DECIZIA nr. 530 din 24 octombrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 265 din 28 martie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 511
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 511
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 511
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 229 06/04/2021
ART. 4REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 511
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 511
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 511
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 511
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 634
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 430
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 430
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 430
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 461
ART. 16REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 513
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 461
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 186
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Andreea Costin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 511 alin. (4) raportat la dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Olimpiu Ioan Șortan în Dosarul nr. 55/57/2019 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.223D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de înștiințare fiind legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece contrarietatea trebuie să rezulte din dispozitivul celor două hotărâri. Soluția ce poate fi pronunțată în urma revizuirii în acest caz este cea a anulării celei de-a doua hotărâri, iar nu o reanalizare a acestei din urmă hotărâri și, implicit, a considerentelor. Invocă jurisprudența Curții, respectiv Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2021.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia nr. 687 din 12 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 55/57/2019, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (4) raportat la dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Olimpiu Ioan Șortan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, în condițiile în care judecătorii au posibilitatea de a motiva hotărârile judecătorești în termen de maximum 90 de zile de la pronunțare și de a le comunica părților chiar după expirarea acestui termen, este disproporționat și discriminatoriu să li se solicite părților să motiveze cererile de revizuire formulate împotriva hotărârilor judecătorești în termen de 30 de zile de la pronunțare, adică înainte de a lua cunoștință de motivarea hotărârilor.6.Calea de atac a revizuirii nu poate viza hotărârea atacată dacă aceasta nu a fost comunicată în 30 de zile de la pronunțarea sa și astfel cererea de revizuire devine nulă dacă este întemeiată pe pct. 8 al art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă.7.Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate nu încalcă accesul liber la justiție, întrucât calea de atac a revizuirii privește hotărârea judecătorească.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 și alin. (4) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: (1)Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: (…)8.în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.(…)(4)Revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității.12.În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi și ale art. 21 – Accesul liber la justiție.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 28 mai 2021, paragrafele 23-29, a reținut că art. 511 din Codul de procedură civilă instituie atât termene pentru formularea revizuirii, cât și pentru motivarea acesteia. Astfel, în funcție de motivele pe care se întemeiază cererea, prevede termene diferite pentru formularea revizuirii, stabilind și momentul de la care acestea încep să curgă. În ceea ce privește termenul de revizuire prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8, cu trimitere la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, respectiv în cazul încălcării autorității de lucru judecat prin pronunțarea unor hotărâri contrare, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Potrivit art. 634 din același cod, sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs; 3. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel; 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs; 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii; 6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs; aceste hotărâri devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării. Cu privire la termenul de motivare a revizuirii, potrivit art. 511 alin. (4) din Codul de procedură civilă, revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității. Astfel, în virtutea acestor norme, motivarea revizuirii este permisă și printr-un act separat, cu condiția ca partea interesată să se încadreze în termenul de invocare a motivului respectiv, sancțiunea aplicabilă în cazul nemotivării cererii de revizuire fiind nulitatea acesteia.14.În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată; autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă; hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului; când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie; hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre (art. 430 din Codul de procedură civilă).15.Față de această împrejurare, Curtea a reținut că, pentru a beneficia de remediul prevăzut de calea extraordinară de atac a revizuirii în situația în care se ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat prin pronunțarea a două hotărâri potrivnice, este necesar ca această contrarietate să rezulte din confruntarea dispozitivelor celor două hotărâri. Soluția ce s-ar putea pronunța în urma revizuirii în acest context este aceea a anulării celei dea doua hotărâri, iar nu o reanalizare a acestei din urmă hotărâri și, implicit, a considerentelor ce au fundamentat cele două hotărâri în discuție sau o schimbare în tot sau în parte a hotărârii atacate. Chiar dacă prin prevederile art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă se statuează că autoritatea de lucru judecat are aplicabilitate și în ceea ce privește considerentele pe care dispozitivul se sprijină, aceste din urmă prevederi se referă la considerentele care au fundamentat și au condus la soluțiile celor două hotărâri contrare/potrivnice.16.Curtea a statuat că, potrivit art. 513 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură civilă, efectul admiterii revizuirii îl constituie anularea celei din urmă hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă. De aceea, în cadrul judecării acesteia nu este permisă și soluționarea fondului pricinii. În ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor. Art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Așadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia – ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă -, se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a Codului de procedură civilă, se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2), revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție.17.Curtea a mai reținut că, într-adevăr, art. 461 alin. (2) din Codul de procedură civilă reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Însă această ipoteză este valabilă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea. Astfel, Curtea a observat că, în ceea ce privește considerentele decizorii, prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată cu privire la aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv.18.Curtea a mai reținut că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților; în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat cu intenția de a restrânge accesul liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării acestui drept constituțional.19.De asemenea, Curtea a constatat că, în virtutea art. 186 din Codul de procedură civilă, și în materia revizuirii se poate formula cerere de repunere în termen, respectiv partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.20.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Olimpiu Ioan Șortan în Dosarul nr. 55/57/2019 al Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 și alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x