DECIZIA nr. 533 din 18 iulie 2018

1.Pe rol se află soluționarea obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, obiecție formulată de un număr de 93 de deputați. … 2.Obiecția de neconstituționalitate a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 6.140 din 11 iulie 2018 și constituie obiectul Dosarului nr. 1.104A/2018. … 3.În prealabil motivării obiecției de neconstituționalitate autorii acesteia solicită Curții Constituționale formularea unei întrebări preliminare în baza art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, după cum urmează: „Art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 4 din Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare Carta) și principul supremației dreptului Uniunii se opun adoptării și intrării în vigoare a unor măsuri naționale de ordin legislativ care ar avea ca efect violarea gravă a unor valori dintre cele prevăzute de art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 4 din Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, art. 47 din Cartă, respectiv violarea statului de drept în ordinea juridică națională a unui stat membru al Uniunii Europene prin crearea unor grave deficiențe în funcționarea sistemului judiciar ce ar avea ca efect știrbirea independenței magistraților [măsurile prevăzute de art. I pct. 142 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, adoptată de Parlament prin modificarea art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, prin care legiuitorul a creat posibilitatea pensionării la cerere, înaintea împlinirii vârstei de 60 de ani, a magistraților, precum și a personalului de specialitate juridică asimilat acestora cu o vechime de cel puțin 20 de ani în profesie]?“. … 4.De asemenea se solicită suspendarea judecății cauzei până la pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene asupra prezentei întrebări preliminare propuse. … 5.Se susține că cererea formulată este admisibilă, având în vedere că aceasta este invocată în fața unei instanțe de ultim grad de jurisdicție, respectiv Curtea Constituțională, drept care aceasta este ținută să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Se arată că instanța Uniunii Europene a constatat caracterul admisibil al întrebărilor preliminare adresate de instanțele constituționale, sens în care se face trimitere la Hotărârea din 30 septembrie 2003, pronunțată în Cauza C-224/01 Köbler împotriva Austriei, și Hotărârea din 5 iunie 2018, pronunțată în Cauza C-673/16 Relu Adrian Coman și alții împotriva Inspectoratului General pentru Imigrări și a Ministerului Afacerilor Interne. … 6.Se apreciază că problema de drept invocată vizează interpretarea unor dispoziții din „Tratat și din normele de drept derivat ale Uniunii Europene“, cu privire la care nu există jurisprudență care să poată fi aplicată în cazul dat și pentru care interpretarea corectă nu este evidentă. Se mai arată că pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene există o cauză având ca obiect „interpretarea art. 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în contextul Propunerii motivate a Comisiei Europene prin care a fost invitat Consiliul Uniunii să constate existența unui risc clar de violare gravă, de către Republica Polonia, a unei valori dintre cele vizate de art. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, respectiv Cauza C-216/18“. Se consideră că „principiul supremației dreptului Uniunii Europene impune necesitatea adresării întrebărilor preliminare și declanșării mecanismului prevăzut de art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, ca unică modalitate de asigurare a conformității măsurilor naționale cu dreptul Uniunii și a efectivității dispozițiilor din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene“. Se apreciază că, în măsura în care transmiterea unei întrebări preliminare a fost declarată admisibilă de către cele două jurisdicții implicate (cu referire la Cauza C-673/16), mutatis mutandis transmiterea unei întrebări preliminare este admisibilă și în cazul controlului a priori de constituționalitate, ambele proceduri având ca obiect verificarea conformității legii cu Constituția. … 7.Se susține că întrebarea preliminară propusă este pertinentă în cauza de față. Necesitatea întrebării formulate rezultă din chiar hotărârea pronunțată în Cauza C-64/16 – Associaçăo Sindical dos Juízes Portugueses împotriva Tribunal de Contas. … 8.Pe fondul întrebării se apreciază că inițiativa legislativă creează un risc real de încălcare a dreptului la un proces echitabil din moment ce prevede posibilitatea magistraților de a se pensiona la împlinirea a 20 de ani de activitate profesională. … 9.Se invocă hotărârea pronunțată în Cauza C-64/16 – Associaçăo Sindical dos Juízes Portugueses împotriva Tribunal de Contas, precum și opinia Avocatului general în cauza C-216/18 aflată pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene. … 10.Sunt indicate datele statistice cu referire la numărul de magistrați care ar putea să se pensioneze în urma intrării în vigoare a legii analizate, precizându-se că acest număr este de 2.184 persoane. Dacă aceștia s-ar pensiona, ar rezulta un deficit de personal, care ar duce la supraaglomerarea instanțelor judecătorești în condițiile în care acestea au pe rol 3.039.673 de cauze. Astfel, numărul mediu de dosare care ar reveni unui judecător spre soluționare ar fi de 957. Prin urmare, se apreciază că această situație ar conduce la încălcarea dreptului justițiabililor la un proces echitabil, la încălcarea celerității procedurilor judiciare și la încălcarea principiului statului de drept, „protejat de dreptul Uniunii Europene prin art. 2, 4 și 19 din Tratatul privind Uniunea Europeană“. … 11.În motivarea obiecției de neconstituționalitate se arată că art. I pct. 2 [cu referire la art. 2 alin. (3)] din lege încalcă art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și art. 124 alin. (3) din Constituție; art. I pct. 4 [cu referire la art. 3 alin. (1^1)] din lege încalcă art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) din Constituție referitoare la rolul și statutul procurorilor; art. I pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) și (2)] din lege încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție, din perspectiva unor deficiențe de formulare, apreciindu-se, totodată, că modificările operate nu sunt oportune; art. I pct. 8 [cu referire la art. 6 alin. (2^1)] din lege încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție din perspectiva unor deficiențe de formulare; art. I pct. 9 [cu referire la art. 7 alin. (6)-(8)] din lege încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție din perspectiva unor deficiențe de formulare, art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, întrucât creează o incertitudine cu privire la exercitarea funcției de judecător sau procuror; art. I pct. 9 [cu referire la art. 7 alin. (9)] din lege încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție din perspectiva unor deficiențe de formulare și art. 133 alin. (1) cu privire la rolul Consiliului Superior al Magistraturii; art. I pct. 23 [cu referire la art. 18 alin. (2)] din lege încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție din perspectiva unor deficiențe de formulare; art. I pct. 30 [cu referire la art. 21 alin. (3)] din lege încalcă art. 125 alin. (3) și art. 128 alin. (1) și (2) din Constituție din perspectiva limbii în care se desfășoară procedura judiciară; art. I pct. 37 [cu referire la art. 26 alin. (1)] din lege încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție din perspectiva unor deficiențe de formulare; art. I pct. 49 (cu referire la art. 35) din lege nu au nicio rațiune, fiind în contradicție cu art. 36 din Legea nr. 303/2004; art. I pct. 54 [cu referire la art. 40 alin. (4)] din lege încalcă art. 133 alin. (1) și (7) din Constituție din perspectiva rolul Consiliului Superior al Magistraturii; art. I pct. 61 (cu referire la art. 46^3) din lege cu privire la care se susține că trebuie reevaluat de către Parlament; art. I pct. 75 [cu referire la art. 51 alin. (8)-(10)] din lege încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție din perspectiva unor deficiențe de formulare; art. I pct. 104 [cu referire la art. 62 alin. (1) lit. a)] din lege încalcă art. 16 alin. (1) din Constituție din perspectiva reglementării unei situații privilegiate a judecătorului în privința suspendării din funcție în raport cu alte categorii socioprofesionale care exercită atribuții de autoritate publică, art. 1 alin. (3) și (5), art. 124 alin. (4) și art. 132 alin. (1) din Constituție, prin prisma vulnerabilizării încrederii cetățenilor în instituțiile statului; art. I pct. 107 [cu referire la art. 62 alin. (1^1)] din lege încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție din perspectiva unor deficiențe de formulare, art. 1 alin. (3), art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, prin prisma extinderii sferei infracțiunilor pentru care suspendarea din funcție devine facultativă și reglementării posibilității magistratului trimis în judecată pentru o infracțiune intenționată de a fi menținut în funcție; art. I pct. 125-128 și 133 din lege încalcă normele de tehnică legislativă; art. I pct. 134 (cu referire la art. 75) din lege încalcă art. 147 alin. (2) din Constituție din perspectiva depășirii limitelor reexaminării realizate după pronunțarea Deciziei nr. 252 din 19 aprilie 2018, precum și art. 1 alin. (5) și art. 133 alin. (1) din Constituție, din perspectiva unor deficiențe de formulare și a rolului Consiliului Superior al Magistraturii; și art. I pct. 142 [cu referire la art. 82 alin. (3)] din lege încalcă art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, prin prisma faptului că nu au fost realizate studii de impact cu privire la posibilitatea magistraților de a se pensiona în urma exercitării funcției pe parcursul unei perioade de cel puțin 20 de ani. … 12.În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, obiecția de neconstituționalitate a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele lor de vedere. … 13.Președintele Camerei Deputaților apreciază că obiecția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 14.Se arată că art. I pct. 2 [cu referire la art. 2 alin. (3)] din lege nu încalcă art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și art. 124 alin. (3) din Constituție, fiind în concordanță și cu Legea nr. 24/2000; art. I pct. 4 [cu referire la art. 3 alin. (1^1)] din lege nu încalcă art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) din Constituție în privința rolului și statutului procurorilor; art. I pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) și (2)] și pct. 8 [cu referire la art. 6 alin. (2^1)] din lege nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție; art. I pct. 9 (cu referire la art. 7) din lege nu încalcă art. 1 alin. (5), art. 124 alin. (3), art. 132 alin. (1), art. 133 alin. (1) și art. 147 alin. (2) și (4); art. I pct. 23 [cu referire la art. 18 alin. (2)] și pct. 30 [cu referire la art. 21 alin. (3)] din lege nu încalcă art. 1 alin. (5), art. 125 și art. 132 alin. (2) din Constituție; art. I pct. 54 [cu referire la art. 40 alin. (4)] și pct. 61 (cu referire la art. 46^1-46^3) din lege nu încalcă art. 133 din Constituție; art. I pct. 75 [cu referire la art. 51 alin. (8)-(10)] din lege nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție; art. I pct. 104 [cu referire la art. 62 alin. (1) lit. a)] și pct. 107 [cu referire la art. 62 alin. (1^1)] din lege nu încalcă art. 1 alin. (3) și (5) și art. 16 alin. (1) din Constituție; art. I pct. 134 (cu referire la art. 75) din lege nu încalcă art. 147 alin. (2) din Constituție, din perspectiva depășirii limitelor reexaminării realizate după pronunțarea Deciziei nr. 252 din 19 aprilie 2018, și nici art. 1 alin. (5) și art. 133 alin. (1) din Constituție; și art. I pct. 142 [cu referire la art. 82 alin. (3)] din lege nu încalcă art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, evaluarea preliminară a impactului noilor reglementări nefiind obligatorie, potrivit art. 7 alin. (6) din Legea nr. 24/2000, în cazul inițiativelor legislative ale deputaților și senatorilor sau a celor bazate pe inițiativa cetățenilor. … 15.Cu privire la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 37 [cu referire la art. 26 alin. (1)] și pct. 49 (cu referire la art. 35) din lege se arată că aceasta este inadmisibilă, întrucât textele antereferite nu au fost modificate în procedura de reexaminare ca urmare a deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională, iar autorii obiecției nu prezintă niciun motiv de neconstituționalitate. … 16.Se subliniază că procedura legislativă care a stat la baza adoptării legii criticate a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor constituționale ale art. 147 alin. (4) teza a doua din Constituție, a deciziilor Curții Constituționale nr. 45 din 30 ianuarie 2018 și nr. 252 din 19 aprilie 2018, precum și a dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 24/2000. … 17.Președintele Senatului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra obiecției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând obiecția de neconstituționalitate, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legii criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost sesizată, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, precum și ale art. 1, 10, 15 și 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze obiecția de neconstituționalitate. … 19.Obiectul controlului de constituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Analizând motivarea obiecției de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta vizează, în realitate, art. I pct. 2 [cu referire la art. 2 alin. (3)], pct. 4 [cu referire la art. 3 alin. (1^1)], pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) și (2)], pct. 8 [cu referire la art. 6 alin. (2^1)], pct. 9 [cu referire la art. 7 alin. (6)-(9)], pct. 23 [cu referire la art. 18 alin. (2)], pct. 30 [cu referire la art. 21 alin. (3)], pct. 37 [cu referire la art. 26 alin. (1)], pct. 49 (cu referire la art. 35), pct. 54 [cu referire la art. 40 alin. (4)], pct. 61 (cu referire la art. 46^3), pct. 75 [cu referire la art. 51 alin. (8)-(10)], pct. 104 [cu referire la art. 62 alin. (1) lit. a)], pct. 107 [cu referire la art. 62 alin. (1^1)], pct. 125-128 și 133, pct. 134 (cu referire la art. 75) și pct. 142 [cu referire la art. 82 alin. (3)] din lege, texte asupra cărora Curtea urmează a se pronunța prin prezenta decizie. … 20.Textele constituționale invocate în susținerea obiecției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și calitatea legii, art. 124 alin. (3) privind înfăptuirea justiției, art. 125 alin. (3) privind statutul judecătorilor, art. 128 alin. (1) și (2) privind folosirea limbii materne și a interpretului în justiție, art. 131 alin. (1) și (2) privind rolul Ministerului Public, art. 132 alin. (1) privind statutul procurorilor și art. 133 alin. (1) și (7) privind rolul și structura Consiliului Superior al Magistraturii. … 21.