DECIZIA nr. 532 din 24 octombrie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comprest Util – S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 723/118/2019 al Tribunalului Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.406D/2019. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de înștiințare fiind legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât cererea de recuzare nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, avându-se în vedere de către legiuitor instituirea unor proceduri suple de soluționare a acestor cereri, încheierea de respingere putând fi atacată odată cu fondul, instanța superioară urmând să refacă toate actele primei instanțe dacă cererea de recuzare a fost respinsă pe nedrept. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 366 din 28 mai 2019. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 28 august 2019, pronunțată în Dosarul nr. 723/118/2019, Tribunalul Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Societatea Comprest Util – S.R.L. din Constanța într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de recuzare. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece soluționarea cererii de recuzare de către un judecător de la aceeași instanță cu judecătorul a cărui recuzare se cere nu poate fi rezolvată imparțial și obiectiv de către acesta. … 6.Dreptul la un proces echitabil, ca și în cazul cererii de strămutare, devine iluzoriu în măsura în care cererea de recuzare nu este analizată de judecători de la o instanță superioară, magistrați care nu sunt colegi de serviciu cu magistrații recuzați. Or, recuzarea este o fază a desfășurării procesului prin care se solicită îndepărtarea judecătorului asupra căruia există indicii rezonabile că și-a pierdut imparțialitatea, fiind esențială pentru îndeplinirea adecvată a funcției judiciare, deși nu constituie o acțiune de sine stătătoare, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății. … 7.Faptul că cererea de recuzare este soluționată de un judecător care se află în situația de a analiza capacitatea colegului său de a soluționa în mod obiectiv o cauză conduce la inaplicabilitatea de facto a textelor de lege care reglementează instituția incompatibilităților, împrejurare confirmată de practica extinsă de respingere, într-o proporție semnificativă, a cererilor de recuzare. … 8.Dreptul de a solicita îndepărtarea judecătorului asupra căruia există indicii rezonabile că și-a pierdut imparțialitatea a fost recunoscut ca o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, care cuprinde, printre altele, dreptul părților de a-și expune pretențiile în fața unei instanțe imparțiale, asupra căreia să nu planeze niciun fel de dubii. … 9.Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu garantează drepturi teoretice și iluzorii, ci drepturi practice și efective, or, soluționarea cererii de recuzare de către un judecător coleg cu judecătorul recuzat transformă instituția recuzării într-o instituție pur iluzorie. … 10.Deși recuzarea nu presupune discutarea fondului dreptului subiectiv, soluționarea acestui incident procedural este de natură să aducă modificări cu privire la cadrul litigiului, având astfel o importanță esențială în garantarea dreptului la un proces echitabil, dat fiind că înfăptuirea justiției nu se realizează doar prin aplicarea acelor dispoziții care au înrâurire asupra fondului cauzei și care determină pronunțarea unei anumite soluții, ci și prin aplicarea întregului cadru procedural incident în cauza dedusă judecății, care comportă legături evidente cu actul de justiție, astfel cum este și recuzarea. … 11.Numai prin soluționarea cererii de recuzare de judecători de la o instanță superioară, magistrați care nu sunt colegi de serviciu cu magistrații recuzați, în mod similar cererilor de strămutare, vor fi respectate cerințele dreptului la un proces echitabil și numai în acest mod dreptul de a solicita îndepărtarea judecătorului asupra căruia există indicii rezonabile că și-a pierdut imparțialitatea va reprezenta o realitate, și nu un simplu deziderat. … 12.Nu se poate susține în mod pertinent că soluționarea cererii de recuzare de judecători de la o instanță superioară ar avea drept consecință încălcarea principiului celerității soluționării acestei proceduri, întrucât este o situație similară cererilor de strămutare care se judecă cu celeritate, de urgență, în camera de consiliu. … 13.Tribunalul Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. … 14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Abținerea sau recuzarea se soluționează de un alt complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține. Dispozițiile art. 47 alin. (4) rămân aplicabile.“  … 18.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție și prin prisma art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că reglementarea criticată a mai format obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 366 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 12 august 2019, prin care Curtea a statuat că aceasta este conformă cu Legea fundamentală. … 20.Curtea a reținut, în esență, că recuzarea nu constituie o acțiune de sine stătătoare, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății. Curtea a observat că reglementarea criticată se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului. Regulile de procedură instituite prin reglementarea criticată se justifică prin intenția legiuitorului de a împiedica tergiversarea nejustificată a înfăptuirii actului de justiție, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părților la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ținându-se seama și de interesele legitime ale celorlalte părți, nu numai de cele ale părții care a formulat cererea de recuzare. … 21.În ceea ce privește susținerea potrivit căreia judecarea cererii de recuzare de către înșiși colegii judecătorului recuzat nu asigură o corectă soluționare a acesteia, Curtea a reținut că relațiile de colegialitate dintre judecătorii aceleiași instanțe sau chiar din cadrul aceleiași secții nu justifică suspiciunea privind imparțialitatea judecătorilor care urmează să soluționeze cererea de recuzare îndreptată împotriva unui alt judecător și, cu atât mai puțin, nerespectarea regulilor și garanțiilor procedurale care asigură desfășurarea unui proces echitabil. De altfel, prin Decizia nr. 464 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2005, Curtea a statuat că sistemul colegial reprezintă o problemă de organizare judecătorească referitoare la alcătuirea completelor de judecată din mai mulți judecători, așa încât nu poate fi primită critica potrivit căreia relația de colegialitate dintre judecătorii aceleiași instanțe ar constitui un veritabil impediment la soluționarea obiectivă a unei cereri de recuzare de către colegii celui recuzat. Pentru aceste motive s-a apreciat că nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea dispozițiilor art. 124 din Constituție, referitor la înfăptuirea justiției. … 22.Totodată, Curtea a mai reținut că cererea de recuzare nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a cererii de recuzare, iar încheierea prin care aceasta s-a respins se poate ataca odată cu fondul, instanța superioară urmând a reface toate actele și dovezile administrate la prima instanță, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă. Astfel, prin Decizia nr. 38 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2017, paragraful 23, Curtea a subliniat că garanțiile unui proces echitabil, instituite prin art. 6 din Convenție, nu sunt aplicabile în procedura de soluționare a cererii de recuzare, întrucât acest text se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea. În acest sens se observă Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 11 decembrie 2003, pronunțată în Cauza Schreiber și Boetsch împotriva Franței, prin care s-a reținut că procedura de recuzare a unui judecător este o procedură incidentală și independentă de procedura principală. Dreptul de a obține înlocuirea unui judecător nu este un drept cu caracter civil, iar eventuala aplicabilitate a art. 6 la procedura principală nu poate conduce, prin conexitate, la aplicabilitatea art. 6 și pentru procedura de recuzare. … 23.Curtea a mai reținut că incompatibilitatea, recuzarea și abținerea constituie incidente privind compunerea sau, după caz, constituirea instanței și sunt reglementate de norme de organizare judecătorească. Dat fiind tipul acestor norme de drept, noul Cod de procedură civilă a procedat la reașezarea instituțiilor în cartea I, titlul II intitulat „Participanții la procesul civil“, eliminându-le din partea consacrată competenței instanțelor judecătorești, în care figurau în codul anterior. În ceea ce privește noțiunile de „compunere“ și de „constituire“ a instanței, ambele desemnează alcătuirea instanței, distincția dintre acestea privind faptul că prin compunerea instanței se înțelege formarea instanței din personal având funcția de judecător, în timp ce prin constituirea instanței se înțelege formarea instanței din personal având nu numai funcția de judecător, dar și pe aceea de grefier, magistrat-asistent, asistent judiciar și procuror, după caz. … 24.Ca regulă, în privința instanței competente să soluționeze aceste incidente procedurale și a compunerii completului învestit în concret cu aceasta, art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că abținerea sau recuzarea judecătorului se hotărăște de un alt complet al instanței din care acesta face parte, în alcătuirea căruia nu intră cel care a declarat că se abține sau cel recuzat, după caz. Interdicția participării judecătorului recuzat sau care declară că se abține la soluționarea incidentelor procedurale menționate reprezintă ea însăși o garanție a imparțialității cu care acestea vor fi rezolvate. Aspectul că abținerea și recuzarea se pot soluționa și de către instanța ierarhic superioară, în condițiile art. 50 alin. (2) din Codul de procedură civilă, constituie una dintre excepțiile la care face referire art. 124 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Incidentele procedurale sunt soluționate de instanța în fața căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel“, abținerea și recuzarea reprezentând incidente procedurale în desfășurarea unui proces civil. Așadar, prevederile art. 50 alin. (2) din Codul de procedură civilă devin incidente numai în situația în care nu se poate alcătui un complet pentru soluționarea cererilor de abținere sau recuzare din cauza faptului că la instanța respectivă funcționează un număr insuficient de judecători, care nu permite alcătuirea completului pentru soluționarea incidentului procedural. Or, atât timp cât la instanță există judecători care pot soluționa incidentul privind incompatibilitatea, în compunerea completului intrând numai judecători, nu se poate dispune, în mod legal, trimiterea incidentului procedural instanței ierarhic superioare. … 25.Cu privire la imparțialitate, prin Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 23 septembrie 2016, paragraful 17, Curtea a reținut că, potrivit art. 124 alin. (2) din Constituție, „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“, ceea ce presupune, pe de o parte, ca activitatea de judecată să se înfăptuiască în mod obiectiv, „în numele legii“, după cum prevede art. 124 alin. (1) din Legea fundamentală. Așadar, principiul imparțialității justiției constituie un corolar al principiului legalității ce caracterizează statul de drept. Pe de altă parte, principiul imparțialității presupune ca autoritățile cărora le revine sarcina de a înfăptui justiția să fie neutre, iar în acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a reținut că neutralitatea este de esența justiției (a se vedea Decizia nr. 410 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.049 din 12 noiembrie 2004). … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comprest Util – S.R.L. din Constanța în Dosarul nr. 723/118/2019 al Tribunalului Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Tulcea – Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește