DECIZIA nr. 533 din 15 iulie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1199 din 17 decembrie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 844 17/11/2020
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 844 17/11/2020
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 12REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 135
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 497
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 498
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 132
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 174
ART. 18REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 176
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Menoart – S.R.L. din Voluntari în Dosarul nr. 27.801/3/2018 al Tribunalului București – Secția a VI-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.778D/2018.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, susține că hotărârea instanței judecătorești prin care își declină competența este rezultatul unui act de administrare a justiției prin care se urmărește desfășurarea procesului în condiții de legalitate și nu reprezintă o pronunțare asupra fondului cauzei. Faptul că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate. De asemenea, precizează că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, Curtea constatând constituționalitatea acestora, spre exemplu, prin Decizia nr. 844 din 17 noiembrie 2020.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 31 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 27.801/3/2018, Tribunalul București – Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Menoart – S.R.L. din Voluntari într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare formulate împotriva unei sentințe civile prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a unei cauze.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că în lipsa reglementării exercițiului unor căi extraordinare de atac, în situația unor grave încălcări ale normelor de drept, hotărârile judecătorești vor rămâne necenzurate de către o instanță de control judiciar. O asemenea situație produce efecte pe multiple planuri, pornind de la faptul că partea împotriva căreia s-a pronunțat o hotărâre defavorabilă este lipsită de o cale jurisdicțională de apărare și îi sunt încălcate dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, până la crearea unei practici judiciare neunitare, prin pronunțarea unor hotărâri nelegale, dar care rămân în circuitul civil și produc efecte nelegale.6.Tribunalul București – Secția a VI-a civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.“11.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 24 – Dreptul la apărare, ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 129 – Folosirea căilor de atac.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 844 din 17 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 20 aprilie 2021, paragraful 27, a statuat că, deși, potrivit art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească prin care instanța învestită de titularul acțiunii își declină competența în favoarea altei instanțe nu este supusă vreunei căi de atac, din arhitectura Codului de procedură civilă rezultă că soluția de declinare a competenței astfel pronunțată poate fi supusă cenzurii altei instanțe judecătorești la solicitarea părții interesate. În acest sens, regula stabilită de art. 135 din Codul de procedură civilă este aceea că hotărârea de declinare a competenței nu leagă instanța căreia dosarul îi este trimis pe calea declinării și, astfel, partea nemulțumită de soluția de declinare poate invoca în fața acestei de-a doua instanțe excepția necompetenței teritoriale/materiale.13.Or, în cazul în care excepția este admisă la cea de-a doua instanță, hotărârea de declinare a competenței pronunțată de prima instanță învestită este supusă verificării altei instanțe pe calea regulatorului de competență. În situația în care excepția este respinsă de instanța învestită prin declinare, partea interesată poate ataca încheierea de respingere a excepției odată cu fondul, pe calea apelului sau a recursului, instanțele de control judiciar având căderea de a dispune, potrivit art. 480 alin. (4) sau art. 497 și art. 498 alin. (2) din Codul de procedură civilă, inclusiv trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe învestite de titularul acțiunii, stabilind, așadar, competența acestei instanțe de soluționare a cauzei, în pofida hotărârii ei de declinare a competenței.14.Altfel spus, deși legea procesual civilă nu permite atacarea directă a hotărârilor de declinare a competenței în favoarea altor instanțe, celui interesat i se pun la dispoziție, potrivit legii, alte mijloace procesuale spre a supune cenzurii unei instanțe de judecată greșita stabilire a competenței.15.Curtea a reținut că, potrivit prevederilor art. 132 din Codul de procedură civilă, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent. Asupra excepției de necompetență instanța se pronunță înainte de a se aborda fondul litigiului și înainte de a se soluționa alte excepții, după caz, printr-o încheiere, dacă se declară competentă sau printr-o hotărâre, dacă instanța se declară necompetentă. Textul art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă are în vedere cea de-a doua ipoteză, și anume admiterea excepției de necompetență și, implicit, declinarea competenței instanței de judecată, situație în care hotărârea nu mai este supusă niciunei căi de atac.16.Intenția legiuitorului, prin adoptarea prevederilor de lege criticate, a fost aceea de a se asigura celeritatea judecării cauzelor prin împiedicarea tergiversării lor ca urmare a exercitării abuzive a căii de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești de declinare a competenței. Rațiunea eliminării căii de atac a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenței a fost aceea de a permite ajungerea cauzei într-un timp cât mai scurt în fața instanței competente să soluționeze litigiul dedus judecății.17.Curtea a constatat că procedura instituită prin art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu privește judecarea pe fond a cauzei, ci se referă la soluționarea unui incident procedural, de stabilire a instanței competente să judece litigiul, singurul motiv pe care instanța îl poate reține în hotărârea de declinare fiind propria necompetență materială sau teritorială, drept care Curtea nu a putut reține contrarietatea normei legale criticate cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție.18.Curtea a mai statuat că hotărârea instanței de declinare a competenței este rezultatul unui act de administrare a justiției prin care se urmărește desfășurarea în condiții de legalitate a procesului, de care beneficiază toate părțile, indiferent de calitatea lor procesuală, având în vedere că, potrivit art. 174 alin. (2) și art. 176 pct. 3 din Codul de procedură civilă, actele de procedură efectuate de instanța necompetentă sunt nule.19.Mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția presupun și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituție prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condițiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părțile interesate și Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege.20.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Menoart – S.R.L. din Voluntari în Dosarul nr. 27.801/3/2018 al Tribunalului București – Secția a VI-a civilă și constată că dispozițiile art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a VI-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 iulie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x