În prealabil examinării obiecției de neconstituționalitate, Curtea are obligația verificării condițiilor de admisibilitate ale acesteia, prin prisma titularului dreptului de sesizare, a termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanța constituțională, precum și a obiectului controlului de constituționalitate. Dacă primele două condiții se referă la regularitatea sesizării instanței constituționale, din perspectiva legalei sale sesizări, cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competență, astfel încât urmează a fi cercetate în ordinea antereferită, iar constatarea neîndeplinirii uneia dintre ele are efecte dirimante, făcând inutilă analiza celorlalte condiții (Decizia nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38). … 22.Cu privire la titularul dreptului de sesizare, Curtea constată că obiecția de neconstituționalitate a fost formulată de un număr de 93 de deputați, care, potrivit art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție, au îndreptățirea constituțională de a sesiza Curtea Constituțională. … 23.Cu privire la termenul în care a fost sesizată, Curtea reține că legea criticată a mai format, în mod succesiv, obiectul controlului a priori de constituționalitate, sens în care, cu privire la fondul reglementării, au fost pronunțate Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 5 martie 2018, Decizia nr. 252 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, și Decizia nr. 417 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 27 iunie 2018. Prin această ultimă decizie, Curtea a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată și a comunicat această decizie Președintelui României, la data de 27 iunie 2018. La data de 6 iulie 2018, Președintele României a formulat o cererea de reexaminare, potrivit dispozițiilor art. 77 alin. (2) din Constituție. Legea a fost adoptată, în procedură de urgență, de Camera Deputaților, în calitate de Cameră de reflecție, la data de 9 iulie 2018. Ulterior, tot în procedură de urgență, legea a fost adoptată și de Camera decizională, și anume Senatul, la data de 10 iulie 2018. Obiecția de neconstituționalitate a fost formulată și înregistrată la Curtea Constituțională în data de 11 iulie 2018, așadar, Curtea fost sesizată în interiorul termenului de protecție prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu referire la termenul de 2 zile. … 24.Curtea constată, însă, că cererea de reexaminare formulată de Președintele României a fost respinsă, astfel încât, pe fondul reglementării, nu există nicio diferență specifică între forma legii adoptată anterior acestei cereri, respectiv la data de 22 mai 2018, și cea adoptată ulterior cererii de reexaminare, respectiv la data de 10 iulie 2018. În acest context, obiecția de neconstituționalitate, pentru a fi admisibilă, poate privi doar condițiile de constituționalitate extrinsecă privitoare la derularea procedurii de adoptare a legii în urma cererii de reexaminare formulate [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018, paragrafele 30-34]. Or, autorii obiecției de neconstituționalitate, reiterând, în mare parte, cererea de reexaminare a legii formulată de Președintele României la data de 6 iulie 2018, invocă numai critici de neconstituționalitate intrinsecă în privința art. I pct. 2 [cu referire la art. 2 alin. (3)], pct. 4 [cu referire la art. 3 alin. (1^1)], pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) și (2)], pct. 8 [cu referire la art. 6 alin. (2^1)], pct. 9 [cu referire la art. 7 alin. (6)-(9)], pct. 23 [cu referire la art. 18 alin. (2)], pct. 30 [cu referire la art. 21 alin. (3)], pct. 37 [cu referire la art. 26 alin. (1)], pct. 49 (cu referire la art. 35), pct. 54 [cu referire la art. 40 alin. (4)], pct. 61 (cu referire la art. 46^3), pct. 75 [cu referire la art. 51 alin. (8)-(10)], pct. 104 [cu referire la art. 62 alin. (1) lit. a)], pct. 107 [cu referire la art. 62 alin. (1^1)], pct. 125-128 și 133, pct. 134 (cu referire la art. 75) și pct. 142 [cu referire la art. 82 alin. (3)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, critici care trebuiau formulate fie în privința legii astfel cum a fost adoptată la data de 19 decembrie 2018 (a se vedea Decizia nr. 45 din 30 mai 2018), fie în privința legii astfel cum a fost reexaminată, conform art. 147 alin. (2) din Constituție, la data de 26 martie 2018 (a se vedea Decizia nr. 252 din 19 aprilie 2018), fie în privința legii astfel cum a fost reexaminată, conform art. 147 alin. (2) din Constituție, la data de 22 mai 2018 (a se vedea Decizia nr. 417 din 19 iunie 2018), după caz, în condițiile respectării termenelor stabilite prin Decizia nr. 67 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 223 din 13 martie 2018, paragraful 70. … 25.În aceste condiții, Curtea constată că nu a fost legal sesizată pentru a soluționa pe fond prezenta obiecție de neconstituționalitate, drept care aceasta este inadmisibilă și urmează să fie respinsă ca atare. … 26.În ceea ce privește solicitarea autorilor obiecției de neconstituționalitate referitoare la sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, potrivit art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Curtea Constituțională constată că aceasta este, de asemenea, inadmisibilă pentru motivele ce urmează a fi redate în continuare. … 27.Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene, procedura instituită prin art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene este un instrument de cooperare între Curte și instanțele naționale, cu ajutorul căruia Curtea furnizează acestora din urmă elementele de interpretare a dreptului Uniunii care le sunt necesare pentru soluționarea litigiului cu care sunt sesizate (Hotărârea din 16 iulie 1992, pronunțată în Cauza C-83/91 Wienand Meilicke și ADV/ORGA AG, paragraful 22). … 28.Potrivit art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la:(a)interpretarea tratatelor; … (b)validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii; … În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei instanțe dintr-un stat membru, această instanță poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință îi este necesară pentru a pronunța o hotărâre, să ceară Curții să se pronunțe cu privire la această chestiune.În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanță este obligată să sesizeze Curtea.În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe judecătorești naționale privind o persoană supusă unei măsuri privative de libertate, Curtea hotărăște în cel mai scurt termen. … 29.Instanța națională ale cărei decizii nu mai sunt supuse unei căi de atac jurisdicționale trebuie să sesizeze Curtea cu titlu preliminar atunci când are cea mai mică îndoială în ceea ce privește interpretarea sau aplicarea corectă a dreptului Uniunii (Hotărârea din 28 iulie 2016, pronunțată în Cauza C-379/15 Association France Nature Environnement, paragraful 51). Revine exclusiv instanței naționale sarcina de a aprecia dacă aplicarea corectă a dreptului Uniunii se impune atât de evident încât nu permite nicio îndoială rezonabilă și, în consecință, de a decide să se abțină să sesizeze Curtea cu o problemă de interpretare a dreptului Uniunii care a fost ridicată în fața acesteia (Hotărârea din 9 septembrie 2015, pronunțată în Cauza C-160/14 João Filipe Ferreira da Silva e Brito și alții, paragraful 40). … 30.În cadrul cooperării între Curte și instanțele naționale, numai instanțele naționale care sunt sesizate cu litigiul și care trebuie să își asume responsabilitatea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată au competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile fiecărei cauze, atât necesitatea unei hotărâri preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții (exemplificativ: Hotărârea din 23 aprilie 2009, pronunțată în cauzele C-261/07 și C-299/07 VTB-VAB NV, respectiv Galatea BVBA, paragraful 32, sau Hotărârea din 22 septembrie 2016, pronunțată în Cauza C-110/15 Microsoft Mobile Sales International Oy, paragraful 18). Necesitatea de a ajunge la o interpretare a dreptului comunitar care să îi fie utilă instanței naționale presupune ca aceasta din urmă să definească situația de fapt și contextul normativ în care se încadrează întrebările adresate sau cel puțin să explice situația de fapt pe care se bazează aceste întrebări (Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza C-205/05 Fabien Nemec împotriva Caisse régionale d’assurance maladie du Nord-Est, paragraful 25, și Hotărârea din 14 decembrie 2006, pronunțată în Cauza C-217/05 Confederación Española de Empresarios de Estaciones de Servicio împotriva Compañía Española de Petróleos SA., paragraful 26). … 31.Prezumția de pertinență a întrebărilor adresate cu titlu preliminar de către instanțele naționale nu poate fi înlăturată decât în cazuri excepționale, mai ales atunci când este evident că interpretarea solicitată a dispozițiilor dreptului comunitar vizate de aceste întrebări nu are nicio legătură cu realitatea ori cu obiectul acțiunii principale (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Hotărârea din 23 aprilie 2009, pronunțată în cauzele C-261/07 și C-299/07 VTB-VAB NV, respectiv Galatea BVBA, paragraful 33). Potrivit unei jurisprudențe consacrate, respingerea unei cereri formulate de o instanță națională nu este posibilă decât atunci când este evident că interpretarea dreptului comunitar solicitată nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului din acțiunea principală, când problema este de natură ipotetică sau când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care îi sunt adresate (Hotărârea din 23 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza C-238/05 Asnef-Equifax și Administratión del Estado, paragraful 17). … 32.Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (Hotărârea din 7 iulie 2011, pronunțată în Cauza C-310/10 – Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva Ștefan Agafiței și alții, paragrafele 25, 38, 39, 47), numai instanțele naționale care sunt sesizate cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată au competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile fiecărei cauze, atât necesitatea unei hotărâri preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. Totodată, Curtea s-a declarat competentă să statueze asupra unor cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare referitoare la dispoziții ale dreptului Uniunii în cazuri în care situația de fapt din cauza principală se situa în afara domeniului de aplicare al acestuia, fiind, prin urmare, de competența exclusivă a statelor membre, dar în care aplicabilitatea respectivelor dispoziții de drept al Uniunii fusese determinată de dreptul național, ca urmare a trimiterii realizate de acesta din urmă la conținutul acelor dispoziții. Atunci când o legislație națională intenționează să se conformeze, în soluționarea unor situații pur interne, soluțiilor reținute în dreptul Uniunii, pentru a evita de exemplu apariția unor discriminări împotriva resortisanților naționali sau a unor eventuale denaturări ale concurenței ori pentru a asigura o procedură unică în situații comparabile, există un interes cert ca, pentru evitarea unor viitoare divergențe de interpretare, dispozițiile sau noțiunile preluate din dreptul Uniunii să primească o interpretare uniformă, indiferent care ar fi condițiile în care acestea urmează să fie aplicate. Deși necesitatea de a asigura interpretarea uniformă a normelor dreptului Uniunii poate, astfel cum s-a amintit anterior, să justifice extinderea competenței Curții în materie de interpretare la conținutul unor astfel de norme, inclusiv în ipoteza în care acestea sunt aplicabile numai indirect unei situații date, în considerarea faptului că o normă de drept național face trimitere la acestea, nu este, în schimb, posibil ca, pe baza aceleiași considerații și fără a fi încălcată repartizarea competențelor între Uniune și statele sale membre, să se confere supremație normei respective a dreptului Uniunii în raport cu normele interne de rang superior, care ar impune, într-o astfel de situație, înlăturarea aplicării respectivei norme de drept național sau a interpretării date acesteia. … 33.Prin Hotărârea din 27 martie 2014, pronunțată în Cauza C-265/13 – Emiliano Torralbo Marcos împotriva Korota SA, Fondo de Garantía Salarial, paragrafele 27, 28 și 30, Curtea a arătat că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul unei trimiteri preliminare în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, poate să interpreteze dreptul Uniunii numai în limitele competențelor care îi sunt atribuite. Domeniul de aplicare al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în ceea ce privește acțiunea statelor membre, este definit la art. 51 alin. (1) din aceasta, potrivit căruia dispozițiile cartei se adresează statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Atunci când o situație juridică nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, Curtea nu este competentă să o examineze, iar dispozițiile eventual invocate ale cartei nu pot constitui, prin ele însele, temeiul acestei competențe. … 34.Curtea a considerat admisibile cereri de decizie preliminară privind interpretarea dispozițiilor tratatelor referitoare la libertățile fundamentale chiar dacă toate elementele litigiilor principale erau limitate la interiorul unui singur stat membru, pentru motivul că nu putea fi exclus ca resortisanți stabiliți în alte state membre să fi fost sau să fie interesați să utilizeze aceste libertăți pentru a exercita activități pe teritoriul statului membru care a edictat reglementarea națională în cauză și, prin urmare, ca această reglementare, aplicabilă fără deosebire resortisanților naționali și resortisanților altor state membre, să fie susceptibilă să producă efecte care nu sunt limitate la respectivul stat membru (Hotărârea din 15 noiembrie 2016, pronunțată în Cauza C-268/15 Fernand Ullens de Schooten împotriva État belge, paragraful 50). Interpretarea unei dispoziții a dreptului Uniunii se poate dovedi relevantă în cazurile în care, chiar dacă faptele din litigiul principal nu intră în mod direct în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, dispozițiile acestui drept au fost făcute aplicabile prin legislația națională, care s-a conformat, în ceea ce privește soluțiile date unor situații în care toate elementele se limitează la interiorul unui singur stat membru, soluțiilor reținute de dreptul Uniunii (Hotărârea din 15 noiembrie 2016, pronunțată în Cauza C-268/15 Fernand Ullens de Schooten împotriva État belge, paragraful 53, sau Hotărârea din 20 decembrie 2017, pronunțată în Cauza C-372/16 Soha Sahyouni împotriva Raja Mamisch, paragraful 28). În contextul unei situații precum cea în discuție în litigiul principal, în care toate elementele se limitează la interiorul unui singur stat membru, revine instanței de trimitere sarcina să indice Curții, în conformitate cu cele impuse la articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții, motivul pentru care, în pofida caracterului său pur intern, litigiul pendinte în fața acesteia prezintă un element de legătură cu dispozițiile dreptului Uniunii referitoare la libertățile fundamentale care face ca interpretarea preliminară solicitată să fie necesară pentru soluționarea respectivului litigiu (Hotărârea din 15 noiembrie 2016, pronunțată în cauza C-268/15 Fernand Ullens de Schooten împotriva État belge, paragraful 55, precum și Hotărârea din 23 noiembrie 2017, pronunțată în cauzele conexate C-427/16 și C-428/16 „CHEZ Elektro Bulgaria“ AD împotriva Yordan Kotsev și „FrontEx International“ EAD împotriva Emil Yanakiev, paragraful 36). … 35.Așadar, o interpretare de către Curte a dispozițiilor dreptului Uniunii în situații care nu intră în domeniul de aplicare al acestuia se justifică atunci când aplicabilitatea acelor dispoziții în privința unor asemenea situații a fost determinată de dreptul național în mod direct și necondiționat pentru a asigura un tratament identic acestor situații și situațiilor care intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii (Hotărârea din 19 octombrie 2017, pronunțată în Cauza C-303/16 Solar Electric Martinique împotriva Ministre des Finances et des Comptes publics, paragraful 27). În schimb, spre exemplu, dacă reglementarea națională în discuție în litigiul principal guvernează, la nivel general, anumite taxe din domeniul administrării justiției, aceasta nu are ca scop punerea în aplicare a unor dispoziții ale dreptului Uniunii. În plus, acesta nu cuprinde nicio reglementare specifică în materie sau care să poată afecta reglementarea națională respectivă (Hotărârea din 27 martie 2014, pronunțată în Cauza C-265/13 – Emiliano Torralbo Marcos împotriva Korota SA, Fondo de Garantía Salarial, paragraful 32). … 36.Art. 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene reglementează competența exclusivă a Uniunii Europene în următoarele domenii: (a) uniunea vamală; (b) stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței interne; (c) politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro; (d) conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul; (e) politica comercială comună. De asemenea, competența Uniunii este exclusivă în ceea ce privește încheierea unui acord internațional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii ori este necesară pentru a permite Uniunii să își exercite competența internă sau în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora. Art. 4 din același tratat reglementează competența partajată a Uniunii Europene cu statele membre în cazul în care tratatele îi atribuie o competență care nu se referă la domeniile menționate la articolele 3 și 6. Competențele partajate între Uniune și statele membre se aplică în următoarele domenii principale: (a) piața internă; (b) politica socială, pentru aspectele definite în prezentul tratat; (c) coeziunea economică, socială și teritorială; (d) agricultura și pescuitul, cu excepția conservării resurselor biologice ale mării; (e) mediul; (f) protecția consumatorului; (g) transporturile; (h) rețelele transeuropene; (i) energia; (j) spațiul de libertate, securitate și justiție; (k) obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în prezentul tratat. În domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice și spațiului, Uniunea dispune de competență pentru a desfășura acțiuni și, în special, pentru definirea și punerea în aplicare a programelor, fără ca exercitarea acestei competențe să poată avea ca efect împiedicarea statelor membre de a-și exercita propria competență. În domeniile cooperării pentru dezvoltare și ajutorului umanitar, Uniunea dispune de competență pentru a întreprinde acțiuni și pentru a duce o politică comună, fără ca exercitarea acestei competențe să poată avea ca efect lipsirea statelor membre de posibilitatea de a-și exercita propria competență. Curtea Constituțională reține că art. 4 alin. (1) lit. j) din tratat, referitor la spațiul de libertate, securitate și justiție, vizează politicile privind controlul la frontiere, dreptul de azil și imigrarea, cooperarea judiciară în materie civilă, cooperarea judiciară în materie penală și cooperarea polițienească. … 37.Din cele de mai sus rezultă că pensionarea magistraților ține de competența exclusivă a statelor membre, fiind o situație pur internă, care nu aduce în discuție dreptul Uniunii Europene. … 38.De asemenea se poate constata că nici chiar interpretarea extensivă dată art. 19 din Tratatul privind Uniunea Europeană de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Hotărârea din 27 februarie 2018, pronunțată în Cauza C-64/16 – Associação Sindical dos Juízes Portugueses împotriva Tribunal de Contas paragrafele 38, 40 și 43), în sensul că independența justiției intră sub protecția sa din moment ce instanțele judecătorești, pentru a putea formula întrebări preliminare și a aplica/interpreta dreptul Uniunii Europene, trebuie să fie independente, nu acoperă situația de față. Astfel, problema de drept antamată prin solicitarea autorilor obiecției de neconstituționalitate nu vizează independența justiției, ci reglementarea unei modalități opționale de ieșire la pensie a magistraților, la cererea exclusivă a acestora. Rezultă că, din punctul de vedere al dreptului Uniunii Europene, construcția autorilor obiecției de neconstituționalitate este una forțată, întrucât nu ține cont de sfera de aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de competența exclusivă a statului membru în această materie. … 39.Prin urmare, cererea privind întrebarea preliminară este vădit inadmisibilă, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nefiind competentă ratione materiae. … 40.De asemenea, Curtea mai reține că, pe lângă acest motiv de inadmisibilitate, dirimant ca natură, în cadrul controlului a priori nu se poate formula o întrebare preliminară potrivit art. 267 din Tratat, nefiind în discuție un litigiu. Astfel, în Hotărârea din 16 decembrie 2008, pronunțată în Cauza C-210/06 Cartesio Oktató és Szolgáltató bt, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că, potrivit unei jurisprudențe constante, pentru a aprecia dacă organismul de trimitere are trăsăturile unei „instanțe“ în sensul textului antereferit, aspect care ține doar de dreptul Uniunii Europene, Curtea ia în considerare un ansamblu de elemente, precum originea legală a organismului, caracterul său permanent, caracterul obligatoriu al competenței sale, natura contradictorie a procedurii, aplicarea de către organism a normelor de drept, precum și independența acestuia. Cu toate acestea, în privința naturii contradictorii a procedurii la instanța de trimitere, art. 267 din Tratat nu condiționează sesizarea Curții de caracterul contradictoriu al acestei proceduri. În schimb, din acest articol rezultă că instanțele naționale au competența să sesizeze Curtea numai dacă există un litigiu pendinte și dacă sunt chemate să se pronunțe în cadrul unei proceduri destinate să se finalizeze printr-o decizie cu caracter jurisdicțional (paragrafele 55 și 56). … 41.Or, controlul a priori nu presupune nici chiar lato sensu un litigiu pendinte, respectiv stabilirea unui raport juridic, din moment ce o lege care nu este în vigoare nu poate genera un litigiu, spre deosebire de ipoteza controlului a posteriori de constituționalitate pe cale de excepție. Susținerea autorilor obiecției de neconstituționalitate cu privire la faptul că, în precedent, Curtea Constituțională a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care a pronunțat Hotărârea din 5 iunie 2018, în Cauza C-673/16 Relu Adrian Coman și alții împotriva Inspectoratului General pentru Imigrări și a Ministerului Afacerilor Interne, și, prin urmare, și în această cauză Curtea Constituțională poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene, este inexactă. Astfel, Curtea constată că, într-adevăr, prin Încheierea din 29 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 78D/2016, a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, însă, această măsură a fost dispusă în cadrul soluționării unei excepții de neconstituționalitate, respectiv în cadrul controlului a posteriori, concret de constituționalitate. Însă, în cauza de față, Curtea exercită un control abstract anterior intrării în vigoare a legii, la sesizarea anumitor subiecte de drept expres prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție. Prin urmare, având în vedere diferențele semnificative de regim juridic existente între cele două forme de control al constituționalității legilor prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi și lit. d) teza întâi din Constituție, Curtea constată că în cadrul controlului a priori de constituționalitate nu poate sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. … 42.De asemenea, Curtea mai reține că „întrebările referitoare la dreptul Uniunii beneficiază de o prezumție de pertinență. Respingerea de către Curte a unei cereri formulate de o instanță națională este posibilă numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul acțiunii principale ori atunci când problema este de natură ipotetică sau Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i-au fost adresate (…) Funcția conferită Curții în cadrul trimiterilor preliminare este aceea de a contribui la administrarea justiției în statele membre, iar nu de a formula opinii consultative cu privire la întrebări generale sau ipotetice“ [Hotărârea din 15 septembrie 2011, pronunțată în Cauza C-197/10 Unió de Pagesos de Catalunya împotriva Administración del Estado, paragrafele 17 și 18; a se vedea și Hotărârea din 6 iulie 2017, pronunțată în Cauza C-392/16 Dumitru Marcu împotriva Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) și Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București, paragraful 38]. Or, întrebarea formulată are un caracter de generalitate și vizează, la momentul de față, o situație ipotetică, aspect ce indică faptul că, în realitate, se dorește consultarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cadrul procedurii de adoptare a legilor. … 43.Totodată, întrucât Curtea Constituțională nu a fost legal sesizată cu privire la această obiecție de neconstituționalitate, aspect care atrage inadmisibilitatea acesteia, întrebarea preliminară nu este necesară pentru soluționarea cauzei. Întrebarea preliminară propusă vizează fondul obiecției de neconstituționalitate, care, însă, nu poate fi antamat în prezenta cauză. Astfel, aceasta nu poate produce efecte utile cauzei, care să determine, eventual, reevaluarea soluției de inadmisibilitate rezultate din nelegala sesizare a Curții Constituționale. De aceea, indiferent de modul de soluționare a întrebării preliminare, soluția în cauza de față nu poate fi alta decât inadmisibilitatea obiecției de neconstituționalitate. … 44.Având în vedere cele anterior expuse, Curtea reține caracterul inadmisibil al cererii de întrebare preliminară formulată, în considerarea art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. … 45.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*,* Cu opinia separată a doamnei judecător Livia Doina Stanciu, în sensul celei formulate la Decizia nr. 334 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 31 mai 2018. … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 2 [cu referire la art. 2 alin. (3)], pct. 4 [cu referire la art. 3 alin. (1^1)], pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) și (2)], pct. 8 [cu referire la art. 6 alin. (2^1)], pct. 9 [cu referire la art. 7 alin. (6)-(9)], pct. 23 [cu referire la art. 18 alin. (2)], pct. 30 [cu referire la art. 21 alin. (3)], pct. 37 [cu referire la art. 26 alin. (1)], pct. 49 (cu referire la art. 35), pct. 54 [cu referire la art. 40 alin. (4)], pct. 61 (cu referire la art. 46^3), pct. 75 [cu referire la art. 51 alin. (8)-(10)], pct. 104 [cu referire la art. 62 alin. (1) lit. a)], pct. 107 [cu referire la art. 62 alin. (1^1)], pct. 125-128 și 133, pct. 134 (cu referire la art. 75) și pct. 142 [cu referire la art. 82 alin. (3)] din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 18 iulie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Benke Károly––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește