Curtea reține că reglementarea sancțiunii principale a amenzii are ca scop protejarea interesului social și a ordinii de drept (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013), iar reglementarea sancțiunii complementare a confiscării sumelor încasate are ca scop privarea operatorului economic de sumele încasate ca urmare a exercitării activității sale în mod ilicit. 22.Referitor la critica autorului excepției privind încălcarea art. 44 și art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală, Curtea reține că sancțiunea complementară a confiscării reglementată prin textul de lege criticat reprezintă o sancțiune administrativă care constă în transferul silit al dreptului de proprietate asupra unor sume obținute ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 10 lit. dd) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, respectiv continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activității operatorului economic în punctul de lucru. Transferul se face din patrimoniul persoanei care a săvârșit fapta prevăzută de legea contravențională în patrimoniul statului, întrucât, potrivit art. 11 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, sumele confiscate potrivit prevederilor ordonanței menționate se fac venit la bugetul de stat.23.Curtea reține că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, iar în ipoteza specială a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții este permisă confiscarea, potrivit art. 44 alin. (9) din Legea fundamentală, în condițiile legii. 24.Curtea reține că scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea sancțiunii complementare a confiscării sumelor încasate este unul legitim, și anume respectarea ordinii de drept și a actelor emise de autoritățile administrative, precum și, în principal, privarea operatorului economic de sumele încasate ca urmare a exercitării activității sale în mod ilicit, evitându-se astfel perturbarea concurenței loiale prin recunoașterea unui beneficiu obținut cu încălcarea legii.25.Curtea va verifica însă dacă în acest caz de limitare a dreptului de proprietate a fost respectat principiul proporționalității, dezvoltat atât în jurisprudența sa, cât și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragrafele 29-30, și Decizia nr. 725 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 4 aprilie 2017, paragraful 24), dacă limitele impuse prin intervenția legiuitorului acestui drept – respectiv reglementarea confiscării sumelor încasate de operatorul economic care continuă să își desfășoare activitatea pe perioada suspendării activității, suspendare dispusă ca urmare a săvârșirii unei alte contravenții, reprezintă o limitare rezonabilă care să nu fie disproporționată cu obiectivul urmărit.26.Curtea reține că, potrivit principiului proporționalității, orice măsură luată trebuie să fie adecvată – capabilă în mod obiectiv să ducă la îndeplinirea scopului, necesară – indispensabilă pentru îndeplinirea scopului și proporțională, respectiv să existe un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, ceea ce presupune verificarea existenței unui just echilibru între interesul general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, paragraful 26). 27.Curtea reține că sancțiunea instituită de textul de lege criticat este adecvată – capabilă în mod obiectiv și abstract să ducă la îndeplinirea scopului pentru care a fost instituită, și anume privarea operatorului economic de sumele încasate ca urmare a exercitării activității sale în mod ilicit, respectiv prin afectarea concurenței loiale, și obligarea operatorului economic ca în viitor să respecte prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999, precum și actele emise și măsurile dispuse de către organele fiscale competente în aplicarea acestui act normativ. 28.Totodată, sancțiunea confiscării este una necesară, pentru a înlătura consecința dobândirii unui avantaj obținut în mod ilicit, sumele încasate supuse confiscării provenind din săvârșirea unor fapte antisociale, cu un grad de pericol social apreciat de legiuitor ca fiind crescut. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că Legea fundamentală nu ocrotește și nu garantează dreptul de proprietate privată în legătură cu sumele obținute cu încălcarea legii. Dimpotrivă, Constituția îl obligă pe legiuitor să reglementeze căi/modalități de recuperare a sumelor astfel dobândite, în speță confiscarea sumelor încasate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragraful 60). 29.Referitor la caracterul proporțional al măsurii, Curtea urmează să analizeze sancțiunea confiscării sumelor încasate ca limitare a dreptului de proprietate prin raportare la jurisprudența sa și la cea a Curții Europene a Drepturilor Omului. O primă observație privește faptul că sancțiunea confiscării sumelor încasate intră sub incidența celui de-al doilea alineat al articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care permite statelor contractante să adopte legile pe care le consideră necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a „amenzilor“. În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că atât amenda, cât și sumele confiscate se subsumează noțiunii de „amenzi“ [a se vedea, în acest sens, Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Electrosan – S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 16].30.În ceea ce privește obligația verificării existenței unui just echilibru între interesul general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, obligația de a plăti amenzile poate încălca garanția consacrată în primul alineat al art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă prin aceasta se impune o sarcină excesivă sau se aduce atingere în mod grav situației financiare a petentei (a se vedea, în acest sens, Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Electrosan – S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 17, și Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunțată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export – S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32). Cu toate acestea, autoritățile naționale sunt cele care decid, în primul rând, ce fel de „amendă“ trebuie aplicată, deciziile luate în acest domeniu implicând o apreciere a problemelor politice, economice și sociale, apreciere pe care Convenția o lasă în competența statelor membre, acestea având la dispoziție o largă marjă de apreciere [a se vedea Decizia de inadmisibilitate din 21 martie 2006, pronunțată în Cauza Valico S.R.L. împotriva Italiei (Cererea nr. 70.074/01), Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Electrosan – S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 17, și Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunțată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export – S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32]. Din acest punct de vedere, soluția legislativă criticată se înscrie în „larga marjă de apreciere“ a statului.31.Curtea observă că, astfel cum s-a reținut la paragraful 16 al prezentei decizii, autorul excepției a fost sancționat contravențional cu amendă și confiscarea sumelor încasate, potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, pentru săvârșirea unei contravenții prevăzute de lege, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, ce constă în continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii, deoarece nu a respectat sancțiunea complementară dispusă anterior de organele fiscale, respectiv suspendarea activității operatorului economic în punctul de lucru, ca urmare a săvârșirii unei alte fapte contravenționale. Rezultă astfel că ingerința în dreptul de proprietate sub aspectul confiscării sumelor încasate corespunde interesului general circumscris obligației statului de a reglementa măsuri care să descurajeze încălcarea legii și să înlăture consecințele negative care decurg din acestea. 32.Curtea constată că sancțiunea complementară a confiscării sumelor încasate, reglementată prin textul de lege criticat, se aplică în ipoteza anterior evidențiată, iar gravitatea sa este justificată de persistența autorului în săvârșirea faptelor contravenționale, precum și de conduita lipsită de bună-credință în privința obligației de respectare a legilor statuate prin art. 1 alin. (5) și art. 57 din Constituție.33.Critica de neconstituționalitate privește un element în raport cu care se apreciază asupra „justului echilibru“ între interesele concurente, acest element constituindu-l cuantumul sumei supuse confiscării. Potrivit textului de lege criticat, confiscarea privește „sumele încasate“, autorul dorind micșorarea acestui cuantum prin interpretarea textului de lege criticat în sensul constituționalității acestuia, în măsura în care privește doar profitul net al agentului economic. Argumentele autorului excepției nu se referă însă la existența unei sarcini exorbitante impuse operatorului economic, sub aspectul unei atingeri grave a situației financiare a acestuia. Faptul că operatorul economic și-a desfășurat activitatea în mod ilicit, iar în cursul acesteia s-a angajat în alte raporturi juridice care au generat drepturi și obligații corelative nu constituie un motiv care să justifice conduita sa contrară legii.34.În concluzie, din analiza făcută Curtea reține că sancțiunea confiscării sumelor încasate, reglementată prin art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, respectă justul echilibru între interesul general și imperativele apărării dreptului de proprietate privată.35.Cât privește atingerea adusă art. 45 și art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, Curtea reține că libertatea economică și, subsecvent, libertatea comerțului presupun garantarea dreptului de a desfășura o activitate economică într-un mediu concurențial ale cărui pârghii sunt fixate de stat prin lege. Numai în acest fel concurența va presupune o confruntare loială între operatorii economici care acționează pe același segment de piață și care oferă consumatorilor produse similare. Legiuitorul are astfel obligația să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte, precum și posibilitatea de a stabili sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea lor, aceasta fiind semnificația sintagmei „în condițiile legii“ cuprinsă în art. 45 din Constituție (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 15 august 2007). Astfel, veniturile realizate de operatorii economici sunt supuse unui proces de fiscalizare necesar realizării dezideratului cuprins în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit căruia România este stat social. În aceste condiții, pentru a garanta respectarea prevederilor legale prin care statul a înțeles să disciplineze activitatea operatorilor economici, s-au instituit sancțiuni, textul de lege criticat reglementând în acest sens. 36.Curtea reține că dispozițiile art. 56 din Constituție nu au incidență în cauză. De asemenea, întrucât nu a fost reținută restrângerea exercițiului niciunui drept și al niciunei libertăți fundamentale, Curtea constată că nici dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză. 37.În ceea ce privește solicitarea autorului excepției referitoare la distincția pe care Curtea ar trebui să o facă între noțiunea de „bunuri“ și „bani“, indicând în acest sens modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze prin art. 112 din Codul penal, Curtea reține că modul de reglementare ales de legiuitor într-un anumit domeniu corespunde specificului domeniului respectiv. În ceea ce privește sancțiunile ce se aplică operatorilor economici ce săvârșesc contravențiile reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999, legiuitorul a optat ca sancțiunea complementară a confiscării să privească numai sume de bani. Sensul noțiunii de „bunuri“ folosite în art. 44 alin. (9) din Constituție corespunde cu acela stabilit prin art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Această noțiune are un înțeles autonom, conturat prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, spre exemplu, sumele de bani plătite ca amenzi sau supuse confiscării au fost considerate „bunuri“ în sensul articolului precitat, așa cum rezultă din paragraful 15 al Deciziei de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunțată în Cauza Electrosan – S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07). 38.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Edy Ursu Comimpex – S.R.L. din Petroșani în Dosarul nr. 6.113/278/2015 al Judecătoriei Petroșani și constată că dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Petroșani și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 iulie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
PROF. UNIV. DR. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x