DECIZIA nr. 532 din 2 iulie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 70 alin. (1) și ale art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, precum și ale art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea A G Med Trading – S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.691/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.764D/2017. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile criticate vizează reguli de desfășurare a procedurii de judecată, ce sunt de competența exclusivă a legiuitorului, care, în considerarea unor situații deosebite, poate stabili reguli distincte de procedură, cu obligația de a asigura accesul tuturor persoanelor interesate la aceste căi de acces la justiție. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 9 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.691/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 70 alin. (1) și ale art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, precum și ale art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea A G Med Trading – S.R.L. din București într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale deoarece hotărârile pronunțate în materia insolvenței nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, putând fi supuse numai apelului. Astfel, prin suprimarea căii de atac a recursului, se prejudiciază părțile interesate în promovarea acesteia, fiind încălcate accesul liber la justiție și dreptul părților de a fi judecate în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială. În acest context, se mai precizează că se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, față de împrejurarea că normele criticate nu fac distincție între aspectele reglementate strict de materia insolvenței, respectiv caracterizarea patrimoniului debitoarei, și cele privind aspectele de fond legate de creanță, cuantumul și temeiul acesteia, precum și raporturile contractuale dintre părți, reglementate de codul civil și de alte legi speciale în materie. Or, dacă aceste aspecte ar fi fost supuse analizei unei instanțe pe calea dreptului comun, pe lângă faptul că la judecarea fondului sau a apelului se putea folosi un ansamblu probator adecvat, părțile aveau posibilitatea folosirii căii extraordinare de atac a recursului exercitat împotriva hotărârilor instanțelor de fond. De altfel, actuala reglementare nu permite o cercetare suficientă a raporturilor contractuale dintre părți, iar în combaterea unei situații reținute greșit de instanță, care nu corespunde adevărului, partea vătămată este lipsită de mijloacele procedurale care să-i asigure protejarea intereselor proprii. … 6.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 7.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 43 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 70 alin. (1) și ale art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, precum și ale art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. … 12.În ceea ce privește dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă, raportat la cauza de față, Curtea constată că aplicarea acestor dispoziții a fost prorogată, succesiv, pentru data de 1 ianuarie 2019, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016. Totodată, prin dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 s-a stabilit că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, soluție legislativă care este similară cu cea cuprinsă în dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă și a cărei aplicabilitate a fost menținută prin modificările succesive operate prin ordonanțele de urgență antereferite. … 13.Față de această împrejurare, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 43 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 70 alin. (1) și ale art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, precum și ale art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, care au următorul cuprins:– Art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014: „(1) Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive.“; … – Art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014: „(1) Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel.“; … – Art. 70 alin. (1) din Legea nr. 85/2014: (1)Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezentul titlu poate introduce o cerere de deschidere a procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvență, în care va preciza:a)cuantumul și temeiul creanței; … b)existența unui drept de preferință, constituit de către debitor sau instituit potrivit legii; … c)existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului; … d)declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.; …  … – Art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014: „(3) În termen de 10 zile de la primirea cererii, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență. În cadrul judecării contestației, va putea fi administrată doar proba cu înscrisuri.“; … – Art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013: „(2) (…) De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“ …  … 14.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, ale art. 21 – Accesul liber la justiție, ale art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 – Înfăptuirea justiției și ale art. 129 – Folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 2 și 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și ale art. 14 și 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea acesteia este nemulțumită, în principal, de faptul că hotărârile judecătorești pronunțate în materia insolvenței nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, putând fi supuse numai apelului, aspect care, în opinia autoarei excepției, este contrar prevederilor Legii fundamentale. Astfel, prin suprimarea căii de atac a recursului se prejudiciază părțile interesate în promovarea acesteia, cu toate consecințele ce decurg din lipsa acestei căi de atac, fiind încălcate accesul liber la justiție și dreptul părților de a fi judecate în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială, aspect ce conduce la o discriminare în raport cu procedurile de drept comun. … 16.Cu privire la critica raportată la art. 21 din Constituție, Curtea reține că principiul accesului liber la justiție, consacrat de Legea fundamentală, implică între altele adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată (Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006), astfel încât să fie reglementată respectarea pentru toate părțile a garanțiilor care caracterizează dreptul la un proces echitabil. … 17.De asemenea, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa, cu titlu general, că art. 6 paragraful 1 din Convenție garantează oricărei persoane dreptul de a aduce în fața unei instanțe orice pretenție referitoare la drepturi și obligații cu caracter civil (a se vedea Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 36, și Hotărârea din 20 decembrie 2011, pronunțată în Cauza Dokic împotriva Serbiei, paragraful 35). … 18.Or, Legea nr. 85/2014, care reglementează regimul juridic al procedurilor de prevenire a insolvenței și de insolvență, cuprinde în titlul II: Procedura insolvenței, capitolul I: Dispoziții comune, secțiunea a 2-a: Organele care aplică procedura. Participanții la procedură – printre care se regăsesc și instanțele de judecată, art. 40-44, și aspecte care transpun principiul constituțional al accesului liber la justiție și al dreptului la un proces echitabil în această materie a insolvenței. … 19.În consonanță cu jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a reținut cu titlu de principiu că accesul liber la justiție este pe deplin respectat ori de câte ori partea interesată, în vederea valorificării unui drept sau interes legitim, a putut să se adreseze cel puțin o singură dată unei instanțe naționale (Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009), prevederile Legii nr. 85/2014 stabilesc accesul la justiție pentru toate procedurile prevăzute de capitolul din care fac parte dispozițiile criticate și care sunt de competența tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței, iar dacă în cadrul tribunalului a fost creată o secție specială de insolvență, acesteia îi aparține competența pentru derularea procedurilor prevăzute de lege [art. 41 din Legea nr. 85/2014]. … 20.În acest context, sunt prevăzute și căi de atac, curtea de apel fiind instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic [art. 43 alin. (1) ], iar, potrivit prevederilor art. 43 alin. (2), termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii, realizată prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvență, dacă prin lege nu se prevede altfel. … 21.Or, tocmai caracterul distinct al procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale care derogă de la normele dreptului comun, astfel cum este și termenul de 7 zile în care se poate formula apelul în materia insolvenței. Aceste norme de procedură stabilite prin Legea nr. 85/2014 sunt o aplicare a dispozițiilor constituționale ale art. 126, în virtutea cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, coroborate cu ale art. 61 alin. (1), potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. Prin urmare, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situații specifice, fără ca prin acestea să fie adusă atingere principiului egalității sau al discriminării în ceea ce privește accesul la justiție sau dreptul la un proces echitabil reglementat de normele legale în materie de insolvență în raport cu cele de drept comun reprezentate de Codul de procedură civilă. … 22.Totodată, Curtea observă că art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reglementează dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, însă nu există obligativitatea extinderii acestui principiu și în materie civilă. Față de această împrejurare, în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabilă. Lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în instanță echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014, paragraful 13). … 23.Or, având în vedere prevederile constituționale cu privire la căile de atac, Curtea reține că art. 129 din Constituție prevede faptul că împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. De altfel, prevederile art. 126 alin. (2), potrivit cărora „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, coroborate cu cele ale art. 129 precitate, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativele stabilirii condițiilor de exercitare a căilor de atac, inclusiv a gradelor de jurisdicție și a căilor extraordinare de atac. … 24.Cu privire la dreptul la un proces echitabil, prin Decizia nr. 480 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, paragraful 16, Curtea a statuat că dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție, presupune respectarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea, dreptul de apărare, egalitatea procesuală, cu toate consecințele ce decurg din aceasta. De asemenea, independența și imparțialitatea sunt aspecte specifice activității instanțelor judecătorești, fiind garanțiile unui proces echitabil. Or, prevederile Legii nr. 85/2014, prin procedurile pe care le instituie, respectă aceste principii, iar, prin aceste proceduri, prezumția de imparțialitate și independență a judecătorilor nu poate fi înlăturată, fiind instituit, totodată, un dublu grad de jurisdicție. … 25.De asemenea, Curtea reține că înfăptuirea justiției, în numele legii, are semnificația că actul de justiție izvorăște din normele legale, iar forța lui executorie derivă tot din lege (a se vedea Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012), respectiv competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, care în prezenta cauză este reprezentată de Legea nr. 85/2014. … 26.Cu privire la pretinsa discriminare, care este susținută raportat la căile de atac din dreptul comun, față de cele prezentate, Curtea constată că nu sunt încălcate prevederile constituționale și convenționale care consacră principiul egalității în drepturi, întrucât dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate nu instituie nicio discriminare între destinatarii normei juridice, aplicându-se în mod egal tuturor celor aflați în ipoteza acesteia. Existența unor reglementări diferențiate sub aspectul normelor de procedură în funcție de specificul materiei reglementate nu reprezintă o nesocotire a principiului egalității cetățenilor în fața legii, ci o particularizare la specificitățile și necesitățile fiecăreia dintre acestea. În jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că egalitatea nu înseamnă uniformitate, situațiilor diferite fiind firesc să le corespundă tratamente juridice diferite (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 139 din 19 noiembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, sau Decizia nr. 1.054 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 13 august 2009). … 27.Pentru identitate de rațiune, considerentele mai sus prezentate sunt valabile și raportat la dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora „(…) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului“, având în vedere că aceleași motive care susțin constituționalitatea prevederilor criticate din Legea nr. 85/2014 sunt aplicabile și în ceea ce privește dispozițiile în discuție cuprinse în normele de procedură civilă, respectiv legiuitorul fiind, în virtutea prevederilor constituționale, cel care stabilește gradele de jurisdicție și căile extraordinare de atac. … 28.Referitor la dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, nefiind aplicabilă ipoteza prevăzută de normele constituționale invocate, deoarece prevederile criticate nu reglementează cu privire la restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în capitolul II – Drepturile și libertățile fundamentale din titlul II – Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale din Constituție ( în acest sens, a se vedea Decizia nr. 267 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020). Prin urmare nu se poate proceda la un examen de proporționalitate în sensul art. 53 din Constituție. … 29.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea A G Med Trading – S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.691/1/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 43 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 70 alin. (1) și ale art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, precum și ale art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 2 iulie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește