DECIZIA nr. 532 din 11 iulie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8,art. 10 și art. 11 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Anton Parasca în Dosarul nr. 4.419/99/2016 al Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.196D/2016. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Arată că, în cauză, hotărârea instanței de fond a fost pronunțată înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, iar calea de atac a fost soluționată ulterior acestui moment, astfel încât, în raport cu acest aspect, apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 255/2013. Totodată, susține că dispozițiile criticate nu sunt de natură a aduce atingere prevederilor constituționale invocate, întrucât, pe de o parte, acestea sunt norme de procedură de imediată aplicare, iar, pe de altă parte, nu există nicio obligație a legiuitorului de a reglementa, în toate situațiile, un triplu grad de jurisdicție, accesul la instanță fiind asigurat prin reglementarea apelului. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia penală nr. 134 din 10 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.419/99/2016, Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8,art. 10 și art. 11 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale. Excepția a fost ridicată de Anton Parasca cu ocazia soluționării contestației formulate împotriva Sentinței penale nr. 776 din 12 august 2016, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 4.419/99/2016, prin care s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de autor împotriva Sentinței penale nr. 570 din 23 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Iași, în Dosarul nr. 15.061/99/2011, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 829 din 18 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că prevederile criticate aduc atingere accesului liber la justiție, libertății individuale și nesocotesc principiul aplicării legii penale mai favorabile, întrucât hotărârile pronunțate în apel, în cauzele ce au fost soluționate de prima instanță anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, sunt definitive. Susține că textele de lege criticate înlătură de la aplicare legea veche, în vigoare la data săvârșirii faptei, care, reglementând căile de atac ordinare ale apelului și recursului, erau mai favorabile inculpatului. … 6.Curtea de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8,art. 10 alin. (2) și alin. (4) și art. 11 din Legea nr. 255/2013 este inadmisibilă, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 255/2013 este neîntemeiată. În susținerea soluției de inadmisibilitate arată că din actul de sesizare a Curții Constituționale rezultă că autorul excepției a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 570 din 23 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 15.061/99/2011, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 829 din 18 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, cu motivarea că decizia de condamnare pronunțată în apel nu are caracter definitiv, întrucât – potrivit Codului de procedură penală anterior, în vigoare la data săvârșirii faptei – sentința Tribunalului Iași era supusă nu doar apelului, ci și recursului. Observă Guvernul că, în speță, hotărârea primei instanțe a fost pronunțată anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, iar apelul în urma căruia sentința a fost modificată a fost soluționat după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală. În aceste condiții, apreciază că, în privința art. 8 și art. 11 din Legea nr. 255/2013, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 47/1992, întrucât prevederile criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei. Consideră că aceeași concluzie se impune și în cazul art. 10 alin. (2) și alin. (4)din Legea nr. 255/2013, acestea referindu-se la situația recursurilor aflate în curs de judecată la momentul intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală. Reține, totodată, că art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 255/2013 conține norme de procedură și că, din punctul de vedere al efectului lor în timp, dispozițiile noi de procedură sunt, ca regulă, de imediată aplicare, în sensul că se aplică și proceselor aflate în curs de judecată la data intrării lor în vigoare, nu doar proceselor începute după această dată. Așadar, faptul că legea nouă de procedură atribuie caracter definitiv hotărârilor pronunțate în apel după intrarea ei în vigoare, chiar și atunci când acestea vizează procese începute sub imperiul legii vechi, nu constituie o chestiune de retroactivitate, ci de aplicare imediată a legii noi. Apreciază, totodată, că art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală nu este incident în cauză, deoarece se referă la aplicarea retroactivă a legii penale, respectiv contravenționale mai favorabile, deci la prevederi de drept material, iar nu de drept procesual, cum sunt cele ce fac obiectul prezentei excepții. Arată că nu se poate susține nici îngrădirea dreptului de acces la justiție, de vreme ce, în materie penală, accesul la justiție nu presupune dreptul de a exercita în orice cauză, indiferent de obiectul său, toate căile de atac reglementate în sistemul de drept, ci numai ca acuzația adusă inculpatului să fie supusă judecății unui tribunal independent și imparțial. În acest sens face referire la dispozițiile art. 129 din Constituție, pentru a reține că legiuitorul are prerogativa de a stabili căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești. … 9.Avocatul Poporului arată că a transmis punctul său de vedere în sensul constituționalității prevederilor criticate, acesta fiind reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 631 din 11 noiembrie 2014, nr. 745 din 16 decembrie 2014, nr. 731 din 6 decembrie 2016 și nr. 734 din 6 decembrie 2016. Precizează că își menține punctul de vedere anterior exprimat. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 8,art. 10 și art. 11 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, cu următorul conținut:– Art. 8: „Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă.“; … – Art. 10: (1)Apelurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală se soluționează de către aceeași instanță, potrivit dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.(2)Recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.(3)Deciziile pronunțate în apelurile soluționate potrivit alin. (1) și (2) sunt definitive, în condițiile art. 552 alin. (1) din Codul de procedură penală.(4)Recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva sentințelor prin care s-a restituit cauza procurorului, se soluționează conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la contestație de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond ori, după caz, de către completul competent de la Înalta Curte de Casație și Justiție.; … – Art. 11: (1)Deciziile pronunțate în apel înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac prevăzute de legea anterioară nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse recursului în casație.(2)În cazurile prevăzute la alin. (1), termenul de 30 de zile de declarare a recursului în casație curge după cum urmează:a)de la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, pentru procuror și pentru părțile cu privire la care legea anterioară nu prevedea obligația comunicării deciziei de apel, precum și pentru părțile cărora decizia le-a fost comunicată anterior intrării în vigoare a Codului de procedură penală; … b)de la data comunicării, pentru părțile cărora decizia le-a fost comunicată după data intrării în vigoare a Codului de procedură penală. … (3)Cererile de recurs împotriva deciziilor prevăzute la alin. (1), depuse anterior intrării în vigoare a legii noi, se vor considera cereri de recurs în casație.(4)Soluționarea recursului în casație este supusă dispozițiilor Codului de procedură penală.(5)Deciziile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală. …  … 13.Autorul susține că normele procesual penale criticate sunt contrare atât dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 21 alin. (2), potrivit cărora nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, ale art. 23 privind libertatea individuală, cât și prevederilor art. 5 „Dreptul la libertate și la siguranță“ din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 9 privind libertatea și securitatea persoanei din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8,art. 10 și art. 11 din Legea nr. 255/2013, Curtea reține că aceasta a fost ridicată în procedura contestației formulate, în temeiul art. 425^1 din Codul de procedură penală, împotriva Sentinței penale nr. 776 din 12 august 2016, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 4.419/99/2016, prin care s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de autor, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, împotriva Sentinței penale nr. 570 din 23 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 15.061/99/2011, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 829 din 18 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași. Din încheierea de sesizare, pag. 3, rezultă că, potrivit actelor și lucrărilor dosarului, Sentința penală nr. 570 din 23 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 15.061/99/2011, a cărei executare a fost contestată, a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 829 din 18 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 255/2013. Așadar, Curtea reține că, în cauză, Sentința penală nr. 570 din 23 decembrie 2013 a Tribunalului Iași a fost pronunțată înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală (1 februarie 2014) și a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 829 din 18 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, apelul fiind soluționat potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 255/2013. … 15.Prin urmare, Curtea va analiza, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, pertinența excepției de neconstituționalitate invocate, în condițiile în care relevanța excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. În acest sens Curtea reține că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, „legătura cu soluționarea cauzei“, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). … 16.Așa încât, având în vedere obiectul cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8,art. 10 și art. 11 din Legea nr. 255/2013, faptul că, în soluționarea contestației formulate în temeiul art. 425^1 din Codul de procedură penală, instanța ar fi putut pronunța soluția reglementată la art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, totodată reținând că în cauză este vorba despre o hotărâre pronunțată în primă instanță înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, rămasă definitivă în condițiile art. 10 din Legea nr. 255/2013, Curtea constată că prevederile art. 8 din Legea nr. 255/2013 – care reglementează cu privire la hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi, dispozițiile art. 10 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 255/2013 – care privesc recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, respectiv împotriva sentințelor prin care s-a restituit cauza procurorului, cât și dispozițiile art. 11 din Legea nr. 255/2013 – care privesc deciziile pronunțate în apel înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac prevăzute de legea anterioară nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi și care sunt supuse recursului în casație, nu au „legătură cu soluționarea cauzei“. În aceste condiții, Curtea urmează a respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8,art. 10 alin. (2) și alin. (4) și art. 11 din Legea nr. 255/2013. … 17.Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 255/2013 față de criticile de neconstituționalitate invocate, Curtea reține că acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate, relevante fiind deciziile nr. 631 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2015, și nr. 24 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 7 aprilie 2015, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și sa constatat că dispozițiile art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 255/2013 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … 18.Astfel, în Decizia nr. 631 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 20-22, Curtea a observat că, potrivit Codului de procedură penală din 1968, recursul era privit ca o cale ordinară de atac, fiind reglementat în partea specială, titlul II, cap. III, secțiunea II, art. 385^1-385^19. În concepția noii reglementări, recursul a devenit o cale extraordinară de atac – recursul în casație fiind reglementat în partea specială, titlul III, cap. V, secțiunea a 2-a, art. 433-451, putând fi exercitat numai pentru motivele strict și limitativ prevăzute de lege. Astfel, apelul devine singura cale de atac integral devolutivă, în fapt și în drept, împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță, efectul devolutiv și limitele recursului în casație fiind prevăzute de art. 442 din Codul de procedură penală. Odată epuizată calea de atac a apelului, potrivit art. 552 alin. (1) din Codul de procedură penală, hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel. Totodată, hotărârea instanței de apel, potrivit art. 550 alin. (1) din Codul de procedură penală, este executorie. Curtea a reținut, totodată, că o altă deosebire importantă între cele două reglementări este aceea că recursul în casație nu mai este, de drept, suspensiv de executare. Potrivit art. 441 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completul care judecă recursul în casație poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a unora dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și alin. (2). Având în vedere aceste modificări de substanță, Curtea a constatat că a fost necesar ca legiuitorul să facă tranziția între vechile prevederi și noua reglementare, astfel încât a fost adoptată Legea nr. 255/2013, care la art. 3 prevede că „Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi“, iar la art. 10 alin. (1) și alin. (3) dispune că „(1) Apelurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală se soluționează de către aceeași instanță, potrivit dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel. […] (3) Deciziile pronunțate în apelurile soluționate potrivit alin. (1) și (2) sunt definitive, în condițiile art. 552 alin. (1) din Codul de procedură penală“. … 19.Totodată, în Decizia nr. 631 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 28-30, și Decizia nr. 24 din 3 februarie 2015, paragrafele 24-26, în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii, prin aplicarea imediată a normelor procesual penale, Curtea a reținut că autorul excepției de neconstituționalitate solicită, în realitate, ca prin declararea neconstituționalității textelor de lege criticate să se permită o ultraactivitate a legii procesuale vechi. Curtea a observat că o normă juridică acționează în timp din momentul intrării ei în vigoare și până în momentul ieșirii sale din vigoare și se bucură de prezumția de constituționalitate, totodată fiind instituite și excepții de la acest principiu general, cum sunt retroactivitatea și ultraactivitatea legii penale și contravenționale mai favorabile (Decizia nr. 101 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 22 mai 2013). De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că orice lege se aplică numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, care are efecte și asupra raporturilor juridice penale sau contravenționale născute anterior intrării sale în vigoare (Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007). În ceea ce privește domeniul de aplicare a legii procesual penale, Curtea a reținut că a fost consacrat principiul activității acesteia, care presupune că aceasta este de imediată aplicare, vizând și cauzele în curs de urmărire penală sau judecată. … 20.Plecând de la aceste premise, Curtea a constatat că, în materie penală, în exercitarea legitimării sale constituționale de a adopta norme de procedură, conferită de art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul a înțeles să reconfigureze modalitatea de reglementare a exercitării căilor de atac, instituind doar posibilitatea atacării cu apel a hotărârii primei instanțe. Totodată, legiuitorul, prin dispozițiile de lege tranzitorii, a prevăzut aplicarea acestei noi viziuni și asupra proceselor începute înainte de intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, aflate în faza judecății în primă instanță sau în apel. În această împrejurare, Curtea a observat că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reținut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca de altfel și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea „sunt prevăzute numai de lege“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004). … 21.În ceea ce privește susținerea referitoare la faptul că aplicarea textului de lege criticat și în cazul proceselor în curs echivalează cu încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legilor, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată. Astfel, aplicarea în cadrul proceselor în curs a normei procesuale criticate nu este de natură a contraveni principiului constituțional al neretroactivității legilor, fiind vorba de o concretizare a principiului aplicării imediate a legii noi, potrivit căruia legea nouă se aplică de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (în același sens, Decizia nr. 192 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 2 iulie 2014). … 22.Pentru considerentele reținute în precedent, Curtea nu a reținut încălcarea prin dispozițiile criticate a prevederilor constituționale referitoare la liberul acces la justiție. Exercitarea căilor de atac reprezintă o fațetă a accesului liber la justiție, acest drept constituțional reprezentând fundamentul art. 129 din Constituție, prin urmare, legiuitorul poate să reglementeze, în privința căilor de atac, termene, forma și conținutul, instanța la care se depun, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate, astfel cum prevede și art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. … 23.Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 255/2013, prin raportare la dispozițiile art. 23 din Constituție, referitor la libertatea individuală, din perspectiva prezumției de nevinovăție, Curtea a reținut, în Decizia nr. 631 din 11 noiembrie 2014, paragrafele 24-27, că principiul prezumției de nevinovăție presupune că, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Astfel, principiul prezumției de nevinovăție tinde a proteja o persoană învinuită de săvârșirea unei fapte penale împotriva unui verdict de culpabilitate ce nu a fost stabilit în mod legal, scopul esențial al prezumției fiind acela de a împiedica orice autoritate națională în emiterea unor opinii conform cărora reclamantul ar fi vinovat înainte ca acesta să fie condamnat potrivit legii (Hotărârea din 10 februarie 1995, pronunțată în Cauza Allenet de Ribemont împotriva Franței, paragraful 35; Hotărârea din 4 martie 2008, pronunțată în Cauza Samoilă și Cionca împotriva României, paragraful 91). Curtea a constatat că, potrivit principiilor constituționale, vinovăția autorului excepției de neconstituționalitate, aflat în faza apelului, se va stabili în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare inculpatul având statutul de persoană nevinovată. Totodată, sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului. Hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar, în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare. În aceste condiții, Curtea a constatat că rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pronunțate în apel și eliminarea căii de atac a recursului nu au influență asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului. Acesta are la îndemână toate garanțiile procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, care sunt aplicabile în egală măsură atât în faza recursului, cât și în faza apelului. Proiecția subiectivă a autorului excepției cu referire la propria nevinovăție, chiar și după pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, nu poate duce la concluzia unei neconstituționalități a textelor de lege criticate. … 24.Așadar, având în vedere atât cele constatate de instanța de control constituțional, cât și faptul că libertatea individuală nu are caracter absolut, fiind necesar a se exercita între coordonatele stabilite de ordinea de drept, Curtea nu poate reține susținerile autorului potrivit cărora prevederile criticate sunt în contradicție cu dispozițiile constituționale ale art. 23 privind libertatea individuală. … 25.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată prin deciziile precitate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8, art. 10 alin. (2) și alin. (4) și art. 11 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, excepție ridicată de Anton Parasca în Dosarul nr. 4.419/99/2016 al Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori. … 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale sunt constituționale în raport cu criticile formulate. … Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Iași – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește