DECIZIA nr. 534 din 24 octombrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 19 ianuarie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 4REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 5REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018
ART. 5REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 6REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018
ART. 6REFERIRE LALEGE 290 27/06/2003
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 9 08/01/1998
ART. 7REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 7REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 41
ART. 7REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 ART. 1
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 46
ART. 9REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018
ART. 9REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 10REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 12REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018
ART. 12REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 12REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 2
ART. 12REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 12REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 41
ART. 13REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LALEGE 40 06/03/2019
ART. 17REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 18REFERIRE LAORD DE URGENTA 18 02/03/2022 ART. 1
ART. 18REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 46
ART. 19REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 20REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE 290 27/06/2003
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 9 08/01/1998
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 41
ART. 21REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005
ART. 22REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018
ART. 22REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE 164 11/12/2014 ART. 9
ART. 24REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE 290 27/06/2003
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 9 08/01/1998
ART. 26REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018
ART. 26REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005
ART. 27REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE 117 04/07/2012
ART. 29REFERIRE LAOUG 4 13/03/2012
ART. 29REFERIRE LAOUG 62 30/06/2010
ART. 29REFERIRE LAOUG 62 30/06/2010 ART. 3
ART. 29REFERIRE LALEGE 221 02/06/2009
ART. 29REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005
ART. 29REFERIRE LALEGE 247 19/07/2005 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 46
ART. 31REFERIRE LAORD DE URGENTA 63 12/07/2018
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 32REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Claudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (4) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2018 privind compensarea unor creanțe reciproce între statul român și persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietății, precum și pentru prorogarea unui termen, excepție ridicată de Mihaela Bilegan în Dosarul nr. 30.431/300/2017 al Tribunalului București – Secția a V-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.044D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare a fost legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât criticile de neconstituționalitate formulate nu vizează veritabile vicii de neconstituționalitate, ci aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, operațiuni ce intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 28 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 30.431/300/2017, Tribunalul București – Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (4) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2018 privind compensarea unor creanțe reciproce între statul român și persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietății, precum și pentru prorogarea unui termen. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mihaela Bilegan într-o cauză aflată în apel având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că textele de lege criticate sunt neconstituționale sub două aspecte: (i) în ceea ce privește definirea, în art. 1 alin. (2) lit. a) și b), a actelor administrative ca izvor al creanțelor statului ce urmează a fi compensate, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2018, cu creanțele unor persoane îndreptățite la despăgubiri și (ii) sub aspectul termenului de 90 de zile prevăzut de art. 1 alin. (4) lit. a) pentru depunerea cererii de compensare.6.Cu privire la primul aspect, se arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2018 a instituit un mecanism de stingere, prin compensare, a creanțelor statului reprezentând sumele datorate Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) în temeiul unor titluri executorii, reprezentate de hotărâri judecătorești definitive prin care instanțele de judecată au dispus întoarcerea executării silite și restituirea sumelor executate de persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, al Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu creanțele reprezentând sumele de bani pe care aceleași persoane trebuie să le încaseze de la statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza actelor administrative emise cu titlu de despăgubiri, în temeiul prevederilor speciale privind regimul stabilirii plății despăgubirilor în soluționarea cauzelor de restituire.7.Prevederile art. 1 alin. (2) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2018 sunt criticate pentru neconstituționalitate întrucât, definind semnificația sintagmei „act administrativ emis cu titlu de despăgubiri“, nu enumeră toate tipurile de acte administrative emise în procedura de despăgubire, ci se limitează numai la decizia privind titlul de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în temeiul titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și, respectiv, la titlul de despăgubire emis în condițiile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.8.Or, în favoarea autoarei excepției a fost emisă în anul 2007 o dispoziție a primarului care, fiind anulată parțial și modificată printr-o sentință judecătorească rămasă definitivă în anul 2011, a fost ulterior modificată printr-o altă dispoziție a primarului, emisă în anul 2013, în sensul celor dispuse de instanța judecătorească, astfel fiind acordate autoarei excepției despăgubirile cuvenite. ANRP a contestat executarea acestei din urmă sentințe, procedură în urma căreia instanța de judecată a dispus irevocabil în anul 2016 întoarcerea executării silite și a obligat-o la restituirea sumei de bani inițial atribuite, fiind astfel declanșată împotriva sa procedura de executare silită de către organele fiscale ale statului, împotriva căreia autoarea a formulat contestație la executare, cauza aflându-se în faza de apel la momentul invocării prezentei excepții de neconstituționalitate. Deși este moștenitoarea de drept a unor proprietăți în temeiul unor acte administrative care stabilesc calitatea sa de persoană îndreptățită și al unei sentințe judecătorești care stabilește cuantumul despăgubirilor, autoarea excepției susține că nu poate beneficia de prevederile actului normativ criticat deoarece nu posedă un act administrativ în sensul art. 1 alin. (2) lit. a) și b) din acesta și există un blocaj în procedura ANRP de emitere a titlurilor de plată (realitate recunoscută în chiar nota de fundamentare a ordonanței de urgență în discuție), fiind astfel încălcate art. 44 și 46 din Constituție, cu referire la garantarea dreptului de proprietate și a dreptului la moștenire.9.Autoarea excepției arată că se află în ipoteza prevăzută de actul normativ criticat, îndeplinind concomitent atât calitatea de persoană cu privire la care s-a dispus în mod definitiv întoarcerea executării silite a sumelor de bani încasate cu titlu de despăgubiri, cât și de persoană îndreptățită la încasarea unor sume de bani datorate de statul român cu titlu de despăgubiri. Prevederile art. 1 alin. (2) lit. a) și b) sunt însă discriminatorii și nu corespund scopului declarat al adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2018, deoarece nu includ și dispoziția primarului printre acele acte administrative care, în accepțiunea acestui act normativ, sunt emise cu titlu de despăgubiri. În aceste condiții, consideră că mecanismul de compensare a creanțelor reciproce între statul român și persoanele beneficiare ale legilor în domeniul proprietății este discriminatoriu, acesta trebuind să fie aplicat indiferent de tipul actului administrativ prin care s-au stabilit calitatea de persoană îndreptățită și cuantumul despăgubirilor. Discriminarea vizează, așadar, aceeași categorie a persoanelor beneficiare ale legilor în domeniul proprietății, cele care sunt în posesia unui act administrativ enumerat de actul normativ criticat beneficiind de mecanismul compensării creanțelor (fiind în posesia unor creanțe exigibile), în timp ce același mecanism este refuzat celor care se află în posesia unui alt act administrativ emis în același domeniu, dar care nu este menționat expres de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2018 (fiind în posesia unor creanțe neexigibile).10.În ceea ce privește al doilea aspect de neconstituționalitate invocat, referitor la termenul de 90 de zile prevăzut de art. 1 alin. (4) lit. a) din ordonanța de urgență criticată, se arată că este discriminatorie acordarea de drepturi limitate ca timp doar unor persoane fizice care sunt atât creditori, cât și debitori ai statului, în condițiile în care la data adoptării actului normativ criticat erau încă foarte multe dosare nefinalizate prin emiterea de acte administrative și existau și alte categorii de acte administrative sau/și hotărâri judecătorești din domeniul restituirii proprietăților care stabileau calitatea de persoană îndreptățită și întinderea despăgubirilor. Prevederea criticată este discriminatorie și prin prisma termenului de 90 de zile până la care se poate solicita compensarea în situația unei hotărâri judecătorești definitive prin care s-a dispus întoarcerea executării silite (emisă, în speță, în anul 2015).11.Tribunalul București – Secția a V-a civilă consideră că, de principiu, există o justificare obiectivă pentru diferența de tratament reclamată de autoarea excepției, ce rezidă în situația diferită din punctul de vedere al etapelor procedurii administrative și al stabilirii caracterului cert al creanței față de statul român, în sensul că numai după parcurgerea tuturor etapelor procedurii administrative se pot stabili atât calitatea persoanei îndreptățite, cât și sumele concrete reprezentând despăgubirile cuvenite.12.Totodată, există însă și situații în care tratamentul juridic diferit nu poate fi justificat, dispozițiile legale criticate putând fi considerate neconstituționale. O primă situație este cea privind compensarea creanțelor statului, reprezentând sume datorate ANRP în temeiul unor titluri executorii reprezentate de hotărâri judecătorești definitive prin care instanțele judecătorești au dispus întoarcerea executării silite și restituirea sumelor executate de persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul legilor la care se referă art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2018, cu sumele stabilite prin hotărârile judecătorești cu titlu de despăgubiri, în urma parcurgerii căilor de atac pe care fiecare dintre actele normative indicate la art. 1 alin. (1) le prevede, prin care sunt cenzurate deciziile entităților învestite de lege cu stabilirea în concret a cuantumului despăgubirilor, hotărâri judecătorești definitive în urma cărora nu au mai fost emise actele administrative dintre cele la care se referă art. 2 din ordonanța de urgență criticată, deși au fost îndeplinite de către beneficiarii acestora condițiile prevăzute de lege pentru valorificare. Aceeași ar fi situația și în ipoteza în care, după emiterea deciziei de compensare în temeiul Legii nr. 165/2013, deși s-ar depune în termen cererea de valorificare de către deținătorul punctelor, nu s-ar emite titlul de plată prevăzut de art. 41 alin. (3) din aceeași lege (în contextul blocajului menționat în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2018, intervenit în procedura emiterii titlurilor de plată), acesta fiind singurul act menționat în această ordonanță ca reprezentând „act administrativ emis cu titlu de despăgubire“.13.În ceea ce privește termenul de 90 de zile prevăzut de art. 1 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2018 pentru formularea cererii de compensare, instanța de judecată consideră că stabilirea acestuia intră în marja de apreciere a legiuitorului, fără a contraveni normelor constituționale invocate.14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (4) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2018 privind compensarea unor creanțe reciproce între statul român și persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietății, precum și pentru prorogarea unui termen, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 13 iulie 2018, aprobată cu modificări prin Legea nr. 40/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 8 martie 2019. Textele de lege criticate au următorul conținut:– Art. 1 alin. (2) lit. a) și b):În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin act administrativ emis cu titlu de despăgubiri se înțelege:a)decizia privind titlul de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare;b)titlul de despăgubire emis în condițiile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare;– Art. 1 alin. (4) lit. a):Compensarea creanțelor intervine, până la concurența celei mai mici sume, la cererea persoanelor prevăzute la alin. (1), cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:a)cererea de compensare să fie depusă la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență sau de la data comunicării hotărârii judecătorești definitive prin care s-a dispus întoarcerea executării silite;.18.Ulterior invocării excepției, dispozițiile art. 1 alin. (4) lit. a) au fost modificate [în sensul eliminării oricărui termen impus pentru depunerea cererii de compensare la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP)] prin articolul unic pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2022 pentru modificarea și completarea art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2018 privind compensarea unor creanțe reciproce între statul român și persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietății, precum și pentru prorogarea unui termen, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 3 martie 2022, însă, în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, obiect al controlului de constituționalitate îl constituie dispozițiile de lege în redactarea indicată de autoarea excepției, care a produs efecte juridice în cauză.19.Normele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 – Dreptul de proprietate privată și ale art. 46 – Dreptul la moștenire. Sunt indicate, de asemenea, dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la protecția proprietății private. 20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2018 are ca obiect principal de reglementare compensarea unor creanțe reciproce între statul român și persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietății. Potrivit art. 1 alin. (1) din aceasta, se sting, prin compensare, creanțele statului reprezentând sumele datorate ANRP în temeiul unor titluri executorii, reprezentate de hotărâri judecătorești definitive prin care instanțele de judecată au dispus întoarcerea executării silite și restituirea sumelor executate de persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, al legilor din domeniul restituirii proprietății funciare, al Legii nr. 9/1998 și al Legii nr. 290/2003, cu creanțele reprezentând sumele de bani pe care aceste persoane trebuie să le încaseze de la statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza actelor administrative emise cu titlu de despăgubiri, în temeiul titlului VII din Legea nr. 247/2005, al Legii nr. 165/2013, al Legii nr. 9/1998 și al Legii nr. 290/2003. 21.Art. 1 alin. (2) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2018 – criticate în cauză – precizează sfera actelor administrative care, în sensul acestei ordonanțe de urgență, reprezintă titlu de despăgubire, și anume: a) decizia privind titlul de despăgubire emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD), în temeiul titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, și b) titlul de despăgubire emis în condițiile art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare. Art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 conține norme tranzitorii de la regimul juridic stabilit anterior de Legea nr. 247/2005 cu privire la stabilirea și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Acest text care, la rândul său, face trimitere la art. 41 alin. (1) din aceeași lege se referă la titlurile de despăgubire emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) pentru plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către CCSD înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a aceleiași legi. 22.Printre actele administrative care reprezintă, de asemenea, titluri de despăgubire în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2018 se mai numără, la art. 1 alin. (2) lit. c), ordinul emis de șeful Cancelariei Prim-ministrului în temeiul Legii nr. 9/1998, decizia de plată emisă de ANRP, respectiv decizia de validare emisă de ANRP cu privire la hotărâri emise de comisiile județene, respectiv a municipiului București, în temeiul Legii nr. 9/1998, iar la lit. d), hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, astfel cum este prevăzută la art. 9 lit. a) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014.23.Nemulțumirea autoarei excepției rezidă în faptul că în cuprinsul acestei enumerări exhaustive a actelor administrative ce reprezintă titluri de despăgubire necesare în mecanismul de compensare reciprocă a creanțelor dintre stat și persoanele îndreptățite nu se numără și decizia primarului, în cazul său aceasta fiind emisă ca urmare a pronunțării în anul 2011 a unei sentințe favorabile, definitive și irevocabile. 24.Din interpretarea coroborată a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2018, rezultă că, pentru a se compensa reciproc, ambele creanțe trebuie să fie de același fel, adică, în cazul mecanismului de compensare reciprocă reglementat de actul normativ criticat, să îndeplinească aceleași cerințe, și anume să fie certe, lichide și exigibile și să se întemeieze pe legile speciale reparatorii. 25.Cât privește creanța statului, aceasta reprezintă, potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanța de urgență criticată, sumele datorate ANRP în temeiul unor titluri executorii, reprezentate de hotărâri judecătorești definitive prin care instanțele de judecată au dispus întoarcerea executării silite și restituirea sumelor executate de persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul legilor reparatorii (Legea nr. 10/2001, Legea nr. 9/1998 și Legea nr. 290/2003). Este și cazul situației de față, în care contestația la executare formulată de ANRP împotriva autoarei excepției a fost admisă, instanța de judecată dispunând întoarcerea executării silite și stabilind suma de bani ce urmează să fie restituită de autoarea excepției. Prin urmare, în situația creanțelor statului, izvorul acestora îl constituie titlurile executorii reprezentate de hotărârile judecătorești definitive. Într-o asemenea procedură, de întoarcere a executării silite, ANRP își schimbă calitatea din debitor al persoanei îndreptățite în creditor al acesteia, urmărind executarea silită a sumelor stabilite inițial în beneficiul persoanei îndreptățite. Întrucât în dispută este executarea silită a unei creanțe, evident că aceasta este certă, lichidă și exigibilă, prin hotărârea judecătorească de întoarcere a executării silite și restabilire a situației anterioare inversându-se doar calitatea părților din raportul execuțional. 26.În ceea ce privește creanța persoanei îndreptățite la despăgubiri, aceasta se verifică, în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2018, prin unul dintre cele patru tipuri de acte administrative enumerate la lit. a)-d) ale art. 1 alin. (2) din aceasta. Curtea observă, în cazurile stabilite la art. 1 alin. (2) lit. a) și b) – criticate -, că decizia privind titlul de despăgubire este actul administrativ prin care, potrivit definiției date la art. 3 lit. a) din Legea nr. 247/2005, CCSD certifică, în numele și pe seama statului român, drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 247/2005. Fie că sunt valorificate sub forma titlurilor de conversie (în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea“) sau în titluri de plată, în limitele și condițiile prevăzute în această lege, titlurile de despăgubire încorporează dreptul de creanță în mod cert și lichid, sumele de plată fiind, totodată, exigibile de la data emiterii titlurilor de despăgubire, în raport cu termenele stabilite de lege. Prin urmare, indiferent că sumele de bani acordate ca măsuri reparatorii au fost obținute exclusiv în procedura administrativă, prin acte administrative sau în procedura judiciară, prin hotărâre judecătorească favorabilă, rămasă definitivă și irevocabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pentru a se constitui într-un drept de creanță asupra statului român în sensul legilor speciale cu caracter reparatoriu este necesară parcurgerea unei etape administrative ulterioare pentru emiterea titlului de despăgubire (act administrativ) prin care CCSD certifică respectivul drept de creanță. Așadar, procedura de executare a acestui tip de drept de creanță este guvernată de legile speciale în această materie, și nu de dreptul comun reprezentat de Codul de procedură civilă. 27.Spre deosebire de actele administrative de natura celor mai sus menționate, decizia primarului nu poate reprezenta titlu executoriu. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 165/2013, măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit Legii nr. 10/2001 cu soluționarea notificării. Prin urmare, în etapa soluționării administrative a notificărilor de către entitatea deținătoare, decizia primarului nu poate avea valoarea unui titlu executoriu și nu certifică o creanță certă, lichidă și exigibilă, despăgubirile acordate fiind doar propuse, urmând ca, în continuarea procedurii, CCSD să emită, eventual, titlul de despăgubire. 28.În cauza de față, în favoarea autoarei excepției instanța de judecată a pronunțat o sentință definitivă și irevocabilă prin care a stabilit calitatea acesteia de persoană îndreptățită la despăgubiri și întinderea dreptului. Chiar dacă o astfel de sentință este, în sine, executorie, aceasta nu înseamnă că se pune direct și pe loc în executare, ci într-o etapă ulterioară celei judiciare, tot de natură administrativă și conform procedurii stabilite de legea specială, la care s-a făcut anterior referire. Și în aceste situații, în care există hotărâri judecătorești definitive și irevocabile favorabile, este necesară emiterea titlurilor de despăgubire din partea entității administrative învestite prin lege să reprezinte statul român în procedura de acordare a măsurilor compensatorii. 29.Este adevărat că, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, și al Legii nr. 117/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și pentru modificarea art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 6 iulie 2012, în perioada 1 iulie 2010-15 mai 2013 a fost suspendată emiterea de către ANRP a titlurilor de plată prevăzute în titlul VII din Legea nr. 247/2005, însă valorificarea titlurilor de despăgubire emise de CCSD s-a putut face în perioada de suspendare prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea“, corespunzător sumei pentru care s-a formulat opțiunea. Prin urmare, suspendarea temporară a emiterii titlurilor de plată sau a celor de conversie nu a afectat valorificarea titlului de despăgubire, atât timp cât titlul de despăgubire a fost emis, rămânând valabilă ca unică opțiune conversia în acțiuni la Fondul „Proprietatea“. Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă însă că autoarea excepției, după finalizarea etapei soluționării judiciare, nu a continuat demersul în procedura administrativă ulterioară și nu s-a adresat CCSD pentru emiterea titlului de despăgubire, ci, urmând calea dreptului comun în materia dreptului execuțional, s-a adresat unui executor judecătoresc în scopul îndestulării creanței sale direct din conturile ANRP, fără a deține deci un titlu de despăgubire emis în procedura specială care să reprezinte titlul său executoriu și care să poată fi ulterior valorificat în modalitățile și termenele stabilite de legea specială, respectiv prin conversia în titluri de plată sau în acțiuni, ambele emise de ANRP. 30.Or, obligația legală a parcurgerii acestei etape administrative finale în mecanismul de acordare a despăgubirilor în temeiul legilor speciale reparatorii nu poate fi considerată ca fiind contrară normelor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 – Dreptul de proprietate privată și în art. 46 – Dreptul la moștenire. Pe de altă parte, lipsa de conformare față de procedurile legale incidente nu poate fi invocată de cel în cauză și nu poate fi reclamată drept viciu de neconstituționalitate a legii. 31.În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (4) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2018, Curtea Constituțională reține că acestea sunt criticate din perspectiva termenului de 90 de zile, considerat restrictiv și discriminatoriu sub aspectul accesului la mecanismul compensării creanțelor reciproce dintre stat și persoanele îndreptățite la despăgubiri. Față de aceste critici, Curtea observă că, în cauză, autoarea excepției a depus la ANRP cererea de compensare la data de 31 august 2018, cu respectarea termenului de 90 de zile calculat începând cu 13 iulie 2018, data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2018. Prin urmare, autoarea excepției nu justifică un interes real, concret și imediat pentru ridicarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (4) lit. a) din actul normativ criticat, motiv pentru care această excepție de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihaela Bilegan în Dosarul nr. 30.431/300/2017 al Tribunalului București – Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile art. 1 alin. (2) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2018 privind compensarea unor creanțe reciproce între statul român și persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietății, precum și pentru prorogarea unui termen sunt constituționale în raport cu criticile formulate. 2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (4) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2018 privind compensarea unor creanțe reciproce între statul român și persoanele beneficiare ale legilor din domeniul restituirii proprietății, precum și pentru prorogarea unui termen, excepție ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe judecătorești. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x